CUPRINS:

INTRODUCERE…………………………………………………………2

CAPITOLUL I: Generalități privind privatizarea.................................4

1.1 Noțiuni generale privind privatizarea..................................................41.2 Istoricul evoluției privatizării..............................................................71.3 Formele privatizării în RM..................................................................9

CAPITOLUL II: Privatizarea fondului locativ……………………….12

2.1 Considerații generale privind privatizarea fondului locativ…….......12

2.2 Procedura de privatizare a fondului locativ…………………………14

2.3 Întreținerea și repararea locuinței privatizate…………………….....18

CAPITOLUL III: Privatizarea terenurilor...........................................20

3.1 Privatizarea terenurilor- aspecte esențiale..........................................20

3.2 Terenuri proprietate publică cu destinație agricolă și pentru construcții………………………………………………………………...23

3.3 Terenuri proprietate publică ce nu sunt supuse privatizării………....25

CAPITOLUL IV: Aspecte practice privind privatizarea bunurilor imobile.......................................................................................................27

Speță și rezolvarea ei..................................................................................27

Contract de vînzare- cumpărare.................................................................29

Proiect de privatizare..................................................................................31

Concluzie...................................................................................................33

Bibliografie................................................................................................34

1

INTRODUCERE:

Demnitatea persoanei umane, în lumina moralei creștine, cere ca fiecare om să aibă un

domeniu de dispoziție asupra unor bunuri. Această dispoziție garantată de societate este dreptul de

proprietate. Sistemul economic care se bazează pe proprietatea privată asupra mijloacelor de

producție s- a dovedit a fi cel mai eficient. Proprietatea privată, fiind fundamentul bunăstării sociale

oferă oricărei persoane posibilitatea de acces la resursele necesare existenței sale. Proprietatea are o

dimensiune individuală și una socială, fiind o premisă a libertății persoanei și un obstacol în calea

concentrării și a centralizării puterii economice și politice.

Dezvoltarea economică și socială a Republicii Moldova necesită un volum mare de investiții,

fapt ce contribuie spre perfecționarea instrumentelor de calcul și a metodelor de planificare, în așa

fel, încît fondurile cheltuite să se materializeze în obiectivele cele mai utile pentru societate.

Investițiile contribuie direct la promovarea progresului tehnic, în primul rind, prin caracterul lor

novator. Chiar și atunci cînd se înlocuiesc mijloacele fixe uzate cu altele de același profil și de aceea

capacitate se realizează mijloace fixe mai perfecționare, care se vor caracteriza prin randamente

superioare, vor funcționa la parametri mai înalți, în comparație cu mijloacele fixe utilizate. Unul din

mecanismele de atragere a investițiilor este privatizarea patrimoniului public.

Republica Moldova, din 2005, fiind impusă la un program amplu de acțiuni pentru a intra în

Uniunea Europeană, a implimentat programul de privatizare pe teritoriul ei, în special axîndu- se

asupra privatizării la scară extraordinar de largă și a celei a sectorului energetic. Faptul respectiv a

impus- o să continuie îmbunătățirea interferenței între sectorul privat și sectorul public în

conformitate cu recomandările Băncii Mondiale și să accelereze și majoreze transparența

programului de privatizare, axîndu- se în special asupra privatizării la scară largă în sectoarele

cheie, inclusiv sectoarele agricole, industriale și fondul locativ.

Structura lucrării. În lucrarea data mă voi referi în Capitolul I care este intitulat “Generalități

privind privatizarea” la istoricul apariției și evoluției privatizării în Republica Moldova, la noțiuni

generale privind privatizarea terenurilor proprietate publică și privată, fondului locativ, și altele.

Capitolul II denumit “Privatizarea fondului locativ” modul de privatizare a locuințelor care este de

o însemnătate foarte importantă în Republica Moldova. Privatizarea fondului de locuințe este expres

stipulată în Legea cu privire la privatizarea fondului de locuințe nr. 1324- XII din 10. 03. 1993 în

care este bine lămurit modul de privatizare a locuințelor, întreținerea și reparația locuințelor

privatizate și altele.

2

Capitolul III se referă la privatizarea terenurilor. Aici voi vorbi despre privatizarea terenurilor

în general, despre terenurile proprietate publică cu destinație agricolă și destinate construcțiilor,

despre terenurile proprietate publică ce nu se supun privatizării, tipurile de terenuri proprietate

publică a statului și altele.

În capitolul IV este stipulat aspectul practic al acestei lucrări, al acestei teme. Am prezentat un

contract de vînzare- cumpărare, transmitere- primire a unei locuințe în proprietate privată; două

spețe cu rezolvarea lor conform legii în vigoare; un proiect de privatizare.

Actualitatea temei. În această lucrare am ales tema “Privatizarea. Mod specific de

dobîndire a dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile” deoarece este o temă actuală în ziua de astăzi. Privatizarea este reglementată de “Legea cu privire la privatizare nr. 627- XII din 04. 07. 91”. Fiind una din cele mai importante resurse naturale, terenurile agricole și exploatarea lor poate fi clificată ca o problemă de interes național. Republica Moldova fiind o țară agrară, unde cea mai mare bogăție naturală sunt terenurile agricole și ca urmare o creștere economică poate fi asigurată

doar prin dezvoltarea agriculturii.

Obiectivele propuse. În această lucrare mi- am propus următoarele obiective de a analiza actualizarea temei date, de a da definiții asupra formelor de privatizare, de a analiza speță cu privire la privatizare. De a desfășura și de a înțelege procedura privatizării bunurilor imobile din proprietate publică în proprietate privată.

Literatura folosită. La elaborarea lucrării respective m- am folosit de legislația Republicii Moldova, în primul rînd de Constituția RM care este legea supremă in țara noastră; de Legea cu privire la privatizare nr. 627- XII din 04. 07. 1991; de Legeaa cu privire la privatizarea fondului de locuință nr. 1324- XII din 10. 03. 1993; Legea privind terenurile proprietate publică și delimitarea lor nr. 11. 05. 2000; și de alte manuale, precum și din legislația altor țări; de diferite hotărîri privind privatizarea.

3

CAPITOLUL I: GENERALITĂȚI PRIVIND PRIVATIZAREA

1.1 Noțiuni generale privind privatizarea.

Potrivit Legii cu privire la privatizare art. 1 alin. (1) privatizarea este un proces, efectuat de

către organele puterii de stat și ale administrației de stat, de înstrăinare a bunurilor statului în

proprietatea cetățenilor și asociațiilor lor (societăți pe acțiuni și economice, întreprinderi colective,

cooperatiste, particulare și alte tipuri de întreprinderi bazate pe proprietatea private a cetățenilor

Republicii Moldova). Sunt supuse privatizării bunurile organizațiilor obștești, asupra cărora statul

și- a confirmat dreptul său de proprietate. 1

Termenul “privatizare” este de proveniență latină, “privatus”, ce se traduce ca: proprietar,

individual. Teoreticienii și practicienii nu au susținut definiții exacte a privatizării. Unii susțin că:

Privatizarea este un proces de transmitere a bunurilor ce constituie domeniul privat al statului sau al

unităților administrativ- teritoriale, denumite bunurile statului sau ale unităților administrativ-

teritoriale, în proprietate privată, prin modalitățile prevăzute de lege. În Legea Republicii Moldova

nr. 627- XII din 04. 07. 1991 cu privire la privatizare și noua lege nr. 121- XVI din 04. 05. 2007 cu

privire la administrarea și deetatizarea proprietății publice, se dă următoarea definiție pentru

termenul privatizare- “se înțelege, în special, deetatizarea economiei, care reprezintă o separare a

sferei statului de cea a întreprinderilor și introducerea unor mecanisme de reglementare

descentralizate și a unor strstructuri stimulare a rezultatelor întreprinderilor, ce asigură un control

eficient al managerilor, salariaților și proprietarilor. Privatizarea este o etapă a tranziției la economia

de piață, ce constitue un act prin care patrimoniul de stat se transmite sau se vinde, parțial sau

integral, persoanelor particulare societăților nestatale”.

Obiectivele privatizării sunt: întreprinderile, instituțiile și complexele patrimoniale unice,

valorile mobiliare din societățile comerciale incluse în programele de privatizare, aprobate prin lege

de către Parlament.

Privatizarea reprezintă nu doar schimbarea formei juridice a întreprinderilor publice în private,

dar scopul ei este inițierea unei restructurări a întreprinderilor și o raționalizare a economiei. În

viziunea economică, procesul de privatizare trebuie să-și propună ca scop îmbunătățirea alocării

bunurilor existente, protejîndu- le, totodată, valoarea. Este importantă garantarea drepturilor de

proprietate concomitent cu deplina recunoaștere a tuturor formelor de proprietate pentru sporirea

eficienței alocării resurselor în general.

Conform art. 2 din legea privatizării, principiile de bază a privatizării sunt următoarele:

asigurarea protecției sociale a populației, egalitatea drepturilor cetățenilor la primirea unei cote din

1 Legea cu privire la privatizare nr. 627- XII din 04. 07. 1991 art. 14

bunurile statului, ce urmează a fi privatizate, înstrăinarea bunurilor statului atît cu plată cît și în mod

gratuit, asigurarea publicității largi și a unui înalt grad de informare a populației asupra procesului

de privatizare; accesul liber și egalitatea în drepturi pentru toți participanții la procesul de

privatizare; acumularea veniturilor la buget; acordarea anumitor facilități, după caz, salariaților

întreprinderilor supuse privatizării, inclusiv fondarea de întreprinderi populare; respectarea

legislației în vigoare în procesul de privatizare; utilizarea metodelor de marketing bazate pe

concurență, informarea amplă a potențialilor investitori, a populației despre obiectivele și rezultatele

privatizării. 2

Privatizarea se admite în toate sferele culturii, economiei și ale sferei sociale a republicii

moldova și se extinde asupra obiectelor patrimoniului statului și asupra resurselor naturale de pe

teritoriul ei. Obiecte al privatizării sunt întreprinderile (asociațiile), instituțiile, organizațiile unitățile

structurale ale asociațiilor, atelierele, alte subdiviziuni ale întreprinderilor, organizațiilor ce

constituie complexe patrimoniale unice; partea proprietății întreprinderilor, aflate în proprietatea

statului , investită în acțiuni și transmisă în posesie cetățenilor; obiecte nefinalizate, inclusiv

clădirile de locuit. Se admite privatizarea parțial a întreprinderilor de către lucrătorii lor, contra

bunuri patrimoniale ce le aparțin, în limita a 20 procente din valoarea întreprinderii. Lista

întreprinderilor care urmează să fie privatizate parțial este aprobată de către Parlament.3

Programele de privatizare stabilesc scopurile, sarcinile și particularitățile privatizării bunurilor

statului sau ale unităților administrativ teritoriale în anumite ramuri ale economiei și pentru anumite

perioade de timp. La programul de privatizare se anexează, cu parte integrantă, lista obiectivelor

supuse privatizării. Sunt pasibile de privatizare și valorile mobiliare ( cotele de participanți) ale

diferitor societăți comerciale și alte bunuri transmise de către persoanele fizice și juridice în

proprietatea statului; acțiunile rămase nesolicitate contra bunuri patrimoniale; întreprinderile

agricole; terenurile; obiectivele restituite în proprietatea statului sau a unităților administrativ

teritoriale în urma rezilierii contractelor de vînzare- cumpărare. Nu pot fi pasibile de privatizare

obiectivele ce asigură capacitatea de apărare și securitate a statului, precum și ordinea publică;

obiectivele ce fac parte din patrimoniul cultural național, incluse în Registru monumentelor

Republicii Moldova ocrotite de stat; valorile materiale incluse în rezervele de stat și în rezervele de

mobilizare; obiectivele a căror activitate constituie monopolul statului; bogățiile de orice natură ale

subsolului, spațiul aerian, apele și pădurile folosite în interes public, resursele naturale ale zonei

economice și ale platoului continental; căile de comunicații precum și pasajele subterane pentru

pietoni; terenurile din fondurile apelor, fondul forestier, fîșiile forestiere de protecție a apelor și cele

2 Legea cu privire la privatizare nr. 627- XII din 04. 07. 1991 art. 2 alin (2).3 Legea cu privire la privatizare nr. 627- XII din 04. 07. 1991 art. 3.

5

din zonele sanitare; alte obiective care potrivit legislației în vigoare, fac obiectul exclusive al

proprietății statului.

Privatizarea fondului locativ este un proces de înstrăinare, efectuat de organele puterii de stat, a

fondurilor de locuințe aparținînd statului, organizațiilor obștești, asupra cărora statul și- a declarat

dreptul de proprietate, altor asociații și întreprinderi cooperatiste de stat, construite din contul

mijloacelor alocate din bugetul de stat, în proprietate privată cetățenilor Republicii Moldova și

asociațiilor acestora (societăți pe acțiuni și societăți economice, alte societăți) pentru satisfacerea

necesităților în locuințe și formarea unor stăpîni reali prin dreptul de a dispune liber de proprietatea

imobiliară. Prin fondul de locuințe se subînțelege imobilele și spațiile locative din construcțiile care

aparțin statului, indiferent de apartenența depertamentală, locuințele sovhozurilor și ale altor

întreprinderi agricole de stat, inclusiv cele reorganizate după punerea în aplicare a Legii cu privire

la privatizare precum și locuințe construite din contul mijloacelor de stat de către întreprinderile

agricole de stat cu alte scopuri de proprietate.4

Potrivit art. 46 din Constituția Republicii Moldova “dreptul de proprietate, precum și creanțele

asupra statului, sunt garantate” fiecărui cetățean, în limitele și conținutul stabilit de lege. Art. 127

alin (3) prevede: “Proprietatea publică aparține statului sau unităților adminidtrativ- teritoriale”.

Proprietatea publică a unităţilor administrativ-teritoriale este una dintre formele proprietăţii

publice, care se constituie din patrimoniul ce aparţine unităţilor administrativ-teritoriale respective:

satului, comunei, oraşului, municipiului, raionului, unităţii teritoriale autonome Găgăuzia. Bunurile

domeniului public constituie totalitatea bunurilor mobile şi imobile, destinate satisfacerii

intereselor  generale ale colectivităţii din unitatea administrativ-teritorială. Se declară proprietate

publică a unităţilor administrativ-teritoriale toate bunurile mobile şi imobile, aflate pe teritoriul lor

pînă la intrarea în vigoare a Legii privind organizarea administrativ-teritorială a Republicii

Moldova, cu excepţia bunurilor ce se aflau  în proprietatea statului şi în proprietate privată. Aceste

bunuri pot  fi transmise  unităţilor administrativ-teritoriale în proprietate publică în condiţiile

prezentei legi.5

Patrimoniul ce aparţine de drept unităţilor administrativ-teritoriale, precum şi cel ce urmează a

fi transmis acestora în proprietate publică în conformitate cu prezenta lege, inclus în Programul de

privatizare, se privatizează conform legii.

1.2 Istoricul evoluției privatizării.

4 Legea cu privire la privatizarea fondului de locuințe nr. 1324- XII din 10. 03. 1993 art 1.5 Legea cu privire la proprietatea publică a unităților administrativ- teritorială nr. 523 din 16. 07. 1999 art. 1

6

La început ideea privatizării a fost întîmpinată de populație cu precauție. Mulți priveau cu suspiciune la cele ce se întîmplau în jur, așteptau, discutau în contradictoriu și erau de neclintit în opiniile lor. Într- un moment se părea că chiar o bună parte din bunurile patrimoniale, repartizate cetățenilor așa și vor rămîne nefolosite. Totuși la licitația finală, nr. 15, în cadrul căreia au fost expuse aproape 600 obiective, au participat simultan circa 1 milion 200 mii de persoane. Acest riguros acord final ne- a făcut să concluzionăm: oamenii au înțeles că mai departe nu au unde se retrage. Totodată, nu putem să nu observăm, că prin această implicare activă oamenii își manifestau și dorința de a susține reformele. Nu există probabil, nici o casă, nici o locuință unde să nu vorbit despre modul de investire a bunurilor; cărui fond sau companii fiduciare să le încredințeze, iar dacă e să participe la licitație de sine stătător, care o fi întreprinderile cu cele mai valoroase acțiuni... Cetățenii urmăreau presa, făceau calcule, sistematizau informațiile, analizau cu perspicacitate rezultatele licitațiilor, chibzuiau asupra eventualelor avantaje și dezavantaje, luau decizii și chiar dacă nu toți se aventurau să creadă că viitorul lor depinde de bunuri, acțiuni, dividente, totuși majoritatea lor s- au antrenat în acest proces.

Privatizarea a devenit o etapă de cotitură pentru existența majorității țărilor exsocialiste și un

grandios eveniment pentru destinele a sute de milioane de oameni. Adusă pe valurile

transformărilor democratice, destrămarea propriu- zisă a vechii orînduiri social- economice a fost

percepută de oameni ca o necesitate obiectivă de a schimba radical modul de viață. La rîndul ei,

privatizarea a devenit momentul- cheie pentru plasarea economiei fagașul economiei de piață. În

acest context putem sublinia că procesele privatizării nu sunt specifice doar pentru țările ex-

socialiste. Actualmente asemenea procese se produc în peste 50 de țări, printre care se numără și

unele state înalt dezvoltate, cum sunt Anglia, Germania, Franța, Japonia. Chiar și pentru aceste țări

a devenit problematică situația economică a întreprinderilor de stat. De exemplu, odată cu

instraurarea la putere a premierului Margaret Thatcher în Anglia a început privatizarea în masă a

locuințelor. În Franța, în 1986 a fost adoptată o lege care permitea deetatizarea a 65 de companii de

stat și grupuri de bănci. Pînă nu demult în majoritatea țărilor europene activau companii de

telecomunicații de stat, dar în ultimii ani au început privatizarea lor în masă. În diferite perioade de

timp procesele privatizării în masă evaluau rapid în țările Europei Centrale și de Est, în C. S. L.,

care nu sunt considerate țări cu economie în tranzacții. Pe marginea problemelor deznaționalizării,

deetatizării și privatizării s- a discutat și se mai discută aprins, se declanșează adevărate bătălii

politice, la care participă guvernele, partidele politice, adepții forțelor conservatoare și progresiste.

În acest sens Republica Moldova nu este o excepție. Nu uităm faptul că în urma unor lupte acerbe a

fost respinsă formula guvernamentală de privatizare și a fost acceptată varianta partidului social-

democrat, care interpreta cît se poate de populist principiile echității sociale. Desigur, orice procese

economice noi de proportții nu pot decurge fără greșeli, ceea ce na lipsit nici la noi. În ultimii ani,

subsemnatul, împreună cu colegii de la Ministerul Privatizării și Administrării Proprietății de Stat, a

consacrat o bună parte din timpul de serviciu organizării și promovării privatizării.

7

Privită în ansamblu, privatizarea este o acțiune social- economică de mare importanță. Esența

ei principală constă în deetatizarea în masă a proprietății, deschizînd astfel calea proprietății private

și antreprenoriatului, creînd premise și condiții pentru o activitate mai eficientă a întreprinderilor în

noile condiții ale relațiilor de piață. Sensul principal al privatizării rezidă în schimbarea

fundamentală a relațiilor de proprietate, în sporirea pe baza ei a eficiențelor utilizării resurselor și a

potențialelor de producție. Vom avea de constat că în țara noastră mică, în ultimii 20- 30 de ani

statul a investit mijloace enorme în dezvoltarea economiei naționale doar pe baza investițiilor

capitale centralizate, care erau concentrate în mîinele statului posesor și proprietar. Pe fundalul

acestor realizări, din an în an devenea tot mai acută chestiunea cu privire la utilizarea proprietății de

stat și cea cooperativ- colhoznice. Mulți economiști reveneau mereu la problema privatizării, se

străduiau să transforme colectivele întreprinderilor și unitățile agricole colective în subiecți reali ai

proprietății. Dovadă sunt reformele și experimentele anilor ’60, ’70, ’80, modelul iugoslav de

întreprinderi populare, ideile antreprizei de brigadă și colective, stimularea muncii conform

rezultatelor finale, etc. toate acestea se făceau cu un singur scop: ca omul să se simtă stăpîn la

întreprindere.

Privatizarea constă în transferul activelor care sunt în proprietatea statului sau a societăților

comerciale cu capital major de stat de către investitori privați. În Romînia, primul pas în vederea

privatizării a fost Legea nr. 15 din 1990, prin care fostele întreprinderi de stat din vremea regimului

comunist au fost transferate în societăți comerciale sau regii autonome. Procesul de privatizare

propriu zisă a fost inițiat pe baza Legii nr. 58 din 1991, conform acestei legi atribuția de privatizare

a societăților comerciale aflate în proprietatea statului revenea unei instituții specializate, nou-

create, denumită Fondul Proprietății de Stat. Această instituție și- a schimbat denumirea în 2001, în

Autoritatea pentru Privatizare și Administrarea Proprietății Statului, iar în 2004 a fost redenumită

Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului. În conformitate cu Legea nr. 58 din 1991,

participațiile statului la societățile comerciale constituie pe baza Legii nr. 15 din 1990 erau

transferate în proporție de 30 % către cinci fonduri regionale ale proprietății private, restul de 70 %

rămînînd în proprietatea statului și trecînd în gestiunea Fondului Proprietății de Stat.

1.3 Formele privatizării în RM.

8

Privatizarea în Republica Moldova a început după o perioadă de pregătiri îndelungate.

Documentul de temelie a programului de reformare a proprietății a devenit Legea cu privire la

privatizare, adoptată în liulie 1991, în conformitate cu experiența Cehiei și a Rusiei, a fost

determinat modelul de bunuri patrimoniale. Valoare bunului patrimonial nominal, care nu era

considerat ca obiect de vînzare- cumpărare și pe care putea să- l primească fiecare cetățean al

republicii, era stabilită proporțional în funcție de durata vechimii în muncă. Bunul oferea

posibilitatea de a primi gratis o parte din proprietatea de stat și de a privatiza apartamentele de stat.

În martie 1993, a fost aprobat Programul de privatizare în masă, iar peste 50 de acte normative și

legislative au consituit baza lui juridică. Organizarea privatizării a decurs cu asistența organismelor

internaționale, în primul rînd a Agenției SUA pentru dezvoltare internațională (USAID),

reprezentată în Republica Moldova de către compania “ Price- Waterhouse”, PBN, precum și a

programului TACIS în republica noastră. În total pregătirile au durat 3 ani, așa încît privatizarea în

masă a început abia în iulie 1994. Cu toate acestea, ea a decurs în ritm accelerat și s- a încheiat spre

finele anului 1995, încadrîndu- se într- o perioadă de 14- 15 luni. Rezultatele privatizării în masă

sunt următoarele: la ea au participat peste 3, 2 milioane de cetățeni ai țării noastre, contra bunuri

patrimoniale au fost privatizate peste 2235 de întreprinderi mari, mici și mijlocii, adică în realitate

complexul industrial al republicii, pe deplin comerțul și sfera deservir sociale, complexul agrar.

Au fost privatizate circa 90 la sută din apartamentele de stat. Majoritatea obiectelor (circa 70

procente) au fost privatizate prin intermediul fondurilor de investiții și companiilor de trast. Însă, s-

a dovedit a fi reușită formula creării asociațiilor de cetățeni, 52, 6 din obiectele privatizate prin

licitații și cu strigare și cu concurs au fost privatizate de asociațiile de cetățeni. Privatizarea

colhozurilor și sovhozurilor a fost repartizată nemijlocit locuitorilor din sate. Au devenit deținători

ai cotelor circa 1 milion de persoane, pămîntul a devenit proprietate a cetățenilor.

Conform datelor preliminare, în ansamblu pe republică, cota patrimoniului privatizat a unui

cetățean este de la 900 pînă la 1000 de lei. La baza privatizării au fost puse următoarele principii,

forme și metode: transmiterea către colective a pînă la 20 procente din proprietate contra bunuri

patrimoniale, privatizarea contra mijloace bănești, cu participarea investitorilor stăini.

În 1994, a fost semnat decretul Președintelui Republicii Moldova cu privire la unele măsuri

de reglementare a procesului de privatizare. A urmat cunoscuta hotărîre guvernamentală nr. 287 cu

privire la reglamentarea și accelerarea procesului de privatizare a patrimoniului de stat. Aceste și

alte documente au determinat soluționarea multor probleme, pe care legislatorii nu au putut

prevedea. Experiența de transformare a întreprinderilor în societăți pe acțiuni, fără de care era

imposibilă includerea acestor unități în lista pentru privatizare, a scos la iveală numeroase probleme

privind transformarea întreprinderilor de stat și pe principii de arendă în societăți pe acțiuni. Într- o

9

perioadă scurtă a fost elaborat un pachet de documente de cea mai mare importanță, care au decis

regulile jocului și au permis continuarea privatizării.

O activitate organizatorică mare a desfășurat Ministerul Privatizării și Administrării

Proprietății de Stat, dar nivelul de pregătire a multor obiective pentru privatizare era scăzut. Practic,

au fost înlăturate de la privatizare ministerele și departamentele de ramură și organele publice

locale. Privatizarea spațiului locativ a fost efectuată fără organizarea anticipată a asociațiilor

locatarilor, ceea ce practic astăzi a devenit o frînă în promovarea reformei în domeniul spațiului

locativ și serviciilor comunale.

Conform Legiicu privire la privatizare, privatizarea se efectuează prin următoarele

modalități:

Înstrăinarea obiectivelor supuse privatizării prin concursuri comerciale sau

investiționale, prin negocieri directe și prin licitații publice;

Vînzarea valorilor mobiliare prin intermediul Bursei de Valori;

Transmiterea în proprietate privată, cu titlu gratuit, a obiectivelor supuse privatizării;

Vînzarea obiectivelor supuse privatizării la un preț simbolic;

Fondarea de întreprinderi noi cu capital mixt sau majorarea, pe contul investitorilor,

a capitalului social al celor existente;

Compensarea, pe contul bunurilor întreprinderilor supuse privatizării, a datoriilor

certe ale statului față de subiecții privatizării;

Prin modalități combinate, inclusiv în baza unor ptoiecte individuale aprobate de

Parlament.6

În cazul privatizării prin concurs, cumpărătorul este obligat să îndeplinească condițiile

stabilite de vînzător. La încheierea contractului de vînzare- cumpărare, condițiile concursului nu pot

fi renegociate sau modificate de nici una dintre părți. Guvernul poate stabili pentru participanții la

procesc anumite condiții, în funcție de specificul activității obiectivelor supuse privatizării cum ar

fi: depunerea unei garanții bancare în suma deplină a obligațiilor asumate privind achitarea prețului

obiectivului și realizării integrală sau parțială a programului de investiții, asumarea obligațiilor

privind achitarea datoriilor, păstrarea profitului întreprinderii și dezvoltarea producției. În cadrul

privatizării prin concurs investițional, ofertantul va prezenta un program investițional detaliat cu

indicarea valorii investițiilor, a modului și a termenilor de realizare a acestora, precum și a

destinației lor. Modul de pregătire a obligațiilor pentru privatizare prin concurs, negocieri directe

sau licitații, modul de desfășurare a acestora, condițiile de participare la ele a ofertanților, modul de

încheiere a contractelor de vînzare- cumpărare și de achitare a obiectivelor privatizate, prevederile

6 Legea cu privire la privatizare nr. 627- XII din 04. 07. 1991 art. 310

generale privind monitorizarea îndeplinirii obligațiilor stipulate în contracte de vînzare- cumpărare

sunt stabilite de Guvern. Licitațiile de vînzare a obiectivelor supuse privatizării se organizează prin

decizia organului abilitat adică a Departamentului Privatizării. Pot fi organizate licitații atît cu

majorarea prețului inițial cît și cu reducerea prețului inițial.7

Conform Hotărîrii Guvernului privind „organizarea și desfășurarea concursurilor comerciale

și investiționale de privatizare a proprietății publice”, acest regulament este elaborate în

conformitate cu prevederile art. 41 al Legii nr. 121-XVI din 4 mai 2007 privind administrarea şi

deetatizarea proprietăţii publice, şi alte acte legislative şi normative în vigoare. Prevederile

prezentului Regulament se aplică în procesul privatizării prin concurs comercial sau investiţional a

proprietăţii publice incluse în lista bunurilor supuse privatizării sub formă de pachete de acţiuni sau

părţi sociale, care constituie mai mult de 50% din capitalul social al societăţii comerciale,

întreprinderi de stat/municipale ca complexe patrimoniale unice. La concurs pot participa: persoane 

fizice şi juridice din Republica Moldova; persoane fizice şi juridice străine cu capital integral privat,

apatrizi, în conformitate cu legislaţia în vigoare; asociaţii ale persoanelor specificate. Vînzător al

proprietăţii publice a statului este Agenţia Proprietăţii Publice de pe lîngă Ministerul Economiei şi

Comerţului,  iar al proprietăţii unităţilor administrativ-teritoriale, inclusiv al unităţii teritoriale

autonome Găgăuzia - autorităţile administraţiei publice ale unităţilor administrativ teritoriale de

nivelul întîi şi de nivelul al doilea, inclusiv ale unităţii teritoriale autonome Găgăuzia. Pentru

desfăşurarea concursului de privatizare a bunurilor proprietate publică a statului, Guvernul, la

propunerea Ministerului Economiei şi Comerţului, instituie Comisia de concurs, în componenţa

căreia se includ doi reprezentanţi ai Agenţiei Proprietăţii Publice şi cîte un reprezentant al

Ministerului Economiei şi Comerţului, Ministerului Finanţelor, Ministerului Justiţiei şi altor

autorităţi centrale de   specialitate.8

Privatizarea se efectuează prin următoarele modalități: vînzare la Bursa de Valori; vînzare la

licitație cu strigare; vînzare prin concurs comercial sau investițional, inclusiv în baza de proiecte

individuale. În cazurile prevăzute de prezența lege, privatizarea se efectuează și prin: vînzare la

licitație cu reducere; vînzare la licitație fără anunțarea prețului inițial; transmitere de acțiuni cu titlu

gratuit; transmitere de acțiuni întru onorarea datoriilor certe ale statului. 9

CAPITOLUL II: PRIVATIZAREA FONDULUI LOCATIV

2.1 Considerații generale privind privatizarea fondului locativ.

7 Legea cu privire la privatizare nr. 627- XII din 04. 07. 1991 art. 11, 128 Hotărîrea Guvernului nr. 919 din 30. 07. 2008 cu privire la organizarea și desfășurarea concursurilor comerciale și investiționale de privatizare a proprietății publice. 9 Lege privind administrarea și deetetizarea proprietății publice nr. 121- XVI din 04. 05. 2007 art. 23.

11

Privatizarea fondurilor locative este expres stipulat în Legea cu privire la privatizarea

fondului de locuințe nr. 1324- XII din 10. 03. 1993, privatizarea fondului de locuințe este un proces

de înstrăinare, efectuat de organele puterii de stat, a fondului de locuințe aparținînd statului,

organizațiilor obștești, asupra cărora statul șia declarat dreptul de proprietate, altor asociații și

întreprinderi cooperatiste de stat, construite din contul mijloacelor alocate din bugetul de stat, în

proprietate privată cetățenilor Republicii Moldova și asociaților acestora pentru satisfacerea

necesităților în locuințe și formarea unor stăpîni reali prin dreptul de a dispune liber de proprietatea

imobiliară. Prin fondul de locuințe se subînțelege, imobilel și spațiile locative din construcțiile care

aparțin statului, indiferent de apartenența departamentală, locuințele sovhozurilor și ale altor

întreprinderi agricole de stat, inclusiv cele reorganizate după punerea în aplicare a legii cu privire la

privatizare, precum și locuințele construite din contul mijloacelor de stat de către întreprinderile și

organizațiile cu alte tipuri de proprietate.

Începînd cu anul 1997, fondul locativ de stat, este transmis în proprietatepublică Primăriei

municipiului Chișinău și constitue fondul locativ municipal. Conform datelor statistice fondul

locativ al municipiului Chișinău constituie la începutul anului curent 14424, 0 mii m. p. suprafață

totală și este dotat la nivel de 93, 4 procente cu rețele inginerești de alimentare cu apă potabilă, de

89, 4 procente cu rețele de canalizare, de 86, 5 procente cu sisteme de încălzire centralizată, de 95, 1

procente cu gaze naturale, inclusiv 86, 1 procente cu rețele de gaze. Aplicarea prevederilor Legii

privatizării fondului de locuințe a condus la schimbări esențiale în structura proprietății locuințelor

și sfera gestionării fondului locativ. Privatizarea spațiului locativ în municipiul Chișinău s- a

desfășurat într- un mod mai organizat decît în restul localităților din republică și cu un ritm mai

sporit. În primii 3 ani ai privatizării acest proces a avut un ritm sporit. La etapa inițială au privatizat

locuințele în primul rînd locatarii care intenționau să efectueze careva tranzacții cu aceste locuințe.

Fondul de locuințe al municipiului Chișinău este format din 263, 9 mii apartamente și case

individuale, din care: cu 1 odaie- 50, 7 mii apartamente, cu 2 odăi- 103, 3 apartamente, cu 3 odăi și

mai multe 109, 9 apartamente.

Organele abilitate cu dreptul de a efectua privatizarea fondului de locuință sunt

Departamentul Privatizării în municipiile Chișinău și Bălți; organul abilitat la Comitetul executiv al

unităților administrativ teritoriale autonome Găgăuzia- pe teritoriul Găgăuziei și consiliile raionale-

în celelalte localități ale republicii. Organele ablilitate de comun acord cu autoritățile administrației

publice locale, desemnează comisiile pentru privatizarea fondurilor de locuințe. Aceste comisii

includ reprezentanți ai organelor abilitate, ai autorităților administrației publice locale, financiare și

de exploatare a locuințelor ai direcției de arhitectură, ai organului de supraveghere antiincendiară,

stație sanitaro- epidemiologice, biroul teritorial de inventariere tehnică, iar în cazul vînzării sau

12

transmiterii cu titlu gratuit a locuințelor din fondul departamental sau public include și reprezentanți

ai întreprinderilor, asociațiilor, instituțiilor, organizațiilor respective și ai comitetelor lor sindicale.10

Cetățenilor Republicii Moldova pot fi vîndute sau transmise cu titlu gratuit în proprietate

privată în special locuințele în care aceștia trăiesc și care aparțin fondului de stat și celui public

asupra căruia statul și- a declarat dreptul de proprietate, precum și în imobilele ce aparțin unităților,

indiferent dacă aceste unități sunt incluse în listele de pivatizare. Nu pot fi vîndute sau transimise cu

titlu gratuit în proprietate privată imobilele care se află în orășele militare de tip închis, căminele,

locuințele de serviciu (ai căror locatari au lucrat mai puțin de 10 ani la unitatea respectivă),

locuințele avariate și ireparabile, casele ce urmează a fi demolate, cantoanele și alte construcții care

se află la balanță sau în proprietatea fondului forestier de stat. Se permite privatizarea locuințelor de

stat în cazul în care cetățenii au în proprietate privată altă locuință provenită nu în cazul privatizării.

Dacă cetățenii au participat la privatizarea unei locuințe, ulterior ei pot privatiza o alta locuință,

achitînd integral costul suprafeței acesteia la prețuri comerciale stabilite de Guvern la data

privatizării. În cazul în care, la privatizarea locuinței, suprafața acesteia a fost ma mică decît

normativul, cetățenii proprietari ai locuinței aflați la evidență pentru îmbunătățirea condițiilor

locative, au dreptul să participe la privatizarea gratuită a locuințelor în blocurile neterminate în

conformitate cu legislația în vigoare.

Vînzarea apartamentelor eliberate și rămase libere din imobilele care urmează să fie

reconstruite sau reparate capital se efectuează conform rîndului persoanelor, aflate la evidență

pentru îmbunătățirea condițiilor locative, de către autoritățile administrației locale sau de către

unitățile balanța cărora se află locuința respectivă. În cazul în care reconstrucția, reparația capitală

sau finalizarea construcției apartamentelor s- a efectuat din contul mijloacelor proprii ale

persoanelor fizice și juridice, costul apartamentelor și suprafața lor echivalentă supusă privatizării

se micșorează conform ponderii elementelor constructive restabilite, reparate capital sau construite.

Cumpărarea sau primirea cu titlu gratuit în proprietate privată a locuințelor se face cu acordul

tuturor membrilor adulți ai familiei care locuiesc împreună.

2.2 Procedura de privatizare a fondului locativ.

O familie poate cumpăra sau primi cu titlu gratuit în proprietate privată o singură locuință, în

ultimele asigurări normative cu spațiu locativ- la prețurile de stat sau cu titlu gratuit,

10 Legea cu privire la privatizarea fondului de locuință nr. 1324- XII din 10. 03. 1993 art. 413

supranormative- la prețuri comerciale stabilite de Guvern la data privatizării locuințelor, dar care să

nu depășească prețurile curente pentru construcția locuințelor de stat. Asigurarea normativă cu

spațiu locativ în procesul privatizării se acceptă în mărime de 20 metri pătrați de suprafață totală

echivalentă la o persoană și cu un supliment de 10 metri pentru o familie, inclusiv pentru persoanele

rămase singure în urma decesului soțului, precum și pentru celibatari. La privatizarea locuințelor

spațiul locativ suplimentar în mărime de 10 metri pătrați se adaugă la suprafață normativă, care se

transmite în proprietate privată cu titlu gratuit în următoarele categorii de cetățeni:

a) Membri activi și membrilor corespondenți ai Academiei de Științe a Republicii

Moldova;

b) Decorate cu cele mai înalte distincții de stat;

c) Care au titluri onorifice ale fostei R. S. S. Moldovenești și ale fostei U. R. S. S.

d) Raționalizatorilor;

e) Membrilor tuturor uniunilor de creații;

f) Care au titluri didactice de conferențiar, profesor universitar sau titluri științifice de

doctor, doctor habilitat;

g) Militarilor, lucrătorilor Serviciului de Informații și Securitate a R. M,

Departamentelor Trupelor de grăniceri, Serviciului de protecție și Pază de stat,

Ministerului Afacerilor Interne și Procuraturii Generale, care au grad special militar

de general sau alt grad asimilat lui;

h) Foștilor proprietari ai caselor particulare demolate cărora nu li s- a plătit

compensație;

i) Care suferă de tuberculoză pulmonară și tuberculoza altor organe în formă activă,

tuburarea respirației gravă ca urmare a emfizemului pulmonar sau a astmului,

tulburări organice grave cronice ale activității cardiace;

j) Care au dreptul la privatizare gratuită a spațiului locativ suplimentar conform legii.

Cetățenii care doresc să cumpere sau să primească cu titlu gratuit locuința în proprietate

privată depun cereri scrise la organele abilitate, care sunt obligate ca în termen de 2 luni de la data

înregistrării cererii, să stabilească prin intermediul comisiilor de privatizare a fondului locativ,

costul locuinței și să adopte hotărîrea respectivă. Costul locuințelor se sabilesc în baza datelor

inventarierei fondului locativ, înregistrate la birourile teritoriale de inventariere tehnică, la

organizațiile de exploatare a locuințelor și la unitățile care au la balanță fond de locuințe, la data

efectuării calculelor cu aplicarea coeficienților de indexare a valorii ințiale a fondului de locuințe în

conformitate cu Hotărîrea Guvernului nr. 118 din 5 martie 1993. Încăperile izolate trebuie să fie

legiferate pînă la prezentarea documentelor la comisie. Costul încăperilor construite adăugător din

14

contul propriu nu se include în costul locuinței. Decizia pozitivă a comisiei este un temei pentru

pregătirea proiectului de contract vânzare-cumpărare, transmitere-primire a locuinţei în proprietate

privată şi pentru încunoştiinţarea proprietarului locuinţei la data încheierii contractului (autorităţile

administrţiei publice locale, unitatea respectivă). Contractul de vânzare-cumpărare, transmitere-

primire a locuinţei în proprietate privată, încheiat în conformitate cu prezenta lege, se autentifică

notarial, se înregistrează la biroul teritorial de inventariere tehnică şi serveşte titlu de proprietate.  Se

încheie cu unul dintre soţi cu acordul scris al tuturor membrilor adulţi care locuiesc împreună

(inclusiv al celor care sînt plecaţi temporar). Înstrăinarea ulterioară a apartamentului (casei)

privatizat se efectuează de asemenea cu consimţămîntul în scris al tuturor membrilor majori ai

familiei, care locuiesc în apartamentul (casa) în cauză şi au participat la privatizarea lui. Privatizarea

apartamentelor (caselor) în care locuiesc copii minori orfani se efectuează în numele lor de tutore

(curator) în temeiul autorizaţiei scrise a autorităţii tutelare cu indicarea în contractul de vînzare-

cumpărare, transmitere-primire a apartamentului (casei) a numelui de familie,prenumelui şi

patronimicului tuturor copiilor minori, care locuiesc sau au dreptul de a locui în acest apartament

(casă). Înstrăinarea ulterioară a apartamentului (casei) privatizat în numele copiilor minori poate fi

efectuată numai la atingerea de către aceştia a majoratului.

Conform art. 14 din legea privatizării fondurilor de locuințe, locuinţele cumpărate sau

primite cu titlu gratuit în proprietate privată se exclud din fondul de locuinţe de stat, obştesc,

departamental şi cooperatist şi se includ fondul de locuinţe privat, fapt despre care organele abilitate

comunică în scris unităţilor la balanţa cărora se află aceste locuinţe. Proprietarii blocurilor de

locuinţe exclud din balanţă apartamentele privatizate (suprafaţa lor totală şi locativă, valoarea de

inventar) în conformitate cu dosarul de inventar şi cu datele prezentate de organele abilitate.

Proprietarii de locuinţe privatizate pot înstrăina aceste locuinţe conform legislaţiei în vigoare. Ei pot

fi recunoscuţi ca persoane care au nevoie să-şi amelioreze condiţiile de trai, în modul stabilit, la

locul de lucru sau de trai după expirarea a cinci ani la data înstrăinării locuinţei. Noii proprietari de

locuinţe nu au dreptul, conform Codului cu privire la locuinţe, să le transforme în încăperi cu alte

destinaţii. Cheltuielile implicate de examinarea locuinţelor şi determinarea costului lor, de

omologarea contractului de vânzare-cumpărare, transmitere-primire, se acoperă din contul

cetăţenilor care cumpără sau primesc cu titlu gratuit locuinţă în proprietate privată. Plata pentru

aceste servicii şi modul ei de efectuare le stabilesc de către Guvern. 11

 Locuinţele de stat şi departamentale se transmit, în limita normelor prezentei legi, în

proprietate privată: invalizilor singuri de gradul I şi II, familiilor care au invalizi de gradul I sau II a

căror invaliditate a survenit în urma apărării integrităţii teritoriale, independenţei şi intereselor

statului şi a lichidării consecinţelor avariei de la Cernobîl, militarilor care-şi satisfac serviciul 11 Dreptul de proprietate și alte drepturi reale principale, Conf. univ. Dumitri C. Florescu

15

militar prin contract şi care au satisfăcut serviciul cel puţin 15 ani, participanţilor la acţiunile de

luptă din Afghanistan; familiilor persoanelor care şi-au pierdut viaţa în timpul acţiunilor de luptă

pentru apărarea integrităţii teritoriale şi independenţei Republicii Moldova sau decedate ca urmare a

traumatismelor căpătate în timpul acestor acţiuni, precum şi familiilor persoanelor care şi-au pierdut

viaţa în timpul lichidării consecinţelor avariei de la C.A.E. Cernobîl sau decedate ca urmare a

traumatismelor şi îmbolnăvirilor căpătate în timpul lichidării acestor consecinţe - cu titlu gratuit;

familiilor militarilor, familiilor colaboratorilor organelor afacerilor interne şi securităţii statului ale

Republicii Moldova, familiilor militarilor, familiilor colaboratorilor organelor afacerilor interne şi

securităţii de stat ale fostei U.R.S.S. care şi-au pierdut viaţa în timpul îndeplinirii serviciului sau au

decedat ca urmare a traumatismelor căpătate în timpul serviciului - cu titlu gratuit; familiilor

copiilor orfani, în componenţa cărora nu sînt membri adulţi - cu titlu gratuit; foștilor proprietari de

case proprii, demolate fără recompense- cu titlu gratuit; cetățenilor care locuiesc permanent în

aceste locuințe, dacă vechimea totală în muncă a membrilor familiei în unitățile de respublică din

fostele republici unionale și unitățile de subordonare unională la data adoptării prezenței legi este de

cel putin de 35 de ani- cu titlu gratuit, de la 30 la 35 ani- cu plata a 25 procente din costul locuinței,

de la 25 la 30 ani- cu plata a 50 procente, de pînă la 25 de ani- cu plata întregului ei cost; familiilor

cu cinci copii şi mai mulţi - cu titlu gratuit, cu dreptul de a înstrăina locuinţa privatizată numai în

temeiul autorizaţiei scrise a autorităţii tutelare. Vechimea în muncă necesară pentru privatizarea

locuinţelor include timpul serviciului militar în termen în rîndurile Forţelor Armate, organelor

afacerilor interne şi securităţii de stat ale fostei U.R.S.S. al cetăţenilor chemaţi de pe teritoriul

Republicii Moldova, anii calendaristici ai serviciului militar ai militarilor, care în prezent îşi satisfac

serviciul militar, precum şi ai celor aflaţi în rezervă şi retragere, anii de studii în aspirantură, în

instituţiile de învăţămînt superior şi mediu de specialitate, situate pe teritoriul republicii şi peste

hotarele ei, timpul aflării în locurile de executare a pedepsei al persoanelor supuse neîntemeiat

represiunilor şi ulterior reabilitate, anii invalidităţii pentru invalizii de gradul I şi II de la data

stabilirii ei, iar pentru invalizii din copilărie - de la vîrsta de 18 ani.

 Apartamentele din blocurile de locuinţe nefinalizate a căror construcţie a fost finanţată din

bugetul de stat, bugetele locale şi din fondurile întreprinderilor şi organizaţiilor de stat pot fi

privatizate, în modul stabilit de Guvern, prin vînzarea către persoanele fizice şi juridice sau prin

transmiterea, cu titlu gratuit, persoanelor fizice cetăţeni ai Republicii Moldova, înscrise la

îmbunătăţirea condiţiilor de trai la data de 5 august 1999, inclusiv persoanelor devenite disponibile

în legătură cu reorganizarea ori lichidarea întreprinderii sau organizaţiei. Apartamentele achitate în

întregime din blocurile cooperativelor de construcţie a locuinţelor şi din blocurile de locuinţe

construite prin atragerea investiţiilor particulare, în conformitate cu contractul de investire, sînt

recunoscute proprietate privată şi proprietarilor lor li se eliberează titlu de autentificare a dreptului

16

de proprietate. Cetăţenilor înscrişi la îmbunătăţirea condiţiilor de trai, concomitent cu repartizarea

apartamentelor nefinalizate, li se vor elibera titluri de autentificare a dreptului de

proprietate. Mijloacele obţinute de la privatizarea şi vînzarea locuinţelor de stat se varsă integral la

bugetul local şi se utilizează pentru construcţia, renovarea şi întreţinerea fondului de locuinţe.

Hotărîrea Plenului Judecătoriei Supreme a Republicii Moldova cu privire la unele

chestiuni despre aplicarea Legii privatizării fondului de locuințe de către instanțele judecătorești,

modificată de Hotărîrea Plenului Curții Supreme de Justiție a RM nr. 38 din 20. 12. 1999, hotărăște:

că conform Constituției RM, Legii privatizării fondului de locuințe nu se permite de a refuza

cetățenilor RM privatizarea încăperilor în care ei locuiesc în condițiile prevăzute de această lege,

dacă s- au adresat cu asemenea cereri. În conformitate cu art. 26 al C. P. C. și art. 1, 5 al legii

privatizării fondului locative litigiile apărute în legătură cu exercitarea și apărarea drepturilor

cetățenilor la privatizarea încăperilor în care aceștia locuiesc și care aparțin fondului de stat și celui

public, asupra căruia statul și- a declarant dreptul de proprietate, precum și în imobilele ce aparțin

întreprinderilor, indiferent de faptul dacă aceste unități sunt incluse în listele de privatizare, sunt în

competența instanței de judecată. Plîngerile cetățenilor împotriva acțiunilor ilegale ale organelor

administrației de stat și persoanelor cu funcție de răspundere depuse pînă la soluționarea chestiunii

de admitere sau refuzul privatizării încăperii de locuit, în special refuzul de a elibera și primi actele

necesare sunt de competența instanței de judecată. Litigiile ce țin de privatizarea fondului de

locuințe se examinează de către instanțele de judecată în ordinea generală a procedurii civile, în

special privind: declararea nulității contractelor de privatizare a încăperilor de locuit; declararea

nulității contractelor de înstrăinare a apartamentelor privatizate; declararea valabilității contractelor

de privatizare a apartamentelor în cazul acțiunii succesorilor; dreptul de proprietate asupra încăperii

de locuit privatizate, litigii apărute între proprietarul apartamentului și membri ai familiei lui și alte

persoane; evacuarea din locuințe privatizate; schimbul apartamentelor privatizate. În aceeași ordine

se examinează cererile înaintate din inițiativa Departamentului Privatizării și Administrării

Proprietății de Stat de pe lîngă Ministerul Economiei și Reformelor privind rezilierea contractului

de vînzare- cumpărare, transmitere- primire a încăperilor de locuit în căminele de tip cameră, în

cazul în care nu au fost înregistrate asociații ai proprietarilor locuințelor privatizate.12

 

2.3 Întreținerea și reparația locuințelor privatizate.

Conform art. 20 din lege privind privatizarea fondului locativ, întreţinerea şi reparaţia

locuinţelor privatizate din imobilele privatizate parţial se efectuează din mijloacele proprietarilor

12 Hotărîrea Plenui Judecătoriei Supreme a RM cu privire la unele chestiuni despre aplicarea Legii privatizării fondului locative de către instanțele judecătorești nr. 3 din 30. 01. 1996

17

acestora, respectându-se cu stricteţe regulile de exploatare a locuinţelor, de întreţinere a imobilelor

şi a terenurile de pe lângă ele, regulile şi normele de exploatare a sistemelor inginereşti interioare.

Proprietarii de locuinţe privatizate participă la cheltuielile comune de întreţinere a locurilor de uz

comun, a terenurilor de pe lângă imobil, de reparaţie curentă şi capitală a imobilului, a sistemelor

inginereşti interioare. Cota de cheltuieli se stabileşte în funcţie de suprafaţa locativă ocupată şi de

numărul de persoane care locuiesc pe ea, fapt ce se consemnează în clauzele contractelor de

întreţinere şi deservire a locuinţelor şi a terenurilor aferente blocurilor de locuinţe. În imobilul în

care au fost privatizate cel puţin 60 procente din locuinţe, în termen de 3 luni de la data convocării

adunării generale a proprietarilor de locuinţe, se înfiinţează şi se înregistrează asociaţia de

proprietari ai locuinţelor privatizate cu forma de organizare juridică cooperativă de consum, cu

transmiterea către aceasta în gestiune a bunurilor mobile şi imobile şi cu vărsarea pe contul ei a

mijloacelor financiare obţinute din plata pentru deservirea tehnică a blocului de locuinţe pentru

ultimele 2 luni premergătoare datei transmiterii către asociaţie a acestui bloc, precum şi a

compensărilor băneşti prevăzute de legislaţia în vigoare. Proprietarii de locuinţe privatizate şi

unităţile la balanţa cărora se află locuinţe neprivatizate încheie cu întreprinderile prestatoare de

servicii contracte directe sau deleagă asociaţiei, ai cărei membri sînt, dreptul de încheiere a

contractelor de deservire tehnică a blocului, de închiriere, de asigurare cu apă rece şi caldă, cu

energie electrică şi termică, cu gaze, de prestare a serviciilor de canalizare, de deservire a lifturilor,

de salubrizare şi de conectare la antena de televiziune colectivă. Asociaţiile de proprietari ai

locuinţelor privatizate şi alte asociaţii de proprietari ai locuinţelor încheie contracte de prestare a

serviciilor comunale pentru necesităţile comune ale imobilului (asigurarea cu energie electrică

pentru iluminatul caselor scărilor şi pentru lift, asigurarea cu apă pentru spălarea anexelor de

acumulare a gunoiului, pentru colectarea şi evacuarea deşeurilor menajere, exploatarea sistemului

de combatere a incendiilor), pe care le achită în conformitate cu clauzele contractelor încheiate.

Autorităţile administraţiei publice locale, unităţile la balanţa cărora se află blocuri de locuinţe vor

transmite în gestiunea asociaţiilor de proprietari ai locuinţelor privatizate, la momentul fondării lor,

încăperile libere din blocurile de locuinţe menţionate şi terenurile aferente acestora, în conformitate

cu planurile blocurilor de locuinţe respective. Arendaşii încăperilor din blocul de locuinţe, transmis

în gestiune asociaţiei de proprietari ai locuinţelor privatizate şi altor asociaţii de proprietari ai

locuinţelor, participă la acoperirea cotei de cheltuieli reale pentru întreţinerea şi deservirea

elementelor de uz comun din bloc şi terenului aferent, încheind un contract aparte cu asociaţia.

Trecerea la economia de piață a impus unele schimbări în sfera finanțării lucrărilor ce țin de

deservirea, exploatarea și reparația fondului locativ. Constatăm cu regret că nivelul actual de

exploatare nu corespunde cerințelor la zi, și nu permite soluționarea problemelor legate de reparația

și întreținerea blocurilor locative. Trecerea la finanțarea lucrărilor de întreținere a fondului locative

18

din contul mijloacelor financiare achitate de populație, în situațiaa majorării continue a tarifelor

pentru serviciile comunale, a avut o influență negativă asupra stării fondului locativ. În anul 1995

plățile pentru serviciile prestate acopereau doar 13 % din cheltuielile de exploatare, finanțarea

bugetară menționîndu- se la un nivel de 30 %, decontările pentru arendarea încăperilor nelocuibile

și recuperarea cheltuielilor de exploatare a rețelelor tehnico- edilitare reprezentau 31 % și respective

26 %. În rezultatul privatizării în masă a locuințelor și lipsei mijloacelor financiare, începînd cu

anul 1997 veniturile obținute din arendarea încăperilor nelocuibile și finanțarea din contul bugetului

au fost complet stopate.

Criza financiară s- a agravat în anul 2000, cînd prin Hotărîrea Guvernului RM nr. 55 din 20.

01. 2000 a fost anulat modul de compensare de către furnizorii de resurse energetice a cheltuielilor

pentru deservirea tehnică a rețelelor și instalațiilor de apeduct, canalizare, termoficare și a celor

electrice aflate în interiorul clădirilor de locuit de către gestionarii clădirilor respective. În această

perioadă 40 % din cheltuielile de întreținere și exploatare a fondului locative au rămas neacoperite.

În pofida eforturilor depuse de gestionarii fondului locativ, situația a rămas neschimată pînă în

prezent, cînd pierderile provenite de la exploatarea fondului de locuințe pentru perioada 1997- 2002

constituie 25 milioane lei.

Majoritatea blocurilor locative cu multe etaje, construite în anii 1955- 1975, necesită

reparație capitală din cauza uzurii. În ultimii ani din buget, pentru efectuarea reparației capital au

fost allocate de la 2 pînă la 8 % din necesarul de cheltuieli, ce au condus la reducerea drastică a

volumului lucrătorilor de reparație capitală. În condițiile deficitului surselor financiare, la momentul

actual 60 % din rețelele inginerești interne și 30 % din acoperișuri necesită reparație capitală

urgentă. În prezent, pentru executarea celor mai stringente lucrări de repatație capital al fondului

locativ municipal sunt necesare surse financiare în mărime de 60 mln. lei. Tărăgănarea soluționării

problemelor legate de reparația capitală a fondului locativ pot conduce la distrugerea totală a

clădirilor, a rețelelor tehnico- edilitare, drept urmare creîndu- se condiții de tari nesatisfăcătoare

pentru locuitorii municipiului Chișinău.

CAPITOLUL III: PRIVATIZAREA TERENURILOR

3.1 Privatizarea terenurilor- aspecte esențiale.

19

Conform art. 126 din Constituţia RM, proprietatea poate fi: publică și privată. Proprietatea

publică, în funcţie de subiectul dreptului de proprietate publică, este de 2 feluri: proprietate de stat și

proprietate a unităților administrative- teritoriale (municipală). Atât terenurile proprietate de stat

cât şi terenurile proprietate a unităţilor administrativ-teritoriale (municipală), înfuncţie de gradul de

socializare a proprietăţii publice, conform art.296 Cod civil, se divizează în două categorii:

1. terenuri proprietate publică din domeniul privat;

2. terenuri proprietate publică din domeniul public.

Terenurile proprietate publică din domeniul privat, asemeni cum şi terenurile aflate în

proprietatea privată a cetăţenilor şi persoanelor juridice private, nu sunt excluse din circuitul civil al

terenurilor: pot fi vândute, cumpărate, schimbate, pot fi depuse încalitate de aport la capitalul social

al societăţilor comerciale, etc. Terenurile proprietate publică din domeniul privat pot fi

supuse privatizării şi pot fi privatizate de către persoanele fizice sau persoanele juridice private în

modul stabilit de lege (de pildă, terenurile aferente obiectelor/ construcţiilor S. A. „Moldtelecom” şi

altor întreprinderi care se află în proprietatea statului sau aunităţilor administrativ- teritoriale supuse

privatizării conform legii). Terenurile proprietate publică din domeniul public sunt proprietate

exclusivă a statului sau a unităţilor administrativteritoriale. Asemenea terenuri sunt excluse din

circuitul civil al bunurilor şi nu pot fi supuse privatizării: nu pot fi vândute, cumpărate, schimbate,

nu pot fi depuse în calitate de aport la capitalul social al societăţilor comerciale etc. Din domeniul

public al statului sau al unităţilor administrativ- teritoriale fac parte terenurile care, prin

natura lor, sînt de uz sau de interes public. Terenurile domeniului public sunt inalienabile,

insesizabile şi imprescriptibile. Dreptul de proprietate publică (destat sau municipală) asupra acestor

terenuri nu se stinge prin neuz şi nu poate fi dobândit de terţi prin uzucapiune.13

Terenurile proprietate publică a statului reprezintă o parte a terenurilor proprietate publică ce

aparţin cu drept de proprietate RM, dreptul de posesiune, de folosinţă şi de a dispune asupra cărora

este de competenţa Guvernului. La categoria de terenuri proprietate publică a statului se referă:

1. Terenurile incluse în Lista unităţilor ale căror terenuri destinate agriculturii

rămân în proprietatea statului, aprobată de Parlament;

2. Terenurile fondului silvic proprietate publică a statului,

terenurile fondului apelor proprietate publică a statului, terenurile zonelor de

protecţie a apelor şi zonelor sanitare, conform datelor cadastrelor respective;

3. Terenurile aferente construcţiilor unităţilor de stat şi organelor de stat;

4. Terenurile aferente obiectelor complexului energetic al RM;

13 Legea cu privire la proprietatea publică a unităților administrativ- teritoriale nr. 523 din 16. 07. 1999;

20

5. Terenurile ocupate de drumurile naţionale, terenurile ocupate de

conductele naţionale şi internaţionale de transport al gazelor, precum şi de alte

comunicaţii de transport proprietate publică a statului;

6. Terenurile destinate ocrotirii naturii (terenurile

rezervaţiilor, parcurilor naţionale, parcurilor dendrologice şi zoologice,

grădinilor botanice, braniştilor, monumentelor naturii), ocrotirii sănătăţii,

activităţii recreative şi terenurile de valoare istorico culturală (rezervaţiile

istorico- culturale, parcurile memoriale, monumentele arheologice şi

arhitecturale, etc.), a căror listă esteaprobată de Guvern;

7. Terenurile destinate necesităților de apărare, trupelor de grăniceri și trupelor de

interne;

8. Alte terenuri utilizate în scopul asigurării securității statului.14

Terenurile proprietate publică a unităţilor administrativ- teritoriale reprezintă o parte

a terenurilor  proprietate publică ce aparţin cu drept de proprietate unităţilor administrativ-

teritorialeale RM, dreptul de posesiune, de folosinţă şi de a dispune asupra cărora este de

competenţa autorităţilor administraţiei publicelocale. La categoria de terenuri proprietate publică a

unităţilor administrativ-teritoriale se referă:

1. Terenurile aflate în folosinţa autorităţilor administraţiei publice locale;

2.  Terenurile aferente obiectelor privatizate sau pasibile de privatizare, inclusiv

terenurile aferente construcţiilor nefinalizate, precum şi terenurile aferente obiectelor

din fondul de imobilenelocuibile date în arendă;

3. Terenurile aferente clădirilor şi altor construcţii transmise în proprietate privată în

contul cotelor-părţi valorice, conform legislaţiei cu privire la privatizare;

4. Terenurile atribuite în folosinţă sau date în arendă întreprinderilor private, constituite

în afara procesului de privatizare a patrimoniului public;

5. Terenurile împădurite, fâşiile forestiere, terenurile destinate reţinerii apei, măsurilor

antierozionale, coridoarelor ecologice şi altor scopuri de protecţie a mediului

înconjurător;

6. Terenurile aferente obiectelor de menire social- culturală proprietate publică a

unităților administrativ- territorial, terenurile de uz public (piețile, străzile, pasaje și

alte terenuri folosite pentru căile de comunicație, parcuri, grădini publice, scuaruri,

terenuri folosite pentru cimitire și alte necesități ale gospodăriei comunale);

7. Terenurile destinate transportului rutier, feroviar, naval, aerian, prin conducte, pentru

liniile de telecomunicaţii şi de transport de energie electrică, pentru exploatările 14 Lege privind terenurile proprietate publică și delimitarea lor nr. 11. 05. 2000 cap. II

21

miniere şi pentrualte necesităţi industriale ale autorităţilor administraţiei

publicelocale;

8.  Loturile neprivatizate ale întovărăşirilor pomicole;

9. Terenurile fondului de rezervă al primăriilor satelor, comunelor, oraşelor,

municipiilor;

10. Terenurile zonelor suburbane şi zonelor verzi;

11. Terenurile ocupate de iazuri. 

Delimitarea terenurilor proprietate publică în terenuri proprietate publică a statului şi

terenuri proprietate publică a unităţilor administrativ-teritoriale are drept scop: ocrotirea şi folosirea

eficientă a terenurilor proprietate publică a statului în interesul deţinătorilor de terenuri şi al

Republicii Moldova; ocrotirea şi folosirea eficientă a terenurilor proprietate publică a unităţilor

administrativ-teritoriale în interesul deţinătorilor de terenuri, al satului, comunei, oraşului,

municipiului, raionului, unităţii teritoriale autonome Găgăuzia. Delimitarea terenurilor proprietate

publică se efectuează prin acţiuni de identificare şi formare a terenurilor proprietate publică a

statului şi a terenurilor proprietate publică a unităţilor administrativ-teritoriale, în modul stabilit de

legislaţie. În cazul în care terenurile proprietate publică a statului se mărginesc cu terenurile

proprietate publică a unităţilor administrativ-teritoriale, reprezentanţii statului şi reprezentanţii

unităţilor administrativ-teritoriale coordonează hotarele acestor terenuri. Dacă reprezentanţii părţilor

nu convin asupra hotarelor, acestea sînt determinate de Guvern la propunerea Agenţiei Naţionale

Cadastru, Resurse Funciare şi Geodezie.  Înregistrarea terenurilor proprietate publică a statului şi a

dreptului Republicii Moldova asupra acestora, precum şi a terenurilor proprietate publică a

unităţilor administrativ-teritoriale şi a dreptului unităţilor administrativ-teritoriale respective asupra

acestora, se efectuează în conformitate cu Legea cadastrului bunurilor imobile.15 

3.2 Terenuri proprietate publică cu destinașie agricolă și pentru

construcții.

În Republica Moldva proprietatea privată asupra terenurilor, iniţial, a luat naştere în

rezultatul privatizării terenurilor proprietate de stat, care, în perioada de până la 01.01.1992, au fost

în proprietate exclusivăde stat. Legislaţia actuală nu prevede privatizarea terenurilor fondului silvic

15 Lege privind terenurile proprietate publică și delimitarea lor nr. 11. 05. 2000 cap. I22

şi fondului apelor proprietate de stat. În funcţie dedestinaţia terenurilor, legislaţia prevede

privatizarea şi trecerea în proprietate privată:

1. a terenurilor cu destinaţie agricolă;

2. a terenurilor destinate construcţiilor.

Terenurile cu destinație agricolă sunt folosite, în principal, pentru producție agricolă

vegetală și anume: terenuri agricoleproductive- arabile, viile, livezile, pepinierele viticole,

pomicole; terenurile cu vegetație forestieră, dacă nu fac parte din amenajamentele silvice, pășunele

împădurite; terenurile ocupate cu construcții și instalații agrozootehnice, amenajări piscicole și de

îmbunătățiri funciare; drumurile tehnologice și de exploatare agricolă; terenuri neproductive care

pot fi amenajate și folosite pentru producția agricolă.

Privatizarea terenurilor proprietate publică are loc: pe gratis (cu titlu gratuit) și contra plată.

Terenurile cu destinaţie agricolă supuse privatizării gratuite sunt:

1. terenurile incluse în fondul funciar de privatizare, atribuite în proprietatea privată a

cetăţenilor în contul cotelor de teren echivalent (conform articolelor 12 şi 13 din

Codul funciar).

2. loturile pentru grădini atribuite cetăţenilor în extravilanul satului (comunei), oraşului

(conform art. 82 din Codul funciar al R.S.S.M.) ca loturi de pe lângă casă; 

3. terenurile cu destinaţie agricolă rezervate pentru necesităţile dezvoltării sociale a localităţilor rurale (satelor, comunelor), atribuite în proprietate privată persoanelor din familiile în care nici unuia din membri nu i s-a atribuit cota de teren echivalent (conform art. II (1) din Legea nr.173-XIV din 22 octombrie 1998 pentru modificarea şi completarea Codului funciar).

Terenurile destinate construcţiilor supuse privatizării gratuite sunt:

1. loturile de pe lângă casele individuale de locuit;2. loturile atribuite pentru construcţia caselor individualede locuit;3. terenurile aferente blocurilor locative (din condominiu).

Terenurile cu destinaţie agricolă supuse privatizării contra plată prin vânzare-cumpărare sunt:

23

1. terenurile aflate în folosinţa membrilor întovărăşirilor  pomicole;2. terenurile cu destinaţie agricolă aferente construcţiilor  proprietate privată folosite în

scopul producţiei agricole şagroindustriale (terenurile aferente staţiilor şi garajelor de maşini şi tractoare, ariilor de păstrare şi prelucrare acerealelor, încăperilor frigorifice pentru păstrarea fructelor şi legumelor, punctelor de altoire a viţei de vie şi pomilor fructiferi, serelor, staţiilor de purificare areziduurilor animaliere, depozitelor, atelierelor dereparaţii, de prelucrare a materiei prime, fermelor zootehnice etc.).

3. terenurile cu destinaţie agricolă din fondul de rezervă al satului (comunei), oraşului (cu expunerea acestora la licitaţiile funciare cu strigare sau la concurs comercial în modul stabilit de legislaţie.

Terenurile destinate construcţiilor supuse privatizării contra plată prin vânzare-cumpărare sunt:

1. terenurile aferente obiectelor privatizate, inclusive construcţiilor nefinalizate;2. terenurile aferente obiectelor private din fondul de imobile nelocuibile ;3. terenurile aferente aflate în folosinţa întreprinderilor  private, înfiinţate în

afara procesului de privatizare;4. terenurile destinate construcţiilor din fondul de rezervă al satului (comunei),

oraşului (cu expunerea acestora la licitaţiile funciare cu strigare sau la concurs comercial în modul stabilit de legislaţie).

Proprietarii de terenuri cu destinaţie agricolă sau destinate construcţiilor, au dreptul, în modul stabilit de lege, să solicite autorităţilor publice competente, modificarea destinaţiei terenurilor, cu trecerea acestora la categoria terenurilor fondului apelor (prin construirea iazurilor, altor bazine de apă) sau ale fondului silvic (prin împădurirea terenurilor).16

3.3 Terenuri proprietate publică ce nu sunt supuse privatizării.

Conform legislaţiei în vigoare, nu pot fi privatizate şi, deci,continuă să rămână

în proprietatea de stat sau a unităţilor administrativ teritoriale următoarele categorii de terenuri:

1. Terenurile fondului silvic (terenurile ocupate de păduri, precum şi cele neacoperite

cu păduri, însă destinateîmpăduririi);

16 Schiță de curs “Drept funciar” conf. univ. , dr. Ilie Teacă24

2. Terenurile fondului apelor (terenurile aflate sub ape – albiile cursurilor de

apă, cuvetele lacurilor, iazurilor, rezervoarelor de apă, mlaştinile, terenurile pe care

sunt amplasate construcţii hidrotehnice şi alte amenajări ale serviciului apelor,

precum şi terenurile repartizate pentru fâşiile de deviere (de pe maluri) a râurilor, a

bazinelor de apă, a canalelor magistrale şi a colectoarelor, precum şi terenurile

zonelor de protecţie a apelor);

3. Terenurile destinate ocrotirii naturii (terenuriler ezervaţiilor, parcurilor naţionale,

parcurilor dendrologice şi zoologice, grădinilor botanice, braniştilor, monumentelor

naturii, terenurile zonelor de protecţie şi zonelor sanitare);

4. Terenurile destinate ocrotirii sănătăţii (terenurile pe care există obiecte de tratament

natural - izvoare de ape minerale, nămoluri curative, precum şi condiţii climaterice

deosebit de favorabile profilaxiei şi tratamentului);

5. Terenurile destinate activităţii recreative (terenurile prevăzute şi folosite pentru

odihnă şi turism: terenurile pe care se află case de odihnă, pensionate, sanatorii,

campinguri, baze turistice, tabere turistice şi tabere de fortificare a sănătăţii, staţii

turistice, parcuri şi tabere pentru copii, poteci didactico-turistice, trasee marcate);

6. Terenurile de valoare istorico- culturală (rezervaţiile istorico-culturale, parcurile

memoriale, mormintele, monumentele arheologice şi arhitecturale şi complexele

arhitecturale de land şaft);

7. Terenurile zonelor suburbane şi ale zonelor verzi (inclusiv terenurile ocupate

de păduri, grădini publice şi de alte spaţii verzi, care au funcţii de protecţie, sanitaro

igienice, de fortificare a sănătăţii şi care sînt locuri de odihnă a populaţiei);

8. Terenurile de uz public din oraşe şi sate, comune (terenurile folosite pentru căile

de comunicaţii: pieţe, străzi, pasaje, drumuri şi altele asemenea; pentru necesităţile

social- culturale ale populaţiei – grădini  publice, parcuri, lacuri, plaje,

bulevarde, scuare; pentru cimitire şi alte necesităţi ale gospodăriei comunale.

Astfel, terenurile proprietate publică, indicate mai sus, conform legislaţiei actuale nu pot fi

privatizate, legea actuală nu prevede şi nu permite transmiterea acestora în proprietatea privată a

cetăţenilor sau a persoanelor juridice private. Însă în cazul în care un cetăţean sau o întreprindere

privată proprietar de teren îşi plantează terenul său propriu cu copaci şi îl transformă în pădure şi

dacă acest teren este trecut în cadastrul funciar ca teren al fondului silvic, asta nu înseamnă că

terenul va fi sau că trebuie expropriat pentru a fi trecut înapoi în proprietate publică (de stat sau a

unităţiiadministrativ-teritoriale respective). Asemeni şi în cazul în care cetăţenii sau întreprinderile

25

private construiesc iazuri, rezervoare sau lacuri de acumulare a apei pe terenurile ce le aparţin cu

drept de proprietate privată, aceste terenuri de sub ape continuă şi vor fi proprietate privată. La fel şi

în cazul în care terenul proprietate privată este utilizat în activităţide întreprinzător, de pildă, pentru

activităţi recreative, pentru odihnă şi turism, pentru case de odihnă, sanatorii, campinguri, baze,

tabere, staţii turistice, parcuri şi tabere pentru copii etc., aşa un teren va continua să fie proprietate

privată. Important este ca terenul cu destinaţie agricolă, privatizat în modul stabilit de lege,să fie

trecut la categoria terenurilor fondului apelor sau ale fondului silvic în modul stabilit de Codul

funciar şi alte acte normative.

CAPITOLUL IV: ASPECTE PRACTICE PRIVIND PRIVATIZAREA BUNURILOR IMOBILE

Speță și rezolvarea ei.

La 7 mai 2007, Russu Diana a depus cerere de chemare în judecată către Consiliului municipal Chișinău și Primăria municipiului Chișinău, intervenient accesoriu Cooperativa de construcție a locuințelor nr. 48, prin care a solicitat obligarea emiterii deciziei “Cu privire la vînzarea unui lot de pămînt de pe strada Florilor, nr. 13/ 6, minicipiul Chișinău cu suprafața 300 m.

26

p. la prețul liber de 130000 lei pentru proiectarea și construirea unei anexe la încăperile proprietate private, în scopul amplasării unui centru de agrement, sport și înteținerea sănătății”.

Conform extrasului din Registru Bunurilor Imobile, terenul vizat cu suprafața de 300 m. p. are statut de teren afferent blocului locative nr. 13/ 6 din strada Florilor municipiu Chișinău și aparține cu drept de proprietate administrației publice locale. Anterior prin decizia Comitetului executiv Chișinău nr. 465 din 13. 08.1971, blocul menționat a fost transmis la balanța Cooperativei de Construcție a locuinței nr. 48.

Prin hotărîrea Curții de Apel Chișinău din 08 august 2007, acțiunea a fost respinsă.

Curtea Supremă de Justiție prin decizia din 10 ianuarie 2008 a respins recursul declarat de Russu Diana și a menționat hotărîrea primei instanțe, considerînd-o legală și întemeiată, deoarece nici art. 11 Codul Funciar și nici alte acte legislative aplicabile în speță, nu prevăd posibilitatea atribuirii terenurilor aferente blocurilor de locuit în proprietate privată.

II. Prin acțiunea formulate la data de 28 februarie 2006, reclamantul, Întreprinderea

individuală “Russu Lintax” a chemat în instanța de judecată în caliatate de pîrît Consiliu municipal

Chișinău, Primăria mun. Chișinău, Ministerul Apărării, Guvernul RM solicitînd: obligarea pîrîtului

de a exclude din oferta de privatizare terenul de pămînt aferent imobilului de pe str. Florilor nr. 4

mun. Chișinău, conform planului lotului; obligarea pîrîtului să încheie contract de privatizare a

terenului aferent imobilului respectiv cu reclamantul.

Ulterior la data de 17. 04. 2007, reclamantul, ÎI “Russu Lintax” a formulat o cerere de

completare și majorare a pretențiilor înaintate, prin care a cerut: anularea parțială a deciziei

Comisiei privind desfășurarea concursului commercial din 20. 10. 2006 prin desemnarea

cîștigătorului ÎM “City Development” SRL a concursului comercial de procurare a terenului de

pămînt cu suprafața de 5, 115 ha din str. Florilor nr. 5 mun. Chișinău în partea realizării terenului

aferent imobilului (depozit) din str. Florilor nr. 5 cu suprafața de 0, 485 ha; anularea înregistrării în

partea dreptului de proprietate asupra terenului cu suprafața de 0, 4115 ha în partea realizării

terenului aferent cu suprafața de 0, 485 ha din 15. 11. 2006 încheiat între Agenția de Privatizare și

“City Development” SRL; încasarea în beneficiu reclamantului a prejudiciului material și moral în

valoare de 1500000 în contul pîrîților.

La data de 04. 10. 2007, reclamantul formulează o nouă cerere de concretizare a cerințelor

înaintate, prin care pritinde: recunoașterea terenului de pămănt cu suprafața de 0, 485 ha ca teren

aferent bunului imobiliar ce se află în proprietatea ÎI “Russu Lintax” amplasat pe str. Florilor nr. 5;

recunoașterea dreptului de proprietate ÎI “Russu Lintax” asupra acestui teren; obligarea OCT

Chișinău de a înregistra în registru bunurilor imobiliare ÎI “Russu Lintax” ca proprietar a terenului

afferent cu suprafața de 0, 485 ha; acordarea terenului de achitare a prețului terenului ÎI “Russu

Lintax” de 30 zile; anularea parțială a deciziei Comisiei privind desfășurarea concursului comercial

27

din 20. 10. 2006 privind desemnarea cîștigătorului ÎM “City Development” SRL a concursului

commercial de procurare a terenului de pămînt cu suprafața de 4, 115 ha din str. Florilor nr. 5 în

partea procurării 0, 38 ha; declararae nulității parțiale a contractului de vînzare- cumpărare a

terenului aferent cu suprafața totală de 4, 115 ha din 15. 11. 2006 încheiat de Agenția de Privatizare

și “City Development” SRL în partea suprafeței de teren de 0, 38 ha. În motivarea pretenţiilor

invocate, reclamantul ÎI „Rusu Lintax” a declarat că în temeiul contractului de vînzare-cumpărare

nr. 635 din 23.02.2005, ÎI „Rusu Lintax” a obţinut dreptul de proprietate asupra bunului (depozit)

amplasat pe adresa mun. Chişinău str. Florilor nr. 5, circumstanţă confirmată prin înscrierea în

Registrul bunurilor imobiliare a dreptului de proprietate de către OCT Chişinău. Astfel, în temeiul

art. 9 alin. (7) a Legii nr. 1308-XIII din 25 iulie 1997 „cu privire la preţul normativ şi modul de

vînzare-cumpărare a pămîntului” şi a pct. 7 lit. (b) a Regulamentului cu privire la vînzarea-

cumpărarea terenurilor aferente aprobat prin Hotărîrea Guvernului RM nr. 562 din 23.10.1996,

reclamantul ÎI „Rusu Lintax” a sesizat Primăria mun. Chişinău, Ministerul Apărării, Agenţia de

Privatizare privind procurarea terenului aferent conform cerinţelor în vigoare. Agenţia de

Privatizare a dat acordul privind vînzarea-terenului aferent imobilului din mun. Chişinău str.

Florilor nr. 5, nr. cadastral 0100101.238.01.

Cu titlu de concluzie, reclamantul statuează că acţiunile Agenţiei de Privatizare şi OCT

Chişinău privind realizarea şi înregistrarea dreptului de proprietate asupra terenului de pămînt

aferent bunului imobiliar cu suprafaţa de 0,4855 ha din str. Florilor nr. 5, după ÎM „City

Development” SRL este ilegală şi pasibilă anulării, încheierea de asigurare fiind opozabilă pîrîtului.

Pîrîţii în persoana reprezentanţilor Agenţiei Proprietăţii Publice, Agenţiei Relaţii Funciare şi

Cadastru, Întreprinderii de Stat „Cadastru”, ÎM „City Development”, Ministerului Apărării a RM,

Guvernului RM au solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată, invocînd

drept temei că reclamantul nu a prezentat probe că terenul pretins de acesta constituie teren aferent

depozitului deţinut în proprietate. Totodată, s-a invocat că reclamantul nu poate pretinde la un teren

care a devenit în mod legal proprietate a altei întreprinderi prin obligarea statului să modifice planul

cadastral din contul altui teren care constituie proprietate publică a statului cu destinaţie specială.

Contract de vînzare- cumpărare, transmitere- primire a locuinței în

proprietate privată.

Paisprezece mai două mii nouă.

Mun. Chișinău

28

Subsemnații: Consiliul municipal Chișinău în persoana reprezentantului Russu Marin, acționînd

în baza procurii nr. 12 din 10. 01. 2009 numită în continuare vînzător, și cetățeanul Miron Costin

numit în continuare cumpărătorul, au încheiat prezentul contract cu privire la următoarele:

1. Vînzătorul a vîndut (a transmis), iar cumpărătorul a cumpărat (a primit) locuința din 3

camere cu o suprafața totală de echivalentă de șaizeci și nouă m pătrați, situată pe str.

Zelinshi nr. 34.

2. Vînzătorul a transmis gratuit în proprietatea cumpărătorului, conform art. 17 din Legea

privatizării fondului de locuințe.

3. Prețul de vînzare al locuinței este stabilit în sumă de 500000 lei.

4. Cumpărătorul achită diferența dintre prețul de vînzare al locuinței și echivalentul valoric al

suprafeței locative transmise gratuit în sumă de 10000lei.

La încheierea prezentului contract, cumpărătorul a achitat 10 % din prețul de vănzare al

locuinței în sumă de cinci sute mii lei.

Restul sumei de patru sute mii lei se achită în rate pe parcursul a 3 ani, în părți egale, începînd

cu luna care urmează după înregistrarea contractului de vînzare-cumpărare a locuinței. Pentru

cumpărarea în rate cumpărătorul plăteşte suplimentar procentul bancar minim din suma neachitată.

Pentru asigurarea plății în rate cumpărătorul semnează, concomitent cu încheierea prezentului

contract, un angajament privind achitarea acestei sume în părți egale a cîte 9000 lei pe lună și îl

remite vînzătorului. Cumpărătorul poate achita datoria pentru locuință înainte de termen pe două

luni şi mai mult sau pe deplin.

5. Datoriile de plată se încasează în mod incontestabil în baza formulei executorii a organelor

care exercită funcții de notariat.

În cazul în care costul locuinței nu a fost achitat în termen, cumpărătorul este obligat, conform

Codului civil, să plătească pentru termenul expirat penalitate lunară şi anuală din suma neachitată.

6. Cumpărătorul obține dreptul de proprietate (posesiune, folosință, beneficiere) asupra

locuinței în momentul înregistrării contractul la biroul notarial și la biroul teritorial de

inventariere tehnică.

7. . Dacă cumpărătorul decedează, drepturile şi obligațiile prevăzute de prezentul contract trec

moştenitorilor lui pe principii generale.

8. Cumpărătorul se foloseşte de locuință în conformitate cu Regulile de folosire a spațiilor

locative, întreținere a caselor de locuit şi a teritoriului de pe lîngă casă, aprobate prin

Hotărîrea nr.105 a Consiliului de Miniştri al R.S.S. Moldoveneşti din 30 martie 1984.

29

9. Cumpărătorul întreține şi repară locuința din cont propriu, respectînd regulile şi normele

unice în vigoare, în condițiile stabilite pentru fondul de locuințe de stat, participă

proporțional spațiului pe care îl ocupă la cheltuielile de deservire tehnică şi de reparație,

inclusiv capitală, a imobilului în ansamblu.

10. Cumpărătorul suportă cheltuielile de omologare a contractului.

11. Prezentul contract este întocmit în patru exemplare. Unul rămîne în gestiunea biroului

notarial, unul se remite biroului teritorial de inventariere tehnică pentru a fi înregistrat, două

se eliberează vînzătorului şi cumpărătorului.

Am luat cunoştință de regulile de folosire a locuinței, de întreținere a imobilului şi a terenului de

pe lîngă el, pe care mă oblig să le respecte.

Vînzătorul Cumpărătorul

PărŃile au semnat contractul în prezența mea. Părțile au fost identificate. Capacitatea de

acțiune, viza de reşedință în locuința care se privatizează şi cetățenia Russu Marin, precum și

împuternicirile reprezentantului sînt verificate.

Prezentul contract urmează să fie înregistrat în autoritățile administrației publice locale în

temeiul Codului civil într-un termen de 3 luni.

Înregistrat cu nr.67

S-a încasat taxa de stat

Notar Vasile Lupu

Proiect de privatizare

În orașul Drochia se află un bloc de apartamente în care locatarii au primit apartamentele de la

asociația de pe timpul sovietic “kolhoz”, la fel și cetățeanul Dandiș Marin a primit un apartament în

același bloc. Locatarii încă nu au privatizat apartamentele, avînd ca titlu de proprietate doar un

certificate eliberat de fostul “kolhoz”.

Cetățenul Marin Dandiș dorește să privatizeze apartamentul.

30

1. Care sunt primii pași ce trebuie întreprinși?

2. La ce instituție trebuie de adresat?

3. Poate face cetățeanul Dandiș Marin singur privatizarea sau numai împreună cu toți locatarii

blocului?

Conform art. 1 alin (2) din Legea privatizării fondului locativ, prin fondul de locuințe se

subînțelege imobilele şi spaţiile locative din construcţiile care aparţin statului, indiferent de

apartenenţa departamentală, locuinţele sovhozurilor şi ale altor întreprinderi agricole de stat,

inclusiv cele reorganizate după punerea în aplicare a Legii cu privire la privatizare, precum şi

locuinţele construite din contul mijloacelor de stat de către întreprinderile şi organizaţiile cu alte

tipuri de proprietate. Conform art. 5 alin (1, 2) din aceeași lege, cetăţenilor Republicii Moldova pot

fi vândute sau transmise cu titlu gratuit în proprietate privată în special locuinţele în care aceştia

trăiesc şi care aparţin fondului de stat şi celui public asupra căruia statul şi-a declarat dreptul de

proprietate, precum şi în imobilele ce aparţin unităţilor, indiferent dacă aceste unităţi sînt incluse în

listele de privatizare. Nu pot fi vândute sau transmise cu titlu gratuit în proprietate privată imobilele

care se află în orăşele militare de tip închis, căminele, locuinţele de serviciu (ai căror locatari au

lucrat mai puţin de 10 ani la unitatea respectivă), locuinţele avariate şi ireparabile, casele ce

urmează a fi demolate, cantoanele şi alte construcţii care se află la balanţa sau în proprietatea

fondului forestier de stat. 

Așadar :

1. Trebuie de aflat la cine stă la balanță acest imobil și ce statut are imobilul, fapt demonstrabil

prin cartea de inventariere a mijloacelor fixe, forma nr. OC- 6 sau un certificat.

2. Solicitînd acestuia acordul la privatizare și documentele necesare pentru privatizare.

3. Cu acordul dat și actele pentru privatizare trebuie de adresat la Comisia de Privatizare de la

Consiliul raional și solicitînd privatizarea apartamentului dat.

4. Se așteaptă 2 luni decizia Comisiei.

5. În caz de decizie favorabilă, încheie contractul de vînzare- cumpărare, transmitere- primire a

locuinței în proprietate privată autentificat notarial.

Referitor la faptul dacă poate face singur acest lucru- desigur nu este nevoie de acordul sau

participarea vecinilor, dar, contractul de vînzare- cumpărare transmitere- primire a locuinței în

proprietate privată se încheie cu unul dintre soți cu acordul scris al tuturor membrilor adulți care

locuiesc în apartament. Dacă în cazul că în aceeași locuință trăesc cîteva familii, partea efectivă a

fiecărei se stabilește de Comisie, cu acordul scris (autentificat de comisie) a tuturor membrilor

adulți la încheierea contractului de vînzare- cumpărare. Dacă familiile care locuiesc în aceeași

locuință nu au ajuns la o înțelegere privind determinarea părților efective ale fiecărei familii, după 31

împărțirea spațiului locativ pe cale judiciară fiecare din ele are dreptul, în conformitate cu legislația

în vigoare, să cumpere în proprietate partea ce i se cuvine.

CONCLUZIE:

Privatizarea conform legii privind privatizarea, este un proces, efectuat de către organele

puterii de stat și ale administrației de stat, de înstrăinare a bunurilor statului în proprietatea

cetățenilor și asociațiilor lor (societăți pe acțiuni și economice, întreprinderi colective, cooperatiste,

particulare și alte tipuri de întreprinderi bazate pe proprietatea private a cetățenilor Republicii

Moldova). Privatizarea reprezintă nu doar schimbarea formei juridice a întreprinderilor publice în

private, dar scopul ei este inițierea unei restructurări a întreprinderilor și o raționalizare a economiei.

În viziunea economică, procesul de privatizare trebuie să-și propună ca scop îmbunătățirea alocării

32

bunurilor existente, protejîndu- le, totodată, valoarea. Este importantă garantarea drepturilor de

proprietate concomitent cu deplina recunoaștere a tuturor formelor de proprietate pentru sporirea

eficienței alocării resurselor în general.

Ca urmare a privatizarii bunurilor statului, acesta isi pierde drepturile de posedare,

folosire si de dispunere de bunuri, iar achizitorii isi asuma toate obligatiile, ce deriva din

transmiterea dreptului de proprietate.

În concluzie pot spune că privatizarea în Republica Moldova este o acțiune social- poitică

de mare importanță. Scopul acestei acțiuni este dezmembrarea proprietății statale (de stat),

deschinzînd calea proprietății private și antrepronoriatului. Sensul principal al privatizării rezidă în

sporirea pe baza ei a eficienții utilizării resurselor și potențialului de producție, atragerea

investițiilor, modernizarea, crearea noilor locuri de muncă și ca urmare a acestora completarea

bugetului cu mijloace bănești. Ea a parcurs o cale foarte lungă încă de pe timpurile sovietice cînd a

început privatizarea în masă.

BIBLIOGRAFIE:

1. Constituția Republicii Moldova din 29. 07. 1994;

2. Codul Civil al Republicii Moldova nr. 1007- XV din06. 06. 2002;

3. Codul de Procedură Civilă al Republicii Moldova nr. 225- XV din 30. 05.

2003;

4. Schiță de curs “Drept funciar” conf. univ. dr. Ilie Teacă;

33

5. Drept de proprietate și alte drepturi reale principale, Conf. univ. Dumitru C.

Florescu;

6. Legea privind privatizarea nr. 627- XII din 04. 07. 1991;

7. Legea cu privire la privatizarea fondului locativ nr. 1324- XII din 10. 03. 1993;

8. Lege privind terenurile proprietate publică și delimitarea lor nr. 11. 05. 2000;

9. Lege nr. 121- XVI din 04. 05. 2007 cu privire la administrarea și deetatizarea

proprietății publice;

10.Legea cu privire la proprietatea publică a unităților administrativ- teritoriale nr.

523 din 16. 07. 1999;

11.Hotărîrea Plenui Judecătoriei Supreme a RM cu privire la unele chestiuni

despre aplicarea Legii privatizării fondului locative de către instanțele

judecătorești nr. 3 din 30. 01. 1996;

34