Principiile de construire ale semnalelor de

transmisiuni multiplex. Nivele de transmisiune

al semnalelor

Sistem de transmisiuni multiplex se numeşte un ansamblu de mijloace tehnice

care asigură prin intermediul unui circuit fizic să organizăm două şi mai multe canale de

comunicaţii. După metoda de divizare a canalelor se deosebesc sisteme de transmisiuni

cu divizarea canalelor în timp.

Divizarea canalelor în frecvenţă se practică în sistemele de transmisiuni

analogice, iar divizarea canalelor în timp de obicei se practică în sistemele de

transmisiuni digitale.

În sistemele de transmisiuni cu divizarea canalelor în frecvenţă

pentru fiecare canal se repartizează o anumită bandă de frecvenţă

limitele căreia se înfăptuieşte transmisiunea semnalelor unui canal de comunicaţii.

Spre deosebire de sistemele cu divizarea canalelor în frecvenţă, în sistemele cu divizarea

canalelor în timp transmisiunea semnalelor pentru diferite canale se înfăptuieşte nu

concomitent, ci pe rând cu un oarecare decalaj în timp. În linia de transmisiuni se

transmite semnalul numai pentru un canal al sistemei. Transmisiunea semnalelor prin

fiecare din canalele sistemei se înfăptuieşte discret peste anumite intervale de timp.

Canal de comunicaţii sau telecanal se numeşte un ansamblu de dispozitive liniare

şi staţionare care asigură transmisiunea unui anumit tip de informaţie de la operator la

client, astfel de tip de informaţii pot servi: comunicările telefonice sau telegrafice,

transmisiunea datelor, programelor de radiodifuziune şi televiziune. Dacă canalul de

comunicaţie este destinat pentru transmisiunea curenţilor de frecvenţă tonală sau vocală

de la 300 până la 3400Hz şi posedă caracteristicile care corespund anumitor cerinţe,

atunci el se numeşte canal standard de frecvenţă tonală sau vocală.

www.referat.ro

Circuit fizic de comunicaţie se numeşte conductoarele liniei aeriene sau ale

cablului prin care se transmit sau se recepţionează semnalele formate de sistema de

transmisiune. În dependenţă de materialul conductoarelor circuitele pot fi din:

- cupru;

- oţel;

- aluminiu;

- combinate.

După numărul conductoarelor se deosebesc circuite formate prin intermediul unui

singur conductor, două conductoare şi patru conductoare. Circuitele la rândul lor pot fi:

simetrice şi nesimetrice. În circuitele simetrice conductoarele posedă aceeaşi construcţie

şi aceiaşi parametri electrici. Ca exemplu de circuit nesimetric serveşte linia monofilară

în care în calitate de al doilea conductor se utilizează solul.

Linia de transmisiune se numeşte construcţia care constă dintr-un anumit număr

de circuite. Linia de transmisiune se divizează în: linie aeriană şi linie prin intermediul

cablului. În componenţa utilajului sistemului de transmisiuni intră utilajul staţiilor

intermediare şi traficul liniar, care constă din utilajul staţiilor intermediare şi linia de

transmisiune. Staţiile intermediare pot fi sub formă de puncte de amplificare sau

regenerare, care se divizează în deservite şi nedeservite.

În staţiile intermediare se înfăptuieşte compensarea atenuării şi înlăturarea

distorsiunilor semnalelor ce se transmit, care apar la propagarea lor prin linia de

transmisiune, iar staţiile terminale pe lângă aceasta se mai folosesc suplimentar pentru

convertarea semnalelor.

În fig.1 este reprezentată schema de structură a sistemului de transmisiune pentru

organizarea comunicaţiilor telefonice a n abonaţi.

Fig. 1

AT – aparat telefonic

LA – linia de abonat

CTA – centrala telefonică automată

ST – staţia terminală

TL – traficul lineic

LT – linia de transmisiuni

SI1,2...N – staţiile intermediare

SA – sector de amplificare

SR – sector de regenerare

Sectorul de linie ce se află între două staţii intermediare vecine sau între ST şi SI

vecină se numeşte sector de amplificare (SA) sau sector de regenerare(SR).

La transmisiunea convorbirilor în aparatul telefonic oscilaţiile sonore se

convertează în oscilaţii electrice, iar la recepţie – invers. Prin intermediul CTA se

stabileşte conectarea abonatului cu linia necesară iar dispozitivele sistemului de

transmisiune convertează semnalele electrice în aşa mod pentru ca convorbirile tuturor

abonaţilor să se înfăptuiască prin diferite canale organizate sau transmise prin intermediul

unei linii de transmisiuni. Distanţa de funcţionare a sistemului de transmisiune şi numărul

de canale de frecvenţă tonală formate în cadrul sistemelor sunt determinate de destinaţie

sistemului de transmisiuni, după acest indice ST se divizează: locale, zonale, interurbane,

care până la urmă formează o reţea de comunicaţii unică de prestare a diferitor servicii.

C

T

A

AT

LA. . .

ST SI1

LTSI2

LTSIN

LT STLT

C

T

A

. . .LA

ATTC

SR (SA) SR (SA)

Powered by http://www.referat.ro/cel mai tare site cu referate