Din cauza reliefului sau complicat, Anatolia pare un mozaic deranjat: eainregistreaza si mari contraste de temperatura, de precipitatii(de la 150 mm la 2m pe an) si de peisaj( de la stepa arida din Lycaonia la padurea luxurianta dinPont). Dar predominanta podisurilor si a campiilor inalte in centru inlesnestecomunicatiile, ceea ce confera o anumita unitate ansamblului anatolian.

Aceasta tara este unul dintre leaganele agriculturii,ceramicii si ale uneltelor dincupru(sfarsitul mileniului al VIII-lea):bazinele lacustre din centru erau atunci maiputin uscate decat in prezent,iar obsidianul si metalele abundente din muntiiTaurus furnizeaza un mijloc de schimb cu regiunile vecine.Dupa un prim neoliticstralucitor(Çatal-Hüyük este in mileniile VII-VI cel mai mare sat si cel mai marecentru artistic din Orientul Apropiat), Anatolia nu mai progreseaza, fara indoialadin cauza uscaciunii care loveste anumite regiuni si ii izgoneste pe locuitori.Cutoate ca targusoarele se fortifica, de la sfarsitul mileniului al VI-lea este suntincendiate de barbarii care ocupa jumatatea vestica a Anatoliei.Urmeaza altemigratii,mai putin brutale, culturile locale, care nu depasesc stadiul de sat, selasa influentate de civilizatia mesopotamiana care le devine cunoscuta prinintermediul comertului. Tara isi pastreaza o anumit originalitate:ea este aceeacare transmite vecinilor sai de pe malurile Marii Egee altarul cu coarne(dejacunoscut la Çatal-Hüyük)si megaronul(acest nume care desemneaza planulpalatului micenian din mileniul II si cel al templului grec din mileniul I corespundeunei sali dreptunghiulare,precedate de un vestibul si mai tarziu sustinuta decoloane care incadreaza zona centrala). Anatolia, ale carei stravechi culturi taranesti au fost descoperite foarte recent, acunoscut probabil primele simptome ale unei dezvoltari urbane in mileniul al III-lea atat pe platou cat si pe coastele Marii Egee si in Cilicia. Dar numai de lainceputul mileniului al II-lea marturiile, mai directe, ne dau informatii despreorganizarea politica a Anatoliei si despre istoria ei. Palatul din Beycesultan,cercetat in ultimii ani de un grup de arheologi englezi a dat la iveala, in partea desus a vaii Meandrului, existenta unui regat ai caror conducatori ar fi putu fi aceiluviti indo-europeni care au patruns in Anatolia occidentala in cursul mileniului alIII-lea. In legatura cu structurile politice insa, ca si cu intinderea acestui principat,suntem redusi la ipoteze: marimea palatului nu trebuie sa induca in eroare;regatul, care a fost desfintat catre anul 1750, nu se intindea probabil dincolo deimprejurimile imediate ale capitalei sale. Cel putin exemplul Cappadociei(tara de la cotul raului Halys), ne ingaduie saintrevedem felul in care erau organizate statele din Anatolia contemporane cuBeycesultanul.Intr-adevar-asa cum o sa vedem, cunoastem destul de binesituatia politica din aceasta regiune la inceputul mileniului al II-lea: negustoriiassirieni stabiliti la Kaneş si in alte orase au lasat acolo mii de tablite a carordescifrare constituie un izvor pretios de informatii. Garelli, indeosebi, a aratat ince consta structura principatelor ale caror capitale erau orasele respective:autoritatea suveranului nu se intindea decat asupra unor teritorii foarte limitate,care alcatuiau un mozaic de mici state rivale; necurmatele lor conflicte nudepaseau niciodata nivelul certurilor locale, iar economia lor era complementaraassirienilor. Mai ales ca, dupa 3300, avantul prelucrarii metalelor in statele maridin Orientul Apropiat atrage dupa sine o noua dezvoltare a minelor din Anatolia(aur, argint, cupru).Solicitati de negustorii si metalurgistii straini, indigenii isiperfectioneaza tehnicile(cei din Troia fabrica un bronz adevarat dupa 2500); ei isigasesc o a doua clientela in persoana sefilor, care isi construiesc fortarete lamarile raspantii(in anumit cazuri -Alisar in Cappadocia, Troia,Poliochini in insulaLemnos-se poate vorbi despre orase). Astfel pot fi explicate faimoasele„comori”(intre anii 2600 si 2200),ascunse in momentul ruinarii „palatelor”dinPoliochini si din Troia II(a doua asezare intemeiata in acest sit)sau ingropate in

„morminte regale” de la Alaca Hüyük(in bazinul raului Halys)si de la Horoz-tepe(aproape de Marea Neagra).Aceste morminte exceptionale dezvaluie oaristocratie ale carei simboluri sacre, „drapelele”reprezentand pe zeul cerb saudiscul solar,nu au suferit influenta mesopotamiana; abundenta armelor ingropatene aminteste faptul ca sefii respectivi garanatau activitatea comertuluiinternational de pe urma caruia percepeau taxe. Organizarea economica era si aici de tip intru totul palatin: atelierele depindeaustrict de autoritatea centrala, iar contributiile prelevate de catre palat asupracomertului constituia baza veniturilor lor. Nu e nevoie sa facem apel la uneleipotetice influente mesopotamiene pentru a explica o dezvoltare pe care o gasimidentica in cea mai mare parte a civilizatiilor orientale. In plus, tablitele nedezvaluie, gratie onomasticii, o situatie etnica complexa, care prefigureaza ceeace va insemna Anatolia in perioada hittita si explica desfasurarea istorieianatoliene. Caci,pe la 2350, invazia,deosebit de brutala a pastorilor nomazi distruge aceastacivilizatie,si habitatul sedentar dispare aproape in intregime din vestul si dinsudul Anatoliei.Vechilor populatii provenite din perioada chalcolitica li s-auadaugat nu numai huritii, dar se asemenea si mai ales indo-europeni(luviti,hittiti,palaiti)a caror limba indo-europeana va fi scrisa in Anatolia Centrala inmileniul al II-lea. In pofida prezentei lor,indigenii reconstruiesc rapid o civilizatiein Cappadocia, care beneficiaza din epoca akkadiana de venirea negustorilormesopotamieni si sirieni atrasi de minele ei.Aici apare o serie noua de oraseanatoliene,dintre care cel mai important este Kanesh(actualmente Kültepe),carelanseaza modelul productiilor originale din Cappadocia:frumoasele vasepictate,idolii din alabastru intruchipand in mod schematic dar elegant divintatilefeminine. In aceste orase, aproape jumatate din suveranii pe care ii cunoastem purtaunume cu o rezonanta aproape hittita.Unei populatii in majoritate indigena i sesuprapunea asadar o clasa conducatoare indo-europeana, a carei putere de bazaprobabil pe forta militara.

PRIMUL STAT ANATOLIAN:REGATUL HITTIT PANA IN SECOLUL AL XVI-LEA

Hatieni si hittiti

Documentele scrise ale hittilor arata prezenta in Anatolia in mileniul al II-lea amai multor popoare de limba indo-europeana,a caror invazie distructiva dinmileniul precedent am vazut-o. Nu se stie nimic despre evolutia suferita de lasosirea acestora de palaiti(a caror situatie geografica ramane necunoscuta)si decatre luvitii care ocupa sudul si poate vestul Asiei Mici.Dar se constata ca hittitiisau nesitii,care s-au instalat in Cappadocia(la cotul raului Halys),nu s-au contopittotal cu bastinasii;poporul nou nascut din aceasta fuziune poarta numele deindigenii mileniului al III-lea,hatienii,si vorbeste limba indo-europeana venit cuinvazia si imbogatita apoi cu elemente preluate din limbile indigene(vom pastrapentru poporul din mileniul al II-lea numele modern de hittiti,dar tara lor o vomnumi uneori Hatti,iar pe suveranul lor Marele Hatti,asa cum faceau sicontemporanii lui. Intocmai ca odinioară akkadienii în Mesopotamia, aceşti războinici străini aureuşit în cele din urmă să unifice o mare parte a ţării şi să întemeieze un regat înavantajul lor.

Epoca coloniilor comerciale assiriene

Aceasta asimilare este incheiata cand apar negustorii assirieni din Anatolia,carene-au lasat zeci de mii de documente:faimoasele Tablite din Cappadocia,gasite laHattuşas(viitoarea capitala hittita, in prezent Bögazköy);la Ankuva(actualmenteAlişar) si mai ales la Kaneş(actualmente Kül-tepe),care era marele centrulcultural al Anatoliei Centrale catre sfarsitul mileniului al III-lea. Autorii acestordocumente depind de statul Assur care-i incadreaza cu ajutorul camerelor decomert denumite karum,ce depind de marele karum din Kanes.Negustoriiassirieni aduc din tara lor tesaturi si cositor pentru fabricarea bronzului inapropierea minelor de cupru din Anatolia; ei vand cuprul local in Anatolia siexpediaza la Assur obiectele din bronz,din aur si din argint; de asemenea,realizeaza profituri mari,imprumutand bani printilor si aristocratiei indigene.Acest ansamblu de activitati, care imbogateste statul Assur,este profitabil sipentru printii locali din Anatolia care percep taxe pentru intrarea si iesireamarfurilor si pentru atelierele locale de metalurgie.Populatia locala dinCappadocia se considera totusi exploatata si aceste relatii economice inceteazaatunci cand statul Assur nu mai este in masura sa-i sprijine pe resortanti(circa1775,dupa disparitia imperiului lui Shamshi-Adad I).

Regatul hittit

Tablitele din Cappadocia nu cunosc decat regi mici,reticenti cu privire lanegustorii assirieni,dar destul de usor de impresionat.Sapaturile arheologice nearata totusi ca orasele lor sunt mari si bogate, ca au palate, unde-la Kaneş celputin-se foloseste akkadiana in scriere cuneiforma. Textele hittite au pastratamintirea dinastiei din Kuşhar(in regiunea Kaneş), care asezare incepuse saunifice Cappadocia. Anitta, regele din Kuşhar distruse Hattuşas, a carei asezare afost blestemata.De indata ce aceasta dinastie s-a consolidat, se pare ca i-ar fialungat pe negustorii assirieni; Kaneş, la randul sau,a fost luat de catre unuldintre succesorii lui Anitta, si catre anul 1775 bazele viitorului stat hittit eraudesigur puse, desi nici unul dintre regii hittiti de mai tarziu nu au revendicataceasta mostenire.Insa utilizarea scrierii inceteaza in Anatolia: cand caracterelecuneiforme vor aparea din nou acolo(pe la sfarsitul secolului al XVII-lea), ele vorfi de un alt tip, preluate de la regatul de Alep.Apoi, in prima jumatate a secoluluial XVII-lea, Labarnas a intemeiat pe baze asemanatoare vechiul regat hittit acarui capitala a fost fixata mai intai la Kuşhar apoi la Hattuşas,ceea ce indicaaparitia unei noi dinastii,fara legatura cu blestemul referitor la acest sit. Numai doi regi ies din cadrul local al Cappadociei: Hattusilis I poarta razboaieimpotriva regatelor hurite din Anti-Taurus si contra regelui din Alep, cucerireincheiata de urmasul sau, Mursilis I; acesta va ramane celebru datorita cuceririiAlepului(circa 1600) si Babilonului (1595). Dar temelia acestui stat hittit estedestul de fragila si lipsita de stabilitate, deoarece era alcatuita, in mod esential,de dominatia unei clase militare atotputernice, a carei personificare erau regii.Puterea acestora pare sa fi fost contestata fara incetare de catre nobilime.Poateca nobilimea avea dreptul de a controla succesiunea la tron. Preeminentanobilimii sa fie oare o caracteristica indo-europeana, asa cum s-a pretins uneori?O regasim intr-adevar la Mitanni. Totusi, insesi originalitatea statului hittit,carenta numerica a clasei dominante, caracterul artificial al unei unitati impusecu forta principatelor anatoliene explica poate, intr-o mare masura, fragilitateaputerii monarhice si conflictele necurmate care au tulburat regatul. Hattusilis I este asasinat de apropiatii sai, care incep o serie lunga de crime si deuzurpari. Hittitii sunt alungati atunci din Siria de huritii care patrund atunci inAnatolia.

Catre anul 1525 regele Telepinu a incercat sa reglementeze din nou anumiteinstitutii, fixand regulile de succesiune dinastica si acordand adunarii nobilimiidreptul de a controla oarecum felul in care erau conduse treburile statului. Speraastfel sa-i impiedice pe marii dregatori ai regatului sa-si atribuie pe nedreptsarcina de a apara legalitatea prin violenta sau prin omor. Urmarea sa deanobilimii un simt al responsabilitatilor ei, simt care ii lipsea, si pe care de altfelnici nu si l-a insusit, caci aproape imediat dupa moartea lui Telepinu regatul hittita cunoscut din nou o nesfarsita serie de certuri. Acestea erau cu atat mai nefastecu cat situatia externa nu era deloc sigura. Mursillis I fusese deja nevoit sa lupteimpotriva huritilor, care izbutisera sa nimiceasca o parte din trupele sale, care seintorceau, incarcate cu prada, din Babilon. Iar sub domnia urmasului sau, huritiide langa lacul Van au invadat provinciile rasaritene ale Regatului hittit, ajungandchiar pana la portile orasului Hattuşas.Dupa efemera restaurare pe care asavarsit-o Tepelinu, conflictul cu huritii s-a agravat. Aceste domnii fericite care scot statul hittit din intunericul lui nu merita numelede Regatul Vechi, adeseori atribuit acestei perioade. Dar contactul cu sirienii sicu huritii au adus poporul din Anatolia Centrala la nivelul cultural al vechilorcivilizatii din Orientul Apropiat.

Absenta unitatii apare din varietatea limbilor transcrise in scrierea cuneiforma intablitele de la Hattuşas. Cele mai curente dintre aceste limbi sunt akkadiana sineşita(dialect indo-european din Neşa, o capitala hittita veche)limba oficiala aimperiului;celelalte limbi-sumeriana, hurita, hatti (limba poporului hattian),luvitasi palaita(doua dialecte indo-europene)-nu se intalnesc decat in ritualurileutilizate pentru cultul divinitatilor respective.Pe de alta parte,incepand dinsecolul al XVI-lea,hittitii folosesc pentru inscriptiile religioase sau pentru cele depe sigilii „hieroglife hittite” o scriere in care semnele raman desenefigurative;aceasta pare sa transcrie un dialect apropiat de limba luvita(vorbita insudul Anatoliei),dar descifrarea lui este inca incompleta.In afara de genurileliterare onorate in Babilon,hittitii au practicat si altele,care sunt putinreprezentate in restul Orientului in aceasta epoca:analele si „tratatele”.Analele,consacrate relatarii campaniilor din Anatolia,sunt inca foarte greu de inteles,cacinu spun aproape nimic in legatura cu geografia politica a acestei regiuni inmileniul al II-lea.”Tratatele”sunt carti acordate de marele rege vasalilor sai sipentru care partile interesate au jurat;ele comporta un preambul istoric, carereaminteste relatiile intretinute intre Hatti si statul vasal. Aceste raporturi contractuale constituie baza Imperiului hittit,care nu a avut inaceasta Anatolie cu relief complicat,timpul de a trece de la stadiul deconfederatie la acela de stat unitar.Istoria sa consta intr-o suita plictisitoare decampanii purtate impotriva unor orase sau popoare foarte apropiate decapitala.Monarhia nu a avut nici timpul de a desavarsi imitarea absolutismuluifaraonic.Regele,incepand din secolul al XV-lea,poarta numele de „Soarele Meu”,sidevine zeu dupa moarte,dar puterea sa ramane cea a unui rege-preot dinprimele civilizatii.Prezidand ceremoniile imbracat in mantie si cu boneta ascutitaa zeilor si purtand un baston cu cap curb,el renunta la conducerea armatei atuncicand survine o sarbatoare mare la care prezenta sa este obligatorie. Structura federala a Imperiului face ca panteonul sa cuprinda nenumaratizei(„cei o mie de zei ai lui Hatti”).Cunostiintele noastre mitologice provenind inmod esential din ritualurile de la Hattusa,noi cunoastem in mica masura acestedivintati,dintre care cele mai importante sunt zeita-Soare a orasului Arinna,zeulFurtunii(asimilat lui Teshub al huritilor),zeul Soare al Cerului,zeul-Soare alPamantului(traiectoria nocturna a astrului).Clerul,numeros, nu joaca vre-un rolpolitic decat pe plan local;textele citeaza doar trei orase guvernate de cate unpreot.

In afara de clasa sacerdotala,societatea cuprinde nobili care poseda un domeniumare si lupta in care,infanteristii care primesc pamant in schimbul serviciuluiprestat,cultivatori atasati si sclavi. Doua culegeri de legi gasite la Hattuşasmanifesta alaturi de Codul lui Hammurabi, o mentalitate mai arhaica decat cea ababilonienilor:amenda repara cea mai mare parte a culpelor; un suveran hittitdin secolul al XIII-lea ii scrie regelui Babilonului:”In tara lui Hatti nimeni nu esteomorat,nici chiar un ucigas,caci nu se obisnuieste sa se faca executii.” Imperiul hittit,a carui economie se bazeaza pe garicultura,obtine desigurprofituri mari de pe urma traditionalului export de metale din Anatolia;dar texteledin epoca data nu amintesc decat siderurgia practicata in Cilicia Superioara;otelesau,al carui procedeu de fabricatie ramane secret,este solicitat in totOrientul.Cealalta bogatie a subsolului,piatra,contribuie la originalitatea arteihittite:arhitectura, care o combina cu lemnul si cu caramida nearsa,estecaracterizata de fundatii enorme, ortostate(placi de piatra care mascheazapartea inferioara a zidurilor), si de ferestre mari.Din pacate,arta hittita nu estecunoscuta decat datorita unui numar mic de situri:cateva sanctuare in aerliber,doua orase, Alisar si,indeosebi Bögazköy. Partea esentiala a cunostiintelornoastre provine din capitala.Instalata pe un podis cu panta piezisa si acoperit decolina abrupte(printre care si cea de la Büyük Kale, unde isi are resedintasuveranul),ea este protejata de un sistem savant de fortificatii realizate dincaramida cruda pe fundatii de piatra,care imprejmuieste ansamblul sitului sifiecare colina in parte;anumite porti monumentale sunt ornamentate cu reliefuricare reprezinta sfincsi,lei, un zeu razboinic.Orasul are multe temple,dintre carecel principal,consacrat zeului Furtunii,reprezinta acea trasatura unica in Orient,cetrebuie sa fie o mostenire a sanctuarului in aer liber:ferestrele permit ca zeul safie vazut din exterior.In afara Portii din hattusa,sculptorii manifesta un fel destangacie,care dispare in cazul marilor reliefuri rupestre de la Yazilikaya,la portilecapitalei,care ilustreaza catalogul oficial al zeilor(tiara conica,tunica scurta sipantofi cu varful indoit in sus)si al zeitelor( rochie lunga si coafura cilindrica). Civilizatia hittita,originala pentru ca interpreteaza vechiul fond anatolian folosindtehnicile preluate de la mespotamieni si sirieni,supravietuieste imperiului inregatele „neohittite”,care se mentin de o parte si de alta a muntilor Taurus panain secolul al VI-lea.

Statele neohittite(secolele XII-VII)

Specialistii moderni numesc neohittite o serie de regate mici care ocupa nordulSiriei si sud-estul Anatoliei.Intr-adevar, regiunile din jurul Muntilor Taurus si dinnordul Siriei, de multa vreme familiare hittitilor, i-au vazut pe acestia navalind innumar mare atunci cand a cazut imperiul de la Hattuşas. Ei au intemeiat acolo oserie de regate mici, a caror civilizatie o mostenisera direct de la cea a NouluiImperiu.Ele sunt conduse de o aristocratie de luviti sau de hittiti, care domina opopulatie formata din muşki, din huriti, din canaanaiti sau din arameeni, si acaror obarsie nu este amintita decat prin supravietuirea inscriptiilor cu hieroglifehittite si a formulelor artistice din Imperiul hittit. La Kargamiş, Melidi(in apropierede actuala Malatya), Zincirli,Sakçagősü, Karatepe, tell Halaf, portile oraselor sipalatele, impodobite cu ortostate si baze de coloane sculptate, au furnizat opereputin cam greoaie, denota influenta crescanda a semitilor din Siria, a statuluiUrartu(aparut pe malurile lacului Van) si a Assiriei. Exploatand o populatie bogata de negustori si mestesugari, regii neohittiti, lainceput vasali ai regelui din Kargamiş, s-au sfasiat intre ei in conflicte meschine,pana la sosirea cuceritorilor assirieni pe Eufrat(876). Invinsi si jefuiti timp de ojumatate de secol, ei prefera atunci sa treaca sub suzeranitatea urarteenilor,care sunt alungati din Siria de catre Tiglatlapassar III(740). Assirienii isi impun

suzeranitatea asupra acestor regate neohittite, apoi le alipesc inainte de sfarsitulsecolului al VIII-lea, dar dominarea lor este efemera dincolo de muntii Taurus,unde regii din tara Tabal(Cappadocia-Lycaonia) sunt, in general, independenti insecolul al VI-lea. Nordul Siriei este armaizat inca inainte de anexarea acestorregate la Assiria, dar aristocratia hittita si luvita supravietuiesc in Cilicia pana insecolul al V-lea, iar in muntii care inconjoara aceasta tara, pana la elenizareacare se produce la inceputului mileniului I p.Chr.