Primul Papă

Episcopul Leo I (440-461 d.C) a fost considerat de istorici primul Papă. Împaratul parții de vest a imperiului (Valentinians III, 425-455) a confirmat oficial printr-un edict in anul 445 asa-zisul Primat al episcopilor de Roma, dar numai pentru țarile vestice (Italia, Spania, Franta de sud, Africa de nord).

Papa Gregor I (590-604) a extins influenta episcopatului de Roma si în sfera treburilor politice, la inceput in Italia, apoi in intreaga lume, aprofundând si mai mult discrepanta si neîntelegerile dintre bisericile de vest si de est. (unii istorici îil consideră pe Grigore I  ca fiind  cel mai îndreptățit să fie considerat primul Papă al Bisercii creştine medievale).

Grigore I ( numit și Grigore Cel Mare) a introdus pentru prima dată Liturghia (mesa) în cadrul serviciului religios al bisericii   ,deasemenea Cîntul (corul) Gregorian , ambele în secolul VI.

Biserica Catolică pe de alta parte consideră că apostolul Petru ar fi fost primul Papă ,toţi ceilalţi episcopi ai Bisericii din Roma fiind considerati Papi de către Biserica Catolică.

 (Bisericile seculare și-au croit propria „istorie a Bisericii”  care  se   conformează  doctrinei proprii)

Marea schizmă din 1054

Este un eveniment ce a împărțit creştinismul  în două mari ramuri, vestică (catolică) și estică (ortodoxă), deşi tensiunile datau de multă vreme . Principalele cauze au fost dispute asupra autorității papale și inserării clauzei Filioque în Crezul de la Niceea, deşi au existat și cauze minore, cum ar fi dispute legate de jurisdicția asupra anumitor regiuni, sau de alte practici liturgice