Oile mele

Pentru cei ce i-am iubitSus pe cruce răstignit,Între doi tâlhari, în chin, am murit;Pentru vreo 30 de-arginţiVoi copii şi voi părinţi,M-aţi vândut tâlharilor, ca să mor.

Refren: În Oile Mele, ce v-am făcut Eu vouă?loc să veniţi, crucea să-Mi fi luat,Cunună de spini Mi-aţi dat.Oile Mele, ce v-am făcut Eu vouă?M-aţi dus la calvar, ca să mor pentru voi,Ca să fiţi şi voi mântuiţi.Refren:Iuda, oişoara MeaCa să-ţi umpli punga ta,M-ai vândut tu la tâlhari, pentru bani.Te-am nedreptăţit cumva?Sau Ţi-am tras dragostea Mea,Atunci când prin sărutat, lor M-ai dat.Refren:Când eram între călăiTe-ai uitat la banii tăiŞi plângeai de ce-ai lucrat, că-i păcat.Dat-ai banii-napoi toţi,Dar cei mincinoşi şi hoţiNu primiră banii tăi, că sunt răi.Refren:Pe bani ce ţi-ai cumpărat?Funie de spânzurat,Şi-ai ajuns să fii de râs, cum stă scris.E târziu să te căieştiDupă ce păcătuieşti,Lacrimile-ţi curg pârâu, e târziu.Refren:Pe păşuni verzi te-am purtatŞi la timp te-am adăpat,Am umblat prin vânt şi ploi, pentru voi.Ziua-ntreagă prin zădufV-am păzit de furi şi lupi,Pentru bine ce v-am vrut, M-aţi vândut.

Blândul păstor

Odată L-am văzut trecândCu turma pe Păstorul blând,Mergea cu turma la izvor, Blândul Păstor, blândul Păstor!

Pe-o oaie ce căzuse jos A ridicat-o El frumos, Şi-a dus-o-n braţe iubitor, Blândul Păstor, blândul Păstor!

Iar alta care la pământZăcea cu picioruşul frântEl o lega mângâietorBlândul Păstor, blândul Păstor.

El le-a iubit cu dor nespusŞi viaţa pentru oi şi-a pus Şi pentru mântuirea lorBlândul Păstor, blândul Păstor.

Dar mai târziu L-am întâlnitCu spini era împodobitÎntr-o mulţime de poporBlândul Păstor, blândul Păstor.

Când l-am văzut, L-am întrebat-Cine sunt cei ce Te-au scuipat?Atunci a suspinat uşorBlândul Păstor, blândul Păstor.

Şi mi-a răspuns duios şi lin: -Cei ce Mi-au pus cununi de spiniSunt oile ce le-am fost lorUn blând păstor, un blând păstor.

Iar cei ce Mă batjocorescŞi cei ce crucea-Mi pregătescSunt cei la care iubitorLe-am fost Păstor, le-am fost Păstor.

Iar cei ce Mă lovesc turbaţiSunt oile care pe braţLe-am dus la câmp şi la izvorCa un păstor, ca un păstor.

Tăcu... şi ochii Lui seniniDe lacrimi limpezi erau pliniPlângea de mila oilorBlândul Păstor, blândul Păstor.

Şi-atuncea "oile"- au venitPe cruce sus L-au răstignitIar El plângea de mila lorBlândul Păstor, blândul Păstor.

Iisuse-al meu, prieten drag

Iisuse-al meu, prieten bunDin anii tinereţiiCu Tine eu călătorescPân-la sfârşitul vieţii.

În zori de zi când mă trezescSmerit m-aplec sub cruceCă-n toată lumea nu găsescUn scut mai bun şi dulce.

În calea vieţii când pornescTu, Doamne, eşti cu mineŞi fie drumul cât de greuE-aşa uşor cu Tine

Şi nu mă tem că voi pieriÎn marea de păcateCă Tu, preabunul meu IisusMă izbăveşti din toate.

Când am de suferit un chinTu Doamne-mi dai putereŞi fie chinul cât de greuEu simt o mângâiere.

Tu eşti comoara care-ai fostDe mine căutatăDar astăzi nu Te-aş mai lăsaNici pentru lumea toată.

Că Tu-mi eşti sprijin ne-ncetat

În cânt şi în suspineIisuse, al meu prieten dragCe bine-i lângă Tine!

Am venit Măicuţă

O Măicuţă Sfântă, cu drag am venitLa Tine Măicuţă, într-un loc iubit.

Refren:Am venit, Măicuţă, să te mai vedem,Să-ţi spunem necazul care-l mai avem.

Noi cu toţi din suflet te rugăm aşaScapă-ne, Măicuţă, de ispita grea.

Roagă-te Măicuţă, din cerul tău sfânt,Câte greutăţi sunt aici pe pământ.

Crime, omoruri multe şi mari întâmplări,Boli, Măicuţă, multe, fără vindecări.

Tinereţea-i mare, tare-nfloritoare,De credinţă, Maică, nu e iubitoare.

Merg către pierzare, ca neştiutori,Şi nu-ţi cer, Măicuţă, al tău ajutor.

Ei nu vor să creadă că tu le eşti Mamă,Mângâierea celor ce cu drag te cheamă.

Însă noi, Măicuţă, te rugăm aşa,Nu-i lăsa să piară în durerea grea.

Roagă-te, Măicuţă, pentru-al tău popor,Care strigă-ntruna pentru ajutor.

Toată bucuria din lume-a pieritŞi vine deasupra Fiul tău iubit.

Maică Preacurată, roagă-te mereuPentru lumea-ntreagă, pentru neamul tău.

Pe Tine Te lăudăm

Pe Tine Doamne Te slăvescTot ce-i ceresc şi pământescPe Tine Te lăudăm.

Văzduhul tot cu nori şi vântŢie-ţi slujesc ca unui SfântPe Tine Te lăudăm.

Pâmântu-ntreg cât e de greuSe-nvârte tot de dragul TăuPe Tine Te lăudăm

Şi întreagă natura TaŢi-nalţă pururi osanaPe Tine Te lăudăm

Şi tot ce mişcă Ţie-ţi spunCă Eşti Puternic şi eşti bunNoi pe Tine Te lăudăm

Împărăţeşti şi dai vieţiSărmanei făpturi pământeştiNoi pe Tine Te lăudăm

Cel ce din tină la-nceputAi făcut om precum ai vrutPe Tine Te lăudăm

Şi l-ai pus în grădina TaSă fie stăpân peste eaPe Tine Te lăudăm

Dar El voindu-se ÎmpăratA căzut grabnic în păcatPe Tine Te lăudăm

Şi l-ai trimis din faţa TaSă-şi plângă fapta lui cea reaPe Tine Te lăudăm

Dar nu-ndelung Tu Te mâniiŞi mântuire-i aduci luiNoi pe Tine Te lăudăm

Că din Fecioară trup ai luatŞi lege nouă lui ai dat

Noi pe Tine Te lăudăm

Cela ce fiul desfrânatÎn ţară iarăşi l-ai chematPe Tine Te lăudăm

Şi orbului întunecatLumină în ochi i-ai picuratPe Tine Te lăudăm

Iar în Betania alergândL-ai scos pe Lazăr din mormântPe Tine Te lăudăm

La Ucenici în foişorCe hrană sfântă le-ai dat lorPe Tine Te lăudăm

Şi din mormânt Te-ai ridicatGolind tot neamul de păcatNoi pe Tine Te lăudăm

Iar Duhul Tău Ceresc avândNe dă nădejde, ne dă şi cântNoi pe Tine Te lăudăm

Pe Tine Doamne te chemămCând ne rugăm şi ne-nchinămPe Tine Te lăudăm

Când sufletul ne e încărcatŞi de dureri şi de păcatPe Tine Te lăudăm

Ajută-ne, ne mângâieŞi din necaz ne mântuiePe Tine Te lăudăm

Cela ce ai bogate miliAi grijă şi de cei umiliPe Tine Te lăudăm

Ai milă de făptura taPradă pierzării n-o lăsaNoi pe Tine Te lăudăm

Umbreşte-ne cu Harul TăuSă nu ne biruie cel răuNoi pe Tine Te lăudăm.

Iartă-mă

Iartă-mă, iartă-mă, iartă-mă, iartă-măDumnezeul meuPentru gândul nesfinţitPentru patima-n privitPentru vorba fără harDoamne, iartă-mă Tu iar.

Iartă-mă, iartă-mă, iartă-mă, iartă-măDumnezeul meuPentru timpul meu trecutFără rodul ce l-ai vrutFără dragoste cu jarDoamne, iartă-mă Tu iar.

Iartă-mă, iartă-mă, iartă-mă, iartă-măDumnezeu meuPentru felul meu firescPrintre oameni când păşescPentru traiu-mi în zadarDoamne, iartă-mă Tu iar.

Iartă-mă, iartă-mă, iartă-mă, iartă-măDumnezeu meuPentru nevegherea meaDe-a rămâne-n voia TaPentru tot ce-a fost murdarDoamne, iartă-mă Tu iar. Iartă-mă, iartă-mă, iartă-mă, iartă-măDumnezeul meuDoar iertarea ce mi-o daiÎmi păstrează-al păcii raiŞi mă-nalţă iar şi iar,Doamne-n veşnicu-Ţi hotar!

Iartă-mă, iartă-mă, iartă-mă, iartă-măDumnezeul meu

Tainica grădină

Era odată-o tainică grădină În care Domnul Se ducea plângândŞi faţa Lui cea plină de lumină Era-ntristată până la mormânt.

De multe ori, pe faţă El căzuseŞi se ruga cu lacrimi de nespusSă treacă ceasul să nu-mi dea paharul!Paharul suferinţei lui Iisus!...

O, Ghetsimani, grădina suferinţei,În tine plâns-a Domnul cu amarŞi El se-mbracă-n haina umilinţei Şi-şi pregăteşte drumul spre calvar.

O, Ghetsimani, grădina neuitată,Tu ai văzut durerea lui IisusŞi Iuda cum L-a sărutat odată Pe Domnul strălucirilor de sus...

O, Ghetsimani, aş vrea să fiu cu tine,Să văd şi locul unde-a plâns IisusSă plâng şi eu, cu lacrimi şi suspine,Să plâng, că Domnul pentru mine-a plâns...

Cruce Sfântă părăsită

Cruce sfântă, părăsităLâng-o margine de drum'Coperişul tău se stricăLângă creştinii de-acum.

Cruce sfântă, jalnic esteTristă stai, plecată-n josŞi nu-i nimeni să te-ndrepteOf, ce lucru dureros.

Oamenii nu-şi mai ridicăPălăria-n dreptul tăuSă se-nchine şi să zicăDoamne, scapă-ne de rău.

Cruce sfântă, cu durere,Tristă stai în locul tăuCaţi la lume făr-a cereCeva-n ajutorul tău.

Nimeni nu mai vine iarăSă te-ndrepte iar frumosBate vântul, te doboarăCu icoana lui Hristos.

Dar credinţa mea îmi spuneCă mult nu va dăinuiPrintr-o tainică minuneCrucea Ta va birui.

A bătut la uşa ta cineva

A bătut la uşa ta cinevaŞi n-a deschis nimeneaÎn tăcerea negrei nopţi, stă un om şi plângeFaţa lui e numai răni, pieptul numai sânge.

Cine eşti străin pribeag, cine eşti?De-al cui dor tu pribegeştiPentru cine ai răbdat bice fără număr?Ce povară ţi-a lăsat rana de pe umăr?

Eu sunt robul ce slujesc tuturorUn om al durerilorNimeni plată nu mi-a dat, numai spini şi urăNumai răni şi lovituri, pieptul mi-l umplură.

Eu sunt pâinea ce s-a frânt lumii-ntregi,Eu sunt vinul noii legiN-am venit să plâng în drum răni usturătoarePlâng pe cei ce-şi pierd acum ultima chemare.

A bătut la uşa ta cinevaO, deschide-i nu mai staNu-l lăsa să plece trist, poate niciodatăMâna lui la uşa ta n-are să mai bată.