Pagina principală » Librarie » Toate Cartile » Realități interzise

Titlu:

Realități interzise

Subtitlu: Proză știinșifico-fantastică Editor: Self Publishing

Categorie: Science Fiction Fantasy

Format carte: Tiparita

Pret: 28.00 Lei

Autori:

Constantin M. N. Borcia

Adauga in cos Inapoi Vezi detalii suplimentare

ISBN 978-606-8669-67-0

Numar de pagini

196

Editie 1

Limba Romana

Scurta Descriere

În lumea aceasta efemeră în care tentaţiile, dar şi ameninţările şi primejdiile se împletesc, au existat câteva zile, în care am avut impresia că am ieşit din realitatea cotidiană… Au fost câteva zile în care au existat... MOMENTE MAGICE ! Atunci mi s-a părut că ies din realitate şi intru în lumi deosebite, fantastice… Eram un spectator al unor… UNIVERSURI IMAGINARE sau al unor REALITĂŢI INTERZISE !

Data Publicarii

2015

Tara Publicarii

ROMANIA

Continut Adulti

Nu

Dimensiuni 13 x 20 [cm x cm]

Mod Legare Brosat

Câteva precizări În lumea aceasta efemeră în care tentațiile, dar și amenințările și primejdiile se împletesc, au existat câteva zile, în care am avut impresia că am ieșit din realitatea cotidiană… Au fost câteva zile în care au existat... MOMENTE MAGICE ! Atunci mi s-a părut că ies din realitate și intru în lumi deosebite, fantastice… Eram un spectator al unor… UNIVERSURI IMAGINARE sau al unor REALITĂȚI INTERZISE ! Am scris despre acele viziuni fantastice cum m-am priceput mai bine, însă trebuie să precizez că viziunile au fost cu mult mai deosebite, mai complexe decât reies din… transpunerea acestora în cuvinte… Am scris așadar despre... așteptările, speranțele, iluziile pe care le au oamenii în ceea ce privește contactul cu civilizațiile extraterestre, despre fenomenele paranormale, despre... enigmele trecutului, despre ființe stranii, despre absurd... La un moment dat am avut impresia că eram un locuitor al acelor lumi imaginare !... Când am terminat de scris, m-am simțit mai bun, mai liniștit și chiar mai înțelept… Au fost asemănătoare cu niște vise, dar niște vise neobișnuite, extraordinare !… Viziunile acestea deși par niște fantezii, le-am considerat ca fiind mesaje venite din lumi fabuloase, care m-au scos din lumea aceasta trepidantă, obositoare, efemeră… Pe de altă parte, îmi aduc aminte de un fragment din cartea lui Michael Talbot, „Universul holografic“ : „Punând problema în alt mod, există dovezi care sugerează că lumea noastră și tot ce este cuprins în ea – de la fulgii de zăpadă la arțari, de la stele căzătoare la rotația electronilor – sunt de asemenea numai imagini fantomatice, proiecții ale unui nivel de realitate atât de departe de al nostru, încât este pur și simplu dincolo de spațiu și timp.“ (Michael Talbot, „Universul Holografic“, carte apărută în anul 2004, la editura Cartea Daath, București, trad. Lidia Bănulescu, pag. 13, Introducere.) S-ar putea să fie așa, însă ceea ce vreau să precizez în final este că eu nu am fost decât un receptor al acestor mesaje, așa încât fiecare este îndreptățit să creadă tot ceea ce va dori…

Cuprins Prolog / 13 Enigmele trecutului / 15 Civilizatii... / 32 O luptă în noapte / 77 Singura salvare / 82 Univers amenajat / 100 Insula magică / 107 Schimb de planete / 181 Epilog / 184 Cuvânt de încheiere al autorului... / 185 Text in English / 191 �

PROLOG LUNGA NOAPTE A SINGURĂTĂȚII... Am părăsit demult Pământul Îndreptându-mă spre steaua Hiperal, Zburând repede ca gândul La bordul cosmonavei Tropoastral... Speram ca, acolo ajungând, O altă lume să găsesc, Iar apoi, un timp, să zbor plin de avânt, Altor lumi să le transmit, Idealuri de cunoaștere și pace... Dar iată că, după mult timp de zbor, Necunoscute forțe, au început să atace Puternicul motor Al cosmonavei Tropoastral... Iar după un timp, au învins ! Am rămas apoi suspendat în spațiul sideral, De nemărginire fiind cuprins... Apoi, am încercat neliniștit, Cuprins de disperare, motorul să îl repar Și să mă pierd apoi în negrul infinit... Dar totul, totul, a fost în zadar ! Eram pierdut, fără scăpare, Acolo, la hotarul morții, Oh, începuse, lunga noapte a singurătății ! Eram singur, pierdut printre stele, Doar eu, cu amintirile și gândurile mele, Eram singur, pierdut printre vise, Pierdut printre... enigmaticele REALITĂȚI INTERZISE...

� Epilog După mult timp de agonie, Chinuit de spaimă, de neliniști, Se întâmplă ceva, o formidabilă explozie, Care mă azvârli departe, dar unde anume, nu pot ști...

Dar iată, ce tot spun ? Iată Hiperal, frumoasa stea ! Oh, gândurile răvășite să îmi adun, Și lumii de acolo, să le comunic vestea... Dar am văzut deodată, terifiante vietăți, Ieșite parcă din... INTERZISE REALITĂȚI... * Oh, singuratic călător ce zbori prin noaptea înstelată, Speranța să nu ți-o pierzi nicicând, Chiar și atunci când viața ta pare pierdută ! Salvarea poate veni de oriunde și oricând... Nu te întreba de ce a venit și cum, Poate că a fost chiar o... minune !... Nu te întreba nimic acum, Pentru că tu ai veșnic o misiune... � Cuvânt de încheiere al autorului... În această carte prezint câteva idei care m-au interesat de-a lungul timpului... Iată aceste idei : – Trecutul poate fi mult mai enigmatic, mai surprinzător decât îl concepem acum ; se prea poate să se descopere cândva, rămășițe stranii ale trecutului... – Contactul cu civilizațiile extraterestre a fost imaginat în foarte multe variante, dar poate că va fi altfel decât... ne putem închipui... – Există ființe bizare pe planeta Pământ care au evoluat în paralel ; pot fi, spre exemplu, ființe energetice, care pot fi mult mai evoluate, mai puternice decât ființele umane. – O caracteristică a timpului este aceea că restabilește ordinea naturală a evenimentelor, în cazul unei modificări sau a unei perturbații – dacă într-un fel anumit se modifică trecutul să spunem... Dacă intensitatea modificărilor temporale sau a perturbațiilor temporale este foarte mare, atunci se generează UNIVERSURI ALTERNATIVE... În general însă atunci când se efectuează o călătorie în timp se respectă o anumită procedură, numită „echivalența temporală“ : un obiect care este transmis din viitor către trecut este înlocuit cu alt obiect din trecut (fiind transferat simultan și instantaneu) ; la fel, orice obiect transportat din trecut către viitor, va fi înlocuit cu alt obiect din viitor... Dacă această procedură nu este respectată din diverse cauze, atunci TIMPUL va determina, într-un anume fel, reinstaurarea ordinii naturale (altfel spus se va reveni la starea inițială) ; dacă nu se va putea, atunci, în cele din urmă se vor genera UNIVERSURI ALTERNATIVE. Ceva asemănător are loc și atunci când se comunică în timp... – Dimensiunile superioare ale Universului sunt mult mai complexe decât dimensiunea cunoscută ; Universul actual poate fi de fapt o „construcție“ a unor ființe din dimensiunile superioare, adică poate fi un... UNIVERS AMENAJAT... – Realitatea normală se poate transforma în realitate aberantă

sau absurdă, această transformare depinde de cel ce observă realitatea respectivă precum și de anumite principii care urmează să fie descoperite... – Ceea ce se poate întâmpla în viitor, poate depăși orice închipuire a oamenilor acestui veac... * Aș dori, în continuare, cu permisiunea dumneavoastră, să consemnez câteva gânduri... În cartea lui Diodor din Sicilia, „Biblioteca istorică“, se găsește următorul fragment pe care îl reproduc în cele ce urmează: „3. Sunt două păreri diferite ale cercetătorilor naturii și ai istoriei : unii, considerând că lumea nu are un început și e nepieritoare, susțin că neamul omenesc ființează dintotdeauna, fără să fie un timp al nașterii lui. Alții care socotesc că lumea are început și e supusă pieirii, au spus că, asemeni acesteia, și oamenii s-au ivit la un moment dat. VII. Dintru începutul începuturilor, cerul și pământul nu se puteau deosebi ; aveau aceeași înfățișare, naturile celor două elemente alcătuind un amestec. Apoi, după ce corpurile s-au despărțit unele de altele, lumea a fost rânduită așa cum o vedem și astăzi : aerul a primit o mișcare continuă, iar ceea ce are firea focului s-a înălțat și s-a strâns în spațiile cele mai de sus, deoarece, – prin însăși natura lui – fiind ușor, elementul acesta tinde să se înalțe. Și iată pentru ce soarele și numeroși aștri sunt într- un veșnic vârtej, pe câtă vreme ceea ce este mâlos, noroios, datorită amestecului cu apa, rămâne, din pricina greutății, jos, nediferențiat. “ (DIODOR DIN SICILIA – BIBLIOTECA ISTORICĂ, Editura Sport-Turism, București, 1981, pag. 26 și 27). Iată un alt fragment din cartea „Miturile chinei antice“ – Yuan Ke (Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1987, traducere Toni Radian, pag. 87) : „Shaohao s-a născut într-un chip cu totul neobișnuit. Potrivit legendei, mama sa, Huang’e, a fost o nemuritoare. Ea își avea sălașul în palatul ceresc și țesea cu mare sârguință, zăbovind adesea până în miez de noapte lângă războiul de țesut. Odată, ostenită de atâta trudă, a pornit la plimbare pe Calea Lactee alunecând pe o plută de lemn. De atunci își făcu obiceiul să plutească în susul apei până la arborele qiongsang, ce creștea înalt de zece mii de zhang. Frunzele sale erau roșii ca ale arțarului, iar fructele – mari și zemoase... Arborele acesta rodea o dată la o zece mii de ani, și cel ce gusta din poamele lui putea să trăiască mult mai mult decât fusese hărăzit de cer.“ Aceasta era, după cum se pare, realitatea... normală a anticilor... Pentru aceștia, realitatea noastră, adică realitatea obișnuită a oamenilor din secolul XXI, aceea în care există... avioane, computere, tablete și mobile, reactoare nucleare, blocuri, televizoare, sateliți, modificări genetice și schimbări climatice, particule elementare și multe altele, toată această realitate considerată a fi normală sau accesibilă de către oamenii acestui secol, era INTERZISĂ pentru oamenii din antichitare și probabil că ar fi fost considerată ca fiind aberantă de către aceștia dacă, ar fi fost dezvăluită ATUNCI... Dar, la fel este și invers... Realitatea normală a anticilor, aceea descrisă în fragmentele de mai sus, aceea descrisă în alte surse istorice, aceea

în care există zei și zeițe care se războiesc, în care există vrăjitori și spiriduși, ei bine acea realitate a devenit INTERZISĂ pentru oamenii moderni... Așadar, realitatea nu este unică... Există o interdependență între realitate și cel care o observă sau cel care interacționează cu acea realitate... O realitate poate fi normală sau accesibilă pentru unii, dar aceeași realitate poate fi... absurdă sau inaccesibilă pentru alții... Nu contează numărul celor ce cred că o realitate este normală sau absurdă... Iată în acest sens, un alt fragment preluat din cartea „Regeștile cronici ale incașilor“ – Gracilaso de la Vega, (Editura Univers, 1974, trad. Oana Busuioceanu, pag. 60, 61) : „Incașii amautas (adică învățați, filozofi, în limba indienilor) au priceput că omul era alcătuit din trup și suflet, și că sufletul era spirit nemuritor, iar trupul era făcut din țărână, căci vedeau că țărână se face ; de aceea îi spuneau allapacamasca, adică pământ însuflețit ; iar pentru a-l deosebi de animale, îi ziceau runa, adică om cu minte și judecată, iar dobitoacele toate le numeau llama, adică animal. Socoteau că acestea au ceea ce se cheamă suflet vegetativ și senzitiv, căci vedeau că ele cresc și au simțire, dar nu și suflet rațional. Credeau că după viața aceasta există o altă viață, de pedeapsă pentru cei răi și de odihnă pentru cei buni. Ei împărțeau universul în trei lumi : numeau cerul Hunan Pacha, adică lumea de sus, unde ziceau că se duc cei buni ca să fie răsplătiți pentru virtuțile lor ; numeau Hurin Pacha lumea aceasta a generării și corupției, adică lumea de jos ; și numeau Ucu Pacha centrul pământului, adică lumea de dedesubt, unde ziceau că ajung cei răi ; iar ca să fie și mai lămurit, o mai numeau și Zupaipa Huacin, care însemna casa diavolului. Credeau însă că viața cealaltă nu este sufletească, ci trupească, așa cum e cea de aici. Ziceau că odihna pe lumea cealaltă însemna o viață liniștită, fără ostenelile și greutățile celei pământești. Dimpotrivă, socoteau că viața din lumea de dedesubt, căreia noi îi zicem infern, era plină de toate bolile, durerile, chinurile și muncile care se întâlnesc pe lumea asta, fără răgaz și fără nici o bucurie. Printre desfătările vieții celeilalte nu se numărau plăcerile trupești sau alte vicii, ci împăcarea sufletului lipsit de griji și odihna trupului scăpat de truda brațelor. Incașii au crezut de asemenea în invierea de pe urmă, care să ducă nu la slava sau osânda de veci, ci la o 189 nouă viață vremelnică, fiindcă înțelegerea lor nu s-a ridicat dincolo de viața aceasta.“ Iată așadar realitatea accesibilă sau NORMALĂ a incașilor !... Este realitatea percepută de aceștia, o realitate în care credeau cu fermitate, o realitate care acum a devenit INTERZISĂ sau inaccesibilă oamenilor care trăiesc în acest secol, (adică în secolul XXI)... Numai că și realitatea normală percepută de către oamenii acestui secol va deveni, peste un timp, o realitate interzisă (sau altfel spus, va deveni inaccesibilă pentru oamenii care vor trăi în viitor)... Rolf Dobelli în cartea sa „Arta de a gândi limpede“ (editura Baroque Books & Arts, 2014, trad. Adriana Bădescu, pag. 23), scria la un moment dat : „Și nu uitați cuvintele înțelepte ale romanicierului W. Somerset Maugham : «Dacă 50 de milioane de oameni susțin o prostie, tot prostie

rămâne.»“ Într-adevăr nu contează că sunt doar doi inși sau două miliarde de oameni care susțin că o realitate este normală sau absurdă... O realitate este normală pentru unii indivizi dar poate fi absurdă pentru alți indivizi... Nu contează așadar numărul lor... Un individ care percepe o realitate considerată de el ca fiind normală, nu va percepe niciodată o realitate absurdă... Pur și simplu, nu va putea să conceapă o astfel de realitate !... Pentru el acea realitate este INTERZISĂ !... Totuși nu pot să nu mă întreb : cum se poate stabili o limită între realitatea normală și cea anormală ? Unde se sfârșește normalitatea și unde începe absurdul sau chiar... nebunia ? Răspunsul este greu de dat și variază de la o societate la alta, de la un om la altul și de la o epocă la alta... Într-o altă carte, „Marile noțiuni filozofice“ – Michel Coudarcher, Institutul European, 1999, trad. Mariana Bobeică“, pag. 19, se prezintă următorul aspect : „Miracolul lui Jeans. 190 Un om de știință contemporan – englezul Jeans – ... și-a închipuit că într-un cuptor bine încălzit s-ar pune un recipient cu apă și s-a întrebat dacă nu s-ar putea întâmpla ca această apă, în loc să fiarbă, să se transforme în gheață.“ „Ceea ce trebuie demonstrat este faptul că numai ceea ce poate fi raportat la o impresie este sigur. Atâta vreme cât nu cunosc rezultatul, nu pot spune cu certitudine că un lucru este imposibil chiar dacă îl cred sau îl consider imposibil ! Să concludem : având obiectul ca punct de plecare, nu ajungem la obiectivitate.“ Ce pot să mai spun ? Doar atât... Tot ceea ce poate fi imaginat de către o anumită conștiință, se va realiza, cândva, cumva, chiar dacă, aparent, are o probabilitate infimă de a se înfăptui... De ce este așa ? Răspunsul îl dă Menander : Pentru că...,,Timpul ne învață multe dacă pentru noi trecerea sa nu este zadarnică.“ Poate că realitatea interzisă de azi va fi realitatea normală de mâine... În definitiv, oricând realitatea normală poate fi înlocuită de o realitate interzisă... * Mulțumirile mele deosebite, pentru amabilitatea de a citi până aici... Cu deosebit respect și considerație, Constantin M.N. Borcia

Text in English Excerpt from „Civilisations“ ... The two civilizations have shrouded the planet ... It was kind of foggy ... The haze has become dense and then ... There was no longer time ! ... Those who have lived since it’s world, all humans, animals, plants, all living beings that existed sometime, life began, have risen from the dead ! Since then, they have gone years and years and years and nobody, nobody has ever died ! And they were happy, beautiful, true and good, always, always, always, forever ... Planet, people, animals, plants, buildings, cars, have become ... ETERNAL ! ... There were more births, were no longer dead, were no more wars, no more were catastrophes! ... All thoughts of people headed by the two civilizations and binecuvântau them incessantly, enthusiastically favored them, they worshiped ! ... Then, suddenly, dense mist, therefore disappeared and left in its place, planet, with humans, animals, plants, buildings, cars, exactly the same as they were before the coming of the two civilizations on the planet ... People no longer reminded of that chance and continued to wonder : who are we ? ... and continued to imagine that they are the only intelligent beings in the universe and sentimental ! ... Excerpt from „Magic Island“ Then Mr. Trontil, turned, looked at me carefully and said : — But ... but ... how could I be so careless ? How could I not recognize you ? But you, you have not recognized ? No ? Only now recognize ! He does not belong to our world ! It’s an alien ! ABSOLUT is an alien ! With much regret we know, you know that you have to leave the magical island and town detached from the world ! You’ll have to lead to trans-dimensional and virtual TRAVEL CENTER ... From there you go to your usual ... the world of which you were taken, apparently because of a regrettable error CREATIVE COMPUTER GENID 1956 ... So I was taken to that center ... There I learned that I had been ... ... taken from a park called cronoported Cronotop and then teleported or rather – that is transported through time, in other words – somewhere century XXV in a laboratory where experiments were all sorts of virtual reality and the reality aberrant (known in the academic world as the REALITY PROHIBITED) ... use all sorts of creative computer (or neurocomputers) ... One neurocomputers of those who have the opportunity to communicate through time to scan and probe all kinds of consciousness, do not know how, but stopped at me while I was sitting in park and reading Cronotop and managed to carry me then time and bring me in one laboratory. Then I put to all sorts of experiments, until, one of the researchers discovered what had happened, he stopped conducting experiments and ... sent me back to my time at my place ... I mean, somewhere on a bench Cronotop park ... So ... that was sitting on the bench again and looked bewildered passers ... swirled through my face ... I stood in the end of the bench, troubled, dizzy and I went home, where I expect my mother ... Then after a few days, I wrote a book that I remember

from what had lived, sometime, somewhere, far away ... From „WORD OF THE END OF THE AUTHOR ...“ In this book present a few ideas that have me interested over time ... Here are these ideas : – Past can be much more enigmatic, more surprising than you think now ; it too may discover sometime strange debris of the past ... – Contact with extraterrestrial civilizations was pictured in many variants, but maybe it will be different than ... we can imagine ... – There are strange beings on planet Earth that have evolved in parallel ; can be, for example, energy, beings which can be more evolved, more powerful than human beings. – A feature of time is that it restores the natural order of events, in the case of an amendment or a disturbance-if in a certain way it modifies the past Let’s say ... If temporal changes intensity or temporal disturbance is very high, then it generates ALTERNATIVE UNIVERSES ... In general, however, when making a journey into time reference is made to a specific procedure, called the „equivalence“ : an object that is sent from the future to the past is replaced with another object of the past (being transferred simultaneously and instantaneously) ; Likewise, any objects carried in the past to the future, it will be replaced with another item in the future ... If this procedure is not observed due to various causes, then the time will result in a certain way, restoring the natural order (i.e. it will return to its original state) ; If you will not be able to, then, eventually will generate ALTERNATIVE UNIVERSES. Something similar occurs and when it is circulated in time ... – higher dimensions of the universe are more complex than the size of the known ; The current universe may actually be a „construction“ of some beings from the higher dimensions, i.e. it can be a... UNIVERSE ARRANGED ... – normal Reality can turn into reality the aberrant or absurd, the conversion depends on the one who observes reality in question as well as certain principles to be found ... – What can happen in the future, can overcome any imagining of people this age ...