Prevenirea Violentei in Scoli

2
 Vi olenţa în şcoli constituie o realitate dură a societăţii noastre, şcoala devenind practic spaţiul care îndeamnă către conflictele dint re elevi sau elevi şi adulţi datorită existenţei vari aţiei umane legată de gen, sex, religie, naţionalitate, statut social,ş.a.  Pornind de la simpla definiţie a conceptului de „violenţă”, VIOLÉN Ț  Ă, violenț e, s.  f. 1. Însușirea, caracterul a ceea ce este violent ( 1  ); putere mar e, intensitate, tărie. 2. Lipsă de  stăpânire în vorbe sau în fapte; i mpulsivitate, brutalitate, vehemen ț ă. 3. Faptul de a întrebuin ț a  for ț a brutală; constrângere, violentare; siluire ; încălcare a ordinii legale. Faptă violentă, impulsivă. !"r.# vi$o$% & 'in fr. violence, lat. violentia, it. Violenza.” (D!", putem o#serva multitudinea de comportamente şi atitudini neadecvate vieţii şcolare. De la loviri, $igniri şi in$urii, p%na la agresiuni nonver#ale, atitudini ironice şi sarcastice, refu&ul îndeplinirii sarcinilor, ignorarea mesa$elor transmise, indisciplină, a#senteism sau fuga de la ore, toate acestea sunt forme ale violenţei manifestate în şcoli.  Deşi 'violenţa umană, indiferent în ce context se manifestă, este inerentă naturii umane”( nstitutul de )tiinţe ale ducaţiei, *+-, V iolenţ a în şcoală, ucureşti, /001" nu înseamnă ca tre#uie să o acceptăm ca atare, ci din contră, tre#uie găsite metode şi soluţii de com#atere şi de prevenire a acesteia. onsider că psi2oterapia de grup ar fi o soluţie cu a$utorul căreia am putea să diminuăm numărul ca&urilor de violenţă din şcoli. De nenumărate ori s3a vor#it de efectele curative şi formative ale grupului, ce îl a$ută pe copil să se desprindă de „ro#insonada singu rătăţii şi singulari&ării ”, să empati&e&e cu ceilalţi şi să experimente&e situaţia de a fi în pielea celuilalt.  4rgani&area acestor tipuri de grupuri ar avea ca scop principal punerea laolaltă a victimelor acestor violenţe, a agresorilor, a participanţilor oca&ionali sau a altor persoane car e îşi doresc sa facă parte din aceste grupuri. 5n cadrul acestora ar putea fi folosită inversarea rolurilor, adică ar putea fi puse în „scenă” situaţii în care agresorul ar deveni victimă şi invers( su# atenta supraveg2ere a persoanelor calificate3psi2ol ogi, psi2iatri, pedagogi, etc. aceste scene ar fi organi&ate su# forma unor $ocuri, unor simple exerciţii de imaginaţie" tocmai pentru a retuşa imaginea despre celălalt şi pentru a diminua conflictele ce ar putea exista. De asemenea, ar putea fi organi&ate diferite acţiuni creative menite să le canali&e&e atenţia şi energia către activităţi educative, non3agresive şi nonviolente( activităţi sportive, literare, artistice, practice,etc.". 5n cadrul acestor grupuri psi2oterapeutice ar putea participa şi copiii supradotaţi,  put%ndu3şi folosi a#ilit ăţile pentru a3i în druma pe ceilalţi partici panţi în re&olv area activităţilor  propuse. 6ceastă oca&ie poate d eveni o oportu nitate pentru ei în s ensul că ar putea să îşi de&volte calităţile necesare unui lider creativ7 implicarea efectivă în cadrul ac tivităţilor , exemplificarea, luarea deci&iilor împreună cu ceilalţi participanţi şi în acord cu nevoile acestora, aprecierea o#iectivă,etc.  

Transcript of Prevenirea Violentei in Scoli

7/25/2019 Prevenirea Violentei in Scoli

http://slidepdf.com/reader/full/prevenirea-violentei-in-scoli 1/1

  Violenţa în şcoli constituie o realitate dură a societăţii noastre, şcoala devenind practicspaţiul care îndeamnă către conflictele dintre elevi sau elevi şi adulţi datorită existenţei variaţieiumane legată de gen, sex, religie, naţionalitate, statut social,ş.a.

  Pornind de la simpla definiţie a conceptului de „violenţă”, „VIOLÉN Ț  Ă, violenț e, s.

 f. 1. Însușirea, caracterul a ceea ce este violent ( 1 ); putere mare, intensitate, tărie. 2. Lipsă de stăpânire în vorbe sau în fapte; impulsivitate, brutalitate, vehemenț ă. 3. Faptul de a întrebuinț a for ț a brutală; constrângere, violentare; siluire; încălcare a ordinii legale. Faptă violentă,impulsivă. !"r.# vi$o$% & 'in fr. violence, lat. violentia, it. Violenza.” (D!", putem o#servamultitudinea de comportamente şi atitudini neadecvate vieţii şcolare. De la loviri, $igniri şiin$urii, p%na la agresiuni nonver#ale, atitudini ironice şi sarcastice, refu&ul îndeplinirii sarcinilor,ignorarea mesa$elor transmise, indisciplină, a#senteism sau fuga de la ore, toate acestea suntforme ale violenţei manifestate în şcoli.

  Deşi 'violenţa umană, indiferent în ce context se manifestă, este inerentă naturii

umane”( nstitutul de )tiinţe ale ducaţiei, *+-, Violenţa în şcoală, ucureşti, /001" nuînseamnă ca tre#uie să o acceptăm ca atare, ci din contră, tre#uie găsite metode şi soluţii decom#atere şi de prevenire a acesteia.

onsider că psi2oterapia de grup ar fi o soluţie cu a$utorul căreia am putea să diminuămnumărul ca&urilor de violenţă din şcoli. De nenumărate ori s3a vor#it de efectele curative şiformative ale grupului, ce îl a$ută pe copil să se desprindă de „ro#insonada singurătăţii şisingulari&ării”, să empati&e&e cu ceilalţi şi să experimente&e situaţia de a fi în pielea celuilalt.

  4rgani&area acestor tipuri de grupuri ar avea ca scop principal punerea laolaltă a

victimelor acestor violenţe, a agresorilor, a participanţilor oca&ionali sau a altor persoane care îşidoresc sa facă parte din aceste grupuri. 5n cadrul acestora ar putea fi folosită inversarea rolurilor,adică ar putea fi puse în „scenă” situaţii în care agresorul ar deveni victimă şi invers( su# atentasupraveg2ere a persoanelor calificate3psi2ologi, psi2iatri, pedagogi, etc. aceste scene ar fiorgani&ate su# forma unor $ocuri, unor simple exerciţii de imaginaţie" tocmai pentru a retuşaimaginea despre celălalt şi pentru a diminua conflictele ce ar putea exista. De asemenea, ar puteafi organi&ate diferite acţiuni creative menite să le canali&e&e atenţia şi energia către activităţieducative, non3agresive şi nonviolente( activităţi sportive, literare, artistice, practice,etc.".

5n cadrul acestor grupuri psi2oterapeutice ar putea participa şi copiii supradotaţi,

 put%ndu3şi folosi a#ilităţile pentru a3i îndruma pe ceilalţi participanţi în re&olvarea activităţilor propuse. 6ceastă oca&ie poate deveni o oportunitate pentru ei în sensul că ar putea să îşi de&voltecalităţile necesare unui lider creativ7 implicarea efectivă în cadrul activităţilor, exemplificarea,luarea deci&iilor împreună cu ceilalţi participanţi şi în acord cu nevoile acestora, apreciereao#iectivă,etc.