Prevenirea incendiilor la unităţi sanitare şi de îngrijire

1. Principalele acte normative care reglementează activitatea de apărare împotriva

incendiilor în spitale

➢ Legea nr.307/2006 privind apărarea împotriva incendiilor ;

➢ Norme generale de apărare împotriva incendiilor, aprobate prin OMAI

nr.163/2007;

➢ OMAI nr.712/2005, modificat prin OMAI nr.786/2005 privind instruirea

salariaţilor în domeniul situaţiilor de urgenţă;

➢ Normativ, indicativ NP 015-97, privind executarea şi exploatarea

construcţiilor spitaliceşti;

➢ Dispoziţia generală privind apărarea împotriva incendiilor la construcţii şi

instalaţiile aferente – Mon.Of. nr.559/9.08.2010

➢ Normativ de siguranţă la foc a construcţiilor, indicativ P-118/1999;

➢ Normative tehnice privind instalaţiile electrice, instalaţii de încălzire,

proiectarea, executarea şi exploatarea instalaţiilor de stingere a incendiilor;

2. Definiţie şi clasificare

Spitalul este unitatea de bază care asigură asistenţa medicală completă sau

de specialitate, preventivă, curativă şi de recuperare pentru bolnavii internaţi şi

ambulatori de pe teritoriul arondat.

Spitalele pot fi clasificate astfel:

- spitale generale – cuprind cel puţin 4 specialităţi medicale de boli

principale;

- spitale de specialitate – asigură asistenţa medicală într-una din specialităţile

medicale principale.

O categorie aparte o reprezintă spitalele clinice, care se amplasează de

regulă în oraşele în care există instituţii de învăţământ superior medical. Acestea

pot fi spitale clinice generale (universitare) sau spitale clinice de specialitate.

În funcţie de capacitatea de spitalizare (numărul de paturi), spitalele sunt

clasificate astfel: mici (150 – 300 paturi), mijlocii (400 – 600 paturi), mari (700 –

1000 paturi) şi foarte mari (peste 1100 paturi).

Un spital poate avea în componenţă următoarele compartimente principale:

sector spitalizare, sector ambulator (pentru pacienţii neinternaţi), bloc operator,

laboratoare de analize, unitate de primire a urgenţelor, servicii tehnico-medicale

auxiliare (sterilizare, farmacie etc.) .

3. Reguli generale privind exploatarea instalaţiilor şi construcţiilor

Conform Normativului de siguranţă la foc a construcţiilor, P-118/1999, în

clădirile pentru sănătate, căile de acces, evacuare şi intervenţie trebuie să

îndeplinească următoarele condiţii:

➢ în clădirile pentru sănătate în care sunt spitalizate persoane care nu se pot

deplasa singure, se interzic scări cu rampe curbe sau cu trepte balansate, iar

scări deschise se admit doar între două niveluri succesive;

➢ gabaritele minime libere ale căilor de evacuare, în cazul în care există

pacienţi imobilizaţi, vor fi de minim 2,20m;

➢ pentru căile de evacuare a bolnavilor care se pot deplasa singuri, se respectă

condiţiile generale, dar se interzic scările cu trepte balansate;

➢ clădirile pentru sănătate cu locuri de spitalizare, vor avea asigurate condiţii

de acces ale autospecialelor cel puţin la două faţade.

Instalaţiile electrice de forţă şi iluminat constituie surse de pericol, în

principal datorită eventualelor suprasolicitări de către un număr foarte mare de

aparate electrice folosite în diferite secţii, ca cele de fizioterapie, operaţii etc. şi

folosirea improvizaţiilor la tablourile electrice de distribuţie, prize, întrerupătoare,

conductoare, îmbinări etc. Normativul tehnic care reglementează proiectarea,

executarea şi exploatarea instalaţiilor electrice este Normativul pentru proiectarea

şi executarea instalaţiilor electrice cu tensiuni până la 1000 V c.a. şi 1500 V c.c. –

indicativ I 7-2002.

Instalaţiile de gaze, de încălzire, de ventilare şi de climatizare se proiectează,

se execută şi se exploatează potrivit reglementărilor tehnice şi măsurilor specifice

de apărare împotriva incendiilor, astfel încât acestea să nu constituie surse de

iniţiere şi/sau de propagare a incendiilor. La realizarea şi exploatarea acestor

instalaţii se vor respecta prevederile următoarelor normative tehnice:

• Normativ pentru exploatarea sistemelor de alimentare cu gaze naturale –

indicativ I 6-2004;

• Normativ pentru proiectarea şi executarea instalaţiilor de ventilare şi

climatizare – indicativ I 5-1998, respectiv I 5/2 -1998;

• Normativ pentru proiectarea şi executarea instalaţiilor de încălzire –

indicativ I 13-2002.

Pentru evitarea izbucnirii unor incendii cauzate de exploatarea acestor

instalaţii se vor respecta următoarele reguli de prevenire a incendiilor:

• proiectarea, execuţia şi montarea oricăror elemente componente ale

instalaţiei electrice trebuie efectuată în strictă conformitate cu normele şi

normativele tehnice în vigoare; execuţia lucrărilor de montare, întreţinere şi

reparaţii se va face doar de către personal calificat sau autorizat;

• asigurarea corectitudinii alegerii şi a selectivităţii elementelor de protecţie –

evitarea folosirii siguranţelor supradimensionate sau necalibrate;

• îmbinarea conductorilor electrici trebuie să se facă prin cleme de legătură,

lipire sau sudare, dupa care locurile de îmbinare se izolează corespunzător;

• verificarea permanentă a contactelor, întrerupătoarelor, prizelor, dozelor;

înlăturarea celor defecte sau incomplete;

• evitarea supraîncălzirii instalaţiilor electrice prin conectarea de consumatori

peste puterea proiectată;

• interzicerea montării cablurilor, tablourilor electrice direct pe elemente de

construcţie din materiale combustibile;

• prevederea de carcase de protecţie (etanşate corespunzător şi menţinute

închise) pentru tablourile de distribuţie, relee, contactoare;

• protejarea corpurilor de iluminat cu bec incandescent cu globuri de protecţie.

• verificarea periodică a etanşeităţii instalaţiei de gaz pentru depistarea

scurgerilor;

• utilizarea conductelor şi furtunelor certificate pentru alimentarea

consumatorilor;

• interzicerea improvizaţiilor la instalaţiile electrice, de încălzire, ventilaţie şi

climatizare sau a funcţionării cu defecţiuni a acestora;

• este obligatorie verificarea, repararea, izolarea termică şi curăţarea periodică

a coşurilor de evacuare a fumului;

• se interzice folosirea sobelor şi a altor mijloace de încălzire defecte,

supraalimentate cu combustibili sau nesupravegheate, precum şi aprinderea

focului utilizându-se lichide inflamabile;

• utilizarea doar a aparatelor electrocasnice şi de încălzit certificate şi

verificate;

• golurile practicate în pereţi pentru trecerea conductelor se vor etanşa

corespunzător în vederea limitării propagării incendiilor;

• produsele, materialele şi substanţele combustibile se amplasează la distanţe

de siguranţă faţă de sursele de căldură ori se protejează astfel încât să nu fie

posibilă aprinderea lor.

În secţiile/cabinetele de radiologie, la încăperile de depozitare a

radiografiilor , la depozitele de medicamente si farmacii, în cazul arderii diferitelor

materiale şi substanţe combustibile se degajă mari cantităţi de caldură, fum,

produse de ardere şi gaze toxice. Arhiva şi clişeele radiografice trebuie depozitate

în clădiri separate şi în încăperi speciale. Radiografiile se vor păstra în dulapuri

(rafturi) metalice sau lăzi închise etanş, la distanţă de cel putin 1,00 m de surse de

căldură. În încăperea în care se depozitează clişeele radiografice, fumatul şi

folosirea focului deschis sunt interzise.

În laboratoare şi farmacii, o atenţie deosebită trebuie acordată manipulării

lichidelor şi substanţelor care prezintă pericol de incendiu. Acestea trebuie

depozitate în vase etichetate, în cantităţi strict necesare lucrărilor de laborator şi

departe de sursele de aprindere. Încălzirea lor, dacă este necesar, este recomandabil

sa se facă cu ajutorul aburului şi a apei calde. Reactivii se păstrează în magazii,

numai în dulapuri închise.

Operaţiile cu substanţe care intră în reacţie cu degajare de fum şi gaze toxice

se vor efectua numai în locuri special amenajate (nişe) cu asigurarea unor bune

condiţii de ventilaţie a încăperii. Vasele de sticlă şi flacoanele cu lichide

combustibile se protejează cu ambalaje incombustibile ermetice, care să impiedice

împrăştierea conţinutului. Manipularea lichidelor inflamabile se va face cu grijă şi

cu asigurarea etanşării recipientelor, focul deschis folosindu-se numai acolo unde

este strict necesar, luându-se toate măsurile de evitarea producerii vreunui

incendiu.

Alcoolul, eterul şi alte lichide cu pericol de incendiu trebuie păstrate numai

în încăperi incombustibile separate sau în dulapuri metalice. Reactivii şi alte

substanţe şi materiale a căror păstrare la un loc poate să provoace acumularea de

căldură, formarea concentraţiilor explozive, iniţierea autoaprinderii, trebuie păstraţi

separat, în ambalaje corespunzătoare şi în dulapuri incombustibile.

La spitalele care folosesc surse radioactive sub forma de izotopi radioactivi

apare şi pericolul radiaţiei. Pe timpul incendiului acest pericol poate apare din

cauza ruperii containerelor şi ecranelor de protecţie, a revărsării sau împrăştierii

izotopilor radioactivi, a topirii stratului protector de plumb etc. Temperatura

ridicată a incendiului duce, de asemenea, la modificarea stării de agregare a

diferitelor substanţe radioactive, care, după trecerea, de exemplu, în stare gazoasă

pot polua atmosfera.

4. Reguli generale privind apărarea împotriva incendiilor în spitale

În vederea asigurării condiţiilor minime de siguranţă, în unităţile spitaliceşti

trebuie avute în vedere următoarele reguli şi măsuri:

➢ echiparea spaţiilor cu mijloace adecvate de primă intervenţie – stingătoare

adecvate spaţiului de lucru (cu pulbere, stingătoare cu CO2), hidranţi

interiori, hidranţi exteriori;

➢ verificarea periodică a acestor mijloace – verificarea stingătoarelor cu firme

atestate, întreţinerea hidranţilor exteriori (protejarea lor pe timp de iarnă),

asigurarea dotării hidranţilor cu accesorii;

➢ păstrarea căilor de evacuare libere, evitându-se depozitarea de materiale sau

amenajarea de spaţii prin care se reduce gabaritul căii de evacuare;

➢ marcarea corespunzătoare a căilor de evacuare cu indicatoare standartizate

astfel încât traseele acestora să fie recunoscute cu uşurinţă de către toţi

utilizatorii;

➢ deschiderea uşilor de pe traseul evacuării, de regulă, trebuie să se facă în

sensul deplasării oamenilor spre exterior;

➢ asigurarea iluminatului de siguranţă alimentat din surse corespunzătoare –

pentru continuarea lucrului (în special în săli de operaţie) şi instalaţii de

semnalizare a ieşirilor de urgenţă;

➢ dotarea spaţiilor cu sisteme de detectare şi semnalizare a incendiilor;

➢ echiparea construcţiilor cu sistem de alarmare în caz de incendiu prevăzute

cu buton de declanşare pe fiecare nivel;

➢ asigurarea accesului autospecialelor de intervenţie la cel puţin două faţade a

clădirilor.

Evacuarea bolnavilor din spitale este una din problemele de bază care

trebuie efectuată rapid şi în deplină siguranţă. Aceasta nu este posibilă fără a exista

un plan de evacuare, care trebuie cunoscut şi aplicat de către întreg personalul

spitalului. Faptul că starea fizică a bolnavilor este diferită, unii dintre ei fiind

netransportabili, necesită luarea tuturor măsurilor ce se impun pentru a se asigura

la nevoie salvarea lor, fără pericole. Pentru fiecare încăpere în parte trebuie

stabilite trasee de evacuare, locul unde vor fi adăpostiţi, mijloace cu care sunt

evacuaţi cei ce nu se pot deplasa singuri.

O atenţie deosebită trebuie acordată evacuării persoanelor din spitalele

neuro-psihiatrice, precum şi a celor de pediatrie, unde problema evacuării trebuie

rezolvată în conformitate cu condiţiile specifice. Un rol deosebit în desfăşurarea

evacuării îl are calmul şi autoritatea personalului însărcinat cu anunţarea şi salvarea

bolnavilor. După evacuare se impune un control atent al tuturor încăperilor, în

special la spitalele de copii şi la cele de neuro - psihiatrie.

Pe lângă pacienţi şi personalul medical, în spitale se pot afla şi alte persoane

(vizitatori, studenţi etc.) care trebuie evacuaţi în condiţii de siguranţă.

5. Principalele nereguli întâlnite în exploatarea construcţiilor spitaliceşti

A.exploatarea defectuoasă a instalaţiei electrice

- improvizaţii la instalaţia electrică

- bec incandescent fără protecţie

- tablou electric fără protecţie

- lipsă capac doză

- mijloc de încălzire (reşou) improvizat

- bec incandescent fără protecţie faţă de materialele combustibile (magazie

substanţe)

B. depozitare pe căi de acces/evacuare

C. blocarea accesului autospecialelor de intervenţie

D. scări cu rampe curbe sau cu trepte balansate

O situaţie aparte o reprezintă lucrările de modernizare care se execută la

clădirile vechi ale spitalelor, deoarece acestea se execută de multe ori fără

întreruperea activităţii (se execută pe nivele). Prin executarea acestor lucrări apar

noi riscuri de incendiu – lucrări cu foc deschis (sudură), materiale combustibile

care măresc sarcina termică a clădirii, depozitare de materiale pe căi de

acces/evacuare, fumatul, operaţii de tăiere mecanică.

Totodată, pentru controlul accesului persoanelor străine în secţiile spitalelor

se montează sisteme electronice de închidere a uşilor, sisteme care nu sunt legate la

un sistem de avertizare - alarmare în caz de incendiu, blocându-se astfel evacuarea

persoanelor.

Pentru a preveni apariţia situaţiilor de urgenţă şi pentru o primă intervenţie

eficientă, trebuie pus un accent deosebit pe pregătirea personalului din punct de

vedere al situaţiilor de urgenţă. Pentru realizarea acestei pregătiri se va avea în

vedere instruirea periodică a personalului (cu accent pe partea de alarmare,

evacuare şi primă intervenţie) şi planificarea şi executarea periodică a exerciţiilor

de evacuare şi intervenţie.

De asemenea se va avea în vedere dotarea adecvată a spaţiilor cu mijloace

de stingere adecvate specificului activităţii, verificarea periodică a acestora cu

firme atestate şi pregătirea personalului în folosirea lor.

Specialiştii inspectoratelor pentru situaţii de urgenţă pot sprijini pregătirea

personalului spitalelor în vederea instruirii eficiente a personalului şi în executarea

exerciţiilor de evacuare şi intervenţie.