Prevenirea delincvenţei juvenile şi a victimizării minorilor · ŞTIAŢI CĂ… - Societatea...
Transcript of Prevenirea delincvenţei juvenile şi a victimizării minorilor · ŞTIAŢI CĂ… - Societatea...
Recomandări
INSPECTORATUL DE POLIŢIE JUDEŢEAN BRĂILA Compartimentul Analiza şi Prevenirea Criminalităţii
Prevenirea delincvenţei juvenile şi a
victimizării minorilor
Informaţii utile
ŞTIAŢI CĂ…
- Societatea reprezintă totalitatea oamenilor care trăiesc laolaltă, şi între care există
anumite relaţii bazate pe reguli comune;
- Autoritatea este forţa pe care statul şi-o exercită, stabilind regulile care trebuie
respectate de toţi oamenii, în viaţa de zi cu zi. În cazul nerespectării acestor reguli,
autoritatea ia măsuri pentru respectarea lor, prin pedepsirea celor care le-au încălcat;
- Legea este o regulă obligatorie stabilită de stat şi care trebuie respectată de fiecare
cetăţean, indiferent de vârstă;
- Infracţiunea reprezintă o faptă gravă, antisocială, care provoacă rău statului, unei
persoane/instituţii sau bunurilor acestora şi pentru care adulţii pot fi pedepsiţi chiar şi cu
închisoarea, iar minorii pot fi sancţionaţi cu măsuri educative. Cele mai multe infracţiuni
sunt prevăzute de Codul Penal;
- Contravenţia este fapta mai puţin gravă decât infracţiunea, săvârşită cu intenţie sau
fără, prin care se încalcă legi (altele decât Codul Penal), hotărâri ale Guvernului sau ale
consiliului local şi pentru care se aplică o sancţiune mai uşoară (ex. amenda)
…?
DAR CĂ…
- Autorul este persoana care săvârşeşte în mod direct, nemijlocit, o faptă penală;
- Coautorii sunt persoanele care săvârşesc împreună aceeaşi faptă prevăzută de legea
penală;
- Complicele este persoana care înlesneşte sau ajută în orice mod la săvârşirea unei
fapte penale;
- Instigatorul este persoana care convinge o altă persoană să săvârşească o faptă
prevăzută de legea penală;
- Victima este persoana care a suferit o vătămare fizică, psihică sau o pagubă
materială (asupra bunurilor) ca urmare a unei fapte ilegale comisă de alte persoane;
- Tentativa este încercarea unei persoane de a săvârşi o faptă periculoasă, dar care a
dat greş;
- Intenţia se referă la faptul că persoana care săvârşeşte o faptă ilegală prevede
rezultatele negative ale acesteia şi urmăreşte producerea lor sau acceptă acest lucru;
- Culpa se referă la faptul că autorul unei fapte ilegale nu a prevăzut rezultatul
acesteia sau, deşi l-a prevăzut, a considerat fără motiv că acesta nu se va produce
…?
CE SE ÎNTÂMPLĂ CU MINORII CARE
SĂVÂRŞESC INFRACŢIUNI
DELINCVENŢA JUVENILĂ- fenomen ce include totalitatea încălcărilor de
norme sociale săvârşite de către minori, încălcări sanctionate penal.
- Răspunderea penală reprezintă obligaţia celui care a săvârşit o faptă
periculoasă asupra altui om sau a bunurilor acestuia, de a suporta
consecinţele legale pentru faptele sale;
- Minorul cu vârsta de până la 14 ani nu răspunde penal pentru
faptele sale; cu privire la acesta vor fi luate măsuri de protecţie specială
(plasament, supraveghere specializată);
- Minorul cu vârsta între 14 şi 16 ani răspunde penal (va fi pedepsit)
dacă se dovedeşte că a avut discernământ când a comis infracţiunea
(şi-a dat seama de faptele sale şi de urmările pe care le va avea
săvârşirea lor);
- Minorul care a împlinit vârsta de 16 ani răspunde penal pentru
faptele sale, fără a mai fi necesară dovedirea discernământului.
INFRACŢIUNILE CEL MAI DES SĂVÂRŞITE DE
MINORI
Lovirea sau alte violenţe – situaţia în care o
persoană produce suferinţe altei persoane, prin
diferite moduri, precum: îmbrâncire, împingere, trântire
sau folosirea unor obiecte dure, iar rănile produse
necesită pentru vindecare maxim 90 de zile de îngrijiri
medicale;
Vătămarea corporală - situaţia în care
persoana asupra căreia s-a folosit forţa a suferit
leziuni vindecabile în mai mult de 90 de zile sau
a rămas cu probleme grave de sănătate, uneori
pentru toată viaţa, din cauza rănilor suferite (ex.
o infirmitate, pierderea unui organ sau simţ etc.);
Încăierarea – confruntarea, scandalul,
bătaia, între mai multe persoane. Nu este
pedepsit cel care a încercat să-i despartă pe
alţii sau a fost prins în încăierare împotriva
voinţei sale.
INFRACŢIUNILE CEL MAI DES SĂVÂRŞITE DE
MINORI
Furtul – fapta unei persoane de a lua un bun de orice fel, care
nu este al său, de la o altă persoană , fără ca aceasta să îi dea
voie. Fapta e considerată mai gravă dacă s-a săvârşit într-un
mijloc de transport în comun, pe timpul nopţii, de către o
persoană înarmată, mascată sau deghizată, prin efracţie sau
violare de domiciliu. Se consideră furt şi sustragerea unui vehicul
al altuia (ex. bicicletă), în scopul de a-l folosi pe nedrept, dar şi
folosirea fără drept a telefonului altei persoane, consumându-i
astfel creditul. Tâlhăria – folosirea de către o persoană a violenţei sau
ameninţărilor împotriva altei persoane, pentru a putea fura un
lucru de la aceasta sau pentru a păstra lucrul furat; Distrugerea – degradarea, deteriorarea sau aducerea în
stare de neîntrebuinţare a unui bun al altei persoane, ori
împiedicarea salvării de la deteriorare a unui astfel de bun.
Fapta este mai gravă dacă s-a produs prin incendiere,
explozie sau dacă a pus în pericol alte bunuri sau persoane,
chiar dacă bunul distrus aparţinea autorului.
INFRACŢIUNILE CEL MAI DES SĂVÂRŞITE DE
MINORI
Şantajul – fapta aceluia care, în scopul de a obţine
un folos, obligă o altă persoană, prin violenţă sau
ameninţare, să dea, să facă, să nu facă sau să sufere
ceva (ex. autorul ameninţă victima că, dacă nu îi dă
bani, va posta pe internet fotografii compromiţătoare
ale acesteia).
Ameninţarea – fapta prin care o persoană ameninţă o altă persoană cu săvârşirea
unei infracţiuni sau a unei fapte păgubitoare îndreptate împotriva ei sau a altei
persoane, dacă aceasta îi produce o stare de temere, de îngrijorare;
Hărţuirea – situaţia în care cineva, în mod repetat,
urmăreşte fără drept sau fără un interes justificat prin
lege, o persoană, îi supraveghează locuinţa, locul de
muncă sau alte locuri pe care le frecventează, dă
apeluri telefonice repetate, trimite mesaje,
e-mailuri sau scrisori care, prin frecvenţă sau conţinut,
dau persoanei o stare de teamă;
MĂSURI APLICABILE MINORILOR CARE
NU RĂSPUND PENAL
SUPRAVEGHEREA SPECIALIZATĂ constă în menţinerea copilului în familia sa, sub
condiţia respectării de către acesta a unor obligaţii, cum ar fi:
a) frecventarea cursurilor şcolare;
b) utilizarea unor servicii de îngrijire de zi;
c) urmarea unor tratamente medicale, consiliere sau psihoterapie;
d) interzicerea de a frecventa anumite locuri sau de a avea legături cu anumite
persoane.
PLASAMENTUL
- în familia extinsă ori în cea substitutivă, în cazul în care menţinerea în familie nu
este posibilă sau atunci când copilul nu îşi îndeplineşte obligaţiile stabilite prin măsura
supravegherii specializate;
- într-un serviciu de tip rezidenţial specializat, în cazul în care fapta săvârşită de
copilul care nu răspunde penal prezintă un grad ridicat de pericol social, precum şi în
cazul în care copilul pentru care s-a stabilit măsura supravegherii specializate săvârşeşte
în continuare fapte penale.
SANCŢIUNI APLICABILE MINORILOR CARE
ÎNCALCĂ LEGILE ŞI RĂSPUND PENAL
MĂSURILE EDUCATIVE APLICABILE MINORILOR
MĂSURI NEPRIVATIVE DE LIBERTATE
- Stagiul de formare civică – obligaţia minorului de a participa la un program educaţional
cu o durată de cel mult patru luni, cu scopul de a-l ajuta să înţeleagă care sunt consecinţele
faptei săvârşite şi a-l responsabiliza cu privire la comportamentul său viitor;
- Supravegherea – controlarea şi îndrumarea minorului, de către Serviciul de Probaţiune, în
cadrul programului său zilnic, pe o durată de 2- 6 luni, pentru a asigura participarea
acestuia la cursuri şcolare sau de formare profesională şi a preveni desfăşurarea de
activităţi sau intrarea în legătură cu persoane care ar putea afecta procesul de îndreptare a
acestuia;
- Consemnarea la sfârşit de săptămână - obligaţia minorului de a nu părăsi locuinţa în zilele
de sâmbătă şi duminică, pe o durată cuprinsă între 4 şi 12 săptămâni, cu excepţia cazului în
care, în această perioadă, are obligaţia de a participa la anumite programe ori de a
desfăşura anumite activităţi impuse de instanţă;
- Asistarea zilnică - obligaţia minorului de a respecta, pe o perioadă cuprinsă între 3 şi 6
luni, un program stabilit de Serviciul de Probaţiune.
Internarea într-un centru de detenţie - constă în
internarea minorului, pentru o perioadă cuprinsă între 2
şi 15 ani, într-o instituţie specializată în recuperarea
minorilor, cu regim de pază şi supraveghere, unde va
urma programe intensive de reintegrare socială,
precum şi programe de pregătire şcolară şi formare
profesională potrivit aptitudinilor sale.
Pot fi luate faţă de minorul care, la data săvârşirii
infracţiunii, avea vârsta cuprinsă între 14 şi 18 ani, în
următoarele cazuri:
a) dacă a mai săvârşit o infracţiune, pentru care i s-a
aplicat o măsură educativă ce a fost executată ori a
cărei executare a început înainte de comiterea
infracţiunii pentru care e judecat;
b) atunci când pedeapsa prevăzută de lege pentru
infracţiunea săvârşită este închisoarea de 7 ani sau
mai mare ori detenţiunea pe viaţă.
SANCŢIUNI APLICABILE MINORILOR CARE
ÎNCALCĂ LEGILE ŞI RĂSPUND PENAL
Internarea într-un centru educativ -
constă în internarea minorului,
pentru o perioadă cuprinsă între 1
şi 3 ani, într-o instituţie
specializată în recuperarea
minorilor, unde va urma un
program de pregătire şcolară şi
formare profesională potrivit
aptitudinilor sale, precum şi
programe de reintegrare socială.
MĂSURI PRIVATIVE DE LIBERTATE
ÎN RELAŢIA CU CEI DIN JUR,
DĂ DOVADĂ DE :
DACĂ AI PROBLEME PERSONALE, NU
ÎNCERCA SĂ LE REZOLVI SINGUR!
Cere ajutorul:
Părinţilor sau persoanei care are grijă de tine;
Profesorilor sau consilierului şcolar;
Poliţistului de proximitate care are în responsabilitate zona în care
locuieşti sau şcoala ta.
Recomandări preventive:
PENTRU A NU AVEA PROBLEME CU LEGEA,
ai grijă cum îţi alegi prietenii! Evită-i pe cei care consumă alcool, sunt violenţi sau te îndeamnă să
faci fapte rele;
nu te certa cu colegii, nu-i jigni şi nu te lua la bătaie cu aceştia, nici chiar în joacă. Fără să vreţi,
puteţi suferi accidente dintre cele mai grave;
nu distruge lucrurile din şcoală, din parcuri sau mijloacele de transport în comun;
limitează-te la ceea ce ai; dorinţa de a avea tot mai mulţi bani (pentru că unii din anturajul tău au) i-
a împins pe mulţi adolescenţi să comită infracţiuni;
nu purta asupra ta cuţite, şişuri, pumnale sau alte obiecte tăietoare sau înţepătoare; acestea îţi pot da
un oarecare sentiment de siguranţă, dar te pot transforma, în anumite împrejurări, în autorul unor
fapte violente.
nu consuma alcool sau droguri! Aceste substanţe sunt în strânsă legătură cu săvârşirea de fapte
ilegale.
Aminteşte-ţi că:
A fi popular nu înseamnă a şoca prin ţinută şi atitudine! Respectul şi admiraţia celorlalţi nu se obţin dacă îţi loveşti colegii! Şi, nu uita! Înainte de a ridica pumnul, gândeşte-te cum se va simţi CEL ÎMPOTRIVA CĂRUIA
O FACI şi cum te-ar putea afecta PE TINE acest gest!