1. Ştiaţi că2. Ochii noştri

3. Ochiul omenesc – aparat optic4. Formarea imaginii5. Oameni de ştiinţă

6. Boli , afecţiuni ale ochiului

este un organ a cărui principală funcţie este cea de a detecta lumina si este compus dintr-un sistem sensibil la schimbarile de lumina capabil să le transforme în impulsuri electrice.

Ochii cei mai simpli nu fac altceva decât să detecteze dacă obiectele din jur sunt luminate sau obscure. Cei mai complecşi folosesc la percepţia vizuală.

Se găsesc la artropode (insecte şi animale similare) şi sunt formaţi din mai multe pupile simple care permit formarea unei vederi panoramice.

La majoritatea vertebratelor şi câteva moluşte, ochiul funcţionează prin proiectarea imaginilor pe o retină sensibilă la lumină, de unde se transmite un semnal spre encefal prin intermediul nervului optic.

La om, ochiul are forma unei sfere şi este localizat in orbita oculară. Este un organ complex cu dimensiuni mici care percepe formele, mişcările, reliefurile, culorile şi diferenţele de luminozitate.

Ochiul este umplut de o substanţă transparentă, gelationoasă numită umoare vitroasă, are o lentilă de focalizare numită cristalin şi, adeseori, un muşchi numit iris, care reglează cantitatea de lumină care intră.

Privind numai din punctul de vedere al opticii geometrice, ochiul constituie un sistem optic format din trei medii transparente: umoarea apoasă, cristalinul şi umoarea sticloasă.

Acestea se găsesc in interiorul globului ocular, mărginit în exterior de o membrană rezistentă, numită sclerotica. Sclerotica este opacă peste tot exceptand o porţiune din faţă, care este transparentă şi de forma sferică numită cornee transparentă.

Corneea are principalul rol optic de a permite pătrunderea radiaţiilor luminoase şi, prin puterea ei de refracţie de 40 de dioptrii, de a devia traiectoria luminii, pentru a ajunge la retină.

Mediile transparente au rolul de a refracta radiatiile luminoase proiectand imaginea pe retina, in pata galbena. In afara de cornee, alte medii transparente sunt : cristalinul si umoarea sticloasa.

Coroida conţine un pigment, care realizează aşa numita cameră obscură a ochiului.

Umoarea apoasa care este numai transparenta, se afla in spatele corneei, in asa numita camera anterioara a ochiului, care din punct de vedere optic nu are decat sa conduca razele luminoase.

Procesele ciliare, bogat vascularizate, secretă umoarea apoasă necesară menţinerii presiunii normale intraoculare

Procesele prin care se realizeaza vederea au la baza 3 etape succesive :

receptia vizualareceptia vizuala transmisia vizuala transmisia vizuala şşi formarea senzai formarea senzaţţiilor vizuale .iilor vizuale .

Imaginile sunt transmise la creier prin nervul optic unde acesta anlizeaza si apreciaza marimea si pozitia normala a obiectelor in spatiu.

Razele luminoase reflectate pe suprafata unui obiect pătrund prin cornee strabat mediile transparente ( umoarea apoasa, pupila si irisul ), se refracta si se aduna pe retina, in pata galbena, unde se formeaza o imagine reala, mai mica si rasturnata.

Comparată cu un film fotografic retina asigură perceperea luminii.

Retina, membrana interioara joaca rolul unui ecran : aici se formeaza imaginile.

Este o membrană subţire, alcătuită din prelungirile nervului optic şi conţinand un mare număr de celule senzoriale, care percep lumina, numite conuri şi bastonaşe.

Conţine 2 tipuri de receptori:bastonaşe si conuri. - conurile sunt sensibile la lumina intensă asigurând vederea in culori - bastonaşele sunt mai sensibile asigurând vederea in conditii de iluminare slabă

dând senzaţia de cenuşiu(vedere monocromatica)

Ca receptori optici, conurile si bastonaşele sunt terminaţii nervoase care conduc excitaţia optică.

Pe retină imaginea este inversă realităţii

Fotosensibilitatea conurilor şi bastonaşelor este asigurată de existenţa în ele a unor pigmenţi care absorb lumina şi realizează un proces fotochimic reversibil.

Pigmentul din ochi este rodopsina (purpura retiniană) care sub influenţa luminii transformă şi determină un semnal ce se transmite prin nervul optic la creier.

Când lumina îşi încetează acţiunea, pigmentul se resintetizează, receptorul fiind gata de o noua excitare luminoasă.

Lumina refractata prin cristalin strabate umoarea sticloasa si ajunge la retina.

Un element foarte important este lentila cristaliana convexa, transparenta, si refringenta de 20 de dioptrii.

Aceasta lentila este legata prin fibre foarte fine (zonula Zinn) de muschii ciliari.

La lumină prea intensă, irisul îşi micsorează pupila pentru a proteja retina, iar la lumina prea slabă irisul îşi măreste pupila pentru a mări iluminarea imaginii de pe retină.

Un ochi normal, aflat în stare de repaus, are focarul situat pe retină. Din această cauză, pentru obiectele situate la infinit (practic la distanţe mai mari de circa 15 m) ochiul formează imaginile pe retină fără nici un efort de modificare a convergenţei cristalinului.

Apropiind obiectul, cristalinul se bombează sub acţiunea muşchilor ciliari, astfel încat imaginea să rămană tot pe retină

Fenomenul se numeşte acomodare. Cristalinul însă nu se poate bomba oricat şi de aceea obiectul poate fi adus pană la o anumită distanţă minimă-distanţa minimă de vedere- sub care ochiul nu mai poate forma imaginea pe retină.

Acomodarea ochiului este deci posibilă între un punct aflat la o distanţă maximă (punctul remotum), care, pentru ochiul normal, este la infinit (practic peste 15m) şi un punct aflat la o distanţă minimă (punctul proximum) care, pentru ochiul normal, este de 10-15 cm la tineri şi apoximativ de 25 cm la adulţi

Glande mici, localizate sub ploape, produc în permanenţă lacrimile. Acestea sunt etalate într-un strat uniform, în urma mişcărilor de clipire a pleoapelor, ceea ce împiedică uscarea acestor suprafeţe. Pierderea organului vizual necesită substituirea acestuia cu o proteză oculară de către tehnicieni protezişti.

Acesta a fost fiul unui matematician , licenţiat în matematică şi medicină şi a ramas cunoscut prin teoria ecuaţiilor algebrice(Metoda lui Cardan)

In jurul anului 1500, anatomiştii ajung să definească funcţionarea ochiului.

In aceste condiţii Cardano, care studia structura ochiului şi legile vederii, a reuşit să perfecţioneze vechea cameră obscură, pornind de la analogia că în deschizătura ochiului cristalinul funcţionează ca o lentila convergentă şi înzestrează camera obscură cu acest element tehnic.

Rezultatul a fost o imagine clară, reală, răsturnată şi mult mai luminoasă.

Astronom şi fizician italian , a avut mai multe scrieri ştiinţifice printre care si Camera obscură a propus idei pentru construirea telescopului

Câţiva ani mai târziu, fizicianul italian Giambatista della Porta, îmbunătăţeşte această invenţie, imaginea captată de o oglindă plană (în loc de ecran), este reproiectată pe un ecran exterior, pentru a fi scrisă cu creionul.

Metoda a fost folosită de o serie de pictori portretişti pentru a reda cât mai fidel chipurile clienţilor lor.

Camera obscură poate fi definită ca fiind o copie mecanică a ochiului

cutie paralelipipedică cu un interior de culoare neagră (globul ocular) , cu o deschidere foarte mică,

Este asemeni ochiului omenesc, aceasta fiind formată dintr-o ulterior s-a montat o lentilă convergentă (rol îndeplinit la ochi de ansamblul cornee

- cristalin) şi paralel cu deschizătura un ecran alb sau un ecran mat transparent pe care se poate

privi o imagine reală şi răsturnată (retina).

In secolul XV, Leonardo da Vinci, arhitect şi inginer, descoperă şi defineşte că formarea imaginii într-o cameră obscură se datorează proprietăţii razelor de lumină de a se propaga în linie dreaptă şi de aceea, imaginea este răsturnată.

Alungirea severa a corneei Acesta se moşteneşte şi se poate combina cu miopia şi hipermetropia Se manifesta prin vederea distorsionata a tuturor obiectelor indiferent de apropierea

sau departarea acestora Imaginile sunt neclare datorită fasciculelor luminoase care sunt focalizate iar altele

nu Fenomenul e similar cu distorsionarea produsa de un panou de sticlă ondulat Se corectează prin aducerea fasciculelor luminoase pe acelaşi plan

La tineri cristalinul este moale si flexibil schimbandu-şi cu uşurinţă forma pentru a se concentra

Trecerea timpului intareşte gradual cristalinul scazând constant abilitatea de concentrare

Oamenii care suferă de această boală nu pot vedea lucrurile marunte şi apropiate(scris marunt, broderie)

Este asemanata cu hipermetropia dar aceasta este cauzată de slăbirea flexibilităţii cristalinului în timp ce hipermetropia este datorată ochiului deformat.

Se corectează cu ajutorul lentilelor convergente

Sindromul de ochi uscat reprezinta pierderea sau reducerea abilitatii normale a ochiului de a produce lacrimi.

Se datorează mai multor factori(medicamente , mediul , varstă , efort)

Se recomandă consult oftalmologic

Ochii pot deveni roşii, umezi, cu o senzaţie de mancărime - iar ochii şi pleoapele pot fi chiar inflamate.

Persoanele sensibile pot avea reactii exagerate fata de anumite substante aeropurtate, cum ar fi polenul, rugina, iarba, sporii si parul de animale.

De fiecare dată cand aceste persoane intră în contact cu substanţele alergenice, sistemul lor imunitar reactioneaza, si poate cauza roseaţa ochilor, senzaţia de mancărime.

Este o stare degenerativă a ochiului in care cristalinul devine treptat tot mai opac iar vederea devine înceţoşată.

Poate aparea ca rezultat al altor boli ale ochiului, se dezvolta in cea mai mare masura din cauza înaintării în vârstă

Simptome : încţoşarea vederii , sensibilitate crecuta la lumină, culorile par fade şi maronii, nevoia schimbării dese a prescripţiei de ochelari

Se corectează prin intervenţie chirurgicală

Degenerescenta maculara umeda apare odata cu procesul de neovascularizatie anormala din spatele ochiului (camera posterioara), sangele ajungand in regiunea retiniana. Se poate trata cu ajutorul operaţiei cu laser .

Degenerescenta maculara uscata apare atunci cand tesuturile retiniene imbatranesc. Anumite celule nervoase din retina se modifica, limitandu-vă abilitatea de a percepe detaliile fine. Nu exista tratament , dar oamenii pot vedea cu ajutorul lupei.

Simptomele sunt diferite dar unii pot întalni :vederea înceţoşată , distorsionarea vizuală a liniei drepte , spaţiu gol în regiune principală a vederii

Apare cand o formatiune de fluid in interiorul ochiului creaza presiune, deteriorand nervul optic. Poate fi cauzat de un blocaj treptat al canalului prin care se dreneaza excesul de fluid din ochi.

În general acesta se instalează în timp dar în cazurile când apare intr-o scurtă perioadă apar simptomele:vedere înceţoşată , durere oculară acută , durere de cap , iluzia de curcubeu, ameţeală şi senzaţia de vomă.

Se corectează cu ajutorul tratametului pe bază de picaturi si a intervenţiei chirurgicale.

www.wikipedia.ro www.mathematik.de www.Colegiultehnicpn.3x.ro www.foto-club.ro "Corpul Omenesc", editura RAO, anul 1997, traducerea de Claudia

Apostu

1. Slavu Andreea Silviana2. Mirea Diana

3. Holhoş Denisa4. Comănean Diana