Prepozitia.Locutiuni prepozitionale

Prepozitia este partea de votbire care leaga un complement sau un atribut de cuvintele determinate.

Prepozitiile sunt :

-simple: cu, de, dupa, in, la, pe.

-compuse:de la, de pe, de langa, despre,intre etc.

In limba romana contemporana,prepozitia cere cazul:

-Acuzativ:marea majoritate a prepozitiilor : pe, la, pana, cu, din etc.

-Genitiv : contra, asupra ,si prepozitiile provenite din adverbe articulate,inaintea,inapoia,deasupra,dedesubtul,inauntrul etc.

Aceste prepozitii cer dativ cand se afla inaintea unui pronume personal,forma neaccentuata (asupra-mi) si acuzativul,cand se afla inaintea unui adjectiv pronominal posesiv (asupra mea).

-dativ : asemenea,aidoma,contrar,conform,potrivit (provenite din adverbe) ,datorita ,multumita,(provenite din participii) ,gratie , (provenita din substantiv).

Locutiunea prepozitionala: este grupul unitar de cuvinte care se

comporta ca o prepozitie.Locutiunile prepozitionale cer cazul :

-genitiv:in fata,in spatele, in urma, in jurul etc. Cer cazul dativ inaintea unui pronume personal(in juru-mi) si cazul acuzativ inaintea unui adjectiv pronominal posesiv (in jurul sau).

-Acuzativ : faţă de,in loc de ,in afara de,impreuna cu ,conform cu etc.Aceste locutiuni au drept ultimo termen o prepozitie care cere cazul Acuzativ.

Cojunctia.Locutiuni conjunctionale

Conjunctia este partea de vorbire care leaga,in fraza,doua propozitii(de acelasi fel sau diferite) sau,in propozitie,doua parti de propozitie de acelasi fel:subiecte,nume predicative, atribute, complemente.

Conjunctiile sunt dupa forma: -simple : si ,dar,iar,ci sa,ca daca,desi etc.-compuse :ca sa, ci,si etc.-coordonatoare: cand leaga partile de propozitie de acelasi fel

sau propozitie de acelasi fel sau propozitiile de acelasi fel,principale sau secunadare.

-subordonatoare: cand leaga propozitiile secunadare de propozitiile regente –sa ,ca ,daca ,fiindca ,desi , incat, etc.

Conjunctiile coordonatoare sunt :

-copulative –si,nici-adversative – dar, air,insa,ci (inaintea acestor conjunctii;se pune totdeauna

virgula;cand se afla in interiorul propozitiei,conjunctia insa nu se desparte prin virgula).

-disjunctive :sau,ori,fie(cand aceste conjunctii sunt perechi,virgula preceda

obligatoriu al doilea termen; de exemplu : sau scrii,sau citesti).-conclusive:-deci,asadar(conjunctia deci nu se desparte prin virgula de

restul propozitiei,in timp ce conjunctia asadar se desparte prin virgula).

Conjunctia si mai poate fi adversativa(I-am dat banii,si nu mi-a dat) si conclusive (Glumeste,si nu-mi pasa).Conjunctia iar mai poate fi copulativa (Dana a maturat,iar Anca a sters praful).

Locutiunea conjunctionala:

--este grupul unitary de cuvinte care se comporta ca o conjunctie.

Locutiunile conjunctionale sunt :

-coordonatoare: -copulative :-precum si ;-adversative :-numai ca ;-conclusive :-prin urmare ;

-subordonatoare: -fara sa, macar ca, cu toate ca, pana sa,de vreme ce ,o data ce, pentru ca sa ,etc.

Interjectia

-este partea de vorbire care,folosita exclamativ,exprima senzatii,stari sufletesti,indemnuri sau reproduce sunete din natura(onomatopee).

Interjectiile sunt : -simple :-ah, o, ei, uf, hm, etc.-compuse: tic-tac, hei-rup,hodoronc-tronc , etc.

Interjectiile simple repetate (cioc-cioc!) nu trebuie confundate cu interjectiile compuse.

Exista si cateva locutiuni interjectionale: pe naiba,pacatele mele.

Interjectiile de adresare sunt folosite de emitator pentru a se adresa direct unei persoane (ma, ba, bre, etc.) sau pentru a atrage atentia receptorului asupra unui lucru.(hei, bai ,ia, iata, uite etc.)

Dupa interjectie se pot folosi:

-virgula;-semnul exclamarii.

Interjectiile cu functie sintactica in propozitie nu se despart prin virgula.Uneori,cand acestea sunt onomatopee,se pune semnul exclamarii dupa ele.