Preotul Și Problemele Sociale În Contemporaneitate

8/16/2019 Preotul Și Problemele Sociale În Contemporaneitate

http://slidepdf.com/reader/full/preotul-i-problemele-sociale-in-contemporaneitate 1/15

PROBLEME SOCIALE ÎN PASTORAŢIA CONTEMPORANĂ

Încă de la început, trebuie să precizăm că această temă, pe lângă faptul că este foarte

generoasă este şi extrem de actuală, mai ales astăzi, într-o societate secularizată şisecularizantă, care caută să îl alunge pe Dumnezeu din lume şi să promoveze ideea că „omul

este măsura tuturor lucrurilor ” În acelaşi timp, această temă ne oferă prile!ul de a arăta că

"iserica nu este o institu#ie înc$isă, care îşi desfăşoară misiunea fără să #ină cont de realitate şi

de nevoile omului de azi %om căuta să arătăm care sunt, în linii generale, problemele sociale

cu care se confruntă preotul zilelor noastre, fie că acestea vizează familia creştină, individul

sau comunitatea eclesială, precum şi care sunt remediile, mi!loacele şi metodele cele mai

potrivite de care trebuie să se folosească preotul pentru a preîntâmpina şi a oferi alternativă laaceste probleme care afectează într-un fel sau altul viața "isericii

PREOTUL ŞI PASTORAŢIA

&reo#ia sau slu!irea preo#ească este, cum spunea un sfânt părinte, „arta artelor şi

ştiinţa ştiinţelor ” &reo#ia nu este altceva decât continuarea în timp a lucrării şi activită#ii

soteriologice a 'ântuitorului (ristos şi care îmbră#işează cele trei aspecte sau ramuri ale puterii cu care 'ântuitorul (ristos a investit pe )fin#ii *postoli şi prin ei pe urmaşii acestora,

episcopi şi preo#i, „adică acea învăţătorească, predicatorială sau de propovăduire, cea

harismatică sacramentală sau sfinţitoare şi cea conducătoare, de îndrumare sau pastorală”+

emei al pastora#iei şi slu!irii preo#eşti sub cele trei aspecte, descoperim în c$iar cuvintele

'ântuitorului, care se constituie şi ca mandat al preo#iei creştine „ Mergând, învăţaţi toate

neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al fântului !uh, învăţându-le să

păzească toate câte v-am poruncit vouă” .'atei, /0, +1-/23

)ublimitatea preo#iei este subliniată, pe de-o parte, datorită faptului că preo#ia creştină

este actualizarea preo#iei sfinte şi universale a 'ântuitorului, iar pe de altă parte „elementul

asupra căruia se e"ercită această întreagă lucrare este sufletul omenesc, cu multiplele şi

variatele lui aspecte şi manifestări, cu nesfârşitele lui frământări, în năzuinţa lui spre

!umnezeu şi spre desăvârşire”/ %orbind de sublimitatea preo#iei este extrem de evidentă şi

deosebita responsabilitate şi marea răspundere ce apasă pe umerii preotului, ca slu!itor al lui

+ &r asist dr 4icolae D 4ecula, #reotul ortodo" şi cerinţele pastoraţiei contemporane, î n Îndrumătorbiseries! editat de 5piscopia "uzăului, "uzău, +106, p 678/ $bidem8

+



Dumnezeu şi al oamenilor, şi care are misiunea de a sfin#i via#a credincioşilor săi şi de a-i

conduce pe calea către mântuire 4u este uşor şi nici la îndemână pentru un preot să poată

realiza acest scop al pastora#iei sale, este nevoie de voca#ie, de credin#ă puternică, de cultură,

de dăruire totală, spre a putea „cu timp şi fără timp” să modeleze şi să dăltuiască sufletele

credincioşilor De aceea, preotul zilelor noastre, mai mult decât oricând, trebuie săconştientizeze că „toată viaţa religios-morală a credincioşilor este condiţionată de activitatea

preotului% &l este acela prin care credincioşii îşi înalţă rugăciunile către !umnezeu% 'n

lucrarea lui se întâlneşte !umnezeu cu credincioşii”7 În acelaşi timp, preotul nu trebuie să

uite că, deşi c$emarea lui şi puterea cu care este învestit vin de sus, el slu!eşte lumii, în lume

şi pentru lume 5l nu îşi poate împlini misiunea decât dacă este totdeauna desc$is fa#ă de

(ristos, fa#ă de puterea pe care i-o mi!loceşte Domnul nostru 9isus (ristos prin )fântul Du$

precum şi fa#ă de oamenii vremurilor sale, cu problemele şi năzuin#ele lor&reotul, în oficiul său pastoral, nu trebuie să uite că 'ântuitorul (ristos numeşte pe

)fin#ii *postoli şi prin extensie şi pe urmaşii lor „lumina lumii” şi „ sarea pământului” De

aceea, şi )f *postol &avel, covârşit de demnitatea şi responsabilitatea preo#iei, arată

corintenilor „ (şa să ne socotească pe noi oamenii, ca slu)itori ai lui *ristos şi iconomi ai

tainelor lui !umnezeu” .9 :orinteni, 9%, +3 &entru a reuşi în demersul său pastoral, preotul

trebuie să se identifice ca învă#ătură, lucrare şi via#ă cu (ristos Însuşi, „ #ăstorul cel +un”,

model desăvârşit de pastora#ie ;ără această identificare cu (ristos, întreaga activitate

pastorală a preotului ar putea fi doar o risipă de energie, în interes subiectiv-personal sau

pentru „a fi văzut de oameni” Într-o societate în care se vorbeşte tot mai des despre înnoire,

de omul cel nou, preotul nu poate rămâne într-o stare de pasivitate, ci va trebui să lucreze

temeinic la zidirea sufletească a credincioşilor săi, arătându-le care este calea spre bine,

adevăr şi frumos, astfel încât „omul cel nou” să se identifice cu „ făptura cea nouă” despre

care vorbeşte )fânta )criptură şi nu cu omul secularizat, care se substituie lui Dumnezeu

&entru aceasta se impune cu necesitate o mai atentă observare a problematicii

existen#iale contemporane, într-o societate în care se sc$imbă permanent nivelul spiritual şi

material al oamenilor, în care apar noi structuri sociale şi curente religioase, cu tendin#e

centrifuge fa#ă de "iserica strămoşească Într-o asemenea situa#ie preotul trebuie să manifeste

tact pastoral şi zel misionar care să-+ facă să găsească cele mai bune metode pastorale cu

a!utorul cărora să păstreze unitatea obştei creştine lui încredin#ate, şi să-i conducă pe

credincioşii săi către împără#ia lui Dumnezeu :unoscând porunca 'ântuitorului (ristos

„ -am ales pe voi şi v-am pus ca voi să mergeţi şi roadă să aduceţi” .9oan, <%, +=3, preotul

7 &r prof :orneliu )îrbu, #reotul vremurilor noastre, în BOR , ><<<%9 .+1=03, nr =, p ?278

/



trebuie să fie convins de covârşitoarea responsabilitate a demnită#ii sale, fiind totdeauna

propovăduitor al 5vang$eliei şi pilduitor cu fapta, după exemplul 'ântuitorului, urmând

totodată sfatul )f *postol &avel, şi el misionar prin excelen#ă „ priveghează în toate,

pătimeşte răul, fă lucrul evanghelistului, slu)ba ta fă-o deplin” .99 imotei, 9%, 63

PROBLEMELE SOCIALE

CARE ATENTEA"Ă LA UNITATEA #AMILIEI

Din punct de vedere sociologic familia este „celula de bază a societăţii”, de aceea a

vorbi despre societate fără să ai în vedere familia este un non-sens :u atât mai mult din punct

de vedere religios, institu#ia familiei este fundamentală pentru "iserică, „trupul ainic al lui

(ristos” ocmai de aceea familia creştină este considerată „cea mai mică celulă aorganismului social şi o biserică în mic în marea comunitate a +isericii”@

;amilia creştină are un caracter sacru fiind instituită de Însuşi Dumnezeu în Aai, la

crearea omului „nu este bine să fie omul singur, să-i facem a)utor potrivit pentru el ” .;acere,

99, +03 *ctul care stă la baza familiei creştine este căsătoria, adică legătura de bună voie

dintre un bărbat şi o femeie pentru toată via#a &rin participarea )a la nunta din :ana Balileii,

'ântuitorul (ristos ridică nunta la rang de taină, „redându-i prin împărtăşirea harului

comuniunii bipersonale celor ce realizează împreună legătura ei naturală, rostul şi

importanţa ei primordială”6

*stfel, )f *postol &avel o numeşte „Taină mare” şi aseamănă legătura dintre un

bărbat şi o femeie prin taina nun#ii cu legătura dintre „ *ristos şi +iserică” .5feseni, %, 7/3

&rin urmare nu putem vorbi de familie, şi cu atât mai mult de familia creştină, dacă nu avem

în vedere )f aină a :ununiei care prin $arul său „consfinţeşte şi dă putere dumnezeiască

dăruirii reciproce pe care şi-au făgăduit-o cei doi, un bărbat şi o femeie, în totală libertate de

decizie, pentru a duce viaţa în doi, bucurându-se de drepturile divine şi umane ale acestei

legături matrimoniale în iubire odată cu împlinirea deopotrivă şi a îndatoririlor pe care le

implică aceasta% ei doi îşi aparţin reciproc şi formează o unitate, fără ca unul dintre ei să se

simtă anulat ca e"istenţă personală. se simt una şi formează un trup, cele două euri

purtându-se şi afirmându-se reciproc, atât în viaţa lor personală cât şi în viaţa vlăstarelor lor

” =

Demnitatea familiei creştine este subliniată şi demonstrată suficient dacă arătăm că

@ &r prof dr Dumitru Aadu , (titudinea moralei creştine ortodo"e faţă de avort, divorţ, abandonul copiilor,

imoralitate, etc, în A$m%n%& biseries %$ E'iso'iei S$obo(iei )i Că$ăr%)i$or, )lobozia, +111, p 6+86 $bidem8= $bidem, p 6/8

7



familia creştină are ca prototip c$iar familia divină a )fintei reimi care se spri!ină pe iubire

desăvârşită „ !eci omul con)ugal este chipul lui !umnezeu trinitar şi dogma trinitară, este

(rhetipul divin, icoana comunităţii con)ugale”? De aceea, familia a fost privită dintotdeauna

cu venera#ie „cinstită să fie nunta întru toate şi patul nespurcat, iar pe desfrânaţi îi va )udeca

!umnezeu” .5vrei, <999, @3:unoscând cele arătate până acum, este cu neputin#ă să nu constatăm în contextul

actual că institu#ia familiei, parcă mai mult ca oricând, se confruntă cu o multitudine de

probleme sociale, zbătându-se între tradi#ie şi modernitate Într-o asemenea situa#ie, prezen#a

"isericii prin slu!itorii ei trebuie să se facă sim#ită în societatea contemporană, căutând să

păstreze vie şi autentică învă#ătura creştină despre familie, arătând că vorbindu-se despre

familie se vorbeşte de fapt despre via#ă

&roblemele sociale cele mai spinoase care aduc pre!udicii institu#iei familiei, pe care preotul zilelor noastre trebuie să le vizeze în activitatea sa pastorală, sunt într-o ordine

aleatorie avortul, divor#ul şi abandonul copiilor

A*ortu$

Cmul, crea#ia lui Dumnezeu, „ preotul întregului cosmos şi coroană a întregii

creaturi”, primeşte încă de la zidirea lui de către :reator poruncă „creşteţi şi vă înmulţiţi şi

umpleţi pământul şi-l supuneţi” .;acere, 9, /03

;amilia devine astfel mediul cel mai propice pentru naşterea, dezvoltarea şi nu în

ultimul rând desăvârşirea fiin#ei umane 4umai în şi prin familie este posibilă perpetuarea

vie#ii pe pământ Din acest punct de vedere familia se defineşte ca o „instituţie sfântă şi

binecuvântată%%%pentru a)utorare reciprocă, naştere de prunci ascultători şi temători de

!umnezeu, pentru perpetuarea speciei şi a neamului omenesc”0

Însă societatea secularizată în care trăim şi în care omul se declară pe sine autonom,

luând astfel locul lui Dumnezeu, înlocuieşte, mai mult sau mai pu#in, iubirea de aproapele cu

iubirea de sine şi promovează principii care nu mai #in seama de legile lui Dumnezeu şi „nici

de faptul că viaţa nu este un bun propriu şi de aceea nu avem dreptul să dispunem nici de

viaţa noastră, nici de viaţa altora şi nici de viaţa copiilor noştri”1

Într-o atare situa#ie, avortul, este văzut ca un drept pe care îl are femeia în a refuza

naşterea de prunci, motivându-se că doar ea poate dispune de trupul său fără ca altcineva să

aibe acest drept 'ai mult, sus#inătorii avortului motivează că fătul nu poate fi considerat om

? &aul 5vdoimov, acrament de l/amour , 5dition de lE5pi, &aris, +1=/, p +6180 &; &ărinte eoctist, &atriar$ul Aomâniei, *ristos - alea, (devărul şi iaţa, în +estitoru$ Ortodo,iei , %9, nr+/=, p =81 Dr Beorge )tan, Teologie şi bioetică, 5ditura "iserica Crtodoxă, *lexandria, /22+, p +/8

@



şi aceasta deoarece nu are via#ă proprie, el nefiind altceva decât o parte din corpul mamei

;a#ă de o asemenea practică, considerată de către unii doar metodă contraceptivă, "iserica nu

poate spune decât că avortul este „crimă cu premeditare” *cest adevăr este întru totul

!ustificat de ultimele cercetări ştiin#ifice care arată că „ fătul este fiinţă omenească separată,

cu toate caracterele personale specifice” fiind „ persoană umană deplină”+2

;ătul nu este prinurmare doar un obiect sau un lucru, ci o fiin#ă, o persoană în devenire pe care nimeni nu poate

şi nici nu are dreptul să o nesocotească sau să o nege

Din totdeauna "iserica, fundamentându-şi misiunea pe învă#ătura cea revelată cuprinsă

în )fânta )criptură şi )fânta radi#ie s-a declarat împotriva avortului pe care +-a considerat

păcat strigător la cer, şi +-a calificat drept crimă şi atentat împotriva vie#ii umane &reotul

trebuie să arate că potrivit exemplelor din )f )criptură, o familie fără copii este o familie

nedeplină, copiii fiind bogă#ia şi împlinirea fiecărei familii ;amilia care consideră că naştereade prunci nu este un scop al căsătoriei şi este adeptă a practicilor avortive, săvârşeşte un întreit

păcat în primul rând nesocoteşte căsătoria ca fiind instituită de Dumnezeu, apoi săvârşeşte

păcatul uciderii şi nu în ultimul rând, manifestă un egoism exagerat, care o sărăceşte de

substan#a spirituală şi o înc$ide „într-un egoism păgubitor ” ş i o „ sărăcire spirituală a

societăţii şi a +isericii”++ &entru ca o societate să fie sănătoasă se impune ca familia să fie

sănătoasă şi puternică, având ca mod de via#ă principiile moralei creştine spre binele so#ilor, a

societă#ii şi nu în ultimul rând al "isericii

-i*or.u$

Fn alt flagel care atentează la unitatea familiei este divor#ul rebuie spus că divor#ul,

în special în societatea modernă, apare mai degrabă ca un efect al unui modus vivendi care se

bazează pe principii aşa zise moderne în care nici măcar într-o mică măsură nu se mai

regăsesc principiile moralei creştine care dau trăinicie, frumuse#e şi desăvârşire vie#uirii cu

adevărat creştine *stfel societatea modernă vorbeşte tot mai mult de „căsătorii de probă” sau

aşa numita „convieţuire liberă” care nu au ca finalitate căsătoria, ci se manifestă ca o

eventuală alternativă la aceasta >a aceasta se adaugă concepte ale omului modern care vede

în căsătorie o „monogamie constrângătoare, o însuşire a trupului, o ordine caracteristică

&vului Mediu şi o structură feudală predemocratică” sau c$iar „un rezultat al represiunii

bisericeşti”+/ C asemenea stare de fapt este specifică Cccidentului, dar din nefericire,

+2 'eletios Galamaras, 'itropolit de 4iopole - Brecia, (vortul , trad rom de Baroafa :oman, 5dituraCrt$odoxos GHpseli, esalonic, +11+, pp 1-+28++ &r prof dr Dumitru Aadu, op% cit%, p =68+/ &r lect dr 4icolae *c$imescu, Familia creştină între tradiţie şi modernitate% onsideraţii teologico-

sociologice, în #%mi$i% re)tină %(i, 5ditura rinitas, 9aşi, +116, p +/686



sporadic, asemenea mentalită#i au început să apară şi în societatea noastră contemporană,

dispusă parcă să sc$imbe ceea ce este autentic şi tradi#ional, crezând că acesta este perimat şi

învec$it, cu ceea ce este „de dincolo” ca distinc#ie a modernită#ii şi a noului Dacă se are în

vedere conceptul de „ filosofie a fericirii”, potrivit căruia omul este obligat să realizeze

fericirea folosindu-se orice mi!loace, căsătoria apare doar ca o încercare de a găsi fericirea,doar ca o experien#ă menită să te facă să vezi dacă eşti fericit sau nu8 în caz contrar, eşti liber

să divor#ezi şi să contractezi o altă căsătorie &otrivit unei asemenea !ustificări, divor#ul nu

mai este receptat ca o scădere morală, ci ca o necesitate în împlinirea principiului „ trebuie să

fii fericit, altfel ai pierdut ocazia de a trăi”+7

&reotul trebuie să sesizeze şi să considere că asemenea principii existen#iale nu sunt

altceva decât o provocare extrem de serioasă care vizează semnifica#ia şi fundamentul familiei

şi căsătoriei creştine >a acestea nu se poate răspunde decât că familia creştină întemeiată princăsătorie este un proces dinamic, un proces de înnoire, de devenire şi de comuniune

desăvârşită „ (tunci putem vorbi de o adevărată căsnicie, când între soţi e"istă o asemenea

armonie, când ea este aşa de strânsă şi când şi când ei se leagă printr-o astfel de dragoste%%%

(colo unde domneşte o asemenea armonie acolo e"istă tot ceea ce este bun% (colo e"istă

pace, acolo domneşte dragostea şi bucuria duhovnicească”+@

*ceastă legătură dintre un bărbat şi o femeie pe care o statorniceşte )fânta aină a

:ununiei nu poate fi desfăcută, potrivit cuvintelor )fântului *postol &avel, decât prin moarte

.9 :orinteni %99, 713otuşi "iserica, pe baza învă#ăturii )fintei )cripturi acceptă divor#ul doar

într-un singur caz, adulterul „0ricine va lăsa pe femeia sa, în afară de pricină de desfrânare,

o face să săvârşească adulter şi cine o va lua pe cea lăsată săvârşeşte adulter ” .'atei %, 7/3

Flterior, "iserica a acceptat drept motive de divor# patru categorii de fapte cele care provoacă

moartea religioasă, moartea morală, moarte fizică par#ială şi fapte care provoacă moartea

civilă+6

Din nefericire astăzi, în societatea noastră aflată în plină tranzi#ie se întâlnesc tot mai

multe perec$i de tineri care apelează la divor# cu atâtea seninătate şi pentru situa#ii care în

multe cazuri sunt rezolvabile „ !imensiunea spirituală a Tainei ununiei începe să lipsească

iar dragostea )ertfelnică a început să fie înlocuită în multe cupluri cu dragostea pătimaşă,

a)ungându-se la căsătorii de interes, căsătorii contractate doar pentru satisfacerea plăcerilor

trupeşti, cazuri în care cei doi se plictisesc repede şi caută împliniri noi, în locuri şi mai

+7 $bidem, p +/=8+@ Io$annes :$rHsostomus, *omilien zur 1enesis, @6 apud &r lect dr 4icolae *c$imescu op% cit%, pp +/?-+/08+6 *r$id prof dr 9oan 4 ;loca, !rept canonic ortodo", legislaţie şi administraţie bisericească, vol 99, 5d9nstitutului "iblic şi de 'isiune al "isericii Crtodoxe Aomâne .9"' al "CA3, "ucureşti, +112, p +278

=



goale de conţinut ”+= C asemenea descriere care seamănă frapant de mult cu realitatea pe care

o întâlnim în societatea românească obligă "iserica, prin slu!itorii ei, ca de fiecare dată când i

se oferă prile!ul să ia atitudine şi să combată principii şi manifestări care contravin moralei

creştine, conştientizând pe credincioşi şi în special tinerele familii care încă mai vin în )fânta

"iserică spre a primi binecuvântarea lui Dumnezeu în cadrul )fintei aine a :ununiei, asupraresponsabilită#ilor ce le revin în via#a de familie, responsabilită#i care dacă sunt îndeplinite

atrag după ele frumuse#ea şi fericirea unei vie#uiri autentic creştine, ca o pregustare a fericirii

celei nepieritoare

Ab%ndonu$ o'ii$or

:a o consecin#ă firească a divor#ului, în cele mai multe dintre cazuri fără prea multă

greutate se a!unge la abandonul copiilor 5ste îndeobşte cunoscut că cei mai afecta#i sufleteşteîn urma unui divor# sunt copiii, care de cele mai multe ori caută să găsească adăpost şi spri!in

alături de unul dintre părin#i, acum despăr#i#i8 sau în cele mai nefericite cazuri, autoritatea

civilă intervine pentru a obliga pe unul dintre părin#i să poarte gri!ă de propriul copil Ji intr-

un caz şi în celălalt, copiii suportă traume psi$ice ce nu se pot vindeca toată via#a, sau devin

copiii nimănui )unt şi cazuri lăudabile, de altfel, şi care trebuie apreciate la !usta valoare

când unul dintre părin#i găseşte de cuviin#ă să se dedice exclusiv creşterii şi educării

propriului sau propriilor copii care trebuie pregăti#i pentru via#ă Însă preotul nu trebuie să

scape din vedere că familia creştină şi stabilirea ei trebuie să fie tema centrală a misiunii sale

Dacă nu pot fi evitate asemenea situa#ii, slu!itorul bisericii trebuie să caute ca împreună cu

institu#iile statului, abilitate în acest sens, să aducă mângâiere şi să ofere toată dragostea sa

părintească unor asemenea copii traumatiza#i de nefericitul lor abandon

MANI#ESTĂRI SOCIALE CARE A#ECTEA"Ă INTE/RITATEA

PERSOANEI UMANE

Dacă în rândurile de mai sus am încercat să prezentăm câteva reflec#ii despre

„păcateleK care vizează unitatea şi demnitatea institu#iei familiei, în cele ce urmează ne

propunem să reliefăm câteva manifestări care aduc serioase pre!udicii persoanei şi demnită#ii

umane în general Între acestea amintim drogurile, $omosexualitatea, eutanasia

-ro0uri$e 1 i$u(ori% 2eriire

+= &r lect Jtefan Aesceanu, (titudinea +isericii faţă de avort, divorţ, abandonul copiilor, droguri,homose"ualitate, etc, în P%stor%.ie )i misiune 3n Biseri% Ortodo,ă , 5d 5pisopiei Dunării de Ios, Bala#i,/22+, p +=+8

?



Fna din tenta#iile lumii moderne frământată de diverse probleme, este consumul de

droguri, căruia îi cad pradă, în special, persoane tinere Într-o societate în care perspectivele

existen#iale sunt sumbre şi problemele vie#ii de zi cu zi se diversifică şi se înmul#esc tot mai

mul#i tineri îşi găsesc refugiu în consumul de droguri, moartea albă, cum mai este numită,

care măcar pentru un timp îi face să uite problemele lor şi să trăiască într-o altă lume, esteadevărat iluzorie unde totul este fericire .cel pu#in aşa sus#in cei ce consumă droguri3

:onsumul de droguri este, din nefericire, o experien#ă din care cu multă greutate po#i scăpa,

deoarece cel cuprins de „beţia albă” îşi pierde de cele mai multe ori libertatea şi devine

dependent de ceva exterior lui, de drog, şi care are ca finalitate afectarea într-un mod extrem

de grav a fiin#ei umane atât din punct de vedere fizic cât şi psi$ic 'otivele pentru care mul#i

tineri apelează la droguri sunt diverse8 „adolescentul, cel mai vizat de pericolul drogurilor este

urmărit aproape întotdeauna de spaimă în fa#a societă#ii în care să îşi găsească locul şi nu şi-+află8 în fa#a sexualită#ii şi a mor#ii, care deopotrivă îl fascinează şi îl înspăimântă”+?

>a aceste a se adaugă o cultură insuficientă, o scară de valori neautentică, precum şi

lipsa unor repere existen#iale precise, clare Într-o asemenea situa#ie atât societatea cât şi

"iserica, prin slu!itorii ei, prin educa#ie şi informare permanentă asupra efectelor ucigătoare,

de altfel, ale acestui flagel, trebuie să încerce a conştientiza pe tineri de pericolul pe care îl

reprezintă consumul de droguri

&reotul, trebuie ca în programul său pastoral, în special în mediul urban să includă o

temă de maximă actualitate pastorală şi problema drogurilor, să fie convins de principiul că

este mai uşor a preveni decât a vindeca, şi de aceea se impune o necesitate ca fa#ă de tinerii

din paro$ia sa să se poarte cu multă aten#ie şi gri!ă părintească oferindu-le alternative care să

îi păstreze apropia#i de )fânta "iserică şi trăitori ai 5vang$eliei 'ântuitorului (ristos

4omose,u%$it%te% 1 mi5$o de de0ener%re um%nă

De la început trebuie arătat că $omosexualitatea, socotită în toate epocile un păcat

greu, nu este un păcat aşa zis „nou” ci este întâlnit şi în perioade de mult trecute din istoria

omenirii *stfel, drept exemplificare amintim aici cetă#ile )odoma şi Bomora de care se face

pomenire în %ec$iul estament care au fost distruse de Dumnezeu pentru imoralită#ile ce se

săvârşeau acolo8 c$iar )fântul *postol &avel aminteşte în epistolele sale de existen#a unui

asemenea păcat în vremea sa .Aomani 9, /=-/?3, iar canoanele )fin#ilor &ărin#i înfierează acest

păcat prin epitimii dintre cele mai severe

;a#ă de cei care se fac vinova#i de un asemenea păcat "iserica a respectat de-a lungul

timpului principiul dumnezeiesc care spune că „ !umnezeu nu vrea moartea păcătosului că să

+? C+ivier :lement, (devăr şi libertate, 5d Deisis, )ibiu, +11?, p ++68

0



se întoarcă şi să fie viu” De aceea la scaunul de spovedanie preotul recomandă penitentului

post, înfrânare şi rugăciune toate acestea menite să disciplineze instinctele, şi să transforme

energiile fiecăruia în acte creatoare şi folositoare persoanei umane

rebuie făcută o remarcă necesară, anume aceea că dacă între $omosexualii zilelor

noastre şi cei din vec$ime nu există nici o deosebire, surprinzătoare este în sc$imb tendin#acelor contemporani cu noi, de a milita pentru normalizarea şi legiferarea c$iar a acestui păcat

cu efecte nebănuite asupra individului, familiei şi societă#ii omeneşti *cesta tendin#ă de a

prezenta acest păcat împotriva firii, ca normalitate îşi are explica#ia în faptul că trăim într-o

societate secularizată în care omul contemporan „nu se mai prosternează în faţa 2aţiunii

divine, ci începe să adore propria raţiune”+0 ;a#ă de această tendin#ă şi realitate socială

contemporană, "iserica trebuie să înfiereze acest păcat ca fiind unul dintre cele mai cumplite

arătând că este un păcat împotriva firii, un act de revoltă împotriva voii lui Dumnezeu care lacrearea omului a făcut „bărbat şi femeie şi a instituit familia creştină” ca singura institu#ie în

care se manifestă dragostea !ertfelnică având drept model iubirea care dăinuie în sânul )fintei

reimi

"iserica Crtodoxă Aomână a luat pozi#ie $otărâtă fa#ă de $omosexualitate arătând prin

glasul ei cel mai autorizat, )fântul )inod ca acest păcat este „ păcat strigător la cer şi

împotriva firii umane, o infracţiune, un viciu, şi un pericol social ”+1 În acelaşi timp trebuie

arătat că este cu neputin#ă a considera acest păcat ca fiind firesc, de aceea "iserica şi preotul

trebuie să veg$eze la sănătatea morală şi spirituală a neamului românesc, iar fa#ă de cei

învetera#i în asemenea păcate trebuie nu să-i condamnăm, ci să-i a!utăm a se îndrepta şi

sc$imba potrivit principiului „ !umnezeu urăşte păcatul, dar iubeşte pe păcătoşi”, aşteptând

întoarcerea lor pe calea cea adevărată

Eut%n%si% s%u 6mo%rte% 2rumo%să7

&otrivit referatului biblic al crea#ie aflăm că după ce Dumnezeu a creat lumea şi pe

om, a privit toate câte făcuse şi a spus că „toate sunt bune foarte” .;acere 9, 7+3

&rin urmare este evident şi logic că până la căderea în păcat omului îi era străină

suferin#a şi moartea *ceasta arată că nu Dumnezeu este autorul suferin#ei şi al mor#ii, ci

neascultarea primilor oameni este originea lor

Începând de la căderea în păcat a protopărin#ilor *dam şi 5va, moartea a început să

facă parte, prin urmare, din programul existen#ial al fiecărui om, manifestându-se ca o

realitate implacabilă de neevitat

+0 &r prof dr Dumitru &opescu, Teologie şi cultură, 5ditura 9nstitutului "iblic şi de 'isiune al "isericiiCrtodoxe Aomâne, "ucureşti, +117, p @@8+1 &r lect Jtefan Aesceanu, op% cit%, p +=68

1



De-a lungul vremurilor atitudinea omului fa#ă de moarte s-a manifestat începând de la

spaimă cumplită până la asumarea ei cu credin#ă puternică în Dumnezeu, aceştia din urmă

văzând-o nu ca pe un sfârşit al vie#ii, ci ca pe o realitate care face posibilă unirea cu

Dumnezeu, căci la Dumnezeu nu po#i trece decât prin moarte

:um boala şi suferin#a aproape că nu ocoleşte pe nici unul dintre noi, omul modernsecularizat, în loc să le considere ca fiind ceea ce este focul pentru aurul din topitoare, a căutat

să găsească metode pentru a uita suferin#a şi boala Dintr-o asemenea inten#ie a părut ca

realitate în societatea modernă eutanasia

5utanasia la origine „ semnifica starea sufletească şi morală a muribundului de a se

apropia de moarte şi a o primi cu deplină linişte şi seninătate, deci moarte frumoasă”/2

*stăzi însă, într-o societate, care pe măsură ce înaintează în istorie începe să uite de

Dumnezeu, eutanasia şi-a modificat semnificativ sensul ini#ial amintit mai sus, fiindconsiderată „metodă de provocare, de către medic, a unei morţi precoce, nedureroase, unui

bolnav incurabil, pentru a-i curma o suferinţă grea şi prelungită”/+ &rivită din acest punct de

vedere eutanasia, „reprezintă o problemă gravă, de o imensă responsabilitate, care se ridică

în faţa conştiinţei lumii contemporane pentru că, de fapt, ea înseamnă o e"ecuţie”88

)us#inătorii eutanasiei în ignoran#a şi indiferentismul lor moral, caută să !ustifice acest

procedeu, indiferent că este vorba de eutanasie pasivă - adică întreruperea administrării

tratamentului medicamentos sau decuplarea bolnavului de la aparatura medicală care-+

men#ine în via#ă - sau eutanasia activă, administrarea de substan#e care produc decesul imediat

al bolnavului arătând că eutanasia nu e altceva decât manifestarea sentimentului de milă şi

dragoste pentru bolnav care îl scuteşte de suferin#ă inutilă

Cbservând o asemenea realitate precum şi !ustificare ei, "iserica trebuie să afirme cu

tărie că eutanasia nu este altceva decât omucidere, deoarece indiferent de motiva#ii se suprimă

via#a unui om %ia#a este un dar sfânt pe care îl primim de la Dumnezeu de aceea numai 5l

dispune de acest dar &e lângă calitatea de dar, via#a este în acelaşi timp şi o mare

responsabilitate, de aceea omul trebuie să se îngri!ească de via#a sa atât de cea fizică cât şi de

cea sufletească, deoarece de modul în care ne petrecem via#a aici pe pământ #ine moştenirea

vie#ii celei de apoi, acolo unde nu este „nici durere, nici întristare, nici suspin” otodată

cuvântul slu!itorilor "isericii, cuvânt cu putere multă trebuie să arate că fiecare om în parte

are obliga#ia de a face tot ce este omeneşte cu putin#ă pentru a salva via#a semenului său aflat

în suferin#ă :el suferind şi aflat în boală trebuie încon!urat cu dragoste şi încura!at a răbda cu

/2 Dr Beorge )tan, op% cit%, p +208/+ LLL, Mic dicţionar enciclopedic, "ucureşti, +1?0, p 76=8// Dr Beorge )tan, op% cit%, pp +20-+218

+2



smerenie şi supunere suferin#a ca mi!loc de cură#ire de păcate 5xemplul cel mai grăitor în

acest sens este dreptul 9ov :ând cineva este în suferin#ă şi în boală alături de a!utorul

medicilor, trebuie să ceară a!utorul 'ântuitorului (ristos, „doctorul sufletelor şi al trupurilor

noastre” şi să ia aminte la cuvintele )fântului *p 9acov care spune „ &ste cineva în suferinţă3

ă se roage% &ste cineva bolnav între voi să cheme preoţii +isericii şi să se roage pentru el,ungându-4 cu untdelemn în numele !omnului şi rugăciunea credinţei va mântui pe cel

bolnav, şi !omnul îl va ridica, şi de va fi făcut păcate se vor ierta lui ” .9acob %, +7-+63

*cesta este atitudinea cea mai potrivită, demnă şi creştină pe care trebuie să o adopte oricine

se consideră a fi creştin, trăitor al 5vang$eliei lui (ristos :$iar şi fa#ă de cei suferinzi de boli

incurabile, atitudinea creştină trebuie să fie cea amintită mai sus, fără excep#ie, şi nu alta,

principiile creştine la care trebuie să ne raportăm atunci când avem în aten#ia noastră un

suferind, fiind cele două porunci ale )fintei )cripturi „ă nu uciziM” şi „ă iubeşti peaproapele tău ca pe tine însuţi”

BISERICA ŞI ATITU-INILE SOCIALE CARE ATENTEA"Ă

LA UNITATEA EI

"iserica, trupul tainic al lui (ristos, este organ al mântuirii şi sfin#irii credincioşilor,

aşa cum mărturiseşte teologia ortodoxă Întemeiată de Însuşi 'ântuitorul (ristos sub aspect

nevăzut pe cruce, iar sub aspect văzut, temporal, istoric, la :incizecime prin pogorârea

)fântului Du$, "iserica creştină se manifestă în vremuri sfin#indu-le, ca „ stâlp şi temelia

adevărului”, „ pe care porţile iadului nu o vor birui”

*ceste adevăruri cuprinse în )f )criptură, exprimate de 'ântuitorul (ristos, ne dau

năde!di că "iserica va ieşi triumfătoare din încercările timpului nostru 9storia ne arată că

năde!dile noastre sunt întru totul !ustificate

Între încercările de a atenta la unitatea trupului tainic al lui (ristos ne vom opri asupra

a două manifestări care ni se par cele mai virulente secularismul şi indiferentismul religios

)ecularismul îşi are originea în cultura apuseană şi are la bază câteva coordonate care

îl definesc pe deplin &rima dintre ele se rezumă la a propune „autonomia raţiunii umane ca

raţiune liberă de orice constrângere e"terioară”/7 C a doua coordonată a secularismului este

aceea de a transforma „religia într-o problemă particulară a fiinţei umane, %%% pretenţia de

adevăr în sfera publică o poate avea numai ştiinţa”/@ Ji nu în ultimul rând, a treia coordonată

are în vedere tendin#a „de a transforma paradisul ceresc într-un paradis pământesc, capabil

/7 Dumitru &opescu, 0rtodo"ie şi contemporaneitate, 5d Diogene, "ucureşti, +11=, p +@?8/@ $bidem, p +@08

++



să asigure prosperitatea şi bunăstarea omului”/6, dar aceasta fără interven#ia lui Dumnezeu

Într-o atare situa#ie omul folosindu-se de propria-i ra#iune şi de ştiin#ă, va căuta să stăpânească

natura şi să o transforme într-un paradis terestru, această preocupare făcându-+ să renun#e la a

mai căuta paradisul cel ceresc, care este de fapt #inta existen#ială a oricărui creştin De aici

până la indiferentismul religios nu mai este decât un pas, acesta, din cele prezentate pânăacum cu referire la principiile secularismului, apărând ca o consecin#ă logică

În cel mai fericit caz omul contemporan „modern” şi „luminat ” mai

apelează la "iserică şi la rânduielile ei doar în cazuri accidentale, fie dintr-o nevoie spirituală

stringentă şi personală .descoperirea sau redescoperirea lui Dumnezeu în împre!urări concrete

ale vie#ii3 sau pentru a împlini un obicei sau o tradi#ie, dacă avem în vedere săvârşirea

)fintelor aine sau a slu!belor legate de naşterea, via#a şi moartea omului, fără ca pentru el

slu!bele bisericeşti respective, să presupună o importan#ă şi o valoare spirituală şi necesară înacelaşi timp pentru via#a omului în general

De aceea într-o asemenea situa#ie "iserica trebuie să-şi păstreze cu străşnicie şi să

promoveze cu timp şi fără timp valorile sale spirituale şi veşnice care o fac unică în peisa!ul

religios contemporan şi care au făcut ca poporul român, după mai bine de cinci decenii de

ateism să rămână un popor creştin, cu un filon spiritual creştin extrem de puternic

METO-E ŞI MI9LOACE PASTORALE PENTRU PĂSTRAREA

UNITĂŢII -E CRE-INŢĂ

În finalul demersului nostru ne propunem, ca să prezentăm într-o manieră generală dar

sistematică, câteva metode şi mi!loace pastorale, menite să păstreze neştirbită unitatea de

credin#ă a bisericii noastre

De la început trebuie să arătăm că pastora#ia adevărată este aceea care se împlineşte în

permanentă legătură cu 'ântuitorul (ristos „ #ăstorul cel +un”, care atrăgea aten#ia zicând

„ fără de Mine nu puteţi face nimic” .9oan +6, 63 >a, şi în (ristos, păstorul de suflete găseşte

putere, găseşte spri!in şi a!utor, găseşte în#elepciune pentru a fi un bun slu!itor al lui

Dumnezeu şi al oamenilor

Între metodele pastorale cele mai potrivite pentru a păstra sănătatea morală şi unitatea

de credin#ă a neamului nostru, amintim în primul rând predica, sub toate formele ei

&redicarea cuvântului lui Dumnezeu trebuie să ocupe un loc principal în demersul pastoral al

fiecărui preot, fiind pătrunsă de du$ul )cripturii, dar #inând cont şi de realitatea în care trăiesc

credincioşii

/6 $bidem, p +@18

+/



'ai mult decât oricând în societatea contemporană este nevoie de revigorarea

cate$ezei mistagogice care are ca finalitate, pe lângă ve$icularea de cunoştin#e religioase şi

determinarea unui profund ataşament al credinciosului fa#ă de "iserică şi învă#ătura ei

&e lângă calitatea ei de a fi actuală, predica „trebuie să aibe putere de convingere, de

transfigurare a vieţii omeneşti şi să dea răspunsuri creştine la năzuinţele şi realizările omuluidin zilele noastre, pentru că +iserica nu este izolată sau ruptă de realităţile vieţii

credincioşilor, ci ea este în lume şi pentru lume”/=

Fn alt mi!loc de păstrare a unită#ii de credin#ă este cultul divin, considerat pe bună

dreptate expresia învă#ăturii de credin#ă &e lângă func#ia $arismatică sau sfin#itoare şi cea

latreutică, cultul divin public ortodox are şi un evident scop dialectic :onsiderat a fi inima

vie#ii bisericeşti, slu!bele religioase au darul de a aduna şi a #ine uni#i pe credincioşi de

biserica strămoşească, însă pentru a-şi atinge scopul, slu!bele bisericeşti „trebuie săvârşite cucât mai multă demnitate, cu cât mai multă corectitudine şi cu cât mai multă trăire spre a fi cât

mai atrăgătoare pentru credincioşii zilelor noastre şi pentru a putea comunica acest tezaur de

credinţă”/?

:uvânt şi faptă, am intitula o altă metodă pastorală extrem de eficace în

contemporaneitate &oporul a lansat drept normă de comportament „ să nu faci ce face popa,

ci să faci ce zice popa” C asemenea formulă cu valoare de sentin#ă este extrem de dureroasă

atunci când din nefericire capătă accente de realism De aceea, preotul trebuie să fie

îndrumător prin cuvântul dar şi prin faptă, cunoscut fiind faptul că exemplul personal este

extrem de convingător potrivit maximei „erba docent, e"empla trahunt3” De asemenea şi

sintagma „viaţa clericilor este evanghelia laicilor ”, este atotcuprinzătoare şi demnă de a fi

pusă în practică de fiecare păstor de suflete

Cricât de priceput şi de zelos ar fi un preot, în demersul său pastoral devine evidentă

ideea că nu le poate face pe toate singur De aceea, preotul trebuie să revigoreze şi să

reactualizeze rolul misionar al organelor paro$iale, antrenarea acestora în activită#i în slu!ba

obştei creştine şi a societă#ii în general 4u lipsit de importan#ă este faptul că preotul trebuie

să aibă şi colaboratori direc#i cu o probitate morală ireproşabilă, cu voca#ie, smerenie şi

evlavie pentru slu!ba pe care o fac alături de clerici *ltfel, deficien#ele morale sau lipsa

credin#ei şi smereniei acestora, aduc serioase pre!udicii şi ştirbesc imaginea preotului slu!itor,

care pentru succesul său pastoral nu trebuie să se încon!oare de colaboratori ce nu se ridică la

nivelul demnită#ii bisericeşti şi misiunii pastorale în general

rebuie să subliniem de asemenea şansa deosebită pe care o are "iserica românească

/= &r asist dr 4icolae D 4ecula, op% cit , p 668/? $bidem, p 6=8

+7



de a revigora şi a reclădi societatea contemporană pe baze creştine şi ortodoxe 'ă refer la

marea şansă ca Aeligia să fie predată în şcoală )e va putea în felul acesta ca prin educa#ia

religios morală, din rândul copiilor de şcoală să se formeze creştinii de mâine ai "isericii

noastre, cu solide cunoştin#e şi deprinderi religioase De asemenea, este un succes pentru

"iserică introducerea asisten#ei religioase în armată, spitale, penitenciare, unde, dacă vor exista programe pastorale coerente şi clerici cu ini#iativă şi voca#ie vor putea fi formate sau cel

pu#in substan#ial modelate, personalită#i umane şi conştiin#e creştine Depinde de fiecare

slu!itor în parte ca acesta dorin#ă a "isericii să devină realitate

CONCLU"II

*rătam la începutul demersului nostru că tema de fa#ă, pe lângă faptul că este extremde generoasă este şi de o mare actualitate, într-o societate în care problemele existen#iale s-au

înmul#it şi diversificat în acelaşi timp *m căutat să lămurim, măcar în parte, tema propusă

structurând problematicile sociale cu efecte asupra familiei, apoi asupra individului şi a

personalită#ii umane, şi nu în ultimul rând asupra "isericii ca şi comunitate creştină În final

am încercat să creionăm câteva metode şi mi!loace pastorale .fără a avea preten#ia că acest

capitol a fost epuizat3 menite să combată şi să contracareze problemele sociale luate în

discu#ie pe parcursul prezentei lucrări

Din cele arătate până acum se desprind cu eviden#ă câteva concluzii

+3 am putut constata că probleme sociale au existat, există şi probabil vor exista într-o

diversitate extrem de variată8

/3 de asemenea, s-a eviden#iat ideea că o mare parte din efectele lor afectează într-un

grad mai mare sau mai mic scara valorilor morale creştine8

73 acestea aduc atingere extrem de serioasă individului, familiei, "isericii şi societă#ii

umane8

@3 fa#ă de problemele sociale dezbătute mai sus, ca şi fa#ă de efectele şi implica#iile

morale, şi ele discutate, se impune cu necesitate ca "iserica să ia atitudine serioasă şi cu

convingere pentru a încerca cel pu#in combaterea şi diminuarea dimensiunilor lor8

63 un rol important, fundamental în încercarea de a găsi solu#ii problemelor sociale cu

care se confruntă "iserica şi societatea revine în primul rând preotului, păstor de suflete,

continuator al lucrării 'ântuitorului (ristos pe pământ, care trebuie ca prin efort personal, zel

misionar, şi tact pastoral să se ridice la demnitatea pe care o are prin „ putere de us”

)e cuvine aşadar ca fiecare în parte să se aplece cu multă aten#ie şi responsabilitate

asupra acestor probleme şi să reflecteze cu toată seriozitatea asupra misiunii pe care o are de

+@



îndeplinit în societatea contemporană

BIBLIO/RA#IE :

LLL Mic dicţionar enciclopedic, "ucureşti, +1?08

*c$imescu, &r lect dr 4icolae, Familia creştină între tradiţie şi modernitate%onsideraţii teologico-sociologice, în #%mi$i% re)tină %(i, 5ditura rinitas, 9aşi, +1168

:$rHsostomus, Io$annes, *omilien zur 1enesis, @6, apud &r lect dr 4icolae

*c$imescu, op% cit%8

:lement, Clivier, (devăr şi libertate, 5d Deisis, )ibiu, +11?8

5vdoimov, &aul, acrament de l/amour , &aris, 5dition de lE5pi, +1=/8

;loca, *r$id prof dr 9oan 4, !rept canonic ortodo", legislaţie şi administraţie

bisericească, vol 99, 5d 9nstitutului "iblic şi de 'isiune al "isericii Crtodoxe Aomâne.9"' al "CA3, "ucureşti, +1128

Galamaras, 'eletios, 'itropolit de 4iopole - Brecia, (vortul , trad rom de Baroafa

:oman, esalonic, 5ditura Crt$odoxos GHpseli, +11+8

4ecula, &r asist dr 4icolae D, #reotul ortodo" şi cerinţele pastoraţiei contemporane,

în Îndrumător biseries, editat de 5piscopia "uzăului, "uzău, +1068

&; &ărinte eoctist, &atriar$ul Aomâniei, *ristos - alea, (devărul şi iaţa, în

estitorul 0rtodo"iei, %9, nr +/=8

&opescu, Dumitru, 0rtodo"ie şi contemporaneitate, 5d Diogene, "ucureşti, +11=8

&opescu, &r prof dr Dumitru, Teologie şi cultură, 5ditura 9nstitutului "iblic şi de

'isiune al "isericii Crtodoxe Aomâne, "ucureşti, +1178

Aadu, &r prof dr Dumitru, (titudinea moralei creştine ortodo"e faţă de avort, divorţ,

abandonul copiilor, imoralitate, etc, în A$m%n%& biseries %$ E'iso'iei S$obo(iei )i

Că$ăr%)i$or! )lobozia, +1118

Aesceanu, &r lect Jtefan, (titudinea +isericii faţă de avort, divorţ, abandonul

copiilor, droguri, homose"ualitate, etc, în #astoraţie şi misiune în +iserica 0rtodo"ă,

5d 5pisopiei Dunării de Ios, Bala#i, /22+8

)îrbu, &r prof :ormeliu, #reotul vremurilor noastre, în BOR! ><<<%9 .+1=03,

nr =8

)tan, Dr Beorge, Teologie şi bioetică, 5ditura "iserica Crtodoxă, *lexandria, /22+

+6

Preotul Și Problemele Sociale În Contemporaneitate

Documents

Transcript of Preotul Și Problemele Sociale În Contemporaneitate