prea mulţi copii în poligonul de tragere

la început era simplu şi casele aveau pereţi verticali doamne cât îi plăcea încălecarea aceea de linii şi colţuri adunate în jurul inimii şi oamenii care intrau şi ieşeau pe uşi fără să bage în seamă timpul împleticindu-li-se printre picioare focul ardea molcom ca vorba bătrânilor într-o vatră sau lumânare şi făcea ca moartea să râdă cu chipul blând afară se spunea că sunt vii şi livezi şi că frunzele risipesc an de an pe pământul secătuit aceeaşi istorie galbenă din cauza căreia nu deschidea niciodată ferestrele poate câteodată una spre răsărit pe unde se strecura dumnezeu de-a-ndărătelea fără teamă de gloanţe apoi s-au adunat toate într-o cutie cu încheieturile ruginite pietrele au spulberat geam cu geam şi parcă încăpeau prea mulţi copii în poligonul de tragere