Prejudeci n privina moraleiLa nivelul simului comun morala este adeseori perceput ca tip de principii inorme care au rolul de a stvili "instinctul plcerii". O glum popular spune c tot ce este plcut este fie ilegal, fie imoral, este mereu interzis, sau cel puin ngra.Cea mai frecvent confuzie este identificarea moralitii cu conduita sexual. n acest sens, moralitatea nseamn: puritanism, abstinen, interdicii sexuale, virtutea neleas ca virtute sexual (fidelitate sau abstinen). Moralitii sunt privii drept gardieni ai puritii, ncrii, btrni, inchizitoriali, oameni mereu pui s-i judece pe alii, s-i condamne n faa opiniei publice, s-i arate cu degetul.Aceast confuzie vine dintr-o tradiie mai veche, specific societii premoderne, adic, n contextul nostru, a acelui tip de societate n care separaia dintre public i privat era slab, comunitatea era omogen religios i cutumiar sau colectivitatea prima ca importan asupra individului.n comunitile nchise, foarte tradiionaliste i conservatoare, teama i veneraia fa de instana moral erau motivaii eseniale pentru supunerea la norme i obiceiuri. n comunitile deschise primeaz respectul i aprecierea fa de semeni i fa de principiile morale convenite n comunitate.

Distincia ntre etic i religieDin perspectiv religioas, Dumnezeu este prim cauz, inclusiv a actelor morale. Este surs normativ suprem. Este prezent n intuiie i percepie speciale (n revelaii, profeii, este ntrupat). Perceptele morale sunt porunci revelate. Oamenii religioi accept morala religioas fr s caute evidene, raiuni, argumente sau dovezi palpabile. Ei se ghideaz dup principiul: crede i nu cerceta. Poruncile divine sunt o problem de credin, nu de deliberare raional.Morala religioas l are ca scop suprem pe Dumnezeu: "Iubete-L pe Domnul Dumnezeul tu! (vezi I-a porunc a religiei cretine). Sensul vieii omului credincios este mntuirea iar mijlocul de a o dobndi este respectarea cii divine (a poruncilor divine revelate profeilor i sfinilor sau ntrupate n Iisus). Marea promisiune a moralei religioase este fericirea venic, cea din viaa venic, iar n viaa pmnteasc moralitatea este pregtirea pentru a fi demn de aceast fericire.Societile moderne i postmoderne au consfinit ieirea din particularismul religios. Astfel de societi capt caracteristicile secularizrii (ale separaiei bisericii de att i de instituiile laice). Aceasta nu nseamn c modernitatea este atee, ci c ea se caracterizeaz prin comuniti foarte heterogene religios, separ privatul de public, este contractualist, inclusiv n privina normelor etice, se axeaz pe dezvoltarea instituiilor i organizaiilor care au nevoie de coduri etice particularizate. Problemele crerii unor astfel de coduri sunt de tipul: Cum am putea s coexistm bine i drept ntro anumit instituie sau organizaie, indiferent de credinele religioase, de principiile i obinuinele morale private ale fiecruia dintre noi?Morala religioas devine o opiune personal i comunitar, dar ea nu poate funciona ca atare n profesii, viaa politic, organizaii neguvernamentale cu character laic, n administraie. n aceste condiii putem spune c modernitatea este imoral sau amoral? Sau acceptm mai degrab construciile etice (raionale, deliberative, negociative), ca un substitut mundan i flexibil al moralei tradiionale?Pentru funcionarea vieii publice avem nevoie de o moral raional n locul celei religioase (derivat din credin). Aceasta presupune punerea n chestiune a credinelor, obiceiurilor, normelor, dispariia certitudinilor transcendentale de tipul: aa st scris; aa a spus Profetul; aa a spus sau fcut Iisus; aa ne nva Budha. n schimbul certitudinilor, avem convenii asupra principiilor i normelor dup care consimim s trim. Morala laic este de tip convenional.Etica este n cutarea suportului raional a unei poziii fa de alta, caut evidene obiective n legtur cu felul n care ar trebui s trim, ce nseamn o via cu sens, cum trebuie s-i tratm pe semeni. Implic o minte deschis i moduri de via alternative, cu coduri relativ diferite (familial, comunitar, religios, profesional, politic).Orice moral se centreaz pe componenta normativ. Cu alte cuvinte, ea nem spune ce trebuie sau ar trebui s fac oamenii pentru a fi socotii demni de respect i nu ceea ce fac ei efectiv (componenta descriptiv) De exemplu, un enun descriptive este de tipul: Unii politicieni fac promisiuni mincinoase. Un enun etic normativ este de tipul: Politicienii nu trebuie s fac promisiuni false. Mai explicit, dac vor s fie demni de ncredere (morali, n context), politicienii nu trebuie s fac promisiuni mincinoase. ncrederea public, n cazul nostru, este fundament pentru meninerea coeziunii comunitare i a instituiilor, ba chiar i a sistemului politic democratic.Normele pot s fie formulate ca imperativ categoric: ce trebuie s fac oricine, oricnd i oriunde ntr-o anumit situaie (arat ce este obligatoriu s facem sau s ne abinem s facem). Ele pot s fie formulate ca imperativ ipotetic i acestea arat ce este dezirabil (ce ar trebui) s facem sau s ne abinem s facem n anumite situaii.O norm poate s conin interdicii (de exemplu: S nu ucizi dect n legitim aprare!), permisii (Poi s nu te supui ordinelor dac ele ncalc drepturile omului) sau obligaii (ine-i promisiunile!).Etica (la fel ca i morala) se construiete pe baza unor principii.

In general Morala crestina are cateva puncte de convergenta cu etica filosofica, dar in fond ele se deosebesc radical. In cele ce urmeaza ne-am propus sa analizam si sa prezentam raportul dintre ele.1. Asemanari intre Morala crestina si etica filosoficaMorala crestina si etica filosofica, in ciuda faptului ca le despart multe puncte deosebitoare, au si puncte de contact, asemanatoare, dar pe care le ating din planuri deosebite.Ambele au in comun faptul ca in preocuparile si observatiile lor se afla omul si manifestarile sale morale. Etica filosofica presupune, in general, ca scop al vietii omului fericirea pe care o obtine aici pe pamant, iar firea decazuta a omului se reface numai prin mijloace umane; dupa Morala crestina,scopul vietiiomului este tot fericirea, desavarsirea, sfintenia, dobandirea mantuirii insensul adevaratal cuvantului, care incepe aici pe pamant, este un proces indelungat si se continua in viata de dincolo, iar firea decazuta a omului se restaureaza numai cu ajutorulharului divin.Insa, facem precizarea ca numai Morala crestina cu invatatura sa superioara daruieste credinciosului mntuirea in sensul adevarat al cuvantului. Unele sisteme etice vorbesc de o fericire a omului, dar aceasta nu este adevarata sa mantuire si nu se ridica la sublimitatea actului mantuirii din Morala crestina.Ambele aceste doua domenii intreprind aceleasi cercetari asupra realitatii factorului moral, asupra legilor actiunii morale si asupra manifestarilor morale generale.Etica filosofica pune cel mai mare accent pe ratiunea umana ca fundament al moralitatii, fiind astfel intelectualista, in timp ce Morala crestina trebuie sa cuprinda si faptele omului pe care le savarseste in conformitate cu firea saumana dar raportatela o Fiinta absoluta, identica cu Binele suprem - Dumnezeu, altfel natura umana a credinciosului ar ramane numai o norma incompleta si nesigura pentru adevarata moralitate crestina. Raportandlumea creaturilorla Creatorul acestora si la scopul urmarit de El prin creatie se poate vorbi de natura lucrurilor ca despre cea mai apropiata norma a moralitatii. Intre Morala crestina si etica filosofica exista oarecare afinitati, de pilda in privinta virtutii. Aceste afinitati sunt explicabile pe baza revelatiei naturale. Atotprezenta lui Dumnezeu in lume explica posibilitatea ratiunii noastre de a cunoaste chiar si intr-o masura mica intelepciunea divina. In baza acestor considerente filosofii pagani au avut un impuls spre cunoasterea adevarului divin prin revelatia naturala.Atat morala crestina, cat si etica filosofica (sub aspect teoretic) gasesc un punct comun si in cultivarea valorilor morale, grupa aparte de valori care se infatiseaza in primul rand ca valori ale persoanei. Lucrurile nu sunt purtatoare de valori, deoarece nu sunt responsabile. Prin aceste valori se ierarhizeaza atitudinile, intentiile, faptele persoanei. Specificul calitativ al valorilor morale prin care se deosebesc de celelalte valori consta in raportarea lor la libertateafiintei umanesi la ratiune, calitati esential spirituale cu care a fost creata de Dumnezeu. Imperativele morale care exprima valori morale sunt categorice, nu ipotetice, deoarece valorile morale se infatiseaza constiintei cu caracter de absolut in sensul ca urmarirea lor nu presupune alte scopuri care le-ar depasi si nu se legitimeaza prin elemente straine de ele.Toate valorile morale se intemeiaza pe valoarea fundamentala a binelui, ca forme particulare ale lui. Aceasta nu inseamna ca el ar fi suma lor, caci binele reprezinta si un plus fata de valorile pe care le fundamenteaza. El le strabate pe toate.Si Morala crestina si etica filosofica pretind savarsirea binelui si evitarea raului. Orice lege morala pretinde din partea omului savarsirea binelui. Ca binele ca valoare morala fundamentala esteesenta vietiimorale toate sistemele de morala sunt de acord, insa ceea ce le deosebeste unele de altele in acest domeniu este felul in care fiecare dintre aceste sisteme inteleg si definesc fiinta binelui.Si Morala crestina si etica filosofica intreprind cultivarea adevarului. Platon pune adevarul in legatura cu binele; el spune ca principiul existentei, al adevarului si al frumosului este insusi "binele". La vechii greci filosofia insemna theoria existentei, apoi cunoasterea adevarului. De observat insa ca adevarul nu era legat de iubire.Intre Morala crestina si etica filosofica exista unele puncte comune si in privinta notiunii de frumos, care constituie una din eternele aspiratii si probleme ale sufletului omenesc. Valoarea de frumos a devenit "idealul de prim ordin al elinilor, contribuind alaturi de bunatate, la inchegarea acelei frumoase kalokagathia. Frumusetea si in aceeasi masura bunatatea, ca virtuti majore, au fost din buna vreme, cu toate ca nu in mod constant, atribute definind fiintele superioare, apoi zeii si principiile. Ideea de frumos, de frumusete a fost pusa in etica greaca (indeosebi de oamenii de rand) in legatura cu divinitatea. Ei vedeau in frumusete o insusire a zeilor, iar universul reflecta in totalitatea sa si in partile componente, Frumusetea suprema.In Morala crestinaSfintii Parintiau localizat si identificat frumusetea absoluta in Dumnezeu. Ei il definesc pe Dumnezeu ca fiind frumusetea pura.Dionisie Areopagitulspune ca frumusetea e unul din "numele" lui Dumnezeu. "Din acest frumos isi trag existenta toate cele ce sunt, fiecare fiind frumos in felul sau. Din cauza frumosului sunt armoniile si atractiile si comuniunile tuturor lucrurilor. Prin frumos se nasc toate. Frumosul este inceputul tuturor lucrurilor, fiind cauza creatoare, ce pe toate le misca, si le strange la un loc prin dragostea de frumusetea proprie. El este tinta a toate si ceea ce ele iubesc ca fiind scopul lor final, caci din pricina frumosului s-au facut toate".Tot la fel spune si Fericitul Augustin: dupa el Dumnezeu este suprema frumusete. Atat binele, cat si frumosul se confunda cu Principiul Suprem. Dumnezeu singur este cel care a dat fiecarei creaturi frumusetea si putinta de a fi frumoasa.Frumusetea Dumnezeirii, traind in crestini, se revela in modul lor de a trai, in faptele lor si asupra chipului sfintilor care iradiaza o lumina deosebita. Astfel frumusetea este caracteristica ontologica a existentei, criteriul special permitand un mod de a judeca asupra adevarului vietii spirituale si continutului sau. Se poate afirma ca obiectul insusi alvietii crestineeste de a revela frumuseteachipului lui Dumnezeuin viata omului.2. Deosebiri intre Morala crestina si etica filosoficaViata crestina autentica esteviata traitape toate planurile in conformitate cuinvatatura Bisericiinoastre, viata plenara in Hristos - "Calea, Adevarul si Viata" (Ioan 14, 6). Viata adevarata se cistiga prin de sus si prin stradania noastra.Pe cand in Morala crestina se poate vorbi de o invatatura unica provenind de la Hristos, Invatator si Profet unic si suprem pentru toate timpurile si toate locurile, careia ii corespunde o viata in Hristos, plina de virtuti spre eternitatea desavarsita a existentei, in etica filosofica nu se poate vorbi de o doctrina unitara, ci de mai multe sisteme de etica bazate pe diferite sisteme filosofice, deci neunitare: evdemonismul grec primitiv, evdemonismul teleologic (Aristotel), etica aelenistica: stoicismul, epicureismul, neoplatonismul, scepticismul, idealismul moral, etici utilitariste si subiectiviste, etica axiologica, etica analitica, etica existentialista si fenomenologica, etc.Morala crestina este universala, pe cand etica filosofica, sub forma a numeroase sisteme etice, nu poate fi universala, ci localizata doar la cativa indivizi sau cateva scoli filosofice. Etica filosofica, a fost cultivata indeosebi de filosofi; de aceea i se mai zice si filosofica. Cel de-al treilea izvor al Teologiei Morale il constituie firea si ratiunea umana luminata deharul dumnezeiesc, considerate inferioare fata de celelalte doua izvoare. In etica filosofica, ratiunea constituie fundamentul moralitatii, singura si ultima instanta careia se adreseaza omul si singura autoritate care intervine in actiunile omului.Morala crestina are asadar o baza revelationala supranaturala si una naturala. Fata de etica filosofica, fundamentarea Moralei crestine este mult mai larga si temeinica.Teologia Morala infatiseaza in mod sistematic normele dupa care crestinul trebuie sa se conduca spre a-si ajunge scopul sau ultim, asemanarea cu Dumnezeu, Binele suprem, folosind motive si mijloace atat supranaturale, cat si naturale. Eticii filosofice ii lipseste cunoasterea unoradevaruri de credintafundamentale descoperite in mod supranatural, fara de care nu este cu putinta o morala sfintitoare care sa duca pe om la Creatorul sau si la mostenirea vietii vesnice. Totodata etica filosofica nu cunoaste nici calea pe care se ajunge la moralitate si la comuniunea cu Dumnezeu. Eticii filosofice ii sunt necunoscute unele virtuti insensul crestin, de pilda, milostenia si ingrijirea de vaduve si orfani, de cei bolnavi, de cei saraci etc.Asadarcontinutul Moraleicrestine este superior celui al eticii filosofice, deoarece Morala crestina isi intemeiaza intregul sau continut pe autoritatea si invatatura divina. Sfantul Iustin Martirul spune ca "invatatura noastra nu este o invatatura reprobabila, ci este superioara oricarei filosofii omenesti", sau ca invatatura noastra depaseste "orice alta invatatura omeneasca, prin aceea ca noi avem in Hristos intreg Cuvantul, Care S-a aratat pentru noi trup, Cuvant si suflet. Caci toate cele ce au grait si au gasit filosofii si legiuitorii, au fost scoase de ei cu truda din ceea ce au gasit, contempland, doar in parte, Cuvantul. Dar, deoarece ei nu au cunoscut toate cele aleCuvantului Care este Hristos, ei au spus de multe ori si lucruri contrare".Morala crestina pune accent pe sufletul omului data fiind crearea omului de catre Dumnezeu cu trup si sufletdupa chipul si asemanareaLui (Facere 1, 26-27).In Morala crestina, omul are o valoare in fata Creatorului. In sistemele etice aleantichitatii grecestiomul avea o valoare deosebita (sa ne gandim doar la sofistul Protagoras care afirmase ca "omul este masura tuturor lucrurilor", dar aceasta valoare nu era ca aceea pe care o acorda crestinismul.Sfantul Grigorie Palamazice: "Nu numai acunoaste pe Dumnezeucu adevarat, pe cat e cu putinta, intrece fara asemanare filosofia elinilor, ci si numai a sti ce loc are omulinaintea lui Dumnezeuintrece toata intelepciunea acelora. Caci singur omul dintre toate celepamantesti si cerestia fost zidit dupa chipul Ziditorului, ca sa priveasca spre El si sa-L iubeasca si sa fie cunoscatorul singur al Aceluia, iar prin credinta, prin inclinarea si dragostea fata de El, sa-si pastreze frumusetea sa".Persoana umana este invitata la oviata spiritual-materiala constienta, in comuniune cu Logosul divin, deci nu numai la o viata materiala. De aici reiese si specificul Moralei crestine cu accentul pe care-l pune peviata spirituala, deci pe transformarea ontologica radicala a credinciosului, pe desavarsirea lui in Hristos care este fara hotar. Astfel Morala crestina nu mai apare ca o simpla implinire a unor datorii impuse de divinitate sau de natura omului ca in anumite sisteme etice, in cazul Moralei crestine impuse de invataturile divine, datorii care nu-l duc nicaieri pe credincios si ii asigura mantuirea ca rasplata exterioara in viata viitoare. Etica filosofica face neta deosebire intre "a fi" si "a face" pe care Morala crestina le imbina armonios.Eticii filosofice ii este strain acel "trebuie" pe care-l are numai Morala crestina. Preceptele morale sunt pentru credincios porunci divine si trebuiesc indeplinite ca atare pentru realizarea binelui moral.Morala crestina releva rabdarea suferintei ca unul din cele mai importante mijloace de purificare morala cu temei in suferinta lui Hristos pe Cruce. Suferinta era propovaduita de crestinism in opozitie cu evdemonismul antic. Desigur, in sistemele etice ale antichitatii era cunoscuta suferinta, dar nu ca un mijloc de purificare morala, de renastere launtrica. De pilda, impasibilitatea si rabdarea suferintei in stoicism nu au caracterul rabdarii crestine, deoarece rabdarea suferintei in stoicism se datoreste neputintei omului de a se sustrage greutatilor. Suferinta in stoicism este acceptata ca o necesitate fatala, pe cand rabdarea crestina are un sens moral superior, de purificare si inaltare sufleteasca pe calea desavarsirii: "Cel ce va rabda pana la sfarsit, acela se va mantui" (Matei 24, 13).In Morala crestina virtutile culmineaza in iubire. Prin virtuti ajutam la formarea semenilor nostri carora trebuie sa le dovedim iubirea noastra nu numai prin cuvinte, ci si prin munca noastra fata de ei.In etica filosofica, virtutea e identica cu fericirea, are un caracter individualist ca urmare a intelectualismului, izvoraste din mandrie si-i lipseste virtutea iubirii fata de aproapele. In Morala crestina raportul dintre virtute si fericire se pune altfel si pe verticala si pe orizontala, deoarece virtutea crestina se leaga ontologic de apartenenta crestinismului la cele doua lumi: materiala si spirituala.

3. Trasaturile Moralei crestine fata de cele ale eticii filosoficeBinele moral pe care trebuie sa-l realizeze credinciosul reprezinta vointa lui Dumnezeu. Preceptele morale ii apar ca porunci divine pe care le indeplineste cu inima curata. Avand autoritatea divina se impun constiintei credinciosului ca un imperativ absolut. Toate acestea reies din Revelatie.Etica filosofica se considera autonoma in sensul ca isi raporteaza continutul sau doar la firea si ratiunea umana care de fapt il lasa pe om numai cu el insusi stabilindu-si singur calificativul faptelor in bune sau rele. Insa, Morala crestina, cu autoritatea divina, este adevarata morala opusa arbitrariului individual si careia i s-a conferit adevarata autonomie.Morala crestina, spore deosebire de etica filosofica, accentueaza obtinerea mantuirii de caatre om, a vietii vesnice, care incepe de aici si foloseste nu numai mijljloace naturale pentru implinirea acestui scop, ci si mijloace supranaturaale (cult,Sfintele Taine, ierurgiile), prin care credinciosul primeste harul divin pentru implinirea scopurilor firesti si suprafiresti.Morala crestina, vis-a-vis de etica filosofica, are esentiala relatia omului cu Dumnezeu si relatia cu semenii ca marturie concreta a primei. Specificul Moralei crestine si forta ideii morale consta in acel trebuie, cum trebuie si in ce scop sa fac o fapta sau alta, o actiune sau alta, privind atat desavarsirea si mantuirea proprie, cat si slujirea spre mantuire a semenilor animata de proexistenta, "caci nu tot cel ce zice Doamne, Doamne, va intra inimparatia cerurilor, ci cel ce face voia Tatalui Meu, care este in ceruri" (Matei 5, 21). InsusiMantuitorul nostru Iisus Hristoseste acel trebuie intrupat si trait dupa voia lui Dumnezeu.In Morala crestina binele, adevarul, frumosul, dreptatea, sfintenia nu sunt simple idei si nici valori impersonale, ca in etica filosofica, ci intrupate in Cel ce este adevarul insusi (Ioan 14, 6). Acestea implica notiunea de persoana, pentru Dumnezeu si pentru om in acelasi timp. Morala crestina se afla inradacinata in insasi invatatura de credinta, in adevarurile dogmatice privind pe Dumnezeu, pe om si mantuirea acestuia din urma prin Hristos (mantuirea obiectiva) si prin Hristos in Duhul Sfant, in Biserica (mantuirea subiectiva).

1