PREGATIREA VACILOR PENTRU FATARE Cercetarile unor institute de profil, n corelatie cu observatiile practice ale bunilor gospodari, au dovedit ca hranirea si ngrijirea corespunzatoare a vacilor gestante si a junincilor joaca un rol deosebit att n obtinerea de vitei sanatosi si bine dezvoltati, ct si pentru obtinerea unei cantitati sporite de lapte n lactatia care urmeaza. Cu alte cuvinte, furajarea si ntretinerea corespunzatoare a vacilor si junincilor nainte de fatare constituie o investire sigura n obtinerea viteilor si a productiei de lapte si, de aceea, crescatorul trebuie sa acumuleze un minimum de cunostinte legate de modul cum trebuie sa actioneze, n functie de luna de gestatie a vacii. De aceea, trebuie sa reamintim ca durata de gestatie a unei vaci, n medie, de 285 zile, adica noua luni si jumatate, cu o variatie n plus sau n minus de 7 zile. Crescatorul avnd la ndemna datele privind monta sau nsamntarea artificiala, poate determina cu certitudine vrsta de gestatie a vacii si, ca urmare, poate stabili si masurile ce trebuie sa le ntreprinda n functie de starea fiziologica a vacii. Dupa nsamntarea artificiala sau monta naturala, produsul de conceptie, adica vitelul, n prima perioada de gestatie pna la 4-5 luni se dezvolta putin si n aceasta perioada se recomanda ca gospodarul sa acorde ngrijirea si furajarea vacii n functie de productia de lapte potentiala, nefiind necesar ca acesta sa ia masuri speciale. n a doua perioada a gestatiei nsa, vitelul ncepe sa creasca din ce n ce mai mult si, ca urmare a acestui fenomen, cerintele nutritionale cresc progresiv. De aceea, n aceasta perioada, pe lnga ratia de baza, vaca trebuie sa primeasca un supliment de hrana care se calculeaza n functie de cresterea n greutate vie a vacii gestante, socotindu-se 4-5 UN zilnic pentru fiecare kg de crestere n greutate. Deoarece n ultimele doua luni de gestatie vitelul creste foarte mult, n aceasta perioada, daca vaca produce lapte, nu pot fi asigurate cerintele nutritive si, ca urmare, vacile gestante se ntarca, realizndu-se astfel repausul mamar al vacii sau perioada uscata a glandei mamare. Repausul mamar al vacii. Dat fiind faptul ca n ultimele doua luni de gestatie vaca are nevoie de o perioada de refacere a ntregului organism si n special a glandei mamare, n scopul reluarii unei activitati sustinute n lactatia urmatoare, gospodarul va acorda atentie deosebita repausului mamar. Trebuie sa mentionam de la nceput ca durata repausului mamar nu este aceeasi pentru toate vacile. Durata repausului mamar se stabileste de catre gospodar n functie de vrsta vacilor, productia de lapte, starea de ntretinere si sanatate, precum si durata anterioara a perioadei de lactatie. n principiu, durata repausului mamar este n medie de 60 zile si n nici un caz aceasta nu trebuie sa fie mai mica de 40 de zile. De obicei, perioada repausului mamar este mai lunga la vacile cu productii mari de lapte, la vacile care au fatat prima data si cele cu o stare de ntretinere mai slaba. Pentru a putea respecta durata repausului mamar, gospodarul trebuie sa cunoasca mai nti data montei si, n functie de aceasta, va stabili vrsta de gestatie si data previzibila a fatarii, cunoscnd faptul ca gestatia la vaca dureaza circa 285 zile. De asemenea, este necesar sa aratam ca se considera ca lactatie normala o durata de 305 zile. Sunt unele vaci care ntarca mai devreme si perioada de lactatie se scurteaza, iar durata repausului mamar creste. Pentru a ntelege mai bine acest lucru, redam n continuare o simpla calculatie folosind durata medie n zile a starii fiziologice a vacilor. n perioada de 365 de zile vaca poate fi n urmatoarele stadii fiziologice: fatata recent si n lactatie; nsamntata si n lactatie; diagnosticata ca gestanta si n lactatie; gestanta si n repaus mamar. Referindu-ne la intervalul dintre doua fatari, vaca trebuie sa parcurga toate perioadele fiziologice amintite, n care perioada optima de raportare este de 365 zile calendaristice. Stadiul de vaca fatata recent si n lactatie pna la nsamntare sau monta fecunda corespunde perioadei puerperale (PP) si perioadei de serviciu (SP). Dupa stabilirea diagnosticului de gestatie vaca trece n stadiul fiziologic de vaca gestanta si n lactatie (GL), iar cu 60 zile nainte de fatare trece n perioada de gestatie si n repaus mamar (R). Dat fiind faptul ca durata gestatiei este de circa 285 zile de la nsamntare sau monta fecunda, iar perioada de serviciu este variabila, durata lactatiei (DL) poate fi mai mica sau mai mare de 305 zile. De obicei, depasirea valorii medii a perioadei de serviciu, care n medie trebuie sa fie de 80 de zile, duce la prelungirea lactatiei si, n acelasi timp, la marirea intervalului ntre fatari (CI) si, implicit, la micsorarea natalitatii. n sustinerea acestei afirmatii gospodarul poate face urmatoarele calculatii folosind notiunile si datele prezentate anterior tinnd cont de faptul ca: intervalul ntre fatari (CI) este = cu perioada de serviciu (SP) + durata gestatiei 285 zile (G); durata lactatiei (DL) este = intervalul ntre doua fatari (CI) durata repausului mamar de 60 de zile (R); lactatia normala se determina pe o perioada de un an, adica 365 zile; perioada de repaus mamar este de 60 zile (R). Exemplificam: CI = 80 + 285 zile + 365 zile, ce reprezinta intervalul ntre fatari, adica anul, vaca si vitelul, ce reprezinta o natalitate de 100%; DL = 365 60 zile = 305 zile ce reprezinta lactatia normala. n cazul n care perioada de serviciu este mai scurta, atunci cnd vaca se nsamnteaza si ramne gestanta la 45 de zile dupa fatare, adica la al doilea ciclu de calduri, tinnd cont de durata repausului mamar obligatoriu, vaca se va ntarca mai devreme, fapt ce va determina ca lactatia sa fie mai redusa cu 38 de zile. Exemplu: (CI) intervalul ntre doua fatari = 42 zile SP + 285 zile (G) = natalitate peste 100%, adica 100 vitei la 100 vaci; (DL) lactatie = 327 60 zile = 267 zile de lactatie, n acest caz durata lactatiei este mai scurta dect lactatia normala cu 32 zile. Reducerea perioadei normale de lactatie de 305 zile are repercusiuni economice si, ca urmare, gospodarii, motivati de acest lucru, sunt tentati sa scurteze perioada afectata repausului mamar, care, dupa cum am amintit anterior, nu poate fi mai mic de 40 de zile nainte de fatare. Hranirea si ngrijirea vacilor n perioada de repaus mamar Pentru a evita mbolnavirea glandei mamare sau mai bine zis a ugerului, ntarcarea vacii trebuie facuta dupa anumite reguli. Astfel, ntarcarea trebuie sa se faca treptat, prin reducerea numarului de mulsori si concomitent cu scaderea nivelului zilnic de furajare, determinat de suprimarea concentratelor si a altor furaje, n special a suculentelor. Hranirea vacilor n aceasta perioada se face cu fn de calitate mijlocie, hranire care nu are repercusiuni asupra cresterii vitelului n uter. Reamintim ca necesarul de hrana pentru vacile gestante n perioada repausului mamar se stabileste n functie de greutatea corporala a vacii si n corelatie cu productia potentiala a acesteia, adica n functie de productia programata a se obtine n lactatia viitoare. Acest mod de calcul permite efectuarea unei furajari, n avans de productie, factor esential n exploatarea potentialului productiv al vacii. Hranirea vacilor n perioada repausului mamar se recomanda a se face diferit, n functie de sezon si n limitele nutritionale descrise anterior. Astfel, n timpul iernii se recomanda ca hrana de baza a vacilor sa fie constituita zilnic din 5-7 kg fn de leguminoase, care prin continutul sau n proteina digestibila si saruri minerale, contribuie la dezvoltarea fetusului (vitelului) si la completarea rezervelor din organismul vacilor gestante. Completarea necesarului de nutrienti se face cu concentrate, cele mai indicate fiind tartele, uruielile de mazare, sroturile diferite si uruielile de orz sau porumb. n timpul verii, vacile gestante sunt lasate sa pasca pe o portiune de pasune de buna calitate, care sa asigure zilnic 50-60 kg masa verde pe vaca, iar necesarul de hrana la vacile cu productii mari de lapte se va completa cu un supliment de concentrate. Indiferent de sezon, se recomanda ca n suplimentul de concentrate sa se adauge zilnic 100-200 g amestecuri de saruri minerale. De asemenea, dupa cum am amintit, nutreturile administrate n hrana vacilor gestante trebuie sa fie de buna calitate, sa nu contina plante toxice si sa nu fie mucegaite, alterate sau nghetate. Se recomanda ca administrarea zilnica a hranei sa se faca de trei ori pe zi. Este necesar ca n perioada repausului mamar vacile sa fie scoase zilnic la plimbare, exceptie facnd zilele cu ger, ploaie, viscol sau furtuni. Este usor de retinut ca vacile gestante care nu fac miscare fata mai greu, iar viteii nascuti se dezvolta mai lent. n perioada de gestatie, crescatorul va acorda atentie deosebita prevenirii avorturilor spontane n special prin contactul dur cu alte animale, administrarea de apa rece, precum si a furajelor nghetate. Fatarea vacilor Este un act fiziologic normal ce trebuie sa aiba loc ntr-un spatiu de fatare special amenajat pentru acest scop, evitndu-se astfel diverse accidente ce pot surveni, precum si crearea unor conditii igienice necesare pastrarii starii de sanatate a mamei si fatului. Pregatirea boxelor sau a locului de fatare se face prin curatenie mecanica, dupa aceea se dezinfecteaza cu lapte de var (20 kg var la 100 litri apa), iar dupa uscare se pune un asternut gros de paie. nainte de introducerea vacilor n boxa sau n locul de fatare, aceasta se curata cu tesala, iar regiunea vulvei (organul genital femel) se spala cu apa calda n care se pune o solutie de permanganat de potasiu 1%. Pentru obisnuire, vacile se introduc n locul de fatare, de obicei cu 14 zile nainte, adica atunci cnd gospodarul observa ca abdomenul vacii se lasa n jos pe partea dreapta si se adnceste scobitura flancului, este de fapt primul semn care arata ca vaca se pregateste pentru fatare. De astfel, crescatorii cunosc ca la vaca, cu 8-9 zile nainte de fatare, apare o scobitura de o parte si de alta a cozii si aceasta devine mobila, iar n ultima saptamna ugerul ncepe sa creasca n volum, semn ce n termen popular nseamna ca vaca depune. Cu 2-3 zile nainte de fatare sfrcurile se ntaresc si se ndeparteaza, popular vaca se mprastie, organul genital al vacii se tumefiaza si creste n volum, iar dintre buzele acesteia se scurge un lichid lipicios. Semnele principale care dau un indiciu ca vaca se apropie de fatare ncepe sa apara cu 2-5 ore nainte si se evidentiaza prin faptul ca vaca nu si mai consuma hrana, devine nelinistita, se culca si se scoala des, se aseaza n pozitie de urinat desi nu urineaza. Sunt de fapt semne destul de evidente care atesta ca au nceput muncile pentru fatare si ca gospodarul trebuie sa se pregateasca pentru primirea nou-nascutului si pentru acordarea ngrijirilor necesare acestuia. n acest scop, crescatorul se spala mai nti pe mini cu apa calda si sapun, se dezinfecteaza cu alcool. Astfel pregatit asista vaca la fatare si nu intervine. n mod normal fatarea la vaca dureaza 30-35 minute, nsa aceasta se poate prelungi cu 1-1,5 ore si chiar mai mult. Dupa nceperea fatarii contractiile uterine se manifesta prin intensitate si durata diferita, n functie de stadiul fatarii. La nceput acestea sunt rare si au intensitate redusa cu dureri slabe, care apoi se amplifica progresiv. Toate aceste contatii se materializeaza prin aparitia ntre buzele vulvei a primei pungi a apelor care de obicei se sparge n interior si astfel apar primele ape constituite din lichidele fetale. Urmeaza apoi contractii puternice, din ce n ce mai dese, care permit angajarea nvelitorilor si a diferitelor regiuni anatomice ale fetusului n tractusul (conductul) pelvin. Astfel, prin contractia muschilor abdominali punga de lichid (amniotica) se rupe si ncepe expulzarea vitelului n una din cele doua forme de prezentare cunoscute, capul si membrele anterioare, sau cu membrele posterioare n cazul prezentatiei posterioare. Dupa aparitia membrelor anterioare si a capului, expulzarea vitelului are loc n cteva minute. n cazul n care actul fatarii s-a prelungit peste 2 ore si cnd nu se vede dect o parte din picioarele vitelului, este necesar sa fie anuntat medicul veterinar, deoarece fatarea devine distocica (grea) si numai acesta poate interveni pentru remedierea si facilitarea fatarii. Atragem atentia ca orice interventie necalificata nu face altceva dect sa produca traumatisme ale organelor genitale, cu repercusiuni asupra mamei si chiar a fatului. ngrijirea vitelului si a vacii la fatare Asa cum am amintit, crescatorul asista la fatare si numai n momentul cnd acest act se apropie de sfrsit intervine pentru primirea vitelului pe o pnza curata sau pe paie curate. Imediat, crescatorul va proceda la nlaturarea mucozitatilor existente pe botul si narile vitelului si se va observa daca vitelul respira sau nu. De obicei, cordonul ombilical se rupe singur, n cazul n care acesta nu s-a rupt, se va proceda la taierea lui cu o foarfeca curata, dezinfectata cu alcool. Taierea ombilicului la vitel se face la o distanta de 10 cm fata de abdomen, operatie dupa care acesta se badijoneaza cu tinctura de iod. Se lasa apoi vitelul sa fie lins de vaca si numai dupa aceea se procedeaza la stergerea lui cu o crpa curata sau cu un somoiog de paie pna la uscare. Dupa ce vitelul a fost lasat sa fie lins de vaca si uscat pentru activarea circulatiei sngelui, acesta ncepe sa se scoale, cu alte cuvinte ncepe sa se puna pe picioare, timp n care crescatorul se ocupa de a da primele ngrijiri ale vacii. Deoarece n timpul fatarii, prin eforturile facute, vaca transpira foarte mult, aceasta trebuie de asemenea stearsa cu o crpa curata sau cu un somoiog de paie pna se usuca, iar daca este iarna se acopera cu o patura. Pentru refacerea lichidelor din organism se recomanda sa se administreze vacii, cu o galeata, apa calduta la temperatura de 37-39C, n care s-a pus o mna de sare si doua mini de tarte. nu se recomanda administrarea de apa rece, deoarece aceasta ntrzie refacerea organismului si poate produce chiar mbolnaviri. De asemenea, dupa terminarea actului fatarii si a aplicarii ngrijirilor necesare, crescatorul trebuie sa urmareasca daca vaca a eliminat sau nu nvelitorile fetale (crpele), care n mod normal se elimina la 3-6 ore. n cazul n care acestea nu au fost eliminate si a trecut un timp de 24 de ore de la fatare nseamna ca vaca are retentie placentara si crescatorul trebuie sa anunte medicul veterinar pentru a proceda la extractia acestora. Se considera o practica gresita interventia unor crescatori de a ajuta la eliminarea placentei prin legarea de aceasta a unor greutati. n mod normal, eliminarea placentei se face pe masura ce involutia uterina se instaleaza. La 2-3 ore de la fatare, uterul se retracta (strnge) mult si favorizeaza desprinderea placentei, mecanism determinat de involutia carnuculilor care asigura legatura placentara. Vaca dupa fatare elimina niste lichide numite losii care n mod normal dureaza pna la 15-16 zile. n primele zile acestea sunt de culoare sanguinolenta, apoi devin de culoare maronie, iar dupa 6-7 zile capata un caracter mucos, semn ca uterul este sanatos. Se recomanda ca n aceasta perioada crescatorul sa urmareasca eliminarea losiilor, iar n cazul cnd acestea persista mai mult de 16 zile si nu sunt modificate, este necesar sa anunte medicul veterinar. Alaptarea vitelului nou-nascut Dupa cum am amintit, dupa fatare, vitelul se zbate si ncepe sa faca ncercari sa se ridice n picioare, iar dupa cteva caderi reuseste sa se mentina si imediat la chemarea mamei se ndreapta spre uger n cautarea hranei, semn ca vitelul este viguros. nainte ca vitelul sa fie dat la vaca sa suga colostru (colastra), ugerul vacii trebuie sa fie spalat cu apa calduta, iar din sfrcuri (mameloane) se vor ndeparta primele picaturi de colostru. Dupa ce vitelul a supt, unii crescatori, dupa traditie, lasa n primele zile vitelul lnga vaca. Aceasta practica este daunatoare att pentru nou-nascut, ct si pentru mama, atunci cnd aceasta nu este separata. Ba mai mult, trebuie sa scoatem n evidenta faptul ca, dupa fatare, vaca are nevoie de odihna pentru a-si reface organismul dupa eforturile depuse. Este stiut faptul ca vacile, fiind bune mame, devin agitate de cte ori viteii pleaca de lnga ele. n cazul cnd vitelul sta lnga vaca acesta se obisnuieste cu un program neregulat de supt dintr-un uger murdar, care ar putea atrage uneori mbolnavirea acestuia, pe de o parte, iar pe de alta parte, gospodarul nu poate sa cunoasca cantitatea de lapte supt. Ca urmare, dupa primul supt se recomanda ca vitelul sa fie separat de vaca ntr-o boxa sau ntr-o ncapere separata, amenajata acestui scop, n cadrul adapostului de animale.