Optional TERMINOLOGIE MEDICALA

Nitica Ana-Maria gr. 18 an III

1. Intelesul prefixului dis si al cuvantului derivat disfunctie. Explicati cu disfunctie tiroidiana.

Prefixele sunt sunetele sau grupul de sunete adugate naintea rdcinii pentru a forma un cuvnt nou: strbun, necinstite, incapabil, mpduri, nnoda, dezaproba, reaeza Clasificare: Dup vechimea lor, prefixele se pot clasifica: -prefixe vechi (motenite sau mprumutate): n-; des-; str-; ne-; rz-; etc. -prefixe neologice (noi): a-; ante-; con-; im-; in; inter-; ultra-; etc. Din punct de vedere al sensului, prefixele sunt: - prefixe negative - care neag sensul cuvntului: ne-; in-; i-; - prefixe care exprim ideea de repetiie: ras-; rz-; re-; - prefixe cu sensul "fr", "lipsit de" - des-; dez-; de-; a-;an-; - prefixe cu sens de superlativ: ultra-; supra; -extra-; hiper-; arhi-; prea-; super-; -prefixe cu sensul '"nainte": ante-; pre-; -prefixe cu sensul "dup": post-; -prefixe cu sensul "mpreun cu": con-; com-; co-; -prefixe cu sensul "mpotriv": anti-; contra-; -prefixe cu sensul "sub limit": hipo-; sub-/ -prefixe care sugereaz corelaia: inter-; -prefixe cu sensul "nuntru": intra-

-prefixe cu sensul "peste": trans-prefixe cu sensul "pentru": pro-; pronume

Dis- =anormal, rau, cu dificultate. Exemple: Disfunctie, dismenoree, dispnee, disfonie Disfunctie este compus din prefixul dis- si cuvantul de baza functie. DIS2-/DIZ- elem. dificil, greu, anormal. (< fr. dys-, cf. gr. dys, ru) MDN DIS2- Element prim de compunere savant cu sensul de dificil, greu, anormal. [Var. diz-. / < fr. dys-, gr. dys]. DN

DISFNCIE, disfuncii, s. f. 1. (Med.) Tulburare a funciei unui organ, aparat sau sistem. 2. (Tehn.) Reducere a adaptrii sau integrrii unui subsistem la sistemul din care face parte. Din germ. Disfunktion, it. disfunzione. DEX '98 DISFNCIE ~i f. Tulburare funcional a unui organ, aparat sau sistem. /