UNIVERSITATEA “ALEXANDRU IOAN CUZA” IAŞI

Facultatea de Drept

Prefectul

Realizat de :

Arhire Denisa-Marina

Anul II, Grupa A9

Cuprins:

1. Noțiuni introductive. Scurt istoric.

2. Rolul instituției prefectului în cadrul sistemului administrației publice

3. Condițiile și incompatibilitățile cu privire la ocuparea funcției de prefect

4. Atribuțiile principale ale prefectului

5. Actele prefectului

6. Cadrul organizațional al instituției prefectului

Noțiuni introductive. Scurt istoric

Termenul de prefect provine din latinescul praefectus1,, pe cel care este în frunte”, care

în Roma antică reprezenta demnitarul ce conducea o prefectura; în vechea organizație

administrativă a țării era șeful administrației și poliției într-un județ, fiind aici puterea

centrala. Totodata prefectul era definită persoana care supraveghea și îndruma instrucția și

educația într-o școală, în vechea organizare a învățământului din Imperiul Austro-Ungar.2

Privind retrospectiv, putem constata că în perioada romană funcția prefectului a

cunoscut o dezvoltare și înflorire maximă. Perioada Romei antice este perioada de referință

pentru funcția de prefect cu toate modurile și domeniile de exercitare. Imperiul roman fiind

unul dintre cele mai mari și eficiente imperii din istorie, administrația sa a constituit o

veritabilă sursă de inspirație pentru societățile care s-au succedat după dispariția sa.

Au fost create funcții de prefect noi, în domniile diferite ale vieții sociale și militare,

fiecare având atribuții specific, care au cunoscut diverse forme de dezvoltare.

În perioada feudala, funcția cunoaște un regres, primind alte denumiri, ca ulterior în

perioada pre-modernă, moderna și până în present să se dezvolte și să ajungă la un maxim de

dezvoltare.

Fiecare perioadă istorică și-a pus amprenta pe această funcție, iar renașterea ei

ulterioară, în țările europene cât și în România a fost influențată de aceste aspect. Dacă în

perioadele trecute atribuțiile prefectului erau împărțite pe domenii, în epoca modern acestea se

vor axa doar pe latura administrativă.

In perioada contemporană, prefectul era reprezentantul guvernului, puterii, autoritatii

centrale în teritoriu. Toate celelalte organisme ale statului în teritoriu erau sub coordonarea

sau subordinea sa. El exercită un rol de îndrumare, control, de furnizare a unor servicii

publice, de aplicare a politicilor naționale, de verificare a legalității actelor administrative și

nu numai, în teritoriul, judetul unde este numit. În cazurile de necessitate, prefectul este cel

care coordoneaza activitatea tuturor serviciilor publice cu atribuții specifice, atribuții ce se

întind și asupra organismelor private până la revenirea la normal.

1

2 Dicţionarul explicativ al limbii române (ediţia a II-a revăzută şi adăugită), 2009

În vremurile moderne, prefectul este, așa cum susținea Prof. M. Waline, o creație

napoleoniană, creeată în anul 1800 de catre Napoleon Bonaparte. Prefectul urmează

”intendentului” regilor Franței, responsabil cu punerea în aplicare a ordinelor regelui în plan

local. Până la mijlocul secolului al nouăsprezecelea, prefectul exercita puterea deplină a

statului, în ciuda existenței corpului legislative departamental, Consiliul General, a cărui

responsabilități erau limitate și a cărui puteri erau exercitate doar după aprobarea acestora de

către prefect.

În România, instituția prefectului are o tradiție îndelungată în administrația publică.

După Unirea Principatelor Române, funcția prefectului intră pe noi coordonate de dezvoltare.

Astfel, funcția apare atât in Legea comunală din 1 aprilie 1864, cât și în Legea nr. 396 din 2

aprilie 1986 pentru înființarea consiliilor județene, prevedea în articolul 91 că prefectul este ”

cap al administrației județene”si are functia să” dirige toate lucrările acestei administrațiuni și

execută hotărârile consiliului județean.„3

Mai târziu, prin Legea administrativă din anul 1929 au fost create ” directoratele

ministeriale”, conduse de un director ministerial, care avea în subordine și pe prefect, ca

reprezentant al Guvernului, iar ulterior prin Legea administrativă din 1936, atribuțiile

prefectului să fie sporite.

O serie de acte normative modifică atribuțiile prefectului, în mod firesc, dacă ținem

cont de evoluția societății. Va rămâne însă, mereu neschimbată acea atribuție majora de

reprezentant al autorității centrale în teritoriu. Un fapt demn de reținut este că prefectul devine

funcționar public. Funcția de prefect va funcționa până în anul 1949 când prin Decizia nr.321

a Consiliului de Miniștri, ea a fost desființată.

După Revoluția din 1989, funcția se reînființează, prima mențiune fiind în Legea nr.5

din 19 iulie 1990 privind administrarea județelor, municipiilor, orașelor și comunelor până la

alegerile locale și apoi în Constituția din 1991.

O caracteristică important a fost aceea că prefectul era membru al unui partid politic.

Aceasta este o deosebire fundamental față de prefectul din perioada interbelică. Însă prin

OUG 174 din 2005 prefectul redevine înalt funcționar public, cu obligația de a nu fi membru

al niciunui partid politic.

3 Legea nr.396 din 2 aprilie 1864

Diversele atribuții exercitate de-a lungul timpului au plecat de la înțelesul termenului

de prefect și anume că acesta era conducătorul, coordonatorul. Fie că vorbim de atribuții

militare sau civile, prefectul era cel care coordona o anume activitate fiind raspunzător doar in

fața șefului statului sau a unui împuternicit al acestuia.

Rolul instituției prefectului în sistemul administrației publice

Autonomia locală, mai ales într-un stat unitar, nu poate fi concepută decât în anumite

limite, acestea fiind inerente, unele având o determinare economică obiectivă, iar altele fiind

determinate de considerente politice.4

Autonomia locală se fundamentează pe baza principiilor statului de drept, ce

presupune o legătură indisolubilă între autonomia locală și ordinea de drept și între interesele

locale și interesele naționale circumscrise prin lege.

Acestea reprezinta motivele pentru care în toate țările democratice la nivelul unităților

administrativ- teritoriale cu gradul cel mai mare de extensie se află un reprezentant al statului,

mai exact al executivului, cu scopul de a veghea asupra aplicării legii de către autoritățile

administației publice locale.5

Constituția la articolul 123 aliniatul 2, prevede : ” Prefectul este reprezentantul

Guvernului pe plan local și conduce serviciile publice deconcentrate ale ministerelor și ale

celorlalte organe ale administrației publice central din unitățile administrative-teritoriale”.

Instituția prefectului este reglementată de Legea nr. 340 din 12 iulie 2004 privind

instituția prefectului6cu modificarile si completarile ulterioare.

Acest act normative consacră calitatea prefectului de reprezentant al Guvernului la

nivel local, având obligația de aplicare a politicii acestuia în județ, de a asigura executarea

actelor Guvernului, ministerelor și a celorlalte organe de specialitate aflate în subordinea

Guvernelor sau a ministerelor. 4 A. Iorgovan, op. cit., p. 466

5 Idem

6 Publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr.658 din 21 iulie 2004. A fost modificată printer altele și prin Hotărârea nr. 585 din 13 mai 2009 privind modificarea anexei nr.1 la Hotărârea Guvernului nr. 460 din 2006 pentru aplicarea unor prevederi ale Legii nr. 340 din 2004 privind prefectul și instituția prefectului publicată în Monitorul Oficial nr. 347 din 25 mai 2009

Potrivit articolului 4 aliniatul 1 din Legea 340 din 2004, prefectul conduce serviciile

publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice

centrale din subordinea Guvernului organizate la nivelul unităților administrative-teritoriale.7

Conducerea serviciilor publice deconcentrate, implică obligația șefilor acestora de a

transmite prefectului proiectul de buget, care odată avizat de acesta se înaintează

conducătorului instituției ierarhic superioare serviciului public deconcentrat.

Totodata, se transmit prefectului, situațiile financiare privind execuția bugetară,

întocmite de serviciile publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte autorități ale

administrației publice centrale din subordinea Guvernului, din județ, în vederea înaintării lor

conducătorului instituției ierarhic superioare acestor servicii.

În cazul in care, prefectul constată unele abateri din partea conducătorilor acestor

servicii publice deconcentrate, poate propune miniștrilor și conducătorilor celorlalte organe de

specialitate, care au în subordine pe aceștia, să fie sancționați.

Prefectul este garantul respectării legii și a ordinii publice, principiu consacrat de

articolul 1 aliniatul 2 și de articolul 19 aliniatul 1 litera a din Legea nr. 340 din 2004 și potrivit

căruia prefectul asigură aplicarea și respectarea Constituției, a legilor, a ordonanțelor și

hotărârilor Guvernului, precum și a celorlalte acte normative, precum și a ordinii publice la

nivelul județului sau, dupa caz, al municipiului București.

Prefectul este un organ unipersonal al administrației publice, învestit cu o competență

material general și teritorială limitată la nivelul județului în care funcționează. Articolul 106

din Legea nr. 69 din 1991, republicată dispune: ” Guvernul numește câte un prefect, ca

reprezentant al său, în fiecare județ și în municipiul București”.

Potrivit articolului 1068 din legea menționata ” Prefectul este ajutat de un subprefect”.

Existenta subprefectului nu schimba natura juridică a prefectului.

Conditiile cu privire la ocuparea funcției de prefect

Funcția de prefect trebuie să fie ocupată de o persoană cu pregătire profesională

adecvată. În acest scop, pentru a ocupa funcția de prefect, se organizează un examen de

7 Lista serviciilor publice deconcentrate prevăzute la art. 4 alin 1din Legea nr.340 din 2004 se aprobă și se actualizează la propunerea ministrului administrației și internelor, prin decizie a primului-ministru.

8 Legea nr.69 din 1991

atestare care se ține în fața unei comisii pentru recrutarea înalților funcționarilor publici,

numită prin decizia primului- ministru.

Pentru a ocupa funcția de prefect persoana trebuie să fie cetățean român, să fie

domiciliat în România și să cunoască limba acestei țări, să aibă capacitate de exercițiu deplină

și o stare de sănătate corespunzătoare, atestată pe baza unui examen medical de specialitate,

să nu fi fost condamnat pentru savârșirea unei infracțiuni contra umanității, contra statului,

contra autorității de serviciu, să nu fi fost destituit din funcție în ultimii șapte ani, să aibă cel

puțin cinci ani vechime în specialitatea studiilor necesare exercitării funcției publice, să fi

absolvit programele de formare specializată pentru ocuparea funcției publice corespunzătoare

categoriei înalților funcționari publici.

Incompatibilități cu funcția de prefect

Conform articolului 85 din Legea nr. 161 din 2003, funcția de prefect și subprefect nu

este compatibila cu : calitatea de deputat sau senator; funcția e primar și viceprimar, primar

general și viceprimar al municipiului București; funcția de consilier local sau județean; funcția

de reprezentare profesională salarizată în cadrul organizațiilor cu scop commercial; funcția de

președinte, vicepreședinte, director general, director, administrator, membru al consiliului de

administrație sau censor la societățile comerciale, inclusive băncile sau alte instituții de credit,

societățile de asigurare si cele financiare, precum și la instituțiile publice; calitatea de

comerciant persoană fizică; calitatea de membru al unui grup de interes economic.

Prefecții pot exercita funcții sau activități didactice în domeniul cercetării științifice și

al creației literar artistice.

Dacă pe timpul exercitării funcției de prefect, apare unul din cazurile de

incompatibilitate prevăzute de lege, constatarea acestui fapt se face de către ministrul

administrației și internelor care îl va informa pe primul- ministru pentru adoptarea măsurilor

ce se impun.

Atribuțiile principale ale prefectului

Potrivit articolului 123 aliniatele 3 ,4, 5 din Constituție, ” atribuțiile prefectului se

stabilesc prin lege organic; între prefect pe de o parte, consiliile locale și primari, precum și

consilii județene și președinții acestora, pe de altă parte, nu exista raporturi de subordonare;

prefectul poate ataca, în fața instanței de contencios administrativ, un act al consiliuui local

județean, al celui local sau al primarului, în cazul în care considera actul illegal. Actul atacat

este suspendat de drept”.

Articolul 24 aliniatul 1 din Legea 340 din 2004 prevede că în calitate de reprezentant

al Guvernului, prefectul îndeplinește următoarele atribuții principale:

a) Asigură, la nivelul județului sau după caz, al municipiului București, aplicarea și

respectarea Constituției, a legilor, a ordonanțelor și hotărârilor Guvernului, a celorlalte

acte normative, precum și a ordinii publice.

b) Acționeaza pentru realizarea în județ, respectiv în municipiul București a obiectivelor

cuprinse în Programul de guvernare și dispune măsurile necesare pentru îndeplinirea

lor, în conformitate cu competențele și atribuțiile ce îi revin , potrivit legii.

c) Acționează pentru menținerea climatului de pace socială și a unei comunicări

permanente cu toate nivelurile instituționale și sociale, acordând o atenție constantă

prevenirii tensiunilor sociale.

d) Colaborează cu autoritățile administrației publice locale și județene, pentru

determinarea priorităților de dezvoltare teritorială.

e) Verifică legalitatea actelor administrative ale consiliului județean, ale consiliului local

sau ale primarului.

f) Asigură, împreună cu autoritățile și organele abilitate, ducerea la îndeplinire, în

condițiile stabilite prin lege, a măsurilor de pregătire și intervenție pentru situații de

urgență. În acest sens, la ordinul prefectului, inspectoratul județean pentru situații de

urgentă, poliția, direcția sanitară, direcția agricolă, inspectoratul școlar si alte instituții

cu atribuții specifice, au obligația de a lua toate măsurile legale ce impun pentru

prevenirea infracțiunilor și apărarea drepturilor și libertăților cetățenilor și a ordinii

publice, a măsurilor de apărare care nu au caracter militar și a celor pentru situații de

urgență, se asigură de către prefect împreună cu autoritățile și organele abilitate.

g) Dispune, în calitate de președinte al Comitetului Județean pentru situații de urgență,

măsurile care se impun pentru prevenirea și gestionarea acestora și folosește în acest

sens sumele special prevăzute în bugetul propriu cu aceasta destinatie.

h) Dispune măsurile corespunzătoare pentru prevenirea infracțiunilor și apărarea

drepturilor și a siguranței cetățenilor, prin organelle legal abilitate. În acest sens,

autoritățile militare și organelor locale ale Ministerului Administrației și Internelor au

obligația să informeze și să sprijine prefectul pentru rezolvarea oricărei problem de

interes național sau județean, în condițiile legii, în mod deosebit pentru gestionarea

situațiilor care pun în pericol ori afectează siguranța populației, a bunurilor, a valorilor

și a mediului înconjurător.

i) Asigură realizarea planului de măsuri privind integrarea europeană.

j) Dispune măsuri de aplicare a politicilor naționale hotărâte de Guvern și a politicilor de

integrare europeană.

k) Hotărăste în condițiile legii, cooperarea sau asocierea cu instituții similare din țară și

din străinătate în vederea promovării intereselor commune.

l) Asigura folosirea, în condițiile legii, a limbii materne în raporturile dintre cetățeni,

apartinând minorităților naționale și serviciile publice deconcentrate în unitațile

administrative-teritoriale în care aceștia au o pondere de 20%.

Prefectul poate verifica măsurile intreprinse de primar sau de președintele Consiliului

Județean în calitatea lor de reprezentanți ai statului în unitatea aministrativ-teritorială și

poate sesiza organele competente în vederea stabilirii măsurilor necesare, în condițiile

legii.

Prefectul îndeplinește și alte atribuții prevăzute de lege și de celelalte acte normative,

precum și însărcinările stabilite de Guvern.

Pentru îndeplinirea funcțiilor și atribuțiilor ce îi revin prefectul, poate solicita

instituțiilor publice, precum și asociațiilor și fundațiilor de utilitate publică, documentații,

date și informații, iar acestea sunt obligate să i le furnizeze.

Annual, prefectul transmite Ministerului Administrației și Internelor un raport de

activitate, în vederea evaluării performanțelor profesionale.

Atribuții delegate prefectului

Articolul 1 aliniatul 4 din Legea nr. 340 din 2004 privind prefectul și instituția

prefectului, prevede că miniștrii și conducătorii celorlalte organe ale administrației publice

central aflate în subordinea Guvernului, pot delega prefectului unele dintre atribuțiile lor de

conducere și control cu privire la activitatea serviciilor publice deconcentrate din subordine.

Atributiile delegate prefectului stabilite prin Hotărârea Guvernului nr.460 din 2006 pentru

aplicarea unor prevederi ale Legii nr.340 din 2004 sunt:

Verificarea modului de utilizare a fondurilor publice allocate serviciilor deconcentrate;

Verificarea modului de realizare a obiectivelor cuprinse în strategiile electorale;

Analizarea modului de realizare a acțiunilor cu caracter interministerial care au ca

scop creșterea calității serviciilor publice;

Organizarea unor achiziții publice prin programe commune mai multor servicii

publice deconcentrate din județ și respectiv din municipiul București;

Alte atribuții stabilite prin ordin al conducătorului instituției ierarhic superioare

serviciului public deconcentrat.

Pentru îndeplinirea atribuțiilor care îi revin, prefectul poate solicita instituțiilor publice și

autorităților aministrației publice locale documentații, date și informații, iar acestea sunt

obligate să I le furnizeze cu celeritate și în mod gratuit.

Actele prefectului

Potrivit articolului 26 aliniatul 1 din Legea nr.340 din 2004, pentru îndeplinirea

atribuțiilor ce îi revin, prefectul emite ordine cu caracter normative sau individual, potrivit

legii. Emiterea ordinelor prin care se stabilesc măsuri cu caracter ethnic sau de specialitate se

face după consultarea serviciilor deconcetrate ale ministerelor și ale celorlalte organe centrale

din unitățile administrative-teritoriale. Ele se comunică conducătorilor instituției ierarhic

superioare serviciilor publice deconcentrate.

Ordinul prefectului care conține dispoziții normative devine executoriu după ce a fost

adus la cunoștința public sau de la data comunicării, în cazul ordinului cu caracter individual.

Ordinele prefectului cu caracter normative se comunică de îndată Ministerului

Administrației și Internelor. Îm exercitarea controlului său ierarhic, Ministerul Administrației

și Internelor poate propune Guvernului anularea ordinelor emise de prefect pe care le

consideră ilegale sau netemeinice.

Ordinele cu caracter normative sau individual emise se comunică ministerelor de

resort, acestea fiind în drept să propună Guvernului anularea acelor pe care le consideră

ilegale.

Anularea actelor prefectului de către Guvern se realizează în cadrul raporturilor de

subordonare existente între șeful puterii executive și prefecți.

Ordinele si dispozițiile cu caracter normative ale ministerului și autorităților

administrației publice de specialitate care vizează activitatea serviciilor publice deconcentrate

se comunică prefectilor imediat după emitere și se transmit acestor servicii.

Ordinul prefectului trebuie să îndeplinească condițiile de fond și formă oricărui act

administrative.

Ordinele prefectului sunt contrasemnate și de către subprefect care are sarcina de a le

pune în aplicare.

Ordinele cu conținut normative al prefectului devin executorii numai după ce au fost

aduse la cunoștință public, prin afișare și publicare, iar ordinele cu conținut individual devin

executorii din momentul comunicării persoanelor la care se referă.

Cadrul organizațional al instituției prefectului

Pentru a își exercita atribuțiile conferite de lege, prefectul are un aparat propriu de

specialitate pe care îl conduce. Cadrul de organizarea a instituției prefectului este prevazut în

anexa nr.1 din H.G. nr.460 din 2006.

Structura organizatorică a aparatului de specialitate cuprindeș direcții, servicii, birouri

și alte compartimente.

Aceste structuri îndeplinesc o serie de atribuții care pot fi grupate în următoarele

categorii:9

Atribuții cu privire la aplicarea și respectarea Constituției, a legilor și a celorlalte acte

normative;

Atribuții cu privire la verificarea legalității actelor administrative emise sau adoptate

de autoritățile administrației publice locale și contenciosul administrativ;

Atribuții cu privire la realizarea politicilor naționale, a celor de integrare europeană și

a planului de măsuri pentru integrare europeană și de intensificare a relațiilor externe;

Atribuții cu privire la buna organizare și desfășurare a activității pentru situații de

urgent, precum și la pregătirea și ducerea la îndeplinire a măsurilor de apărare cu

caracter militar;

Atribuții cu privire la activitatea de eliberare și de evidență a pașapoartelor simple.

Prefectul poate stabili și alte atribuții pentru aceste structuri prin ordinul său.

Colegiul prefectural, înființat prin OUG nr. 179 din 2005, este compus din prefect,

subprefecți și conducătorii serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale

celorlalte organe ale administrației publice central aflate în subordinea Guvernului, care

își au sediul în județul respectiv.

Colegiul prefectural este organul consultative al prefectului menit să il ajute în

realizarea atribuțiilor de conducere a serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și

ale celorlalte organe ale administrației publice central organizate la nivelul unităților

administrativ-teritoriale.

Convocarea colegiului prefectural se face de către prefect de cel puțin o dată pe

lună și ori de căte ori acesta consideră necesar.

Lucrarile colegiului sunt conduse de către prefect, iar în lipsa acestuia de către

subprefectul cu atribuții în domeniul realizării conducerii serviciilor publice

deconcentrate.

9 Rodica Narcisa Petrescu, op. cit., pp. 241-242.

Dezbaterile în colegiul prefectural vizează armonizarea activității serviciilor

deconcentrate care au sediul în județul respective, precum și implementarea politicilor,

strategiilor și planurilor de acțiune ale Guvernului la nivelul județului sau al localităților

acestuia.

Colegiul prefectural adoptă hotărâri, prin vot deschis, cu majorittea simpla a

membrilor prezenți. În caz de paritate de voturi, votul prefectului este hotărâtor.

Hotărârile care vizează anumite instituții se aduc la cunoștința acestora de către

secretariatul colegiului prefectural, iar cele de interes public se aduc la cunoștință prin

orice mijloc de comunicare.

Cancelaria prefectului se organizează și funcționează în cadrul instituției prefectului,

ca un compartiment organizatoric dictinct. Cancelaria prefectului îndeplinește următoarele

atribuții principale:

Asigură condițiile necesare pentru desfășurarea ședințelor de lucru ale

prefectului;

Organizează întâlnirile prefectului cu reprezentanții locali ai societății civile, ai

sindicatelor, ai patronatelor și ai partidelor politice;

Organizează, la solicitarea prefectului, evenimente de natură să informeze

opinia public și mass-media cu privire la acțiunile prefectului.

Prefectul poate stabili, prin ordin și alte atribuții în sarcina secretarului din cadrul

cancelariei prefectului.

Prefectul poate organiza, oficii prefecturale în județele cu o suprafață întinsă, cu

localități amplasate la mari distanțe de reședința județului sau în mari aglomerări urbane,

precum și în sectoarele municipiului București10 cu avizul Ministerului Administrației și

Internelor.

Ele fac parte din instituția prefectului și au ca scop realizarea în zona deservită a

atribuțiilor ce revin acestei instituții. Oficiile prefecturale sunt conduse de către un șef al

oficiului prefectural, numit prin ordin al prefectului.

10 Art.31 alin. 1 din Legea nr. 340 din 2004, republicată.

În concluzie, evoluția prefectului și a instituției care îi asigură sprijin în realizarea

atribuțiilor este strâns legată de dezvoltarea, organizarea și racordarea administrației publice

românești la principiile administrației modern, europene, unde se pune accent pe depolitizarea

și profesionalizarea funcțiilor.

Funcția prefectului are importante atribuții în sistemul de drept și totodata conclucreza

cu celelalte instituții oferind statului o eficientizare