UNIVERSITATEA DE STIINTE AGRTONOMICE SI MEDICINA VETERINARA.

FACULTATEA DE BIOTEHNOLOGII

PREBIOTICE SI PROBIOTICE

Profesor coordonator:

Prof. Univ. Dr. Vamanu Adrian

Student:

Forcos Ionut Ciprian

BUCURESTI

2012

PREBIOTICE SI PROBIOTICE

În corpul omenesc se află miliarde de microbi. Aceştia se află: pe piele, în gură, în intestin, în organele sistemului digestiv, în sistemul urinar etc. Toţi aceşti microbi întreţin ecosistemul omului. Există bacterii benefice, neutre şi nocive. Dacă cantitatea celor din urmă creşte, atunci apar problemele de sănătate. Dezvoltarea mediului patogen poate duce la probleme cu stomacul, intestinul, plămânii şi alte organe. Cu cât există mai multe bacterii benefice în organismul omului, cu atât mai puternic este sistemul imunitar şi rezistenţa la boli este mai mare. Pentru a mări cantitatea de microbi benefici se folosesc prebioticele şi probioticele. De aceste concepte au auzit mulţi. Însă nu mulţi ştiu ce este un prebiotic şi un probiotic, nu mulţi ştiu diferenţele dintre acestea.

Prebioticul este o substanţă care conţine hidraţi de carbon, fiind caracterizată prin două particularităţi: aceştia nu se digeră şi provoacă o creştere sporită a microorganismelor benefice în intestin.

Termenul a început să se folosească pentru prima dată în anii 90, secolul XX. Dar cercetările ştiinţifice ale prebioticelor au început încă din anii 50. În acea perioadă un medic din Austria s-a ocupat de studiul proprietăţilor lactulozei şi impactul acesteia asupra organismului. S-a demonstrat, că aceasta ajută la formarea microflorei benefice în intestin, fapt care duce la îmbunătăţirea sănătăţii. Dar acestor cercetări nu s-a acordat atenţia cuvenită. şi numai la sfârşitul secolului al XX-lea a fost introdus termenul prebiotic , căruia a început să i se acorde o atenţie semnificativă. Cercetând� � impactul acestora asupra organismului, medicii au ajuns la concluzia că această substanţă are influenţe pozitive asupra sănătăţii omului şi poate fi recomandată atât adulţilor, cât şi copiilor.

Prebioticele sunt hidraţi de carbon cu un conţinut redus de molecule care sunt unite între ele prin legături beta-glicozidice. Lipseşte fermentul care ar face posibilă descompunerea. Din acest motiv prebioticele, odată ajunse în stomac, nu sunt digerate. Acestea ajung în intestin şi acolo se descompun, acţionând cu substraturile alimentare. Prebioticele stimulează creşterea microflorei benefice şi întărirea imunităţii. Cele mai eficiente preparate care acţionează cu substraturile alimentare sunt considerate cele

care au în compoziţia lor lactuloză. Aceasta este recunoscută ca fiind cel mai eficient prebiotic. Descompunându-se, lactuloza duce la creşterea numărului de bacterii benefice şi favorizează excreţia substanţelor nocive.

Prebioticele sunt necesare pentru următoarele afecţiuni şi stări:

alergie; slăbirea sistemului imunitar; sindromul oboselii cronice; neatenţie; disbacterioză; constipaţie, diaree; migrene; astm; cistită; osteoporoză; diabet zaharat; otită; candidoză.

Acestea sunt numai câteva afecţiuni în timpul cărora se indică administrarea de prebiotice. Deseori acestea sunt prescrise chiar copiilor mici, pentru întărirea imunităţii, stimularea schimbului de energie, îmbunătăţirea absorbţiei de calciu şi reducerea producţiei de amoniac. Dacă prebioticele pentru copil sunt alese corect, se poate obţine un efect bun. Este important să vă adresaţi unui medic pentru ca acesta să stabilească preparatul potrivit şi să prescrie doza. Administrarea prebioticelor la copii ajută la reducerea perioadei de adaptare la grădiniţă sau la şcoală, la întărirea sistemului imunitar. În cadrul unui tratament complex, pot fi folosite în tratarea bolilor care apar cu sindromul disbioză.

Un exemplu de astfel de mijloc este Lactofiltrum -Eco, creat pe bază de polifan (lignină medicinală), o substanţă naturală din grupa fibrelor alimentare, care are proprietăţile adsorbantului şi ale prebioticului, în combinaţie cu lactuloză. Aceasta din urmă are un uşor efect laxativ, fapt care explică administrarea preparatului îndeosebi în cazuri de constipaţie, care apare pe fondul tulburării microbiene a compoziţiei intestinului. Ca toate prebioticele, polifanul şi lactuloza nu sunt digerate de sistemele enzimatice ale intestinului subţire, dar este folosită efectiv de microflora intestinală, inclusiv Bifidum- şi Lactobacterii, mărind popularea acestora, favorizând rezistenţa la colonizare şi, de asemenea, sinteza acizilor graşi cu lanţ scurt şi a altor substanţe fiziologice importante.

Preparatul poate fi administrat independent sau în combinaţie cu probiotice pentru tratarea disbacteriozei de diferite origini, de asemenea după administrarea de

antibiotice. Eficacitatea acestuia a fost demonstrată de nenumărate cercetări în domeniu. Pe fondul administrării preparatului se reduce semnificativ cantitatea de E.coli care hemolizează bacilii intestinali, cu bacterii lactozonegative, enterococi, ciuperici p. Candida, în timp ce numărul de bifidobacterii şi lactobacterii creşte.

Conform datelor noastre administrarea preparatului Lactofiltrum-Eco pentru corectarea, în cadrul terapiei complexe cu antibiotic- asociat cu disbacterioza intestinului la copii are un efect pozitiv în aproximativ 80% din cazuri. Un rol deosebit în asigurarea eficienţei îl are acţiunea acestuia în calitate de adsorbant. Astfel, tulburarea microflorei intestinale pe fondul administrării antibioticelor reprezintă o problemă reală cu care se confruntă medicii de diferite specialităţi. În acelaşi timp, în prezent există modalităţi eficiente de prevenire şi corectare a respectivei stări atât la copii cât şi la adulţi.

Probioticele

Conceptul de probiotic a fost folosit pentru prima dată în anul 1954. Pe� � atunci Ferdinand Vergin a realizat un studiu în care a comparat efectele pe care antibioticele le au asupra organismului uman cu acţiunea bacteriilor benefice. În traducere din limba greacă, probiotice înseamnă cele care dau viaţă. Vergin le-a� � acordat o importanţă destul de mare şi a afirmat, că acestea au influenţe benefice asupra organismului, spre deosebire de antibiotice. Cercetătorul a dat următoarea definiţie probioticelor o cultură mixtă, formată din bacterii, având influenţe benefice� asupra sănătăţii, îmbunătăţind microflora. De atunci termenul aproape că nu s-a schimbat. În anul 2002 a fost introdus conceptul oficial, conform căruia probioticele sunt microorganisme vii care administrate în cantitatea corespunzătoare, au un impact pozitiv asupra sănătăţii omului.

Una din cerinţele majore care se aplică microbilor probiotici este capacitatea acestora de a trece vii prin secţiunile superioare ale stomacului. Acolo sunt expuşi acţiunii sucuruilor gastrice, acizilor şi substanţelor chimice. Probioticele trebuie să treacă prin această etapă şi să ajungă vii în intestin. Acolo acestea încep să se înmulţească, îmbunătăţind microflora. Probioticele produc bio-produse şi enzime celulare, necesare pentru o viaţă normală. Atunci când decidem administrarea de bacterii, trebuie să ne amintim că acestea sunt locuitori permanenţi ai microflorei. Din acest motiv probioticele ar trebui administrate împreună cu alimente pe o perioadă lungă de timp, pentru a simţi efectele. Administrate o singură dată, bacteriile nu au un efect pozitiv.

Probioticele se împart în două grupe- lichide şi uscate

Probioticele uscate sunt microorganisme uscate care se află în tablete şi capsule. Cel mai adesea gelatina serveşte drept substanţă liant. Pentru ca un probiotic uscat să acţioneze trebuie să aşteptaţi între una şi patru ore după administrare.

Probioticele lichide reprezintă o formă primară a bacteriilor care nu se supun uscării. În compoziţia acestora intră microorganisme, substanţe nutritive, produse ale activităţii bacteriilor metaboliţi şi ingrediente suplimentare care intensifică acţiunea� preparatului. Probioticele lichide pot fi aplicate şi pe piele.

Probioticele lichide şi uscate pot fi folosite în diferite domenii: gastroenterologie, pediatrie, imunologie, neonatologie, ginecologie şi obstetrică, oncologie, dermavenerologie. În cadrul unui tratament complex, preparatele dau rezultate bune şi ajută la accelerarea recuperării sau la atenuarea procesului bolii.

Uneori, prebioticele şi probioticele se unesc obţinându-se sinbiotica. Bacteriile prebiotice, ajungând în intestin creează condiţii favorabile pentru înmulţirea probioticelor. O astfel de simbioză are un efect pozitiv asupra organismului, îmbunătăţind starea de sănătate.

Prebioticele şi probioticele: diferenţe

Mulţi oameni nu văd diferenţele între prebiotice şi probiotice, gândindu-se că sunt unul şi acelaşi lucru. Totuşi, între acestea există diferenţe semnificative. Citind lucrurile de mai sus, vă puteţi convinge de acest lucru.