Prabusirea comunismului si sfarsitul Razboiului Rece1. IntroducerePrabusirea comunismului si unul din efectele sale imediate, sfarsitul razboiului rece a constituit sfarsitul unei perioade tensionate marcate de o stare de neincredere generalizata intre principalii actori ai istoriei post-belice, Rusia si Statele Unite ale Americii. In viziunea lui Henry Kissinger, acest moment a fost unul neasteptat, la fel de neprevazut ca si inceputul sau. Din punctul de vedere al diplomatiei americane, prabusirea Uniunii Sovietice a fost mult mai brusca decat se astepta. Datorita anvergurii pe care forta ideologica a URSS o detinea, comunismul poate fi asociat fara indoiala cu acest imperiu al terorii condus autoritar de la Moscova. Practic, in lipsa unui nucleu precum URSS, comunismul nu si-ar fi gasit niciodata o baza din care sa-si obtina legitimitatea. Tocmai de aceea, prabusirea Uniunii Sovietice a fost sinonima cu prabusirea comunismului si trecerea intr-o noua era. Desi succesiunea evenimentelor plaseaza URSS pe unul din ultimele locuri pe o axa a timpului in privinta trecerii de la sistemul totalitar la statul de drept, in realitate, statul rasaritean s-a prabusit cu mult inaintea Cortinei de Fier.2. Razboiul Rece, confruntarea ideologiilorPentru a intelege colapsul unei superputeri precum URSS trebuie sa privim evolutia evenimentelor inca din momentul in care sferele de influenta erau impartite intre Vest si Est in urma tratatelor de la Teheran si Yalta, care i-au avut ca protagonisti pe Winston Churchill, Franklin D. Roosevelt si I.V. Stalin. Aceste acorduri au fost acuzate de multi istorici ca fiind un act de tradare a Europei de Est si Centrale de catre statele vest-europene si America care le-au lasat prada imperiului sovietic si unei perioade negre de opresiune si stagnare pe toate planurile. Cortina de Fier a fost o sintagma utilizata pentru a sublinia aceasta decizie de a abandona intreg Estul Europei in mainile sovieticilor si a ideologiei comuniste care a modificat intreaga structura politica, sociala si economica a tarilor implicate. Simbolul totalitarismului postbelic, aceasta linie de demarcatie intre doua ideologii a fost adancita de evenimente precum: blocarea tuturor cailor de acces catre Berlinul de Vest din 1948, declararea legitimitatii Republicii Populare Koreea, testarea primei bombe atomice de catre sovietici in 29 August 1949, crearea Republicii Populare Chineze si tratatul incheiat cu URSS de ajutor militar reciproc, izbucnirea razboiului din Koreea si implicarea surprinzatoare a Chinei in acest conflict, criza din Taiwan din 1954, pactul de la Varsovia , revolutia din Ungaria din octombrie 1956, criza canalului Suez care a urmarit indepartarea de la putere a lui Gamal Abdel Nasser care la acea vreme era considerat un aliat important al URSS, lansarea satelitului Sputnik in 1957 si declansarea cursei spatiale, revolutia din 1959 din Cuba si aparitia unui nou aliat strategic al URSS urmata de invazia Golfului Porcilor si esecul SUA in a restabili controlul asupra Cubei, criza rachetelor din Cuba din 1962, incidentul din golful Tonkin din 1964 si declansarea razboiului din Vietnam, primavara de la Praga. Diferenta ideologica Est-Vest s-a identificat cu Razboiul rece in intregul sau. In fapt, aceasta confruntare tacita a fost una a ideologiilor. Samuel Huntington punea in opozitie liberal democratia cu marxist leninismul in ciuda finalitatii urmarite de ambele doctrine. Dupa cum se poate observa, cele doua superputeri aveau delimitate sferele de influenta, SUA, Europa occidentala, Orientul Mijlociu si America de Sud, iar URSS, Europa de Est si mare parte din Asia, in special Estul si Sud-estul alaturi de statele islamice din sud. Aceste doua sfere de influenta intrau in contact in anumite zone fierbinti care au si generat ulterior numeroase conflicte precum cele din Orientul Mijlociu. Cuba, avanpostul vestic al blocului comunist si pierderea treptata a influentei statelor vest-europene in Asia de SE sunt alte puncte de referinta in ceea ce priveste suprapunerea sferelor de influenta.