Vârsta adolescenței – părintele Arsenie Boca

Gavriș Andrei

Subiectul vârsta adolescenţei este un fel de piatră filozofală, un domeniu incert,

dar fascinant în acelaşi timp. Unii se aventurează să îl pătrundă, pe când alţii fug de el

fiind prea complex, chiar complicat. De aici şi multitudinea de opinii contradicto rii.

Adolescenţa a fost considerată vârstă de aur, a marilor realizări, vârsta marilor elanuri,

integrării sociale, vârsta participării la progresul social dar şi ingrată, a crizelor,

anxietăţii, nesiguranţei sau a insatisfacţiilor. Diversitatea opiniilor se bazează pe mai

mulţi factori: pe de o parte este vorba de unicitatea caracterială care caracterizează

fiinţa umană ceea ce generează un proces complex de dezvoltare şi o multitudine de

situaţii, dar mai ales faptul că adolescenţa este o perioadă de tranziţie, de transformări

structurale, psiho-fiziologice.

Toate aceste transformări se realizează diferit de la individ la individ. Astfel

putem întâlni o trecere calmă la unii sau violentă la alţii.

Aflat între două vârste diametral opuse: pubertate şi vârsta adultă, adolescentul

este un mozaic din toate punctele de vedere. Predomină însă o serie de trăsături

specifice vârstei adulte spre care se îndreaptă. Tot acum pot apărea şi atitudini

opozante, de refuz, repulsie de învăţătură, de cunoaştere, acte de rebeliune, uneori

gratuită motivată doar de dorinţa de a fi altcumva, de a fi împotriva a tot ce înseamnă

autoritate, constrângere.

Apar acum şi modificări la nivel sentimental. Creşte sensibilitatea, se

reorganizează planul afectiv motivaţional, apar sau se reorganizează sentimentele şi

pasiunile. Întâlnim o serie de modificări şi în planul intelectului, înregistrându-se acum

dezvoltarea capacităţilor intelectual reflexive, precum imaginaţia sau inteligenţa, ceea

ce vor duce ulterior la formarea conştiinţei de sine. Adolescentul capătă astfel o nouă

percepţie asupra realităţii prin apropierea lui către lumea valorilor, construindu-şi o

identitate proprie.

Din punct de vedere psihic, este perioada în care se va finaliza structura psihică

a individului. Este perioada când adolescentul se vede nevoit să facă faţă cerinţelor

societăţii, dar se poate vedea uneori neputincios în faţa unor astfel de cerinţe. Nevoile

adolescentului sunt pe de o parte generate de trebuinţele pe care le resimte din noua

perspectivă în care se află, dar sunt şi alte nevoi care au evoluat din perioadele

anterioare şi au căpătat o nouă formă datorită noii situaţii în care se află individul.

Nevoile adolescentului capătă o serie de forme precum: nevoia de creaţie cu valoare

socială, apare reciprocitatea afectivă, nevoia de a împărtăşi sentimentele, nevoia de

prietenii elective.

Începe acum nevoia de singularizare, de manifestare ca personalitate de sine

stătătoare, de a ieşi din umbră, de a produce ceva nou, original şi excentric. Nevoia

de a se rupe de tipare, face din adolescent un luptător. El va căuta cu orice prilej să-şi

întreacă prietenii în orice ceea ce face: ceea ce duce nu de puţine ori la comportamente

antisociale, deviante, la afişări depravate sexuale, chiar dacă nu le găseşte întotdeauna

plăcute. Important este la această vârstă să fii altfel şi să fii apreciat, chiar dacă nu -ţi

face nici o plăcere ceea ce faci. Se întâmplă ca adolescentul să rămână robul unor

astfel de comportamente.

Noile cerinţe implică şi nevoia dezvoltării psihicului şi mai ales a unor

instrumente ale acestuia. Se remarcă acum consolidarea structurilor gândirii logico-

formale, a capacităţii de interpretare şi evaluare, de planificare, de anticipare, de

predicţie, spiritul critic şi autocritic. Apare gustul pentru raţionament şi atitudinea

critică pentru valori. Se dezvoltă în aceeaşi măsură şi imaginaţia, dar şi limbajul. La

această vârstă se dezvoltă debitul verbal, fluenţa dar şi flexibilitatea verbală. Se

elaborează algoritmi şi stereotipii verbale, dar tot acum pătrund şi cuvinte parazite,

excesele de exclamaţii, superlativele, vulgarismele, agramatismele (de care unii nu vor

scăpa toată viaţa), neglijenţa în stilul comunicării fie ca insuficienţă cognitivă, fie din

teribilism (e valabilă şi aici observaţia anterioară).

Aceste forme ale maturizării, intelectuale şi afective, îl vor ajuta pe adolescent

să se poată raporta atât la sine cât şi la alţii. Tot acum adolescentul îşi descoperă

identitatea vocaţională ca urmare a procesului de autocunoaştere. Se contureaza

interesul pentru o anumita profesie, interes pe care parintii trebuie sa-l sesizeze si sa-l

ajute in alegerea facuta daca observa seriozitate in gandirea tanarului, daca nu, cu tact,

fara a-i stirbi autoritatea, sa incerce a-i arata si alte fagase profesionale, nu impuse:

tanarul este cel care-si alege vocatia.

Adolescentul Zian Boca - duhovnic şi teolog ortodox al secolului XX (1910-1989)

"Multa stiinta apropie pe om de Dumnezeu; putina stiinta il indeparteaza si de

stiinta, si de Dumnezeu. Iar omul atata pretuieste, cata apropiere de Dumnezeu si -a

castigat in sine" – Parintele Arsenie Boca

De-a lungul veacurilor, multi savanti s-au apropiat de Dumnezeu, pe masura ce

descoperirile lor extraordinare le-au fost prilej de uimire in fata lucrarii si maretiei

Creatorului. Johannes Kepler, Blaise Pascal, Isaac Newton, sau Albert Einstein, sunt

doar cateva genii ale stiintei care au afirmat ca realizarile si inventiile lor au stat sub

indrumarea Providentei divine, și ca intreaga lume se afla sub carmuirea Acesuia.

"M-am nascut in 1910, septembrie 29, in Vata de Sus, judetul Hunedoara. Am

facut scoala primara si liceul in oraselul Brad, din acelasi judet, Hunedoara" , scria

părintele Arsenie in autobiografia sa; acesta a fost locul in care s-a format adolescentul

Zian Boca - Parintele Arsenie de mai tarziu. La Brad, el a locuit, dupa toate

probabilitatile, impreuna cu bunicii din partea tatalui, Petru si Teodora Boca, a caror

casa era situata pe malul Crisului Alb, intr-o zona numita de localnici "la șteampuri".

Cuvant de origine germana, șteampul este masina de lucru folosita in trecut pentru

sfaramarea minereurilor, mai ales a celor aurifere. Nu se stie daca primele patru clas e

le-a urmat la scoala primara din oras sau in particular. Din prefata cartii "Parintele

Arsenie Boca" aflam ca "de la varsta de 7 ani a studiat acasa, urmand primele trei

clase cu invatatorul Vasile Crucin, iar clasa a IV-a cu Pavel Lugar" - o informatie

care provine din dosarul de urmarire al Parintelui Arsenie. Invatatorul Vasile Crucin

este var primar al Parintelui, fiul lui Vasile Crucin, de meserie pantofar, si al Anei,

sora lui Iosif Boca, tatal Parintelui Arsenie. Peste ani, Parintele Arsenie isi va exprima

recunostinta fata de varul sau primar, Vasile Crucin, cel care, constient de capacitatea

intelectuala extraordinara a lui Zian, a insistat sa fie dat la scoala mai departe, in ciuda

dificultatilor materiale ale parintilor.

Incepand din 1921, timp de opt ani, a fost elev al Liceului National Ortodox

"Avram Iancu". Era la scurta vreme dupa ce romanii din toate tarile romanesti

reusisera la finele anului 1918 sa fie incorporati intr-un singur stat. Copiii romanilor

transilvaneni aveau acum acces neingradit la invatamantul de toate gradele. Profesorii

de la Brad, multi formati la universitatile de la Viena, Budapesta sau Berlin, erau

deplin constienti de misiunea lor, aceea de a forma elevi bine instruiti, dar mai ales

caractere puternice. "In cursul liceului, mi-au placut foarte mult: matematicile, fizica,

religia, desenul si muzica" - marturiseste Parintele Arsenie in autobiografia pe care a

scris-o in arestul Sigurantei din Ramnicu-Valcea, in 1945. Iata, asadar, un echilibru

intre stiintele exacte si arte si o atractie catre Cuvantul lui Dumnezeu. La fizica,

profesor i-a fost chiar dirigintele clasei, Candin Ciocan, cel care avea sa fie si director

al liceului din Brad intre 1932 si 1948.

In cei opt ani de scoala, elevii erau implicati in multe activitati culturale si

stiintifice. Isi prezentau propriile creatii literare, in cadrul Societatii de Lectura "Ion

Creanga", participau la cercul de matematica, cantau in corul si in orchestra liceului,

ambele infiintate de Gheorghe Parvu. Sub indrumarea acestui pasionat profesor de

muzica, Zian a invatat sa cante la flaut. Elevii din ultimul an, indeosebi, pregateau o

serbare, in care punctul central era reprezentarea unei piese de teatru din dramaturgii

romani sau clasicii universali. Cu siguranta, in acei ani petrecuti la Brad, viitorul

ieromonah Arsenie a citit scrierile unor dramaturgi precum William Shakespeare sau

Edmond Rostand, pe care ii va cita in conferintele sale publice.

Doua evenimente au marcat copilaria si adolescenta lui Zian, in vremea sederii

sale la Brad, intre 1917 si 1929. Mai intai a fost divortul parintilor, pe cand el avea

doar 11 ani. Printr-o sentinta a Tribunalului din Arad, casatoria dintre Iosif si Crestina

Boca s-a desfacut in luna martie a anului 1922. Nu stim cand si din ce motive au

inceput neintelegerile dintre tatal si mama acestuia, dar cu siguranta aceasta despartire

a lasat urme in sufletul tanarului elev. A devenit poate mai interiorizat, cum se

intampla uneori cu acei copii lipsiti de bucuria unei vieti de familie traite in armonie.

In autobiografia din 1945, va scrie: "De pe atunci mi se remarca o anumita inclinatie

spre singuratate si spre probleme de religie, chiar peste puterile mele de atunci."

Poate amintirea acelei dureri provocate de despartirea parintilor il va face - pe

cand va ajunge staret si duhovnic la Manastirea Brancoveanu de la Sambata, si apoi

pana la sfarsitul vietii, cercetat si iubit de mii de oameni - sa acorde familiei si relatiei

dintre sot si sotie cea mai mare atentie, constient ca: "Decaderea neamului pleaca de

la decaderea moral-biologica a indivizilor. Aceasta se manifesta in familie si prin

aceasta in interiorul neamului. De aceea, pentru regenerarea neamului e necesara

regenerarea familiei, care trebuie sa-si indepli neasca rolul de nastere a copiilor

sanatosi fizic si mintal. E necesara pazirea curatiei trupesti si spiri tuale pana la

casatorie, care trebuie sa fie binecuvantata de Dumnezeu in Taina Casatoriei. Tinerii

sa pazeasca cenzura din interior, prin credinta si moralitate crestina, si cenzura din

exterior, prin evitarea desfranarii, atat inainte, cat si in timpul casatoriei."

Decesul prematur al tatalui sau, la numai 45 de ani, va fi lasat si el o durere

adanca in sufletul lui Zian. Despre Iosif Boca, Parintele Arsenie va spune: "La intrarea

in cursul superior de liceu, am ramas orfan de tata, care era cizmar de meserie si

foarte bun pedagog cu fiul sau. Stiu pana astazi ca m-a batut odata ca sa nu mai pierd

timpul - ceea ce i-am fagaduit cu lacrimi si n-am uitat pana acum. Si de multe ori mi-a

folosit in viata."

Despre conceptia sanatoasa de viata pe care Iosif Boca a insuflat-o fiului sau ne

convingem si din sfatul pe care i l-a dat lui Zian, pe cand acesta avea 14-15 ani, acela

de a nu frecventa salile de dans, locurile unde de obicei se nasc poftele carnale intre

tineri. Parintele Arsenie si-a amintit de aceasta povata in timp ce scria despre

preocuparile pe care le-a avut in perioada in care a fost student la Academia Teologica

"Andreiana" din Sibiu: "N-am dansat si n-am invatat lucrul acesta. Imi dase tata grija

asta - si mai cu deosebire, cand eram teolog nu-mi puteam inchipui sa fac asa ceva."

Ceea ce a devenit Parintele Arsenie, pictor de suflete, dupa modelul Domnului

nostru Iisus Hristos - cum il numeste Nichifor Crainic, nu este fara legatura cu anii

petrecuti pe bancile Liceului National Ortodox "Avram Iancu" din Brad, la care

adeseori revenea cu recunostinta si pioasa amintire, ca la o adevarata Alma Mater , caci

aici, in Tara Zarandului, pe cararile de taina ale lui Horea si Iancu, unde romanii au

faurit vetre ale rezistentei in fata dezlantuirilor istorice, au inmugurit primele

manifestari in lumea spiritului, ale tanarului care mai tarziu a reinviat cu vi ata si cu

propovaduirea duhul Filocaliei in viata religioasa a poporului roman, cum zicea

Parintele Dumitru Staniloae.

Spunea cineva ca despre Eminescu trebuie sa vorbim in soapta, ca sa nu-i

tulburam linistea in eternitate. "Pe el il simtim in fosnetul de frunze, in sopotul apelor,

in clipitul stelelor, in stralucirea luceafarului de ziua. El este partea noastra de cer" ,

scria Constantin Noica.

Un tanar frumos, pentru care anii tinereții n-au fost pierdere de vreme: "Orice

ora, orice minut sunt scumpe. Ne sunt date cu socoteala si o sa ni se ceara socoteala

de ele!... In orice vreme ne putem mantui sau ne putem pierde. Cine nu da lui

Dumnezeu vremea sa, pe acela Dumnezeu il va lipsi de fericirea vesnica." (Arsenie

Boca).

Bibliografie:

Cărti:

1. BOCA, pr. Arsenie, Cărarea impărăției, Editura Charisma, București, 2006;

2.† STOENESCU, episcop Daniil, Părintele Arsenie "Omul îmbrăcat în haină de in şi

îngerul cu cădelniţa de aur", Editura Charisma, București, 2008;

Articole on-line:

3. IACOB, Valentin, Pe urmele Parintelui Arsenie Boca: anii adolescentei –

Spiritualitate, nr. 961, martie 2011, în Formula AS, www.formula-as.ro;

4. MANOLIU, Ion-Costin, Copilaria unui sfant – Spiritualitate, nr. 956, februarie

2011, în Formula AS, www.formula-as.ro;

5. Idem, La Brad, pe urmele Parintelui Arsenie Boca – Spiritualitate, nr. 964, aprilie

2011, în Formula AS, www.formula-as.ro;

6. Idem, Parintele Arsenie Boca 100 de ani de la nastere – Spiritualitate, nr. 938,

februarie 2010, în Formula AS, www.formula-as.ro;

7. www.arsenieboca.ro.