Bazele tehnologiei informatiei

Absolvent:Iriza Elena Maria

UNIVERSITATEA DIN PETROŞANIFacultatea de Inginerie Mecanică şi Electrică

Curs postuniversitar de conversie profesională: EDUCAŢIE TEHNOLOGICĂ

Coordonator ștințific:Conf.univ.dr.ing. Gabriel Praporgescu

Introducere

Orice societate nu poate exista fără informaţie şi

comunicare. Cantitatea de informaţie este în continuă creştere

şi aceasta este caracteristica evoluţiei societăţii umane, care se

află în faza societăţii informaţionale.

“Alimentarea” oamenilor cu informaţia de care au

nevoie are darul de a duce la generarea unor noi şi noi fapte,

adică tot informaţie. Informație nouă.

Pentru a evidenția importanța sistemelor informaționale,

am realizat lucrarea de față, structurată pe 3 capitole.

Primul capitol descrie conceptele de bază privind

tehnologia informațională și de comunicare.

Cel de-al doilea capitol prezintă elementele

fundamentale de structură ale unui calculator electronic și

principiile de funcționare.

În ultimul capitol al lucrării am realizat o prezentare

generală a sistemelor de operare, caracteristicile, obiectivele și

funcțiile acestora .

Societatea informațională pune accent nu numai pe

informaţie, ci şi pe apariţia a noi moduri de viaţă ca urmare a

modificării viziunii asupra lumii.

În primul rând, informaţia este o resursă economică pe

care întreprinderile trebuie să o deţină şi să o utilizeze pentru a

ocupa o poziţie cât mai bună în mediul concurenţial actual.

În al doilea rând, informaţia este utilizată de oameni din

întreaga lume în activitatea lor de consumatori informaţionali.

În al treilea rând în societatea informaţională se pune

accentul pe infrastructuri informaţionale globale.

Dezvoltarea infrastructurii informaţionale presupune

realizarea a cât mai multe linii de comunicaţii prin care se fac

legăturile între reţelele de calculatoare, între noile reţele create

prin intermediul telefoniei mobile, a televiziunii prin cablu, a

sistemelor personale de comunicaţii prin satelit.

Zona informaţională comună este constituită din mai

multe niveluri indivizibile, şi anume :

1. informaţia ca atare, în format electronic (baze de date);

2. componentele hardware şi software disponibile utilizatorilor

pentru a prelucra aceste informaţii;

3. infrastructura fizică (cablu, reţele de comunicaţii radio şi

prin satelit);

4. serviciile de bază ale telecomunicaţiilor, în special e-mail,

transfer electronic de date, acces interactiv la baze de date

şi transmiterea interactivă a imaginii digitale;

5. aplicaţiile care oferă utilizatorilor serviciile specifice de

care au nevoie pentru a utiliza nivelurile anterior

menţionate.

6. utilizatorii care nu au fost instruiţi în vederea folosirii aplicaţiilor,

dar care sunt conştienţi de potenţialul utilizării tehnologiei

informaţionale şi de condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească

pentru a beneficia de avantajele ei.

Pentru a fi percepută, informaţia trebuie exprimată într-o

formă concretă. Această formă concretă se numeşte dată.

Prin dată se înţelege un număr, o mărime, o relaţie care

serveşte la rezolvarea unei probleme sau care este obţinută în

urma unei cercetări urmând a fi supusă unor prelucrări. Data poate

fi considerată materia primă pentru informaţie.

Data are o existenţă obiectivă, tangibilă. Dacă data are o

existenţă fizică, tangibilă, informaţia există numai în receptor,

fiind intangibilă.

Tehnologiile informaţionale cuprind procesele,

metodele, tehnicile şi operaţiile necesare prelucrării automate a

datelor. Ele întrunesc un bogat set de funcţii, aspecte și

activităţi.

Tehnologiile informaţionale s-au dezvoltat ca răspuns la

necesităţile de prelucrare a informaţiilor, fenomen cauzat de

industrializarea societăţii.

Astăzi, puţine aspecte ale vieţii cotidiene au rămas în

afara sferei de influenţă a tehnologiei informaţionale, iar pentru

organizaţii ele reprezintă cu adevărat o miză strategică din care

pot decurge numeroase avantaje concurenţiale.

Tehnologiile informaţionale oferă noi soluţii în

domeniul comunicaţiilor, hardware, software, precum şi în

reproiectarea proceselor economice în întreprinderi.

Dacă echipamentele şi reţelele reprezintă suportul fizic

al oricărui sistem informatic, software-ul este suportul logic,

prin intermediul căruia se organizează şi se gestionează

informaţiile vehiculate.

Principalele tehnologii informaţionale care conduc întreprinderile

spre modernitate, iar societatea spre globalizare sunt:

• Internetul;

• Recunoaşterea optică a caracterelor;

• Bancomatele (Automat Teller Machine - ATM);

• Sistemele electronice de realizare a întâlnirilor;

• Tehnologia groupware şi gestiunea electronică a documentelor;

• Inteligenţa artificială şi aplicaţiile ei;

• Tehnologia multimedia;

Sistemul informaţional reprezintă un cadru organizat

format dintr-un ansamblu de resurse care asigură colectarea,

controlul şi gestionarea datelor prin parcurgerea unor etape

succesive în scopul furnizării informaţiilor, printr-o reţea de

comunicaţii, diferiţilor utilizatori pentru ca aceştia să îşi

realizeze obiectivele propuse .

Sistemele tind să se extindă şi să se formalizeze pe măsură ce

organizaţia devine tot mai complexă.

Finalitatea sistemului informaţional este furnizarea de

informaţii sub o formă direct utilizabilă, la momentul oportun, în

scopul asigurării unei bune funcţionări a sistemului operaţional,

precum şi a luării deciziilor la diferite niveluri.

Un sistem electronic de calcul constituie un ansamblu

funcţional destinat prelucrării automate a datelor furnizate de

utilizatori în scopul obţinerii informaţiilor.

Pentru realizarea acestui obiectiv, acesta are nevoie atât

de echipamente (componentele hardware), cât şi de un set de

programe (componentele software) care determină prelucrările

care se fac asupra datelor prin intermediul componentelor fizice

ale sistemului de calcul.

Hardware-ul reprezintă componenta fizică a unui sistem

de calcul, adică ansamblul de echipamente care alcătuiesc

sistemul de calcul. Ele sunt formate din calculatorul propriu-zis

şi echipamentele periferice şi sunt folosite pentru culegerea,

stocarea, prelucrarea, redarea şi transmiterea rezultatelor.

Software-ul reprezintă ansamblul de programe care fac

posibilă realizarea funcţiei sistemului de calcul, de prelucrare a

informaţiilor, şi care constituie suportul logic de funcţionare a

unui sistem de calcul.

Componenta software a unui sistem de calcul cuprinde la

rândul ei programe grupate în mai multe categorii, după natura

problemelor pe care le rezolvă.

Firmware-ul este componenta de programe încărcate în

memoria fixă ROM de către producătorul sistemului de calcul.

Această componentă se află la limita dintre hardware şi software,

reprezentând software-ul integrat în partea de hardware.

În structura unui calculator distingem două categorii de

componente: unitatea centrală, echipamentele periferice.

Unitatea centrală constituie componenta de bază a

sistemului de calcul. Echipamentele periferice asigură comunicaţia

calculatorului cu lumea înconjurătoare.

Echipamentele periferice sunt absolut necesare activităţii

şi fac să crească performanţele calculatoarelor. Ele mediază

schimbul de date şi informaţii dintre unitatea centrală şi mediul

extern, asigurând în acelaşi timp compatibilitatea formatului de

reprezentare a datelor.

Principalele funcţii ale echipamentelor periferice sunt

următoarele:

• introducerea datelor, programelor şi a comenzilor în memoria

calculatorului;

• redarea rezultatelor prelucrărilor sub o formă accesibilă

utilizatorului;

• asigurarea supravegherii şi posibilităţii de intervenţie a

utilizatorului pentru funcţionarea corectă a sistemului în timpul

unei sesiuni de lucru.

Principalele funcţii ale unitații centrale sunt următoarele:

• Prelevarea datelor de la dispozitive periferice

• Procesarea datelor

• Stocrea datelor

• Transmiterea datelor către dispozitivele periferice

Sistemul de operare poate trata erorile fizice (de

exemplu, erori de citire/scriere în memoria externă, erori de

acces la un echipament periferic, lipsa din configuraţia

sistemului de calcul a unui echipament, etc.) sau erorile logice

care pot să apară în timpul executării unui program (de exemplu,

operaţii interzise, ca împărţirea la 0).

Sistemul de operare îndeplineşte şi o serie de funcţii

auxiliare, cum ar fi: contabilizarea activităţii sistemului de

calcul, jurnalizarea comenzilor adresate interpretorului de

comenzi al sistemului de operare, jurnalizarea erorilor, etc.

În concluzie, una din caracteristicile fundamentale ale epocii

actuale o reprezintă explozia informaţională determinată de creşterea

ritmului de dezvoltare a societăţii şi de avântul fără precedent al ştiinţei

şi tehnicii.

Astfel, prelucrarea electronică a datelor a fost şi devine tot mai

mult o necesitate stringentă pentru toate domeniile activităţii umane.

Putem spune, deci, că informatica - ştiinţa culegerii,

transmiterii, stocării şi prelucrării automate a datelor - pătrunde, pe zi

ce trece, în tot mai multe sfere de activitate, generalizându-se.

VĂ MULȚUMESC