Povestiri Religioase Vol 3

8/15/2019 Povestiri Religioase Vol 3

1/105

Pag. 200

Culegeri din ziarele pã rintelui Iosif Trifa

1923 - 1938

Culegeri din ziarele pãrinteluiIosif Trifa


2/105

Pag. 200


3/105

Povestiri religioase - Vol 3 Pag. 201

1930 - OD-32-1 - 10-VIII-1930Biblia

Un om a venit la mine într-o zi la redacþie,cerîndu-mi sã-i dau o Biblie. De multe ori amcitit, spunea el, cã în aceastã carte se gãsescînvãþãturile care duc la mîntuire.

I-am îndeplinit dorinþa. A luat cartea, aînvelit-o într-o gazetã º i a aºezat-o cu grijã întraistã. Omul era dintre creº tinii cu inimã bunã,împlinindu-º i datoriile cãtre bisericã º i cãtresuflet, dar f ãr ã sã aibã o deosebitã grijã pentrumîntuirea sufletului sãu.

Întors acasã, scoate carteaº i, în vreme der ãgaz, începe sã citeascã cu glas înalt, ca sã audãº i soþia. Într-o bunã zi, citind el iar ãº i CuvîntulDomnului, se opreº te deodatã º i întorcîndu-secãtre soþia sa zice: Nevastã, dacã e drept ce se

spune în cartea aceasta, atunci noi nu umblãm pecalea cea adevãratã, atunci noi r ãtãcim! ª i citimai departe.

Peste cîteva zile se opri din nou în cursulcitirii º i cutremurat, spuse soþiei: Dacã eadevãratã aceastã carte, atunci noi sîntem pierduþi!

Adînc mîhnit omul, totuº i nu încetã cu citirea,la care se dedaseº i prin care gãsise cuvîntulvieþii. Nu peste mult însã, plin de bucurieº i

înviorat sufleteº te, îº i ridicã privirea din carteº ise îndreptã cu vorba caldã cãtre soþia lui: Dacãaceastã carte este de la Dumnezeu,º i ea trebuiesã fie de la Dumnezeu, atunci eu sînt mîntuit. Înadevãr omul gãsise calea mîntuirii, a trecut dinmoarte la viaþã º i-a aflat odihnã º i pace înDomnul,º i tãrie împotriva tuturor ispitelor.

Ca º i fiul r ãtãcit se întorsese în casa pãrinteluisãu, º i a tr ãit de acum citind mereu CuvîntulDomnului, Biblia, sporind în dreptateº i înadevãr, avînd bucurie de viaþã º i pace întreoameni, care dau roduri de mîntuire.

Încearcã º i tu, iubite cititor, sã faci la felº ivei gãsi cel mai puternic reazem în lupta vieþii.

1930 - OD-32-3 - 10-VIII-1930Lipsa de cuviinþã în bisericã

Mulþi acuzã serviciul divin cã e prea lung, pãrîndu-li-se mult a sta în casa lui Dumnezeu oor ã sau douã.

Nu cultul divin trebuie scurtat, cãci elreprezintã faptele mai importante din viaþaDomnului nostru Isus Hristos, ci inimaº iîntreaga noastr ã viaþã sufleteascã trebuie sã serenascã din nou.

În Testamentul Vechi profeþii cu cîtã însufleþire vorbesc despre cinstea ce se cuveneatemplului.

La sãrbãtoarea Paº tilor, evreii din toate provinciile imperiului roman, veneau la Ierusalimsã se închine în templuº i sã aducã jertf ã, ceconsta din animale.

Templul era împãr þit în sfîntaº i sfîntasfintelor. În aceasta din urmã se pãstrau tablele

legii, date lui Moise pe Muntele Sinai,º i toiagullui Aaron, cele mai de preþ documente alelegãturii lui Iehova cu poporul lui Israel.

Arhiereul putea sã intre în sfînta sfintelornumai odatã pe an, la ziua împãcãrii.

Din cauza aceasta, era considerat locaº sfînt,º i mare pãcat f ãcea acela care ar fi necinstittemplul prin purtarea sa necuviincioasã.

Dovadã str ãlucitã ne-a dat Mîntuitorul, cînd a

scos pe negustoriº i pe zarafi cu biciul din templuzicîndu-le: Casa Tatãlui Meu este o casã derugãciune, iar voi aþi f ãcut din ea o peº ter ã detîlhari. Ap. Pavel spune: în bisericã toate sã sefacã dupã rînduialã.

Dacã templul era casa lui Dumnezeu, cu atîtmai mult sînt bisericile creº tine. Mãreþ º iîmpodobit a fost templul lui Solomon, dar nuîntrece în splendoare bisericile, deoarece în el, întemplu, se jertfeau animale, pe cînd pe altarele bisericilor se aflã trupulº i sîngele Mîntuitorului.ª i voi fi cu voi pînã la sfîr º itul veacurilor - a zisEl.

Creº tinii sã intre cu sfialã º i plini de sfinþenieîn sfîntul lãcaº .

Dar durere, poate cei mai mulþi creº tini nu sînt pãtrunº i de sfinþenia sfîntului locaº , pe care-l

cerceteazã duminicaº i în sãrbãtori. Dacã ar ficuprinº i de evlavie ar urmãri cu atenþie sfinteleslujbe, ar fi preocupaþi de sublimele adevãruricreº tine º i nu s-ar vedea indiferenþã, r ãcealã º i plictisealã.

Credem cã mare faptã am f ãcut dacã cutreier ãm pe la icoane cu lumînãri în mînã,neþinînd seamã de actul ce se sãvîr ºeº te în acelmoment. Sã ne gîndim cã întrerupem nu numai


4/105


slujba divinã, dar smintimº i pe credincioº ii carese roagã º i vor sã asculte cîntãrile liturgice.

Pentru a ne ar ãta o hainã luxoasã, sãrutãm perînd toate icoanele de la altar. Atenþia celor cestau mai aproape de altar este conturbatã de ceice intr ã cu o lumînare în mînã, o pun în faþa

altarului, se închinã º i ies cu credinþã cã º i-auîndeplinit datoria faþã de Dumnezeu.

Vai de acela prin care vine sminteala -º i în altloc zice: Milã voiesc, iar nu jertfe.

Sã pãr ãsim aceste obiceiuri urîte din sfînta bisericã º i sã ne apropiem de Dumnezeu cu duhulº i cu adevãrul.

1930 - OD-33-3 - 17-VIII-1930Nu întã rîta copiii

Dacã necã jeº ti pe un cîine, pînã te muºcã, tute faci vinovat de aceasta. Dacã superiº i aþîþicopiii º i servitorii pînã ce izbucnesc de mînie,

atunci a cui e vina? Aceeaº i Biblie, care porunceº te copiilor sã asculte de pãrinþi, maispune încã: Pãrinþilor, nu întãrîtaþi pe copiiivoº tri, ca sã nu-º i piardã nãdejdea(Col. 3, 21) .

1930 - LS-34-1 - 24-VIII-1930

Înger sau demon?Femeia are un mare rol în lumea aceasta. Ea a

fost dãruitã cu un suflet mai simþitor pentru cadin acest suflet sã împrumute calitãþi bunegeneraþiei viitoare formatã din copiii de astãzi .Deci cum sînt femeile (mame) de astãzi, aºa va figeneraþia de mîine, cãci foarte rar se întîmplã caînvãþãturile bune de la mamã, întãrite cu exempleº i continuã supraveghere, sã nu dea rod însufletul copilului devenit om mare. În privinþaaceasta istoria ne aratã cã oamenii mariº icreº tinii ridicaþi pînã la rangul de sfinþi au fostaceia care au avut mame cu suflet mareº i creº tin,º i despre o astfel de femeie (mamã) se poatespune cã este un înger.

Dar cu durere trebuie sã spunem cã astfel defemei ne cam lipsesc astãzi. Femeia emancipatãde azi, nu prea consider ã o mîndrie pentru ea amerge cu copilul de mînã la bisericã, unde sã-icimenteze virtuþile creº tineº ti în sufletul sãucrud, ci mai curînd se ocupã de alte lucruri.Femeia de la oraº mai curînd se plimbã cu cãþelulde mînã º i uitã cã dacã n-are copil, mai frumosi-ar sta cu un orfan de r ãzboi de mînã, decît cuanimalul cu care n-are nici o în rudire, iar dacãare copil îl lasã pe mîna servitoarei, care-l creº tecum poateº i cum º tie. Femeia de la sat mai devoie bunã, mai de necaz o ia prin vecini pe laminciuni, pe la cîrciumã, etc, º i copiii îi lasã înmila Domnului.

Din astfel de copii au sã devinã cei maidestr ã bãlaþi oameni, hoþi º i tîlhari de la drumulmare, criminali, etc.

Natural cã pentru creº terea copiilor ester ãspunzãtor º i tatãl, dar mai mult mama. Dãm mai jos o fioroasã crimã sãvîr º itã de un fiu laîndemnul mamei contra tatãlui sãu º i care a fost publicatã într-un ziar din Bucureº ti:

Rentierul Fritz Engel, de lîngã Konigsberg,din Germania, tr ãise în cea mai bunã armonie cusoþia lui timp de 20 de ani . În ultimul timp însã

se ivir ã adesea certuri, deoarece femeia de peste40 de ani, întreþinea relaþii de dragoste cu untînãr ºomer de 25 de ani. Amantul frecventa deasemeni pe fiul cel mai mic al lui Engel, Adolf,care ducea o viaþã destr ã bãla tã la Konigsberg.Engel a fost gãsit ucis în pãdure, iar purtareanevestei sale la gãsirea cadavrului a dat de bãnuit poliþiei, care a arestat-o caº i pe bãiatul º iamantul ei. Detectivii au gãsit un pistol la o fatã,la care Adolf venise dupã crimã sã-º i spelemîinile de sînge. Fiul criminalul a f ãcutmãrturisiri complete, declarînd însã cã mama luiîl silise aproape la aceastã faptã. Îi promisesechiar 700 de mãrci (28.000 de lei), dupã comiterea crimei, ca sã-º i poatã cumpãra omotocicletã.

În ziua fatalã, povesteº te Adolf Engel, mamamã îmboldi. Ei, Adolf, o faci astãzi? Iar seara îif ãcui pe plac. Mi-am gãsit un ascunziº dupã un brad, în drum spre Konigsbergº i am tras în tatãlmeu la 3 paº i depãrtare. Tata s-a pr ã buº it pedrum, tînguindu-se: Încaltea, omoar ã-mã de tot,atunci n-o sã mai stau în calea zgripþuroacei! Dinmilã am mai tras încã un glonþ în capul tatii. Amvrut apoi sã mã sinucid, dar arma se defectase.

Faþã de aceste mãrturisiri ale fiului sãu, soþiaº i mama criminalã n-a mai negat evidenþafaptelor. Amantul ei, cãruia nu i-a putut fidoveditã vreo legãtur ã cu aceastã crimã, a fosteliberat din arest.

Despre o astfel de mamã criminalã putemspune cã este un demon. Trebuie însã sã constatãm un lucru, cã deº i poetul nostruEminescu a caracterizat pe femeie cã este înger sau demon, totuº i un astfel de demon grozav estestr ãin. Noi zicem sã ne fereascã Dumnezeu deastfel de demoni, sã dea Dumnezeu ca la noi sãfie tot îngeri.

Iosif Trifa.


5/105


1930 - OD-34-1 - 24-VIII-1930Unde oamenii se culcã cu Biblia la cap

Un gazetar de la noi a fost în vara asta într-ocãlãtorie prin Suediaº i despre cele vãzute º iauzite pe acolo a scris multe lucruri interesante.Seara cînd m-am retras sã mã culc - scriegazetarul - pe mãsuþa de la cã pãtîiul capului amaflat o Biblie scrisã pe româneº te (º i în þar ã lanoi n-o poþi afla!). Mult m-am mirat de acestlucru, dar în cealaltã zi am aflat cã pe acolo aºae datina, sã citeascã oamenii din Biblie searaînainte de culcare. Pe aici aºa dorm oamenii, cuBiblia la cap... Dar aceasta încã nu e un lucru demirare. În Suedia nu se fur ã - scrie mai încologazetarul. Într-o duminicã am vãzut un vînzãtor de bomboane careº i-a lãsat negoþul desf ãcut în piaþã º i pe tarabã a lãsat niº te bani mãrunþi pentru

schimbº i apoi a intrat în bisericã sã asculteº i elsfînta slujbã. Cînd a ieº it, º i-a gãsit banii sporiþicu negoþul ce-l cumpãraser ã trecãtorii (o, ce ar fi pãþit la noi!...). Eu m-am mirat mult de aces telucruri, dar oamenii de acolo se mirau de mirareamea cãci în þar ã la ei era un lucru de tot firesc sãnu se fure nimic...

Ce înseamnã aceste stãri din Suedia? Înseamnãcã pe acolo nu în zadar se culcã oamenii cuBiblia la capº i nu în zadar citesc în ea, cãci

învãþãturile din Cartea lui Dumnezeu au trecutº iîn viaþa º i purtãrile lor. O ce stãri binecuvîntatevor fi înþara Suedieiº i o, cum s-ar îndreptaº istãrile dinþara noastr ã, dacã oamenii ar tr ãi aºa

cum spune Cuvîntul lui Dumnezeu din Biblie! Noi însã tr ãim un creº tinism f ãr ã Hristosº i f ãr ã putere asupra faptelor noastre. Din creº tinismulnostru lipseº te miezul (faptele bune)º i r ãsunã numai gãocile goale. Eu am cunoscut o femeiecare citea de numai ce r ãsuna din Psaltireº idormea cu Visul la cap, darº tergea tot pe ce punea mîna. Aºa-i º i în politicã: Doamne, cîþideclamã din gur ã despre iubirea de patrieº ineam, dar cu mîinile scotocesc prin buzunareleþãrii.

Mai adînc românilor, mai adînc sã intr ãm º inoi în duhul Evangheliei Mîntuitorului. Maiadînc plugarule, mai adînc, asta e taina plugãritului,º i tot asta eº i taina unei vieþi decreº tin adevãrat.

Numai aceastã adîncire a vieþii noastre înînvãþãturile Domnuluiº i Mîntuitorului nostruIsus Hristos, va putea schimba înspre bineº istãrile bolnave dinþara noastr ã cea nouã!

Iosif Trifa.

1930 - OD-34-1 - 24-VIII-1930Cã lã torul

Într-un castel frumos care astãzi e numairuinã, locuia un om bogat. El cheltui mulþi bani pentru a-º i împodobi castelul sãu, dar faþã de ceisãraci nu se prea milostivea.

Odatã veni la el la castel un biet cãlãtor º i îiceru culcuº peste noapte. Bogatul semeþ îlrespingeº i îi zice:

- Acest castel nu-i han! Cãlãtorul r ãspunde:- Daþi-mi voie sã vã pun 3 întrebãri, º i apoi

voi pleca. Bogatul zise:- La aceste întrebãri voi r ãspunde bucuros.

Cãlãtorul îl întrebã deci:- Cine a locuit înainte de dv. în acest castel?- Tatãl meu, r ãspunse bogatul.- Cine a locuit înainte de tatãl dv. aici?

- Bunicul.- Cine va locui dupã dv. aici?- Fiul meu, aºa vrea Dumnezeu.- Acum, zise cãlãtorul, dacã fiecare locuieº te

numai un anumit timp în acest castelº i mereuunul lasã pe celãlalt în castel, atunci dv. nusînteþi decît un oaspete!... Acest castel este unadevãrat han. De aceea nu cheltuiþi aºa mult pentru împodobirea acestei case, care vã gãzduieº te puþin timp; mai bine fiþi milostiv faþãde cei sãrmani!

Cuvintele cãlãtorului înduioºar ã pe bogat, îlgãzdui peste noapteº i din acel moment s-a f ãcutun binef ãcãtor al sãracilor.

Iosif Trifa.

1930 - OD-34-1 - 24-VIII-1930Tã ierea este bunã º i trebuincioasã

Un harnic vestitor al Evangheliei povesteº teurmãtoarele:

Eu am în gr ãdina mea cam 75 de tulpini detrandafir, ai cãror trandafiri îi fac bucheþele º i î iduc la bolnavii din spital unde sînt împãr þiþi

fiecãruia. În primãvara trecutã veni gr ãdinarul cuo foarfecã mareº i f ãr ã nici o milã taie dintrandafir. Eu i-am atras atenþia gr ãdinarului,sã nu taie f ãr ã mi lã aºa de mult trandafirul, cãcianul trecut am avut 3.000 de trandafiri.


6/105


- ª i cîþi nãdã jduiþi sã aveþi vara aceasta?- Apoi, cam 4.000, r ãspunsei eu. Pentru asta

luã el cuþitul º i tãie º i mai mult.- Dar dv. îi tãiaþi aproape cu totul, zisei eu.

Nu tai lemnul care poartã trandafiri, ci numai pecel sãlbatic; sau vreþi frunze în loc de trandafiri?

Eu º tiu ce fac, îmi pricep eu meseria.Astfel întrebuinþeazã º i Gr ãdinarul Cel ceresc

cuþitul încercãrilor ca sã înlãture din noi lemnulsãlbatic, cãci El nu vrea sã aibã frunze, ci roade.

Iosif Trifa.

1930 - OD-34-4 - 24-VIII-1930Dacã ar fi sã pierdem avutul, ce ne trebuie viaþa?

Aceste vorbe s-au spus de oameni atunci cînd potopul de ape venea asupra caselor lor, înultimele mari inundaþii ce au fost înþara noastr ãº i în timp ce incendiile din sã ptãmînile trecute pref ãceau în cenuºã avutul mai multora, lãsîndu-i pe drumuri.

ª i ele aratã foarte bine, cum înþeleg astãzioamenii viaþa.

Viaþa oamenilor de astãzi este atît dedespãr þitã de ceruri, încît ea nu se poate înþelegef ãr ã de avutul pãmîntesc. Sînt astãzi oameni lipiþide avutul cel pãmîntesc, pe care îl iubesc maimult decît viaþa lor.

- Cãci ce ne trebuie viaþa, dacã pierdemavutul?ª i nu îº i dau seama oamenii, cã º i viaþalor, º i avutulº i copiii lor, toate sînt ale luiDumnezeu.ª i cã mai presus de orice este sã-º iînchine viaþa lui Dumnezeu, din voiaº i dragostealor. Îº i lipesc oamenii sufletul de avutul pãmîntesc, pe care li l-a dat Dumnezeuº i nu segîndesc sã tr ãiascã din încrederea în Dumnezeu,Cel ce poate face pîini din pietreº i aur din pãmînt, cãci doar El este Stã pînul firii.

Dumnezeu este bogãþia cea necuprinsã a lumii.S-ar putea spune: Dacã ar fi sã pierdem peDumnezeu, ce ne trebuie viaþa? ª i aceasta esteadevãrat.

Dar pentru oamenii de azi Dumnezeu nu este

o bogãþie, nici mãcar atît cît avutul lor, dinmoment ce îº i dau viaþa pentru avutul cel

pãmîntesc, dar nuº i-o închinã lui Dumnezeu, nuo jertfesc pentru El, nu luptã pentru Împãr ãþiaLui. Existã pe pãmînt oare o nebunie mai maredecît aceasta?

Cum poate satana sã întoarcã astfel minteaoamenilor, încît sã nu mai vadã nici cea mai

limpede luminã! Desigur pentru cã gãseº te pe omsingur, despãr þit de Dumnezeu. Niciodatã nu va r ãtãci astfel cel ce stãruieº te

necontenit a r ãmîne lîngã Domnul, a fi cu Eltotdeauna, cu rugi fierbinþi sã se apropie de El, sãtr ãiascã cu El, Stã pînul vieþii º i izvorul celnesfîr º it de dragoste al lumii. Acel ce îº i puneviaþa sa în palma lui Dumnezeu, încredinþînd-o înfiecare zi Lui, cel ce aleargã f ãr ã obosealã sã-Ispunã Lui toate bucuriileº i durerile vieþii º i sãcear ã sfat º i puterea de la El, acela nu va putea fi

cuprins de satanaº i întors astfel de la adevãr.A putea sã r ãmîi singur numai cu Dumnezeu,º tiind cã El este totul, deoarece tot ce ai avutº ide care ai fost despãr þit, Elþi-a dat. Înþelepciunealumii pune oamenilor astfel de încercãri.

Cel ce a putut sã r ãmînã singur numai cuDumnezeuº i sã tr ãiascã prin El, acela are maimult decît orice avut, orice viaþã, orice bucurieº ifericire a vieþii, cãci acela a cucerit mai multdecît toatã lumeaº i tot cerul: pe Dumnezeu!

ª i Dumnezeu îl va r ãsplãti, aºa cum numai Elº tie º i poate sã r ãsplãteascã.

Iosif Trifa.

1930 - OD-35-1 - 31-VIII-1930Profeþi º i oameni

Poþi t r ãi în mijlocul oamenilorº i totuº i în pustie, tot aºa precum poþi vieþui în pustieº itotuº i în mijlocul oamenilor.

Iatã una dintre cele mai str ãlucite dovezidespre întîietatea esenþialã a sufletului faþã detrup. În zadar îº i duci viaþa în centrul celui mai populat oraº din lume, dacã tu nu vezi în oameniidin el decît obiecte de cîº tig bãnesc. ª i iar ãº i, deþi-ai duce greul zilelor în cel mai neumblatþinut,dar gîndulþi-e numai la nevoile oamenilor, ceamai întinsã pustie tu o vezi plinã de semenii tãi.

Ioan Botezãtorul a fost unul dintre puþinii

oameni, care au fugit din mijlocul semenilor sãica sã poatã cugeta mai bine asupra mîntuirii lor.În lunga-iºedere de ascet riguros, în pustiaIudeii, n-a f ãcut altceva pînã în ziua în careoamenii l-au aflat, decît s-a gîndit la pãcatele poporuluiº i la felul în care-l va pregãti sã primeascã pe Mîntuitorul lui.

Cã puþini au fost aceia care l-au urmat, cã r ãutatea unei femeiº i nesocotinþa unui împãratl-au omorît, aceasta-i o soartã care i-a urmãrit petoþi mariiº i Dumnezeieº tii binef ãcãtori ai acesteilumi.


7/105


Fireº te, cel mai mare om nãscut din femeie -cum îl numeº te Mîntuitorul - nu s-a temut der ãutatea oamenilor, iar buzele lui, chiar pe tipsiaînsîngeratã pare cã murmur ã: nu-þi este îngãduits-o ai de nevastã (pe Irodiada).

Iubiþi cititori! Sã nu credem noi cei de azi, cãfacem mare treabã înfiorîndu-ne la gîndulchinurilor prorocilor de demult. Mai bine amînceta sã ne tot lãudãm ca fariseii din Evanghelie,

cã de-am fi tr ãit noi pe vremea profeþilor º imucenicilor, ne-am fi purtat mai bine cu ei. Atîtatimp cît continuãm sã rostim cu r ãutate,drac are,ori de cîte ori un om urmãreº te ceva mai frumosº i mai de seamã decît faptele noastre.

Dacã vrem sã cinstim pe prorocii vechi, atuncisã ne deprindem a-i ascultaº i urma pe acei aizilelor noastre.Cãci Dumnezeu n-a încetat de a Se îngriji de poporul Sãu.

1930 - OD-39-1 - 28-IX-1930Copilul

Surîsul copilului e pentru familie soarele de primãvar ã, ce însenineazã fruntea pãrinþilor, este

adierea caldã care pãstreazã veºnic treaz foculdragostei între soþi.Pãrinþii vãd în copilul lor pomiºorul pe care

mama va altoi gingaºa r ãmuricã a dragostei faþãde Dumnezeuº i faþã de aproapele, a milei, aevlaviei; iar tatãl va altoi ramura hãrniciei, aînþelepciuniiº i a dreptãþii. ª i pãrinþii care îº icresc în felul acesta copiii, se împacã mai uºor cusoarta lor, înving cu resemnare greutãþile vieþii;cãci au urmaº care le seamãnã întru toate cele bune.

Dar dupã r ãzboiul cel mare, deodatã cuduºmanii religiei au apãrut în mod firescº iduºmanii copiilor, duºmanii acelora care auchipul nevinovãþiei º i al sfinþeniei.

De la ocolirea zãmisliriiº i pînã la provocareade avort, nici o treaptã din scara josnicelorº idiavoleº tilor mijloace de nimicire a copilului nuau fost nesocotite de duºmanii lui.ª i bieþiioameni nu vor sã înþeleagã cã dacã viaþa li se pare lips itã de orice înþeles, dacã nu le mai vinesã se apuce de nimic, dacã simt de atîtea orinevoia de a-º i pune capãt zilelor, aceasta sedatoreº te faptului cã au dat mîna cu duºmanii luiDumnezeuº i ai copilului.

Sub streaº ina casei unde lipseº te surîsulnevinovat al copiilor, nu-º i face cuib pasãreafericirii.

Dar ce sã se facã acei care nu pot avea copii,cei neroditori? De cînd Mîntuitorul nostru IsusHristos a propovãduit cea de-a 2-la naº tere,naº terea de sus, nimeni nu mai este nerodnic,dacã vrea. Sînt atîþia orfani în lumea aceasta,atîþia copii din flori pãr ãsiþi º i atîþia copii ainimãnuia în satele, dar mai ales în oraºele þãri inoastre, cãrora niciodatã nu le-a vorbit cinevadespre Dumnezeu, pe care nimeni nu i-a învãþatvreodatã sã se roageº i sã poatã deosebi binele der ãu.

Voi toþi, care nu puteþi avea copii dupã trup,luaþi-vã din mulþimea aceasta de micuþi

nenorociþi atîþia cîþi puteþi creº te º i naº teþi-i din

nou, dupã suflet. Sãdiþi în inimile lor dragostedin dragostea voastr ã º i credinþã din credinþavoastr ã în Dumnezeu,º i veþi vedea ce fericireînseamnã a putea fi pãrinte sufletesc. Pentruaceasta trebuie însã sã-i trataþi cu blîndeþe º i cusinceritate. Plîngeþi cînd ei greºesc, dar nu vã prefaceþi, cãci dacã copilul nu înþelege pref ãcãtoria, în schimb el o simte!

ª i-apoi, fireº te, pentru a putea naº te de sus pealþii, mai întîi trebuie sã fi tu însuþi nãscut. Cum poþi face aceasta? Schimbîndu-þi viaþa de pînã

acum, tr ãind pentru Domnul.Urîrea copilului face parte dintre releleîmpotriva cãrora luptã tovãr ãº ia OasteiDomnului. Arma cu care se luptã ostaº iiîmpotriva acestui r ãu este iubirea faþã de copiii pe care atît de mult îi iubeº te Domnul.

Intraþi în Oastea Lui!


8/105


1930 - OD-40-1 - 5-X-1930Mila faþã de animale

În fiecare zi de tîrg întîlnesc o mulþime desãteni, care vin cu bucate la oraº . Trudiþi în urma

atîtor luni de muncã º i obosiþi de drumul ce l-auf ãcut toatã noaptea, juncanii abia mai urnesc dinloc povara carului, pe urcuºul ce duce la piaþã.Cîteodatã greul carului stã mai-mai sã-i tragã cuel la vale.

Atunci biciul sau bîta sãteanului loveº te f ãr ãmilã peste spatele bietelor animale, care seopintesc din nou, iar sãlbãticia omului se revarsãîntr-o ploaie de înjur ãturi º i blesteme, careînfioar ã vãzduhul.

ª i ochii blîndelor animale se umezesc, nu dedurere, - cred eu - ci de milã faþã de nemilosullor stã pîn. Cînd mã gîndesc la cele ce îndur ã aceste fiinþe supuseº i blînde, acolo pe cîmp,unde sub povara prea mare din car roþile secufundã de jumãtate în pãmîntul galben, pe care ploile mãrunte de toamnã l-au f ãcut cleios, mã cutremur de groazã.

Cum poate cuteza cineva sã spunã cã þine

porunca întîia din decalog, atîta timp cît el se poartã necruþãtor cu animalele sale? Doar ele sîntde asemenea lucrul mîinilor lui Dumnezeu -º icine nesocoteº te opera, nu poate spune cã iubeº te

pe Creator! Nu poate sãlãº lui în aceeaº i inimã º i dragosteaº i cruzimea! Fiul lui Dumnezeu Însuº i ne-aînvãþat sã avem milã faþã de animaleº i sã leiubim. Cît de departe se cade sã meargã aceastãdragoste ne-a ar ãtat-o Mîntuitorul înînduioºã torul tablou al pãstorului celui bun, caresufletulº i-l pune pentru oile sale,º i pe care l-agãsit cel mai potrivit sã preînchipuie Jertfa Sa peCruce.

Într-adevãr, mila faþã de animale este una dincumpenele cu care se poate mãsura religiozitateaunui popor, cîtº i a unui singur ins. În Elveþia, înAngliaº i Suedia, unde oamenii dorm cu Biblia lacap, mii de cîiniº i de pisici f ãr ã stã pîniîmpãrtãºesc o soartã mai fericitã decît mulþicer ºetori de la noiº i de aiurea, care mor defoame.

Nu ne putem închipui cum sînt îngrijiþi acolooamenii nenorociþi. Nu cã prin acesteþãri n-armai fi oameni nevoiaº i sau chiar muritori defoame, dar în orice caz numãrul aºezãmintelor deocrotire a omului întrece neînchipuit de mult pecel al aºezãmintelor de felul acesta, de la noi -aceastaþinînd seamã de populaþia acestorþãri.

ª i º tiþi de ce ne-o iau înainte în aceastã pr iv inþã? Tocmai pentru cã se culcã cu Biblia lacap, adicã pentru cã sînt mai religioº i º i au pãtruns mai adînc în înþelesul Evangheliei.

Da! Unde se aflã duhul Evangheliei, acologãseº ti toate însuº irile sufleteº ti bune.

Aveþi deci dragoste faþã de animale! Nu pentrufolosul ce vi-l aduc ele, ci pentru cã la aceastane-a îndemnat Domnul. Nu le chinuiþi! Nu le puneþi la poveri mari! Îngrijiþi-vã de hranaº i deodihna lor! Str ãduiþi-vã îndeosebi sã puteþi sãdimai ales în sufletele copiilor dragostea faþã deanimale, începînd cu cîinele, vacaº i pisica pecare le vãd în fiecare ziº i pînã la cea de pe urmãgînganie, ce le vine înaintea ochilor lor.

A sosit timpul sã adîncimº i noi învãþãturileMîntuitorului.

1931 - OD-2-3 - 11-I-1931Vuietul popoarelor

Tr ãim vremuri grozave, cu crizeº i fr ãmîntãrigrele, nemaipomenite. Lumea întreagã e plinã defel de fel de greutãþi.

S-a f ãcut socoata, spre pildã, cã în toatã lumeasînt peste 20 de milioane deºomeri, dintre care 7milioane îi are America cea bogatã.O nemaipomenitã crizã în economie, în industrie,

financiar ã, agricultur ã, bîntuie azi în toatã lumea.La asta se mai adaugã º i ura dintre neamuriº i popoare!

Învãþaþii cautã mereu sã afle pricinaº i leaculacestor crize. Rîuri de cernealã au cursº i curgdin penele celor ce-º i bat capul cu acestefr ãmîntãri º i strîmtor ãri strivitoare ale vremurilor


9/105


noastre. Dar pricina lor e a se cãuta în altã parte.Ea trebuie cãutatã în Biblie. În Biblie se aflã pusetoate fr ãmîntãrile zilelor noastre. Tr ãim vremuri biblice, pe care Biblia ni le aratã cu degetul. Ce potrivit sînt puse vremurile noastre spre pildã la prorocul Isaia cap. 17: Vai! ce vuiet de popoaremulte care urlã cum urlã marea! Ce zarvã d eneamuri, care mugesc cum mugesc niº te ape puternice. Neamurile mugesc cum mugesc apelemari...

Cu adevãrat neamurile vuiesc ca o mareînfuriatã.

Lumea întreagã vuieº te de mulþimea crizelor,greutãþilor º i a zavistiei dintre popoare!

Biblia ne spune cã la sfîr º itul veacurilor vor fivremuri de stricãciuni sufleteº ti º i r ãutãþi º igreutãþi de care n-au fost de la începutul lumii. Numãrul celor credincioº i va scãdea foarte mult.Aceastã cumplitã decãdere sufleteascã, va fiînsoþitã de vremuri grele, de urgiiº i ar ãtãricereº ti, de care n-au fost de la începutul lumii.Însã oamenii vor stãrui în pãcatele lor.

A spus Însuº i Isus Mîntuitorul acest lucru.Cînd ucenicii L-au întrebat cînd va fi sfîr º itulveacurilor? Domnul a r ãspuns: Bãgaþi de seamãsã nu vã înºele cineva. Fiindcã vor veni mulþi în Numele Meu,º i vor zice: Eu sînt Hristosul!ª ivor înºela pe mulþi. Veþi auzi de r ãzboaieº i veº tide r ãzboaie: vedeþi sã nu vã spãimîntaþi, cãcitoate aceste lucruri trebuie sã se întîmple. Dar sfîr º itul tot nu va fi atunci. Un neam se va sculaîmpotriva altui neam,º i o împãr ãþie împotrivaaltei împãr ãþii; º i, pe alocuri, vor fi cutremure de pãmînt, foameteº i ciumi. Dar toate aceste lucrurinu vor fi decît începutul durerilor. Atunci vã vor da sã fiþi chinuiþi, º i vã vor omorî;º i veþi fi urîþide toate neamurile pentru Numele Meu. Atuncimulþi vor cãdea, se vor vinde unii pe alþii, º i sevor urî unii pe alþii. Se vor scula mulþi prorocimincinoº i, º i vor înºela pe mulþi. ª i, din pricina

înmulþirii f ãr ãdelegii, dragostea celor mai mulþise va r ãci (Matei 24, 4-12) .Fratele va da la moarte pe fratele sãu, º i tatãl

pe copilul lui; copiii se vor scula împotriva pãrinþilor lor,º i-i vor omorî. Veþi fi urîþi de toþi pentru Nume le Meu, dar cine va r ã bda pînã l asfîr º it va fi mîntuit. Cînd veþi vedea urîciunea pusti ir ii stînd acolo unde nu se cade sã fie, cineciteº te sã înþeleagã, atunci cei ce vor fi în Iudeea,sã fugã la munþi. Cine va fi pe acoperiºul casei sãnu se coboare,º i sã nu intre în casã, ca sã-º i ia

ceva din ea.ª i cine va fi la cîmp, sã nu seîntoarcã înapoi ca sã-º i ia haina. Vai de femeilecare vor fi însãrcinate,º i de cele ce vor daþîþã înzilele acelea! Rugaþi-vã ca lucrurile acestea sã nuse întîmple iarna. Pentru cã în zilele acelea va fiun necaz aºa de mare, cum n-a fost de la

începutul lumii, pe care a f ãcut-o Dumnezeu, pînãazi, º i cum nici nu va mai fi vreodatã

(Marcu 13, 12-19) . Noi am intrat în aceastã profeþie aMîntuitorului.

R ãzboiul l-am avut... veº ti de r ãzboaie avemdestule... cutremure mai multe ca oricînd...strîmtor ãri destule... necazuri din belºug...greutãþi mai mari ca oricînd... dragostea dintreoameni s-a r ãcit de tot... f ãr ãdelegile vuie pe totlocul... cu adevãrat parcã am intrat în profeþiaMîntuitorului.

Un învãþat creº tin spune cã am ajuns la jumãtatea capitolului 24 de la Matei. Tr ãim în jumãtatea de la Matei cap. 24.

Cu adevãrat tr ãim vremuri biblice. Vremilenoastre sînt o strigare sã ne smulgem din braþeler ãutãþilor º i ale pãcatelor. Vremile noastre s întstrigarea ce r ãsuna în noaptea din pilda celor 10fecioare: Iatã mirele vine, -º i ele n-aveau ulei încandelele lor, ca sã-L primeascã pe El luminat...

Oamenii aº teaptã uºurarea vremilor, daruºurarea nu va veni pînã nu ne vom întoarce laDumnezeu.

Vuiesc popoarele ca o mare înfuriatã, pentrucã nu cautã pe Cel ce a liniº tit furtuna din MareaTiberiadei, pe Cel ce Singur poate liniº ti furtunadin marea vieþii popoarelor de azi: pe IsusMîntuitorul!...

Iosif Trifa.


10/105


1931 - OD-3-1 - 18-I-1931Ochii creº tinului, nu sînt ochi de bufniþã

Sînt printre noiº i creº tini de aceia, care bãnuind numai, frumuseþea, liniº tea º i sfinþeniavieþii de ostaº al Domnului, - f ãr ã pregãtireasufleteascã trebuitoare, adîncitã, º i f ãr ã a lua o

hotãrîre neschimbãtoare, atraº i totuº i de farmeculvieþii de ostaº , despre care au auzit multe bune,- încearcã º i ei un fel de zbor de probã , sprelumina acestei vieþi.

Proba îº i va fi avînd ea locul ei oriundeaiurea, dar cînd e vorba sã porneº ti la o luptã pent ru mîntui rea suf letu lui tãu, - aci nu mai arerost º i loc proba! Aci trebuieº te hotãrîre pînã la jertf ã!

De aceea creº tinii care vãd zarea luminoasã ce pluteº te peste cîmpurile vieþii de ostaº º i numaiîncearcã a pãº i º i ei pe acele cîmpuri învãluite înluminã, dar se opresc poate chiar la marginea lor º i lasã str ã baterea lor mai departe pe mai tî rziu ,- sînt întocmai bufniþelor, care atunci cînd, ieº inddin scorburile lor întunecoase, de sub acoperiºurif ãr ã luminã sau dintre pereþi de peº teri, încearcãsã zboare ziua, - darnu vã d înaintea lorº i seizbesc de ziduri sau de acoperiºurile caselorº i ser ãnesc º i mor!

Bufniþa nu poate face nimic pentru a-º i preschimba ochii aºa fel, ca sã vadã º i ziua. Ea,sãrmana, ar dori sã zboareº i la lumina zilei, ca

toate celelalte pãsãri binecuvîntate de Dumnezeu,cu ochi ce pot privi la soare, -º i nu poate.

Dar tu creº tine, cãruia þi-a dat Dumnezeu ochitrupului ca sã vezi cu ei ziua,º i ochi sufletului ca

sã vezi cu ei lumina învãþãturilor Lui, - tu de cete retragi în unghere întunecoaseº i te fereº ti a privi în plin lumina fericitoare?

Pentru cã, tr ãgîndu-te mereu înapoi de laluminã, spre ungherele întunecoase ale pãcatelor,spre cei care te cheamã cu ispitele diavolului, -þi-ai îmbolnãvit ochii sufletului, încît ei abia mai pot privi în faþã lumina cea curatã º i plinã a vieþii plãcute Domnului!

Bufniþa nu-º i poate lecuiº i schimba ochii sãi,dar tu încã nu? O, da, tu îþi poþi vindeca ochii tãisufleteº ti de albeaþa pãcatului ce s-a prins pe ei!Spãlaþi-i zilnicº i cu hotãrîre în apa pocãinþei, asmereniei, a credinþei celei bune,º i vei vedea cefrumos se vor vindeca,º i ce cãi luminoase îþi vor ar ãta, ca sã ajungi mai aproape de Domnul, sã ajungi fiu iubit al Lui...

Pentru aceasta nu-þi trebuie decît o marehotãrîre de a o rupe cu trecutul, cuºederea înascunziºul umbros al pãcatelor,º i de a porni laluptã împotriva lor. Cu cît va fi hotãrîrea ta maimare, cu atît vor fiº i ele mai slabeº i mai uºor dezdrobit.

1931 - OD-3-2 - 18-I-1931Omul care s-a legat cã nu se va ruga niciodatã ...

Un preot ieº ind de var ã sã se miº te niþel afar ãîn cîmp, în aerul curatº i sãnãtos al cîmpuluiverde, - întîlni unþãran cu care ca sã prindã vorbã, îi zise:

- Bun lucru de la Dumnezeu. Dar frumos timpmai e astãzi!...Þãranul spuse cã da, e zi frumoasã. Apoi preotul gr ãi mai departe:

- Peste tot locul putem vedea, cu cîtã mu lþumire sîntem datori lui Dumnezeu pentru bunurile pe care ni le dãruieº te aºa de bogate.Þãranul nu zise nimic. Ci preotul urmã cu vorba:

- Nãdã jduiesc cã d-ta nu pleci niciodatã deacasã, din mijlocul acestor frumuseþi, f ãr ã sã-Iaduci aceastã mulþumire...

Atunciþãranul r ãspunse:

- Ba sã mã ier þi, dar eu nu mã rog luiDumnezeu nicicînd, -º i nici nuº tiu de ce aº face-o...

- Atunci d-ta eº ti un om rar, r ãspunse preotul. Nici femeia d-tale nu se roagã niciodatã?

ª i þãranul, mirat de aceastã întrebare,r ãspunse:

- Femeia n-are decît sã se roage, dacã-i face plãcere!... Iar la întrebarea, de se roagã copiii lui- dete acelaº i r ãspuns.

Atunci preotul, uitîndu-se cu milã la cel mortsufleteº te, dupã puþinã gîndire, îi zise:

- Bine, vãd dar ã cã d-ta nu te rogi chiar deloc.Uite, eu îþi dau o hîrtie de 100 de lei, dacã îmif ãgãduieº ti, cã n-ai sã te rogi nici de aci înainteniciodatã în viaþa d-tale!...- Primesc bucuros! Cum nu? Cãci nici nu-mi pot închipu i cum e aceea, sã mã rog, - ce n-amînvãþat º i n-am f ãcut niciodatã!...

ª i cel mort sufleteº te luã hîrtia de 100 de leiº i plecã acasã. Preotul o luã mai departe pe cîmpº i pe alt drum, se întoarseº i el la casa lui, tot cugîndul la ciudatul om, care n-a învãþat niciodatãa se ruga,º i nici nu simþea nevoia rugãciunii îninima sa...

ª i omul acela mergînd pe cale cãtre casã,

începu sã se întrebe, parcã l-ar fi întrebat cinevadinãuntrul sãu, - de ce nevoie fu sã te legi tu laacest lucru, de ce luaº i º i hîrtia de bani, ca zãlogasupra lui?ª i nu º tiu cum, îi pãrea cã acea hîrtieîi e o povar ã în haina sa, -º i cã cineva îl întrebãdin urmã:

- Ioane, ce f ãcuº i? - Ba i se pãru cã acest glasstãruie a-i spuneº i mai multe... În curînd o sã seapropie moartea de tine,º i vei simþi nevoia sã terogi, º i o sã ajungi în faþa Judecãtorului vieþii, º i


11/105


dacã nu te-ai rugat, atunci...ª i el încerca sã alunge de la el acest gînd ce-i

sfredelea creierul, dar nu izbutea. Acela iar seîntorcea.

Peste zile, peste sã ptãmîni, omul începu a sesimþi tot mai r ãu, mai tulburat de gîndul acela, decare nu se putea scã pa. Era morocãnos,supãr ãcios, pãrea cã l-a lovit ceva nenorocire.

De la o vreme soþia sa începu a-l ispitiº i astãrui sã-i spunã cã ce are.

La început nu voi, dar mai apoi, simþind º i elcã o nenorocire împãrtãº itã cuiva, parcã þi-ar fimai uºoar ã, îi spuse tot.

- Multã neliniº te am de atunci înãuntrul meu,cãci încep a crede tot mai mult, cã acela, caremi-a cumpãrat cuvîntul cu baniº i cu legãmînt,nici n-a fost preotul, ci diavolul în chipul lui!...ª i acela m-a cumpãrat...

- Sã crezi bãrbate, cã a fost chiar diavolul...ª i þi-ai vîndut sufletul lui pentru 100 de lei!...

ª i omul începu a fiº i mai înfrînt sufleteº te. Nu mai putea lucra cum se cade, parcã nu maiavea putere în mîiniº i-n picioare. Nici mîncareanu-i mai f ãcea poftã. Frica, cã s-a vîndut

diavolului, îl chinuia.Într-aceea preotul fu chemat la o slujbã de

sfinþire a caseiº i a cur þii, la un vecin al omuluicu necazul (despre care el simþise ce pãþeº te).Preotul f ãcu slujba în curte, care era despãr þitã dea necredinciosului numai printr-un gard descînduri.

Þãranul cel tulburat veni pînã la gardº i mare-ifu bucuria cînd vãzu, cã chiar preotul acela de lacare a luat el suta, este cel care citeº te º i seroagã! Aºadar n-a fost diavolul, ci preotul aievea!Se duse aproapeº i dupã slujbã îi zise:

- Pãrinte, þine-þi-i! Ia-þi-i înapoi!...ª i-i dete banii.

Preotul îl întrebã:- De ce sã-i iau? Dacã d-ta teþii de legãmînt

cã n-ai sã te rogi, îi poþi folosi înainte...- Nu pãrinte. Eu trebuie sã mã rog.

Eu mulþumesc lui Dumnezeu cã pot sã mã rog, º ite rog º i pe d-ta sã te rogi pentru mine, ca sã nufiu pierdut!...

ª i suta se gãsea în mîna preotului de la care pornise, iarþãranul pocãit, îngenunchea înainteacrucii cu chipul Domnului pe ea, cãruia mulþumeacã l-a primitº i pe el între ai Sãi...

1931 - OD-4-2 - 25-I-1931

E Oastea Domnului de prisos?...Într-o comunã cu buni credincioº i º i cu preot

asemenea, cînd s-au dus mai mulþi ostaº i din altãcomunã, ca sã sameneº i aci sãmînþa pornirii spreo credinþã mai lucr ãtoare º i mai luptãtoare, uniifruntaº i ai bisericii le-au spus, -º i într-o foaie bisericeascã am vãzut scris la fel - cã:

Nu avem noi t rebuinþã de nici o Oaste aDomnului caa ºezã mînt nou, pentru credincioº iinoº tri. Tot creº tinul prin primirea sfîntului botez,a intrat în marea Oaste a Domnului Hristos , careeste toatã Biserica creº tinã!

Aceº ti cinstiþi apãr ãtori ai scumpului nostruaºezãmînt, care e mareaº i sfînta noastr ã bisericã,se dovedesc prin aceasta prea vrednici apãr ãtoriai ei, pe care tocmai pentru aceasta îi cinst imº i-i preþuim, ca pe ostaº i de nãdejde ai BisericiiDomnului. Ei aratã prin þinuta lor, cã vor sã o pãzeascã pe ea de orice micã abatere, de oricemicã dezbinare, de orice rupere -º i vor sã-l þinã pe tot creº tinul aci, în sînul scumpei maici biserici str ã bune. De aceea ei spun: Nici o altã Oaste!... Sã stãm toþi aci, în rîndurilecredincioº ilor ei neclintiþi, º i cu toþii sã fim aºa:Armata cea mare a Mîntuitorului.

În felul acesta gr ãind º i judecînd, aceº ti bunicreº tini º i fraþi ai noº tri, au dreptate.

Totuº i, sã nu greº im cînd judecãm pe cei care, primind ch emarea nouã de înº iruire în OasteaDomnului, ascultã chemarea. Cãci iatã cumvedem noi lucrul:

Prin sfîntul botez, da, fiecare om ce l-a primit,a intrat în marea Împãr ãþie a lui Hristos,º i ecetãþean al aceleia! Tocmai cum toþi cîþi, tr ãindîntre hotarele uneiþãri, sîntem cetãþeni ai aceleia.Dar cetãþean e º i copilulº i bãtrînul,º i slabulº i bolnavul. Însã osta º al þãrii, e numai cel ce, intratsub steag în rîndurile celor pregãtiþi de luptã, egata sã º i lupte, are voieº i e în stare a purtagreutãþile º i a întîmpina primejdiile luptei deapãrare aþãrii, a cãrei cetãþeni sîntº i pãrinþii lor bãtrîni, º i fraþii º i surorile lor slabe. Cîndvr ã jmaº ii o atacã, ei aleargã în frontº i se luptã pînã la jertfirea de sine, apãrînd-o.

Acelaº i lucru eº i cu Oastea Domnului. Sîntemnoi toþi cetãþeni ai marii Împãr ãþii creº tine, careîº i are Capul ei pe Împãratul Hristos. Darcetãþenii acestei Împãr ãþii sînt mereuº i mereuatacaþi de lighioanele de duºmani, care sînt: patimile rele, pãcatele, poftele, slã biciunile,ispitele, împinseº i azvîrlite valuri-valuri asupranoastr ã a tuturora, de cãtre comandantul lordiavolul, care cu viclenie mare se apropieº iamãgeº te la el, pînã r ã pune,º i ici º i colea, pe cîteun cetãþean, pe doi, pe zece, pe toþi ai Împãr ãþiei!

În Oastea Domnului intr ã aceia, care simt în eichemareaº i puterea de a lua lupta cu acestevaluri de duºmani vicleniº i nevãzuþi, cãlcînd pegît patima bãuturii prin care intr ã în familiilecreº tinilor atîtea releº i nenorociriº i vine atîta pierzare de suflete; alungînd ispititoarea


12/105


minciunã, care e uºa tuturor pãcatelor;închizîndu-º i gura lor în faþa înjur ãturilor princare se rosteº te nestã pînirea firii,º i þinînddeparte de la sine orice gînd r ãu º i de stricãciunetrupeascã º i sufleteascã, atît pentru sine, cîtº i pentru aproapele sãu!

E mare armata de vr ã jmaº i ai sufletului,împotriva cãrora ostaºul Domnului se ridicã prinhotãrîrea de a se lepãda de aceste slã biciuni alefirii omeneº ti, de care ceilalþi cetãþeni aiÎmpãr ãþiei, nici nu bagã de seamã cum sînt roº i º istricaþi. Aºa cã, f ãr ã îndoialã, înscrierea înaceastã Oaste a Domnului care îmbracã pe ostaº iisãi în haina lepãdãrii de pãcatele de care aºa demulþi creº tini sînt pãscuþi º i roº i, - º i-i face prinþinuta lor: pilde vii chemãtoare º i pentru ceilalþifraþi creº tini, nu e un lucru nicidecum r ãu, darnici de prisos, ci chiar foarte de dorit! Cã ei nu

ies din sfînta noastr ã bisericã, r ãmîn în ea, doar cã se spalã de multe pãcate º i se înf ãþiºeazã înaintea altarelor ei, mai curaþi, mai apropiaþi de

Dumnezeu, ca biruitori asupra duºmanilor careatacã întrunaº i peste tot locul sufletele noastre,în atîtea chipuri.

Unde nu e de lipsã Oastea Domnului? Acolounde toþi creº tinii ar duce o viaþã curatã, sfinþitã,feritã de pãcate, de pizme, de ispite la rele, - prince ei ar fi de fapt cei mai vrednici ostaº i aiDomnului, nechemaþi de altcineva, decît desufletul lor bun! O, aci nu e nevoie de nici o pornire pentru Oastea Domnului asta nouã; acoloar fi tot omul un ostaº iubit de Domnul,º i cinstitfoarte mult de noi de toþi! Ce fericiþi am fi, sã avem peste tot locul, în fiecare cetãþean alÎmpãr ãþiei lui Hristos, un astfel de oº tean, care a biruit soliile potrivniculuiº i stã cu totul aproapelîngã Domnul...

Dar fiindcã astfel de stãri nu am prea puteaar ãta nicãieri, chemãrile la Oastea Domnului sînt

un lucru bun, un îndemn plãcut lui Dumnezeu...Sã o primim cît mai mulþi, lãsînd pe Domnul sã intre în inimile noastre.

1931 - OD-6-3 - 8-II-1931Un rã spuns

Mulþi ne întreabã despre sãnãtatea pãrinteluiTrifa. Le r ãspundem tuturor cã - mulþumitã

Domnului - pãr. Trifa care se aflã în prezentîntr-un sanator, merge cu paº i repezi sprerefacerea sãnãtãþii, º i - de va fi voia Domnului -nu peste mult se va reîntoarce sã-º i reia iar ãº i,încetul cu încetul, lucrarea întreruptã.

Dupã reîntoarcerea pãr. Trifa, se vor continuaiar ãº i învãþãturile cu Tîlcuiri din Biblie,ª coalaDuhului Sfînt, Cãlãtoria spre Canaan, ÎnºcoalaBiblie, R ãzboiul cel duhovnicesc, În cãmara psalmistului Davidº i celelalte învãþãturi dupã care desigur suspinã mulþi din vechii noº tricititoriº i îndeosebi ostaº ii Domnului.

Dar la reîntoarcere, pãr. Trifa va aflaº i odurere. Avem aici multeº tiri º i scrisori (unele

chiar de la ostaº i) cã se lasã unii de foaie, dupãce lipsesc din ea învãþãturile ce le avea anul

trecut. Nu le mai trebuie foaia, pentru cã pãr.Trifa n-a putut scrie.Cu ce durere va afla pãr. Trifa despre acest

lucru! El a slobozit lozinca: unul pent ru toþi º itoþi pentru unul.ª i a pus în aplicare prima partedin aceastã lozincã: º i-a pus în cumpãnã sãnãtateaº i viaþa trupeascã. Desigur, pãr. Trifa nu s-aîmbolnãvit chefuind, ci petrecînd nopþi le întîlcuirea Scripturilorº i pregãtirea de hranã sufleteascã pentru ostaº ii Domnuluiº i cititoriifoii.

Ce durere va avea deci cînd, la reîntoarcere,va numãra pe cei care l-au pãr ãsit în ziuanecazului!...

1931 - OD-12-2 - 22-III-1931Coroana lui Diogene - Medalia Oastei

Într-o zi, Diogene, - un filozof grec dinvremile de demult care tr ãia în sãr ãcie de bunã voie º i înfrînare - vrînd sã se apere de cãldurasoarelui, îº i puse pe cap o coroanã de frunze. Untrecãtor vãzîndu-l, începu a striga dupã el în batjocur ã:

- Jos coroana, filozofule mîndru!... coroana secuvine sã o poarte numai eroii care s-au întors biruitori din cîmpurile de luptã!...

Diogene ridicã capul º i privindþintã în ochiiînfruntãtorului, r ãspunse:

- Taci prostule! Aflã cã eu am biruit duºmani


13/105


cu mult mai cumpliþi decît cei din cîmpul deluptã; eu am biruit trufia, sãr ãcia º i pe acea fiar ãcumplitã ce se cheamã plãcerea lumeascã...

Aceastã istorioar ã se potriveº te º i pentrumedalia pe care o poartã ostaº ii Domnului. Mulþineînþelegãtori ne mustr ã º i pe noi, de ce purtãmmedalie, cãci doar medalie poartã numai cei careau f ãcut vitejii în frontul r ãzboaielor. R ãspunsul

lui Diogene se potriveº te º i aici. ª i noi, ostaº iiDomnului, sîntem într-un r ãzboi sufletesc în carevitejiile sînt mai greleº i mai greu de cîº tigatdecît cele din frontul r ãzboaielor.

Medalia, cruciuliþa, trebuie sã o purtãm ca unsemn de biruinþã º i de biruitori asupra patimilor rele.

Iosif Trifa.

1931 - OD-15-5 - 12-IV-1931Voia sã aprindã florile din rai º i sã stingã focul din iad

În vremurile de demult, pe la anul 840 dupãHristos, se ivi pe str ãzile Damascului o femeie purtînd într-o mînã o f ãclie aprinsã, iar încealaltã un ulcior cu apã.

Femeia str ã bãtea str ãzile oraºului spunînd cã

vrea sã aprindã florile din raiº i sã stingã foculdin iad. Lumea se îngr ãmãdise în jurul eiº iºoptea cã a înnebunit . Dar femeia r ãspundea cuîndr ãznealã: eu nu-s nebunã, ci prin asta vreau sãspun tuturor creº tinilor cã raiul nu trebuie doritnumai pentru frumuseþile luiº i nici pentru fricade focul iadului, ci trebuie dorit pentru dragostealui Dumnezeuº i dorul nostru arzãtor de a fi cuDumnezeu. Iubiþi pe Dumnezeu din tot sufletulvostruº i veþi intra în rai încã din viaþa aceasta!...

Femeia avea toatã dreptatea. Ea spuneaº i

predica un mare adevãr. R ãsplata º i fericirearaiului, pe care ne-o f ãgãduieº te Dumnezeu, nustã numai în frumuseþile º i celelalte bucurii aleacestei cetãþi fericite, ci r ãsplata cea mai mare eÎnsuº i Dumnezeu, pe care Îl vom iubiº i vedeafaþã în faþã. Eu sînt scutul tãu, º i r ãsplata ta ceafoarte mare(Genesa 15, 1) .

Bunul care face raiul sã fie rai - zice un sf.Pãrinte - este Dumnezeu, Bunul cel mai înalt. Totce aº teptãm noi dincolo de mormînt este unsingur cuvînt: Dumnezeu.

Bucuria aceasta de a-L vedea pe Dumnezeufaþã în faþã º i de a-L iubi, n-o putem cuprinde înviaþa aceasta. Întrece puterile noastre sufleteº ti .Sînt însã clipe în care o simþim. Sînt clipe în care plîngînd la picioarele Crucii, Îl simþeº ti peDomnul, cerulº i raiul în tine.

Încã º i în lumea aceasta - zice un sf. Pãrinte -dacã Dumnezeu duce un suflet în pivniþa Lui cuvin, sau cu alte cuvinte, dacã îl duce sã guste dindragostea Sa cea Dumnezeiascã, îl îmbatã d efericire în aºa chip, încît el îº i pierde orice plãcere º i orice înclinare spre desf ãtãrile º i bucuriile cele lumeº ti. O, cu cît vor fi dar maifericiþi cînd vor ajunge în rai, precum ziceº iDavid psalmistul: Se satur ã de belºugul CaseiTale º i-i adã pi din ºuvoiul desf ãtãrilor Tale(Psalm 36, 8) . Atunci sufletul vãzînd pe Bunulsãu cel mai înalt aºa cum este El, într-atîta vaameþi de iubire, încît se va pierde într-un modfericit în Dumnezeuº i nu va cugeta la nimic

altceva, decît la aceea, cum ar putea sã-Liubeascã, sã-L laudeº i sã-L mãreascã dupã vrednicie pe Bunul acesta nemãrginit ce-l are.Aici pe pãmînt, cea mai mare întristare a unuisuflet care-L iubeº te pe Dumnezeu, e teama cã nu-L iubeº te cum trebuieº i nu e iubit deDumnezeu. În cer însã, sufletul e sigur cã iubeº te pe Dumnezeuº i e iubi t de El; vede cã e absorbitîntr-un chip fericit de dragostea Domnului sãu,fiind sigur cã legãtura aceasta de iubire vaþineaîn vecii vecilor.

Tot aºa e º i cu iadul. Pedeapsa cea mare aiadului nu e focul, ci osînda de a pierde pentrutotdeauna pe Dumnezeu. Toate pedepsele iaduluisînt nimica faþã de pierderea lui Dumnezeu. Iadul- zice sf. Ioan Gur ã de Aur - nu-l face focul, niciîntunericul, nici putoarea, nici strigãtele, ci pedeapsa care face iadul sã fie iad, este durereacelui osîndit cã a pierdut pe Dumnezeu. Dacã aiînº ira o mie de pedepse ale iadului, totuº i nu veiafla nici una asemenea acesteia.

Iosif Trifa.


14/105


1931 - OD-20-1 - 17-V-1931Marele nostru Erou Necunoscut

- La Ziua Eroilor -

Dupã r ãzboiul cel mare a r ãmas aºa numitul Erou necunoscut , adicã oseminteleº i mormîntulunui erou cãzut în r ãzboi care închipuie jertfatuturor eroilor cãzuþi: închipuie toate jertfele der ãzboi care au ajutat învierea uneiþãri º i a unuineam. ª i noi avem un astfel de erou necunoscutla Bucureº ti. El este un altar naþional º i în faþalui se apleacã cu smerenieº i recunoº tinþã toþiromânii.

Avem apoi praznicul eroilor mor þi în r ãzboi.Chiar acum joi, avem praznicul celor care s-au jertfit pentru noi toþi. Le cinstim amintirea caunor eroi, ce s-au jertfit pentru noi, pentrulibertateaº i învierea noastr ã naþionalã.

Avem însã º i în lumea cea sufleteascã un mare Erou Necunoscut , Isus Mîntuitorul este AcestErou. El S-a pogorît din slava cerului sã moar ã pentru noiº i mîntuirea noastr ã. Trei ani de zile a purtat Acest Erou o luptã grea º i îndîrjitã cumarele duºman al neamului omenesc: cuispititorul diavol. Trei ani de zile a luptat contraîntunericului, contra minciunilorº i contra tuturor pãcatelor cu care satana umpluse lumea. Aceastãluptã s-a sfîr º it pe Golgota cu deplina biruinþã aEroului ceresc. În clip a cînd sus pe Golgota a

r ãsunat cuvîntul: S-a sfîr º it, - ispititorul diavol afost învins. A fost biruit prin Jertfa Crucii, prinJertfa lui Isus, Eroul Cel ceresc.

Isus Mîntuitorul este un Erou ceresc care S-a jer tfit pent ru noiº i mîntuirea noastr ã. Neamulomenesc pierduse patria cea cereascã. El ne-a

cîº tigat-o. Pierdusem libertatea, El ne-a dat-o.Isus Mîntuitorul este un Erou ceresc care pe

Sine Însuº i S-a dat preþ de r ãscumpãrare pentrutoþi (1 Tim. 2, 6) .

Dar vai, lumeaº i oamenii nu cunosc pe AcestErou! Isus este cu adevãrat un Erou necunoscut. Noi nu-L cunoaº tem cu adevãrat pe IsusMîntuitorulº i R ãscumpãr ãtorul!

Dragã cititorule! Isus Mîntuitorul este un Erouceresc ce S-a jertfit pentru tine, S-a r ãstignit pentru tine, a muri t pent ru tineº i pãcatele tale. Nu jidovii L-au r ãstignit pe Isus Hristos, ci tuº i pãcatele tale.

Dar tu nu cunoº ti pe Acest ErouR ãscumpãr ãtor. Cãci dacã L-ai cunoaº te, ai statneîncetat la picioarele Lui...þi-ai depune toatãviaþa ta la picioarele Crucii Sale dîndu-þi seamacã tu nu mai eº ti al tãu, ci eº ti un dar al Celuir ãstignit pe Cruce. Tu nu cunoº ti pe Acest Erou,cãci dacã L-ai cunoaº te ai tr ãi o viaþã de luptãtor pentru Împãr ãþia lui Dumnezeuº i mîntuireasufletului tãu... ai tr ãi o viaþã de biruitor asupra pãcatului.

Domnul Isus ne-a lãsat nouã darul biruinþeiSale cîº tigat pe Golgota. El este un Erou ce ar ãmas cu noi, luptã alãturi cu noiº i ne duce la biruinþã contra ispititorului diavol.

Mulþi mã întreabã ce rost are OasteaDomnului, cãci doar ã toþi creº tinii sînt ostaº iiDomnului. Va fi, dar ei au dezertat demult dinlupta mîntuirii. Au pãr ãsit frontulº i peComandantul luptei. Noi, ostaºii Domnului ne-amîntors la lupta mîntuiriiº i ne-am pus din nou subcîrma º i comanda Marelui nostru Erouº i Regeceresc.

Tu nu cunoº ti pe Isus, Eroulº i Luptãtorul,cãci dacã L-ai cunoaº te ai intra sub steagul Luiº iai tr ãi o viaþã de luptãtor º i biruitor(Apoc. cap. 3) .Tu nu cunoº ti pe Isus R ãscumpãr ãtorul cãcidacã L-ai cunoaº te ai fi un nebun pentru Hristos(1 Cor. 4, 10) , ai tr ãi cu El º i pentru El.

Lumea de azi e plinã de creº tini pe care ispitaº i pãcatul îi biruie la fiecare pas, tocmai din pricinã cã nu cunosc pe Isus Mîntuitorulº iBiruitorul.

Lumea e plinã de atîtea r ãutãþi tocmai din pricina cã Isus este un Erou Necunoscut, un Erouceresc pe care lumea nu-L cunoaº te.

Dragã cititorule, eu te întreb: cunoº ti tu cuadevãrat pe Marele Erou ceresc care a murit pentru tine, pentru iertarea taº i pentru patria tacea cereascã?

Iosif Trifa.


15/105


1931 - OD-21-1 - 24-V-1931O criticã jignitoare

Episcopul Aradului, Grigorie Comºa, publicãîn foaia eparhialã de acolo (Bisericaº i ª coala),cîteva aprecieri asupra miºcãrii Oastei Domnului.În unele puncte, aceste aprecieri trec într-o criticã

jignitoare care nu poate r ãmînea f ãr ã r ãspuns.Ocupîndu-se cu unele pãr þi din cartea despreOastea Domnului, episcopul începe a spune cã la pagina 163 din carteaOastea Domnului, o cîntare preamãreº te pe preotul Trifa.

Am r ãmas uluit citind aceastã jignitoareobservaþie º i am deschis în grabã cartea sã afluunde º i cum s-a strecurat acest lucru. Gãsesc o poezie - nu cîntare - ce conþine urmãtoarelecriminale rînduri:

Adusu-mi-am aminte

Adusu-mi-am amintede vremile dinaintecînd oamenii se iubeauº i timpuri bune erau,dar ã lumea s-a schimbatº i oamenii s-au stricat.O, Cerescule PãrinteEu Te rog de tot fierbinte,sã-ntãreº ti cu sãnãtate pe pãstorul de departedin partea apusuluidin tîrgul Sibiului,ce ne dã luminã maresã pricepem oriº icarecã ne-aº teaptã amar ã moarte.ª i-om avea mare pãcatdacã-n samã n-am bãgat,vorbe mîndreº i frumoase predici, rugãciuni duioase,le-o tradus cu înfocaresã priceapã oriº icare.Ascultaþi acestea toateneamuri multeº i noroadeneamuri, rude, pãrinþi, fraþiascultaþi º i lãcrimaþiDomnului Sfînt vã rugaþi,sã ne-ajute cu tãriesã luptãm cu bãrbãþie,în contra pãcatelor º i într-ale sudalmelor ca sã fim adevãraþicreº tini buniº i luminaþi

Domnului Sfînt închinaþi. Alex.ª t. Catargiu, Capucodrului, Bucovina.

Ce spune aceastã poezie? Spune foarte clar,cum un suflet care a aflat mîngîiereº i întãriresufleteascã în munca de evanghelizare de laSibiu, se roagã Bunului Dumnezeu sã întãreascãsãnãtatea celui ce face aceastã miºcare. E aici

recunoº tinþa º i bunãcuviinþa þãranului nostru faþãde binef ãcãtorii lui sufleteº ti.

Iubiþilor fraþi ostaº i! A trecut un an de zile decînd zac pe patul suferinþelor cu sãnãtatea

zdruncinatã. Desigur, nu în chefuriº i petrecerilumeº ti mi-am ruinat sãnãtatea, ci petrecîndnopþile lîngã Cuvîntul lui Dumnezeu spre a-L preface în pî ine sufleteascã pentru cei flãmînzi.Vã rog însã acum stãruitor, sã nu vã mai rugaþi pentru mineº i sãnãtatea mea, cãci iatã acest lucrue timbrat ca o preamãrire a mea personalã. Spuneacest lucru un episcop -º i trebuie sã-i dãmcrezãmînt!...

Episcopul spune apoi mai departe cã anumitelocuri din cartea cuOastea Domnului ar fi denuanþã protestantã (pãcatele mele, pe urmã mã pomenesc cã sînt º i protestant ). Un astfel de loc- spune episcopul - e cel de la pag. 39 unde pr.Trifa, îndeamnã pãcãtosul sã îngenuncheze subdarurile ce izvor ãsc din Jertfa Crucii... deci aicieste curat protestantism (extraordinar!). La pag.41 iar ãº i protestantism. Zice cã sã-þi altoieº tiramura vieþii în buciumul Lui (Isus), sã te predaiLui º i sã începi o viaþã nouã cu El (pãi, aceastãasemãnare a spus-o Însuº i Mîntuitorul!)...º i alte- extraordinare dovezi - cu care ne vom ocupa pelarg în alt numãr.

Acum vom spune pe scurt numai atît: înlucrarea ce o facem, noi ne avem - precum aspus-o foarte bine preaiubitul nostru vestitorº isprijinitor, pãr. arm. Iuliu Scriban - metodanoastr ã, felul nostru de lucrare. Cum spune pãr.Scriban, cîmpul de lucru este foarte larg; fiecareîº i alege o parte, cãci doar tot nu-l poatecuprinde.

Probabil, episcopul nu e mulþumit cu felulnostru de a lucra. Noi îngãduim acest lucru.În fiecare lucrare, pot sã fie º i greºeli, dar acesteatrebuie ar ãtate cu temei, cu bunãtate º i bunãvoinþã, altcum ele jignesc.

Am putea, spre pildã, sã spunemº i noi cã înlucrarea ce se face la Arad, cu combatereasectarismului, esteº i o mare greºealã careîmpiedicã orice rezultate pozitive. Lipseº te dinaceastã lucraredulcea þ a Evangheliei, dulcea þ adragostei cre º tine (ce frumos spune despreaceastã cerinþã predica sf. Ioan Gur ã de Aur, pecare o dãm în acest numãr la pag. 2). Violenþa peacest teren, duce tocmai la rezultatul contrar

(avem la îndemînã în privinþa aceasta amãnuntefoarte caracteristice, tocmai de prin pãr þi leAradului.

Aºadar, fiecare lucrare cu defecteleº iscãderile ei, dar acestea trebuie ar ãtate totdeaunacu dragostea îndreptãrii, nu cu jigniri.

Pe cîtº tiu eu, miºcarea Oastei Domnului af ãcut cele mai bune serviciiº i în eparhiaAradului, unde sectarismul îº i are un cuib vechi


16/105


º i face ravagii mai mari.Pe patul meu de suferinþã, aº teptam sã-mi vinã

vreo mîngîiere de prin pãr þile acelea.ª i iatã mi-avenit, ca sã se adevereascã încã odatã vechiul

adevãr cã plata º i r ãsplata jertfei este sus laDomnulº i Mîngîietorul nostru Cel Bun.

Geoagiu Sanator, la 15 mai 1931 - Preot I. Trifa.

1931 - OD-23-1 - 7-VI-1931În jurul criticii de la Arad

De la preaiubitul nostru frateº i îndrumãtor alOastei I. Gr. Opriºan din Bucureº ti, primim spre publicare urmãtoarele:

Mult iubitul nostru pãrinte sufletesc!Citind observaþiile lui Grigorie de la Arad cu

privire la Oastea Domnului , pub lica te în foaiaeparhialã, am r ãmas surprins de aprecierile lui.

ª i aº teptam, tocmai, sã vãd r ãsunetul lor însufletul fr ãþiei tale. El nu putea fi altfel decît l-aimanifestat în articolul intitulat: O criticã jignitoare.

E f ãr ã îndoialã o r ãnire gravã, adusã muceniciei unui preot al cãrui aport adus bisericiisale str ãmoºeº ti îl va scrie în documente viicîndva istoria însãº i a bisericii.

Sînt în mãsur ã sã mãrturisesc cu cuget deschiscã în pãr þile în care preoþii au înþeles chemareamitr. Nicolae Bãlan, sã foloseascã OasteaDomnului, au izbutit sã facã minuni. Felul deluptã adoptat de Oastea Domnului, întru totul înlegãtur ã cu biserica în ce priveº te þinta, dar potr iv it dragostei creº tine pe care o recomandãaºa de stãruitor marele nostru Pãrinte sf. IoanGur ã de Aur, a cîº tigat nesfîr º it mai mulþi r ãtãciþiº i pãcãtoº i pentru bisericã decît metodacombativã de la Arad.

Stau la îndemînã cu dovezi, ca unul care de 8ani cercetez sateleþãrii.

Iar ca o dovadã recentã la greº ita preþuire alucrului Oastei Domnului, este satul X din

preajma capi talei în care, preotul avînd aceleaº i pãreri despre Oastea Domnului caº i Grigorie de

la Aradº i refuzînd o conlucrare cu aceastã asociaþie, a izbutit, cu felul sãu de luptã, sã piardã pe fiecare zi sufletele spre a i le fura baptiº tii (cea mai periculoasã sectã, dupã pãrereaînsãº i a epis. de la Arad).

Ce mîngîiere sufleteascã am avut însã în sateleîn care preotul, cu ajutorul ostaº ilor Domnului, acîº tigat prin dragoste pe cei r ãtãciþi.

Dar oare o deosebire de tacticã în ce priveº telupta, º i mai ales cînd experienþa adevereº tedreptatea felului de a lupta al fr ãþiei tale, poateoare îndreptãþi pe o înaltã faþã bisericeascã pecare o respectãm aºa de mult, sã te jigneascã, º iîncã în clipele acestea cînd stropeº ti cu lacrimi desuferinþã îndelungatã, neodihnita rîvnã de a reda bisericii pe dezertorii ei?

Ne îmbii prin articol sã nu ne mai rugãm pentru fr ãþia ta º i pentru sãnãtatea puþinticã pecare o macini în lucrul cel de mîntuire

sufleteascã, pentru cã acest fapt e socotit tot devlãdica de la Arad ca o preamãrire personalã afr ãþiei tale...

Cîtã vreme vor mai tr ãi oameni pierduþi înf ãr ãdelegi, care prin lucrarea binecuvîntatã deDumnezeu cu roade duhovniceº ti a OasteiDomnului s-au întors la matca credinþei cudarurile Crucii lui Isus, nu te vom uita dinrugãciunile noastre, cum nu vom uita nici pe unuldintre preoþii º i arhiereii care zidesc sufletele în biserica cea vie a lui Hristos!

Sus inima la Domnul Mîngîieriiº i Pãcii!

I. Gr. Opri ºan.

1931 - OD-24-1 - 14-VI-1931Între profesor º i elev

Acum 25 de ani, un umil elev asculta, înseminarul teologic din Sibiu, pregãtirile unuierudit profesor de teologie.

Pentru elevul de atunci, ceea ce auzea din gura profesorului, era ceva neobiºnuit, era ceva cutotul nou. Încã nimeni, niciodatã, nu-i gr ãiseastfel despre lucrurile religioase.

Profesorul de pe atunci stãruia îndeosebiasupra legãturii noastre personale cu IsusMîntuitorul. În punctul acesta era parcã mai tare.Pentru elevul de atunci era o enormã deosebireîntre Isus Hristos pe care-L cunoº tea pînã atunci,

º i între Isus Mîntuitorul pe care-L vestea profesorul.

Ce minunat vorbea apoi învãþatul profesorº idespre Biblie! Cu cîtã însufleþire ne ar ãtacomorile din Biblieº i cu cîtã stãruinþã neîndemna sã cãutãm aceste comori! Ce prelegerineuitate! Erau clipe, cînd în prelegerile profesorului, cu adevãrat gr ãia Duhul Domnului,Duhul puterii care aprindeaº i sãgeta inimile.Lecþiile profesorului mergeau din plin la inimaelevului. Iar elevul ascultaº i însemna.Se retr ãgea serile,º i în tãcerea nopþii, º i cãuta


17/105


prin Biblie dupã comorile despre care vorbea profes orul. În suflet ul el evului se desch idea olume nouã.

A venit apoi vremea ca elevul sã intre, ca preot, în viaþã. Iar viaþa, cu izbeliº tile ei, averificat tot ceea ce spusese profesorul. Legãturacu Mîntuitorul, pe care eruditul profesor o vesteacu atîta stãruinþã - elevul a aflat-o în izbeliº tile º ifurtunile vieþii. L-a aflat pe Mîntuitorulº i puterea ce iese din aceastã legãtur ã.

Dupã alþi 10 ani - desigur tot prin voinþa luiDumnezeu - fostul profesor - care era acum, prinvoinþa lui Dumnezeu, mitropolitul Ardealului - achemat la Sibiu pe fostul lui elevº i i-a dat oînsãrcinare;º i elevul a început sã înveþe º i el pealþii ceea ce învãþase º i verificase.

Eu nu înþeleg ce tot are lumea cu lucrarea ceo fac. Cãci aceastã lucrare - într-o bunã parte - oam de pe vremuri de la Sibiu; sînt lecþiile fostuluimeu profesor, prelucrate pe înþelesul poporului.

O pildã din cele multe.În caietul meu de însemnãri, de pe vremuri,

gãsesc notatã º i urmãtoarea frîntur ã de lecþie, din prelegerile fostului meu profesor:

“Trebuie sã împãrtãºeº ti poporul cu realitãþilesuperioare ale vieþii spirituale, sã-l aduci înlegãtur ã cu Hristos, cu viaþa în Hristos.

Cerînd oamenilor întruna, cutare lucru sã-lfacã, cutare sã nu-l facã, de la o vreme toatã vestirea aceasta de regul i morale li se va pãreadeplasatã º i lucru firesc, nu le va sãtura seteareligioasã. E caº i cînd ai sta în mijlocul uneigr ãdini cu pomi sãlbatici,º i i-ai îndemnacontinuu sã producã poame bune, nobile, în locca sã altoieº ti mai întîi acei pomiº i apoi de lasine vor face poame bune.

Întocmai aºa trebuie sã altoieº ti º i pe omul celvechi, cu pãcatele luiº i sã-l faci o mlãdiþã a luiHristos, apoi de la sine va produce roadele vieþiicelei dupã Hristos”...

Aceastã prelegere se aflã prelucratã, peînþelesul poporului,º i în cartea cu OasteaDomnului la pag. 41 (º i mai pe larg dezvoltatã º iîn cartea Mai lîngã Domnul meu). Dar critica ceamai nouã aflã tocmai la pag. 41, un curat protestantism. La pag. 41 - zice critica - iar ãº icurat protestantism. Zice cã sã-þi altoieº ti ramuravieþii în buciumul Lui (Isus), sã te predai Luiº isã începi o viaþã nouã cu El.

Cu adevãrat; ori eu n-am înþeles nimic, ori profesorul a greº it, ori critica a înþeles greº it!...

Înalt Preasfinþite Stã pîne! Împlinind 20 de anide preoþie, vã aducº i eu ceea ce potº i vã datorezrecunoº tinþa mea, care începe încã de pe bãncile

teologiei din Sibiu. Cînd mã uit înapoi peste multzbuciumata mea viaþã, îmi dau seama cã mînaDomnului Dumnezeu m-a cãlãuzit clipã de clipã.Desigur, nu voia întîmplãrii, ci voia Luiº i planulLui a fostº i în lucrarea în care m-aþi chematacum 10 ani. Iar dacã am cãzut istovit în lucrareaaceasta, fie voia Luiº i toatã slava Lui.

Vã mulþumesc I. Prea Sfinþite pentru toate.Vã mulþumescº i pentru preadulcea mîngîiere cemi-aþi trimis-o de la praznicul Duhului Sfînt, prin Lumina Satelor . Am simþit cu adevãrat în acele

rînduri sufletul Duhului Sfînt Mîngîietorul.Bunul Dumnezeu sã vã r ãsplãteascã mîngîierea cea-þi trimis-o unui suflet ce avea lipsã demîngîiere.

Mulþumindu-vã din tot sufletul meu pentrutoate, am r ãmas, sãrutîndu-vã dreapta.

Geoagiu sanator, la 7 iunie 1931 - Preot I. Trifa.

1931 - OD-24-4 - 14-VI-1931Fericirea în viaþã

Toatã omenirea aleargã dupã fericire, puþiniº tiu însã ce este fericireaº i cum anume poate figãsitã. Unde este fericirea? Ea se aflã în sufletelenoastre, iar cei care nu o vor gãsi în sufletele lor,în zadar o vor cãuta în altã parte.

Bogãþiile lumii toate la un loc nu preþuiesc cîtfer ic i rea , dar fer ic i rea preþuieº te cî t toatecomorile pãmîntului.

Un mare învãþat spune: Adevãrata fericire esteatît de simplã încît cea mai mare parte dinoameni n-o cunosc, ea se naº te din lucruri f ãr ã prea mare însemnãtate.

Fericirea noastr ã este sor ã cu fericirea altuia,º i numai cel care cautã împlinireaº i ajutorareafericirii altuia, numai acela aflã cu mai mareuºurinþã propria sa fericire.

Locaºul unde sãlãº luieº te fericireaº i undetrebuie cãutatã totdeauna este numai sufletul

nostru.Omul care se gîndeº te mereu la fericirea sa

ajunge sã o statorniceascã în sine însuº i însufletul sãu, º i ajunge fericit.

Fericirea o aveþi în voi înº ivã, deci nu ocãutaþi în altã parte, cãci nu o veþi gãsi nicãieri,dacã ea nu sãlãº luieº te în voi.

Încercaþi nu mai mult decît timp de un an sãvã bucuraþi de viaþã lãsînd la o parte gînduritriste º i mohorîte, r ãutãþi, - toate vãtãmãtoarefericirii.

De asemeni siliþi-vã ca de îndatã ce vã deº teptaþi din somn, sã faceþi tot ce e cu putinþã pent ru a vã face mulþumiþi, pentru a faceº i pealþii mulþumiþi.

Fiþi mai buniº i veþi simþi cum se naº te, creº teº i se întãreº te multã milã de sine care vã aducefericirea.


18/105


Sã ne luminãm atît mintea cîtº i sufletul, iar nu sã ne lãsãm în voia soartei.

Pentru a cultiva aceastã stare sufleteascãtrebuie sã avem cunoº tinþã de anumite izvoare alefericirii.

Care sînt aceste izvoare?Sã le amintim: Credinþa, Nãdejdea, Iubirea,

Bunãtatea, Veselia, Sãnãtatea º i Voia bunã.Sã le tãlmãcim pe fiecare în parte.Credinþa º i Nãdejdea sînt însuº iri care se

a lã tu r ã l a ce le care nut resc s tarea noas t r ãsufleteascã, cãreia i-am zis fericire. Ele ne ajutãsã cîº tigãm însuº iri necunoscute.

Iubireaº i Bunãtatea trebuie sã se manifeste îngîndireaº i vorbele noastre. Iubiþi pe toatã lumea,

º i puterea voastr ã de a iubi vã va mãri mult.Cel care iubeº te din suflet, atinge inima

celorlalþi.Veselia dã puteri întregii vieþi º i ne descoper ã

viaþa sub o nouã înf ãþiºare.Fericit este omul careº tie sã aibã inimã bunã

º i veselã.Sãnãtatea este izvorul principal al fericirii.Voia bunã, vindecã din r ãdãcini tristeþea º i

prelungeº te tinereþea.Fericirea trebuie deci în aceste izvoare

cãutatã, numai astfel vom privi cu mulþumireoglinda vieþii noastre.

Ion I. Opri º .

1931 - OD-25-1 - 21-VI-1931Viaþa nu-i o bã tã lie pierdutã

Un mare general, aflîndu-se pe patul demoarte îº i dete sufletul rostind aceste cuvinte:Acum mã duc; viaþa este bãtãlia din care cu toþiiieº im înfrînþi.

Într-adevãr nimeni nu scapã de moarte. Darceea ce face ca moartea sã par ã atît de fioroasãeste faptul cã omului nu-i e sortit sã moar ã decîto datã, º i cã dupã moarte ne aº teaptã judecata ceade pe urmã. Cu toate acestea, creº tinul rodnic înfapte buneº i cu credinþa tare în harul mîntuitor al Duhului Sfînt, nu se îngrozeº te de moarte. Lui,moartea nu-i înf ãþiºeazã o bãtãlie pierdutã, ci maidegrabã îi vesteº te pãr ãsirea acestei lumi plinã de pãcate º i-i aratã apropiata unire cu Domnul. Deº iº tie cã trebuie sã îndure moartea cea trupeascã,totuº i el nu se tînguieº te, ci º tiind cã Dumnezeu

l-a mîntuit de moartea cea veºnicã, mai vîrtos îº iuneº te glasul sufletului sãu cu strigãtul de biruinþã al credinþei rodnice: Moartea a fostînghiþitã de biruinþã. Unde îþi este biruinþa,moarte? Unde îþi este boldul, moarte? Boldulmor þii este pãcatul, º i puterea pãcatului esteLegea. Dar mulþumiri fie aduse lui Dumnezeu,care ne dã biruinþa prin Domnul nostru Isus

Hristos!(1 Cor. 15, 54-57)

. Nici sf. ap. Pavel nu priveºte viaþa ca o bãtãliedin care va ieº i înfrînt, ci el zice: M-am luptatlupta cea bunã, mi-am ispr ãvit alergarea, am pãzitcredinþa. De acum, mã aº teaptã cununaneprihãnirii, pe care mi-o va da, în ziua aceea,Domnul, Judecãtorul Cel Drept.ª i nu numai mie,ci º i tuturor celor ce vor fi iubit venirea Lui(2 Tim. 4, 7-8) .

1931 - OD-25-1 - 21-VI-1931Cum trã iau creº tinii cei dintîi

Un vestit scriitor creº tin, care a tr ãit pevremea celor dintîi creº tini - ne-a lãsat o preþioasã dovadã despre viaþa celor dintîi creº tini.Într-o scrisoare adresatã unui prieten al sãu,Diognet, scriitorul a lãsat urmãtoarele prea preþioase rînduri:

Creº tinii nu locuiesc oþar ã aparte, nici nu sedeosebesc de ceilalþi oameni prin limbã sauobiceiuri, cãci nu sãlãº luiesc nicãieri în cetãþideosebite, nu se servesc de altã limbã º i n-au unanume fel de trai. Desigur, învãþãtura lor nu edescoperitã de spiritulº i priceperea oamenilor nãscocitoriº i ei nu stau ca alþii, în frunteaînþelepciunii ce se deosebeº te prinºcoalã. Eilocuiesc prin cetãþi greceº ti º i barbare, cum îiconvine fiecãruia, pãzesc obiceiul pãmîntului cu privire la îmbr ãcãminte, la hranã º i îndeobº te

la felul de viaþã, dar în viaþa lor cetãþeneascã auo purtare minunatã º i surprinzãtoare. Au anumelocuri în care sãlãº luiesc, numai ca trecãtori; iau parte la toate ca cetãþeni º i sînt prigoniþi castr ãini; oriceþar ã le e patrieº i orice patrie le eþar ã str ãinã.

Se cãsãtoresc ca toþi ceilalþi º i dau naº tere lacopii. Se aflã în trup, dar nu tr ãiesc dupã trup.Umblã pe pãmînt, dar petrec în ceruri. Se supunlegilor existente, dar în purtarea lor sînt mai presus de legi. Iubesc pe toþi º i sînt urîþi de toþi.Sînt osîndiþi f ãr ã sã fie cunoscuþi, sînt uciº i º idobîndesc viaþã. Sînt sãraci º i îmbogãþesc pemulþi; de toate duc lipsã º i în toate au de prisos.Sînt dispreþuiþi º i cu tot dispreþul sînt proslãviþi.Sînt bîrfiþi º i totuº i sînt gãsiþi drepþi. Sînt ocãrîþiº i ei binecuvînteazã. Sînt batjocoriþi º i dau


19/105


tuturora cinstea cuvenitã. Fac bineº i sînt pedepsiþi cu moarte, ca f ãcãtorii de r ãu.

Duº i la moarte se bucur ã, ca º i cum ar fi duº ila viaþã.

Iudeii îi duºmãnesc ca pe niº te str ãini deneamul lorº i grecii îi prigonesc, dar duºmanii lor nu pot spune pentru ce-i ur ãsc. Într-un cuvînt,ceea ce este sufletul în trup, sînt creº tinii înlume.

Sufletul locuieº te în trup, dar nu-ºi are obîr º iadin trup, tot astfelº i creº tinii locuiesc în lume,dar nu sînt din lume. Nevãzut este sufletul închisîn trupul vãzut º i creº tinii sînt vãzuþi ca unii ce

sînt în lume, dar religia lor r ãmîne nevãzutã.Trupul ur ãº te º i duºmãneº te sufletul, f ãr ã caacesta sã-i facã vreun r ãu, ci numai pentru cã seîmpotriveº te plãcerilor lui. Sufletul iubeº te trupulº i membrele care-i sînt duºmane; tot astfelº icreº tinii iubesc pe duºmanii lor. Sufletul e închisîn trup, dar el e cel careþine în fiinþã trupulº icreº tinii sîntþinuþi de lume ca într-o închisoare,dar ei sînt cei careþin lumea în fiinþã. Nemuritorul suflet locu ieº te sub acoper ãmîntmuritorº i creº tinii locuiesc în cele trecãtoare, dar aº teaptã nemurirea în cer...

Aºa sã tr ãim º i noi, ostaº ii Domnului.

1931 - OD-30-3 - 26-VII-1931Cine e conducã torul Oastei

La aceastã întrebareþin sã fac înainte de toateo mãrturisire. Sînt dator faþã de Domnul meu IsusHristos sã fac o mãrturisire.

Din felul cum s-a pornitº i din felul cum s-adezvoltat miºcarea Oastei Domnului, se vede clar º i lãmurit cã aceastã miºcare nu a venit de laoameni, ci a venit de sus, de la Domnul. Eu n-amfost în aceastã miºcare decît un vas umilº i slabde care S-a folosit Domnul în Lucrarea Sa.

Cînd s-a început miºcarea Oastei, eu însumi

nu-mi dãdeam seama despre ce va fi mai departe.Gîndul acestei miºcãri, s-a înfiripat într-o noaptede Anul Nou, în clipele unei rugãciuni. În acesteclipe, Duhul Sfînt a plãmãdit Lucrarea Domnului:a sãdit gr ãunþul de muº tar din care urma sã iasã pomul cel mare de azi.

Eu însã n-aveam cunoº tinþã despre planulacesta.

Eu n-aveam nici un plan mai mare cu miºcareaOasteiº i nu f ãcusem cu nimeni vreun plan pentrumersul acestei miºcãri. Pentru mine, Oastea era oîncercare pe care o pornisem la drum într-o clipãde însufleþire. Era o micã luminã ce ameninþa sãse stingã. Un an de zile am stat cu miºcareaOastei abia avînd pe lîngã mine încã 10 ostaº i.Credeam cã încercarea se va stingeº i mã rugamDomnului sã nu mã lase de ruº ine.

Dar Domnul a avut grijã de Lucrarea Sa.Miºcarea a început a prinde putereº i eu amînceput sã primesc de sus foc ceresc cu care sãaprind sufletele oamenilor.ª i darul a tot prisosit pînã am ajuns aici.

Þin deci sã spun cu apãs: Oastea Domnuluieste a Domnuluiº i Conducãtorul ei - Cel nevãzut- este Domnul, Cel care a pornit-o la drum.

Nu legaþi miºcarea aceasta de numele unui om.În miºcarea Oastei Domnului, eu n-am fostº i

nu sînt altceva decît un vas umilº i pãcãtos decare Domnul S-a slujit în Lucrarea Sa.

- Ce va fi cu Oastea dupã ce vei muri sfinþiata? - mã întreba odatã un frate ostaº .

Era aceasta o întrebare de om cu puþinã

credinþã; era o întrebare de unul care nu era ostaºadevãrat. Noi ostaº ii Domnului trebuie sã n eînvãþam a încredinþa mai mult - a încredinþa cutotul - miºcarea noastr ã în grija Domnului, cãci aLui este. El a pornit aceastã miºcare º i El Se vaîngriji de mersul ei.

ª i acum sã vedem cum stãm cu conducãtoriivãzuþi ai Oastei Domnului. Cine sîntº i cine potf i conducãtori i vãzuþi a i Oastei Domnului?(despre aceasta urmeazã în carte o precizare mailungã).

Iubiþii mei fraþi ostaº i!În Franþa s-a ridicat anul trecut statuie unui

soldat din vremea r ãzboiului.Fãcea pe curierul acest soldat; adicã þinea

legãtura între marele comandamentº i trupele dela front.

Într-o zi, atacul vr ã jmaºului se înteþise foartetare. Armata de la front era într-o grea încercare.Soldatul curier primi de la comandament


20/105


însãrcinarea sã ducã solie luptãtorilor de la frontcã le soseº te ajutor.

Curierul plecã printr-o ploaie de gloanþe. Pe la jumãtatea drumului, un glonþ îi sfredeli mînastîngã. Un alt glonþ îl izbi în piept. Simþea cã e pierdut. Se gîndea însã la solia ce i seîncredinþase. Atunci f ãcu un lucru de mare curajº i uimire. Se aºezã cu faþa în sus; apucã solia cumîna dreaptã; ridicã apoi mîna în susº i moare în poziþia aceasta, cu mîna înþepenitã drept în sus.În gîndul sãu, muribundulº i-a zis: nu mai potface nimic; tot ce mai pot face e atît: sã mor cusolia ridicatã în sus; poate vor veni alþii º ivãzînd-o, o vor duce la front.

Aºa s-a º i întîmplat. O patrulã trecînd peacolo, a vãzut soliaº i luînd-o, a dus-o ladestinaþie.

Scumpii mei fraþi ostaº i!

În miºcarea Oastei Domnului, DomnulDumnezeu m-a învrednicitº i pe mine sã fac pecurierul între Marele Comandament al Oastei(Isus Hristos)º i între ostaº ii Lui de la fronturi.Le-am împãrtãº it mereu ostaº ilor solia cea dulce

cã ajutorul Domnului este cu noiº i între noi.Însã, în timpul din urmã, o boalã lungã º i grea

s-a furiºat în corpul meu.ª tie Bunul Dumnezeu.Poate cartea aceasta este ultima mea solie cãtreostaº ii luptãtori din fronturile Oastei. Caº isoldatul francez, poateþin º i eu în mînã ultimasolie ce o am de la Marele Comandant al Oastei.O, nu fiþi îngrijoraþi despre aceasta, iubiþii meifraþi. Cînd Domnulº i Mîntuitorul meu va voi sãmã cheme acasã, desigur El Se va îngriji caaltcineva sã ia din mîna mea solia ce mi-a fostîncredinþatã mie.

Pînã atunci, eu voi stãrui sã vã vestesc mereusolia ce o am de la Marele Comandament alOastei. Cînd voi trece din lumea aceasta, voiþinea º i eu, ridicatã în sus solia ce o am de laDomnul. Iar cînd veþi desface aceastã solie, veþiafla în ea cuvintele Lui: Îndr ãzniþi, Eu am biruit

lumea(Ioan 16, 33) ... ª i iatã cã Eu sînt cu voiîn toate zilele, pînã la sfîr º itul veacului. Amin(Matei 28, 20) .

Iosif Trifa.

1931 - OD-31-3 - 2-VIII-1931Un botez cu 4 zile de jocº i petrecere

Din Vaslui, din fundul Moldovei, ne-a cercetat

un frate ostaº , I. Cojocaru, cu soþia lui. A venitanume sã vadã lucrul Domnului de la Sibiu. Ne-aspus multe lucruri de preþ.

Aþi scris în foaia Lumina Satelor - ne spuneaîntre altele fratele ostaº - despre o întrecere de

jocuri care aþinut 2 sã ptãmîni. A fostº i pe la noiun fel de aº a întrecere. În comuna Crasna din judeþul nostru Vaslui, a fost o cumetrie (botezulunui prunc) cu 4 zile de jocº i petrecere. Pe urmã,cumetrii, beþi tun, au cãzut pe jos adormind cutoþii. Între cei cãzuþi era º i mama pruncului botezat, care din smintealã s-a întors în somn peste pruncº i l-a înãduº it. ª i aºa, botezul s-agãtat pe urmã cu îngropãciune.

Am r ãmas uimitº i adînc îndurerat ascultîndaceastã întîmplare. Parcã vãd botezul din Crasna.Parcã-i vãd pe cumetri la sfînta bisericã cu pruncul în braþe cum îl leapãdã de satanaº i detoate lucrurile luiº i îl întãreº te preotul cu pecetea darului Duhului Sfînt.

ª i parcã-i vãd apoi pe cumetri întor º i acasã,cum se apucã º i dinafar ã de slujba lui, cualcoolul.ª i iaca, biruinþa r ãmîne a diavolului.El rîde mulþumit cã a secerat o mare biruinþã.Dintr-un botez, a f ãcut o îngropãciune.

Iar ã º i iar ã vom striga deci: iatã ce facealcoolul, duhul diavolului... iatã cum poatevãtãma diavolul tainele noastre bisericeº ti cuajutorul alcoolului!

Fugiþi de alcool ca de duºmanul cel mare ceomoar ã º i trupulº i sufletul omului!

Iosif Trifa.


21/105


1931 - OD-31-3 - 2-VIII-1931Ostaº ii Domnului alungã alcoolulº i datinile cele rele

Oastea Domnului se ridicã º i cu întrebarea: cecautã alcoolul în taineleº i slujbele noastre bisericeº ti?

Vai, cît de mult a sã pat diavolul, miºelul, º i

aici. Sfinte sînt tainele bisericii, frumoase sîntslujbele noastre bisericeº ti, frumoase sînt datinilenoastre bisericeº ti, dar diavolul a alergatº i aicicu stricãciunea alcoolului.

Sã mai spunem r ãului pe nume, cred cã e de prisos. Se poate vedea în toate pãr þile.

Spre pildã, la moarteaº i îngropãciuneaoamenilor e prilejul cel mai potrivit de a trezi însuflete gîndul veºnicieiº i al mîntuirii sufleteº ti .Dar diavolul a avut grijã ca sã înã buºe acest gînd.Cãci pe la pr iveghiuri ce se întîmplã? Cele maiurîte lucruri. În cele douã nopþi de priveghere, se bea, se ci teº te în biblia diavolului cea cu 32 defoi (cãr þile de joc), se tãmîiazã cu tãmîiadiavolului (tutun), se fac tot felul de glumeº ilucruri pãgîneº ti. ª i însãº i îngropãciunea e plinãde alcool. De cînd eram preot laþar ã, º tiu cazulunei îngropãciuni, într-o familie de munte, unde paracl isierul (crî snicu l) s-a îmbãtat aºa de r ãuîncît a trebuit legat deasupra mortului pe car,altcum n-a fost chip sã fie adus în sat.

Ostaº ii Domnului fac priveghiuriº iîngropãciuni f ãr ã alcoolº i f ãr ã datini pãgîneº ti.

La privegherea ostaº ilor adormiþi în Domnul -º i a altor fraþi creº tini pe unde vor fi chemaþi -ostaº ii Domnului se roagã, citesc din Biblieº ialte cãr þi religioase; cîntã cîntãri duhovniceº tiº i petrec în adevãratã priveghere.

Aº iºderea la botezul copiilor, ostaº iiDomnului însoþesc slujba preotului cu cîntãrilelor º i cu petrecerea lor cea duhovniceascã.

ª i mai grozave lucruri se petrec apoi laospeþe. Nu odatã, chiar în sf. bisericã, la taina sf.cununii, nuntaº ii se prezintã mor þi de beþi...iar încolo beþii, bãtãi, ba chiarº i omoruri.

Oastea Domnului se luptã º i sã cureþe bisericalui Hristos de duhul diavolului.

Iosif Trifa.

1931 - OD-39-1 - 27-IX-1931O legendã religioasã despre minciuna politicã

Cicã minciuna se duse odatã la Adevãr º i îiceru o hainã cu care sã-º i acopere r ãutatea.

- Eu n-am o astfel de hainã - îi r ãspunseAdevãrul - pentru cã eu sînt Adevãr.

Minciuna se duce atunci la înºelãciune º i orugã pe ea sã-i dea o hainã.- Eu am o hainã de aceasta - r ãspunseînºelãciunea - dar nu pot sã þi-o dau, pentru cã ofolosesc eu însãmi.

Deznãdã jduitã, minciuna se întoarse atunci latatãl ei diavolul(Ioan 8, 44) , º i îl rugã plîngãtor:

- Tatã, te rog dã-mi o hainã cu care sã-miacopãr r ãutatea, cãci altcum nu pot face nici oispravã prin lume.

- Bine fiicã dragã - îi r ãspunse diavolul - iatã

þi-o dau: du-teº i te bagã în politica de partid...asta-i haina cea mai potrivitã pentru tine, cu careizbîndã mare vei putea face pentru împãr ãþiaiadului meu...

ª i cicã de atunci, minciuna s-a bãgat în politica de partid, sau mai bine zis, în politica de partid s-a f ãcut haina minciunii.

Sã mai stãruim asupra adevãrului din aceastãlegendã, cred cã e de prisos. Politica de partid purcede cu adevãrat de la tatãl minciunii, de la

diavolul. Ascultaþi spre pildã cu ce fel deminciuni s-a nã pustit o foaie liberalã din Cernãuþiasupra Oastei Domnului:

Oastea Domnului se numeº te o nouã sectã,încurajatã de un cleric oarecare Trifa din Sibiu...Se vede cã punga cu cei 30 de arginþi a lui Iuda,ademeneº te lãcomia de bani a pãrintelui Trifa,cãci altcum nu ne putem închipui ca un preot sã recurgã la astfel de mijloace sectare pentru a-º iumplea punga... cã ostaº ii aceº tia sînt niº tesectari, nu încape nici o îndoialã... ei se mîndresccã ar fi deopotrivã cu arhangheliiº i heruvimii...un vraci înºelãtor este popa Trifa din Sibiu, care pentru a-º i umplea buzunarele a zã pãcit lumea cuoastea care nu este a Domnului, ci a diavolului...de aceea, oameni buni, feriþi-vã de ostaº ii

mincinoº i ai pãrintelui Trifa din Sibiu care vinesã ne strice biserica cu datinile ei str ãmoºeº ti...vã sf ãtuim sã vã feriþi de ei cã vã pierdeþisufleteleº i nãdejdea în fericirea de veci( pfui! ucigã-te sfînta cruce diavole, ai ajuns sã predici despre mîntuirea sufletului)...

Se vede cît de colo tatãl minciunii din acestatac. Dar precum spuneam în cartea cu Oastea la pag. 27, atacurile lui satana sînt de regulã bãdãrane. I se vãd ghearele din sac. Aºa e º i aici.


22/105


I se vãd cît de colo ghearele minciunii.O, cît de adevãrat e cuvîntul Scripturilor!

Odinioar ã, din turnul bisericii din Ierusalim,diavolul a predicat despre iubirea de Dumnezeu(Matei 4, 6) . Din turnul clubu lui liberal de laCernãuþi, satana predicã poporului despremîntuirea sufletului... oameni buni, feriþi-vã deostaº i cã vã pierdeþi sufletulº i nãdejdea înfericirea de veci!... Deplinã dreptate a avut ap.Pavel cînd a zis cãci ch

Povestiri Religioase Vol 3

Documents

Transcript of Povestiri Religioase Vol 3