Aventurile luiBlãniþãîn lumea liliecilor

Conþinutul acestei cãrþi nu reprezintã în mod necesar poziþia oficialã a Comisiei Europene.

Editat în cadrul proiectului „Conservarea speciilor de lilieci din Munþii Pãdurea Craiului, Bihor ºi Trascãu”,

LIFE08 NAT/RO/000504

Autor: Mãrginean Georgiana

Desene: Szodoray-Parádi Hajnalka

La realizarea materialului au contribuit:

Filimon Claudiu, Tuduce Adela, dr. Radoveþ Dorina, Szodoray-Parádi Abigél, Szodoray-Parádi Hajnalka.

Oradea, 2011

ISBN 978-973-0-11594-9

Cu toate cã liliecii stârnesc fricã ºi superstiþii, încazul de faþã ei sunt niºte personaje amuzante ºi facobiectul unei poveºti educative atât pentru copii câtºi pentru pãrinþi. Povestea este inspiratã din viaþarealã a liliecilor, dar conþine ºi unele elemente “fan-tastice” încât sã stârneascã interesul copiilor. Este opoveste amuzantã, cu întâmplãri comice din viaþaunui liliac, care au rolul de a reduce teama ºi de aînlãtura superstiþiile legate de lilieci.

În poveste este vorba despre un copil trans-format de o vrãjitoare rea într-un ºoarece, careîncercând sã scape de motanul cel rãu se urcã într-un copac. Fiind urmãrit de acesta, ºoarecele sare

din copac ºi în acest timp, sub efectul baghetei fer-mecate a unei zâne bune, mâinile ºoarecelui sealungesc ºi se transformã în aripi. ªoarecele a scã-pat astfel cu viaþã, iar experienþele trãite din postu-ra de liliac au fost inedite. În realitate, liliecii provindin animale arboricole capabile de zbor planat (pre-cum veveriþa zburãtoare de exemplu). Pe parcursulcãlãtoriei, liliacul are parte de întâlniri cu tot felulde personaje: duºmani naturali (bufniþa) ºi alþi liliecicãrora încearcã sã le imite comportamentul: liliecicare se hrãnesc cu polen, peºti, fructe, lilieci foartemici ºi chiar “vulpi zburãtoare”, toate aceste speciiexistând în realitate.

Dragi pãrinþi,

ªtiaþi cã un liliac consumã peste 1000 de insecte într-osingurã noapte? Ei sunt numiþi ºi “insecticidul natural”.Aceste fiinþe locuiesc în peºteri, pãduri, scorburi, darºi în unele poduri de blocuri, case sau biserici. La oraactualã, populaþiile de lilieci sunt în declin numeric,unele chiar pe cale de dispariþie.

În scopul protejãrii liliecilor, începând din ianuarie2010, Agenþia pentru Protecþia Mediului Bihor a dema-rat proiectul „Conservarea speciilor de lilieci înMunþii Pãdurea Craiului, Bihor ºi Trascãu”LIFE08 NAT/RO/000504, proiect cofinanþat de cãtreComisia Europeanã prin instrumentul financiar Life. Pe-rioada de desfãºurare a proiectului: 2010– 2013. Be-neficiarului coordonator este Agenþia pentru ProtecþiaMediului Bihor, parteneri: Asociaþia pentru ProtecþiaLiliecilor din România ºi Institutul de Speologie „EmilRacoviþã” Cluj Napoca – Academia Românã. Valoareatotalã a proiectului este de 1.286.575 euro.

Acest proiect are ca scop: – Asigurarea pe termen lung a conservãrii populaþi-

lor de lilieci în arealul proiectului prin elaborareaunor planuri complexe de conservare pentru lilieci

ºi habitatele lor. Activitãþile vor fi desfãºurate pe te-ritoriul a 19 Situri Natura 2000 din judeþele Bihor,Cluj ºi Alba.

– Creºterea gradului de conºtientizare în rândul pub-licului larg referitor la importanþa ecologicã a lilie-cilor ºi necesitatea protecþiei lor. Se vor organizacursuri speciale de instruire, ateliere de lucru. Carezultat se va crea o reþea de specialiºti ºi organiza-þii, care pot contribui la monitorizarea pe termenlung a populaþiilor de lilieci din zona proiectului.

Populaþiile de lilieci din Europa s-au redus drastic înultimele decenii din cauza pierderii habitatelor naturale,a folosirii excesive a insecticidelor ºi deranjãrii - de cãtreom – a locurilor de hibernare ºi reproducere. În acestsens vor fi organizate un numãr mare de evenimente deconºtientizare a publicului în care vor fi implicate comu-nitãþile locale din zona proiectului, ºcoli, alte instituþiipublice ºi ONG-uri. Scopul acestor activitãþi este de aschimba în general, atitudinea negativã faþã de lilieci.

Mai multe informaþii referitor la acest proiect suntdisponibile pe site-ul www.batlife.ro

Liliecii – prieteni?… Da!

Beneficiarii proiectului: Beneficiarul coordonator – Agenþia pentru Protecþia Mediului Bihor

Parteneri – Asociaþia pentru Protecþia Liliecilor din România

– Institutul de Speologie „Emil Racoviþã” Cluj Napoca – Academia Românã

Perioada de desfãºurare: 2010–2013.

Valoarea totalã a proiectului: 1.286.575 euro, din care contribuþia Uniunii Europene 643.288 euro

Obiectivele proiectului:– asigurarea pe termen lung a conservãrii populaþiilor de lilieci în arealul proiectului;– creºterea gradului de conºtientizare în rândul publicului larg, referitor la importanþa ecologicã a liliecilor ºi nece-

sitatea protecþiei lor;– crearea unei reþele de specialiºti ºi organizaþii, care pot contribui la monitorizarea pe termen lung a populaþii-

lor de lilieci din zona proiectului.

Principalele activitãþi:– realizarea planurilor de management pentru ºapte specii de lilieci din zona de desfãºurare a proiectului; – conceperea unui ghid pentru elaborarea de planuri de gestionare pentru adãposturi subterane, a habitatelor

învecinate, care ar putea fi utilizate în viitor la nivel naþional;– închiderea într-un mod favorabil liliecilor a 15 peºteri, pentru a reduce la un minim perturbãrile produse de om;– luarea unor mãsuri de a evita perturbarea liliecilor în cele mai importante peºteri vizitate de cãtre turiºti; – modificarea condiþiilor de iluminat în 3 peºteri;– plasarea semnelor de avertizare la 40 de peºteri din aria de desfãºurare a proiectului;– curãþarea de deºeuri a 9 habitate subterane importante;– plasarea panourilor de informare în faþa a 15 peºteri, care vor prezenta importanþa liliecilor, respectiv obiecti-

vele principale ale proiectului; – elaborarea materialelor informative, care va contribui la schimbarea atitudinii negative faþã de lilieci ºi la dise-

minarea rezultatelor proiectului; – crearea unor reþele de specialiºti în domeniul de implementare a proiectului, acest lucru va spori eficienþa ºi

durabilitatea viitoarelor cercetãri privind liliecii, acþiunilor de monitorizare ºi de conservare.

4 Aventurile lui Blãniþã în lumea liliecilor

Titlul proiectului:

Conservarea speciilor de lilieci în Munþii Pãdurea Craiului, Bihor ºi Trascãu

A fost odatã ca niciodatã unbãieþel de zece ani, Bogdan,care trãia într-un loc magic

la marginea unei pãduri, nu departe deun mic sat. Era singur la pãrinþi ºi deaceea se bucura de toatã atenþia lor. Pevremea aceea încã nu a fost inventattelevizorul ºi poveºtile i le spuneau pã-rinþii. Tatãl bãieþelului era pãdurar ºimergeau deseori la drumeþii prin pãdu-re, cutreierând-o în lung ºi-n lat ºi vor-bind vrute ºi nevrute.

Copilul a crescut sãnãtos, vesel ºifrumos ºi îºi iubea foarte mult pãrinþii.

Ziua îi culegea flori mamei ºi i le puneaîn pãr, iar când se lãsa întunericul,ieºeau cu toþii în faþa casei ºi se uitau lalilieci.

Dar, în adâncul pãdurii, trãia o vrãji-toare care era foarte singurã ºi nu aveadecât un motan. A dorit sã ia din satun copil pentru a-l face ucenicul ei.Plimbându-se prin pãdure, vrãjitoareal-a vãzut pe Bogdan ºi a hotãrât cãacesta este bãieþelul pe care îl vrea caucenic. Atunci vrãjitoarea a mers la pã-rinþii lui ºi l-a cerut pe bãiat. Pãrinþii aurefuzat sã-i dea copilul.

Aventurile lui Blãniþã în lumea liliecilor 5

6 Aventurile lui Blãniþã în lumea liliecilor

Vrãjitoarea a decis sã-i pã-cãleascã ºi s-a transformatîntr-o bãtrânicã. În timp cese juca în pãdure, Bogdan avãzut-o pe bãtrânicã careavea un coº cu mure.Aceasta l-a servit cu fruc-tele din coº. Dar copilulnu ºtia cã acea bãtrânicãera vrãjitoarea deghizatãcare a rostit o vrajãasupra murelor. Copilul amâncat mure, i-a mulþu-mit bãtrânei ºi a plecatacasã.

A doua zi în timp cerãsãrea soarele, blestemul

vrãjitoarei se adeverea, de-venea tot mai puternic. Când

s-a trezit, copilaºul, era dejatransformat în ºoricel.

Acesta a ieºit speriat afarã ne-ºtiind ce se întâmplã, iar vrãjitoa-rea, care parcã era mai urâtã caniciodatã, l-a prins ºi l-a bãgatîntr-o cutie, cu gândul de a-l þine înpostura de ºoricel pânã va acceptasã fie ucenicul ei. Apoi ºi-a conti-nuat drumul spre peºtera din pãdu-rea în care îºi ducea veacul.

Aventurile lui Blãniþã în lumea liliecilor 7

Ajunsã la peºterã, vrãjitoarea a scosºoricelul ºi fãrã sã se uite la el l-a arun-cat într-o cutie.

Motanul, curios fiind, a rãsturnatcutia ºi a început sã goneas-cã ºorice-lul vrând sã se joace puþin cu el ºi apoisã-l mãnânce.

ªoricelul alerga speriat de motanulcel rãu ºi neºtiind unde sã se ascun-dã, s-a urcat pe primul copac pecare l-a vãzut în cale. Însã cu-rând ºi-a dat seama cã nueste o soluþie salvatoarepentru cã motanul s-aurcat imediat dupãel.

A mers pânã învârful copaculuisperând cã pisicao sã se sperie dincauza înãlþimii ºi osã-l lase în pace,dar aceasta se cãþãradupã el urmãrindu-l neîntrerupt.

8 Aventurile lui Blãniþã în lumea liliecilor

Aventurile lui Blãniþã în lumea liliecilor 9

ªoricelul se uitã speriat în jos ºi vãzu ce distanþã mare era pânã la pãmânt. Dacã ar sãri de la înãlþimeaaceasta ar putea muri. Dacã ar rãmâne în copac l-ar prinde motanul.

Uitându-se în faþã a vãzut unalt copac ºi ar fi vrut sã fi avutaripi ca sã poatã zbura pânã la elºi astfel sã scape de pisicã.

Atunci a auzit o voce:– Nu te teme, te ajut eu!

Vocea care s-a auzit era aunei zâne bune care treceaprin zonã ºi a vãzut toatã

întâmpla-rea cuºoareceleºi mota-

nul cel rãu.Fãcându-i-se milã

de ºoricel s-a hotãrât sã-l sca-pe de motan. A îndreptat ba-gheta fermecatã înspre el, iarcopilul transformat de vrãji-toarea cea rea în ºoarece,începu din nou sã se trans-forme.

10 Aventurile lui Blãniþã în lumea liliecilor

Zâna cea bunã îi zise:– Zboarã!În timp ce plana, degetele i se alungeau ºi astfel lãbuþele lui se transformau în

aripi. Înainte sã îºi dea seama, el putea sã zboare precum o pasãre, dar îºi pãs-trase blãniþa moale ºi pufoasã de pe atunci când era ºoarece.

Cu toate acestea, el nu era nici pasãre, nici ºoarece… era un liliac! Liliacul nostru, pe care din acest moment o sã-l numim Blãniþã, era uimit de

noua lui formã ºi curios din fire cum era, se gândea numai la cât de repede poatezbura. Aºa a început sã zboare în jurul copacului zâmbind.

Se uita la motanul care îl pândea ca sã-l mãnânce ºi strigã apropiindu-se înzbor de el:

– Pisicuþã, pe mine mã cauþi? Prinde-mã dacã poþi! La început motanul s-a speriat pentru cã nu ºtia ce se întâmplã, nu vedea nici

un ºoarece… apoi, a vãzut ceva în aer care s-a apropiat de el cu vitezã, a mie-unat speriat ºi s-a retras câþiva paºi în spate. Când ºi-a dat seama cã e ºoricelulcare a prins aripi, a început sã alerge dupã el. Liliacul însã se juca gândindu-secã ar putea zbura ca un vultur curajos.

Zbura când mai repede, când mai încet, uneori zbura pe sus ºi se lãsa sã cadãpânã aproape de motan dupã care se înãlþa din nou râzând.

Aventurile lui Blãniþã în lumea liliecilor 11

Dupã un timp motanul care pânãatunci sãrea ca un cangur dupã liliac,s-a enervat ºi a plecat. Liliacul erafericit. Fãrã sã stea pe gânduri ºi-a luatzborul pierzându-se în depãrtare subrazele roºii ale soarelui care apunea.

Blãniþã a zburat peste tot pânã cânds-a crãpat de ziuã. A vãzut o bisericã ºi

a intrat în ea spunându-ºi cã acolo o sãfie în siguranþã. Era atât de obosit încâta adormit imediat ce s-a agãþat declopotniþã.

A doua zi dupã-masa a început sã setrezeascã pentru cã simþea cã îi estefoame. Nu îºi amintea când a mâncatultima datã.

12 Aventurile lui Blãniþã în lumea liliecilor

A deschis leneº ochiidar lumina era atât deputernicã încât i-a închisimediat. S-a hotãrât sãmai doarmã pânã se lasãîntunericul.

Dupã ce s-a trezit aînceput sã caute ceva demâncare prin bise-ricã.Cum nu a gãsit nimic, aieºit afarã din bisericã, s-a uitat în jur dar fãrã niciun rezultat. De când s-atransformat în liliac, numai avea aceleaºi prefer-inþe la mâncare ca atun-ci când era copil.

Tot gândindu-se ce arputea mânca, un þânþara trecut pe lângã el. Înmod ciudat a lãsat înurma lui o aromã carei-a lãsat gura apã liliacu-lui.

Aventurile lui Blãniþã în lumea liliecilor 13

El se uita ui-mit dupã insectaenervantã care l-aînþepat de atâtea oripânã atunci, ºi s-a gândit cã eocazia perfectã sã-i vinã de hac þân-þarului. S-a repezit dupã el ºi l-a prinsîn gurã.

– Iummy… e chiar gustos!… ºi cro-cant, ºi zemos în acelaºi timp… cine arfi crezut?! zise liliacul în timp ce mes-teca. Cred cã asta o sã mãnânc deacum înainte! În felul acesta o sã-i apãr

pe oameni deinsectele astea

deranjante ºi urâte!Dupã câteva seri în

care ºi-a vãzut þara la luminalunii, s-a gândit sã plece acasã lamunte. Îi era dor de pãrinþii lui ºi a ple-cat bucuros pregãtit sã le spunã aven-turile prin care a trecut. Însã liliacul nus-a gândit nici o clipã cã poate nu o sã-l creadã nimeni, cã de fapt creaturamicã ºi firavã este cu adevãrat unbãieþel transformat.

Când a ajuns acasã, de departe ºi-azãrit pãrinþii, mai bine zis i-a perceputcu urechile, dupã sunetele produse.Stãteau aºezaþi în faþa casei, se þineaude mânã iar gândurile le erau departe– la fiul lor pierdut. Liliacul a zburatdeasupra lor dar nu l-au observat. Amai zburat deasupra lor odatã ºi, întimp ce survola curtea casei, a strigatcât l-a þinut glasul:

14 Aventurile lui Blãniþã în lumea liliecilor

– Mamã, tatã!Tatãl ºi-a ridicat privirea ºi a zis:– Ia priveºte liliacul acesta… dacã Bogdan al nostru ar fi acasã i-am povesti

atâtea lucruri despre el.La auzul acestor cuvinte, mama ºi-a pus faþa în palme ºi a început sã plângã.

Spre disperarea lui Blãniþã, pãrinþii lui nu înþelegeau ce spunea. A suspinat adâncºi în sinea sa ºi-a zis:

– Ce bine ar fi dacã m-ar putea înþelege!

Aventurile lui Blãniþã în lumea liliecilor 15

16 Aventurile lui Blãniþã în lumea liliecilor

În acea clipã a apãrut Zâna ceaBunã, care l-a mai ajutat odatã, a ridi-cat bastonul fermecat ºi i-a spus:

– Acum poþi vorbi ºi înþelegi graiuloamenilor! Mai poþi avea o singurã do-rinþã, dar gândeºte-te foarte bine ce-þidoreºti!

Apoi zâna a dispãrut de parcã nicinu ar fi fost acolo. Atunci Blãniþã aîncercat din nou:

– Mamã, tatã!Pãrinþii ºi-au întors capul în direcþia

vocii auzite, iar mama a spus:– Este vocea lui!… îl recunosc

dintr-o mie!… unde eºti fiule?!– Sunt aici mamã, o vrãjitoare rea

m-a blestemat ºi m-a transformat în li-liac!

Apoi s-a aºezat pe umãrul mamei ºia început sã-i povesteascã cele întâm-plate. Când pãrinþii au auzit toatã po-vestea nu mai ºtiau ce sã spunã, sãrâdã sau sã plângã.Dar când au auzit cãBlãniþã mai poateavea o dorinþã l-ausfãtuit sã se trans-forme din nou în om.Bãiat s-a tot gândit apoia spus:

– ªi eu m-am gândit la acestlucru, dar mi-am dat seama cã acumam ocazia de a privi lumea prinochii unui liliac, de a trãi viaþa luide zi cu zi. Voi pronunþa aceastãdorinþã doar dupã ce voi experimen-ta viaþa liliecilor.

Astfel, ºi-a luat rãmas bun de la pã-rinþi ºi le-a promis cã se va întoarce încurând transformat înapoi în bãieþelullor iubit.

Zburând Blãniþã pe la marginea uneipãduri, i-a apãrut în faþã o bufniþãmare care zbura cu vitezã cãtre el. Ini-þial vroia sã o ocoleascã ºi sã treacãmai departe, însã ceva ca o strãlucireciudatã în ochii pãsãrii l-a fãcut sã-ºidea seama cã ar trebui sã se fereascãde ea.

Liliacul a început sã zboare prin pã-dure sperând sã scape de bufniþã, daraceasta zbura dupã el, apropiindu-setot mai mult. El zbura cât putea de re-pede dar simþea cã pasãrea aceeamare este atât de aproape de el încâtpoate sã-l înhaþe în orice moment. Înultima clipã a vãzut o scorburã ºi aintrat în ea, iar bufniþa nemaiputând sãse opreascã din viteza pe care o avea,s-a izbit de copac ºi a cãzut pe spate.

Ajuns în scorburã, el nu a apucat sãîºi tragã suflarea pentru cã imediat aauzit bufniþa cum s-a lovit de copac,care a început sã se zguduie ºi îndatãs-au auzit þipete de spaimã în scorburaîn care tocmai a intrat. Speriat a înce-put sã þipe ºi el.

– Cine eºti? se auzirã mai multevoci.

– Eu sunt… sunt… sunt un liliac! ziseel speriat.

– Oh, e de-al nostru! – Data viitoare intrã în liniºte! spuse

unul dintre ei. Atunci a vãzut Blãniþã cã acolo sunt

mai mulþi lilieci ca el, apoi a început sã-ºi spunã povestea, cum a ajuns sã fieliliac din cauza vrãjitoarei. Liliacul nos-

tru i-a întrebat pe ceilalþi dacã ºi lor le-a fãcut zgripþuroaica vrãji. Brusc s-auauzit râsete.

– Nu-l ascultaþi! Aiureazã! Glu-meºti?… Ha ha…

– Liniºte! zise unul dintre ei. Eueram prin zonã ºi am vãzut când vrãji-toarea a rostit vraja ºi apoi un pui deom s-a transformat în ºoarece.

Apoi curioºi s-au împrietenit ºi încele din urmã Blãniþã al nostru ahotãrât sã mai rãmânã cu ei ceva timp.

Dupã ce s-a gândit mai bine, ºi-a zis sãprofite din plin de aripile sale ºi sã vizi-teze toate colþurile lumii. ªi-a luat rãmasbun de la prietenii lui ºi a plecat spre zãriîndepãrtate… a zburat, a tot zburat… înzãri îndepãrtate, peste mãri ºi þãri…

Aventurile lui Blãniþã în lumea liliecilor 17

Într-un sfârºit a ajuns la þãrm, totzburând a auzit undeva jos în iarbã pecineva râzând. Curios sã vadã desprece e vorba, s-a dus jos ºi a vãzut un lil-iac la fel de micuþ ca el lângã o floare.

– Salut! Cine eºti? ºi ce faci acolo derâzi aºa cu poftã?

– Mãnânc!– Mãnânci?! pãi tu nu mãnânci mus-

culiþe ºi þânþari?!– Iac! Cum sã mãnânc chestii din

acelea? Eu mãnânc polenul din flori…vrei ºi tu sã vezi cum e? Florile mirosfrumos…

Blãniþã se apropie de floare ºi ne-ºtiind cum se mãnâncã polenul, a in-spirat adânc ºi dintr-o datã s-a umplutde un praf galben pe tot corpul.

Praful acela i-a intrat chiar ºi în nasiar el a strãnutat atât de tare încât floriii-au zburat petalele.

Celãlalt liliac când a vãzut toatã în-tâmplarea a început sã râdã atât detare încât nu s-a mai putut opri.

– Ce se întâmplã? De ce strãnuþi?– Eu nu mãnânc polen, ci mã hrã-

nesc cu insecte, a spus Blãniþã, apoi azburat mai departe strãnutând continuu.

18 Aventurile lui Blãniþã în lumea liliecilor

Trecând pe deasupra unui lac, a vã-zut cum un alt liliac a pescuit un peºti-ºor ºi a plecat cu el.

– Hei! Lasã-l jos! strigã Blãniþã.Unde-l duci? Dã-i drumul!

– Serios? Rãspunse enervat liliacul.ªi eu ce mai mãnânc?

– Ce mãnânc ºi eu! Insecte! Suntbune!, a spus Blãniþã.

– Atunci mãnâncã-le tu! Mie nu-miplac!

– Dar þie ce-þi place? a întrebat Blã-niþã.

– Carnea de peºte!

Aventurile lui Blãniþã în lumea liliecilor 19

20 Aventurile lui Blãniþã în lumea liliecilor

Blãniþã, vãzând cã liliacul acela erarãutãcios, s-a hotãrât sã-l lase în pace.Dar ºi-a amintit ce mult îi plãcea luipeºtele când mai aducea tatãl sãu ºi is-a fãcut poftã. Amintindu-ºi cum aprins liliacul acela peºtele, s-a dus sãprindã ºi el. A zburat un timp pe dea-supra lacului ºi, la un moment dat, avãzut un peºte apropiindu-se de supra-faþa apei.

Fãrã sã stea pe gânduri, ºi-a înfiptgheruþele în spatele peºtelui. Însã peº-tele a fost atât de mare ºi de greu încâts-a scufundat din nou în adâncurile la-cului, trãgându-l în apã ºi pe Blãniþã –care era agãþat de el.

În cele din urmã, ud ºi speriat areuºit sã iasã din apã.

– Sunt mai în siguranþã dacã o sãmãnânc tot ce am mâncat ºi pânãacum! ªi trecând pe lângã o zonã unde

erau mulþi þânþari, s-a apucat vesel sã-iprindã.

El nu se mai uita la þânþarii pe careîi prindea în gurã. La un moment datse aude un þipãt. Apoi simþi cum cevasãrea pe limba lui ºi striga:

– Dã-mi drumul! dã-mi drumul!Acum! Blãniþã se uitã în stânga, apoiîn dreapta ºi apoi scuipã ce-a prins îngurã. Când colo, vede un liliac cât unbondar care dãdea repede din „ari-pioare” ºi îl certa:

– Hei, de ce nu te uiþi pe undezbori?! Era cât pe ce sã mã înghiþi!

Se uitau unul la celãlalt… lui Blãniþãnu-i venea sã creadã cât de mic eraliliacul acela ºi totuºi ce voce groasãavea!

Aventurile lui Blãniþã în lumea liliecilor 21

– Eºti un pui? Unde sunt pãrinþii tãi? – Ascultã uriaºule, zise supãrat lilia-

cul cel mic, dacã mai spui o singurãdatã cã sunt pui, o sã mã învârt în jurultãu pânã o sã ameþeºti! Eu sunt cel maimic liliac dintre toþi semenii mei, aºasunt eu a spus mândru liliacul cel mic.

Blãniþã încã mirat a zburat maideparte. Obosit, spre dimineaþã, s-aagãþat de o creangã sã se odihneascã.

Aproape cã adormise când creangas-a miºcat atât de tare încât era cât pece sã cadã!

Încercând sã-ºi revinã din sperieturã,s-a uitat în jur sã vadã ce s-a întâmplat,iar ceea ce vãzu era o mulþime de liliecifoarte mari care îºi luau zborul dincopac.

– Wow! Nu am crezut cã sunt atât defioros! Zise el speriat.

Uitându-se în stânga, vede lângã elun liliac uriaº astfel cã s-a speriat ºi maitare. Liliacul cel mare, vãzând cã Blã-niþã se uitã încontinuu la el zise:

– Ce e prietene, cât o sã te mai uiþila mine?

– Era sã cad!– Nu e vina mea, de ce stai în copa-

cul nostru?– Copacul vostru? Întrebã tot mai

mirat Blãniþã.– Da, mai vezi tu vreun liliac micuþ

care stã în copacul ãsta?Blãniþã, uitându-se în jur, zãri o mul-

þime de lilieci uriaºi agãþaþi de crengi,printre care erau câþiva care mâncaufructe.

– Sunt ºi dinozauri aici? întreabãmirat Blãniþã. Liliacul cel mare începusã râdã.

– Nu sunt dinozauri aici, de ce între-bi? Strãmoºii noºtri au fãcut cunoºtinþãcu dinozaurii.

– Celorlalþi lilieci le-a fost fricã demine? De ce au plecat?

– Acum s-au trezit, merg sã mã-nânce… imediat o sã plec ºi eu, m-amoprit aici doar ca sã mã odihnesc.

22 Aventurile lui Blãniþã în lumea liliecilor

Blãniþã îºi luã zborul în direcþiapeºterii, când ºi-a dat seama cã deºieste ziuã afarã, el vede doar în douãculori: alb ºi negru. El se opreºte spe-riat ºi se întoarce spre Marele Liliac.

– Spune-mi te rog, tu ce culoare ai?– Marele Liliac, se uitã puþin, mirat

de întrebare, ºi crezând cã Blãniþã nuvede, scoate limba înspre el ºi apoiîncepe sã râdã.

Aventurile lui Blãniþã în lumea liliecilor 23

– Hei! Te vãd! zise supãrat Blãniþã.În momentul acela Marele Liliac tresãride ruºine ºi îºi acoperi capul cu aripile.

– ªi atunci de ce întrebi?

– Pentru cã nu vãd decât în douãculori, zise el trist.

– Eu am blana de culoare cenuºie,cu guler roºcat.

– ªi eu ce culoare am?– Tu ai firele blãniþei închise la cu-

loare, cu vârfurile albe. Iar soarele careapune în spatele tãu face ca aripile sãparã aproape transparente. MareleLiliac îl vãzu pe Blãniþã suspinând tristºi vrând sã plece.

– Hei prietene! Vino sã îþi arãt ceva.Ce culori crezi cã au liliecii aceia? în-trebã el arãtând spre niºte lilieci carestãteau agãþaþi în copac.

– Cred cã aratã la fel ca tine…– Nu, ei sunt cenuºii cu gulerul

aproape negru, exact aºa cum îi vezitu. Uitã-te la liliecii aceia de pe frunzade jos. Pe ei cum îi vezi?

– Albi! – Exact! Sunt albi! Nu totul este co-

lorat… Vãzând acestea, liliacul cel micuþ se

mai înveseli.Pe înserat, Blãniþã ºi-a continuat

drumul spre þara lui. Când ajunseacasã, toamna era pe terminate iarvremea începea sã se rãceascã tot maitare. Gãsea tot mai puþini þânþari, ºimânca tot mai puþin ºi mai rar. Cu câtse apropia mai mult iarna cu atât maides i se fãcea mai frig ºi mai somn.

În cele din urmã a ajuns la o peºterã.Afarã a început sã ningã, iar el de frigºi de somn s-a hotãrât sã intre înpeºterã sã se odihneascã ºi sã rãmânãacolo pânã se mai încãlzeºte afarã.

24 Aventurile lui Blãniþã în lumea liliecilor

Astfel Blãniþã a cãzutîntr-un somn adânc.

Când s-a trezit, totulmirosea a primãvarã, iar Blãniþãºi-a adus aminte de tot ce s-aîntâmplat anul trecut, s-apornit spre casã cu gândulla ce bine va fi când vaajunge acasã. Când a pro-nunþat dorinþa, a ºi simþitmirosul rufelor proaspãtspãlate de mama lui, când adeschis ochii, era în braþelemamei ºi în sfârºit o putea

îmbrãþiºa – fiind din nou uncopil adevãrat.

Aceste întâmplãri l-auschimbat foarte mult pe

Bogdan, în afarã de pãrinþi – nu apovestit nimãnui cele întâmplate,

oricum nu l-ar fi crezut. De atun-ci, el ºi-a dedicat tot timpul ºienergia pentru a convingeoamenii cã Liliecii sunt ani-male foarte utile, oamenilornu trebuie sã le fie fricã de ei,dar mai ales nu trebuie sã lefacã rãu!

Aventurile lui Blãniþã în lumea liliecilor 25

Dedic aceastã poveste Cocuþei ºi 45, douã femele din specia Nyctalus noc-tula, care s-au acomodat foarte bine alãturi de oameni ºi au oferit momenteunice ºi amintiri frumoase celor care le-au cunoscut.

Mãrginean Georgiana

26 Aventurile lui Blãniþã în lumea liliecilor

Aventurile lui Blãniþã în lumea liliecilor 27

Uniþi punctele în ordinea crescãtoare acifrelor ºi veþi obþine un ......

28 Aventurile lui Blãniþã în lumea liliecilor

Ce mãnâncã liliacul? Traseazã o sãgeatã între liliac ºi hrana lui:

fluture de noapte sandvici

slãninã

lapte

þânþar

Aventurile lui Blãniþã în lumea liliecilor 29

Unde pot fi gãsite? Conecteazã animalele ºi adãposturile lor (unui animal îi poatecorespunde doar un tip de adãpost)

rândunicã

pãianjen

cârtiþã

albinã

liliac

30 Aventurile lui Blãniþã în lumea liliecilor

Care este modalitatea de deplasare? Traseazã sãgeþi intre elementele potrivite depe cele douã coloane!

liliac

bãieþel

pisicã

vrãjitoare

Aventurile lui Blãniþã în lumea liliecilor 31

Pe unde sã merg? – ajutã-l pe liliac sã-ºi gãseascã drumul spre acasã. Cel mai bundrum este acela în care se întâlneºte cu cei mai mulþi þânþari (punctele de pe tra-seu). La sfârºit noteazã numãrul þânþarilor întâlniþi separat pentru fiecare drum.

32 Aventurile lui Blãniþã în lumea liliecilor

Hai sã colorãm!

Aventurile lui Blãniþã în lumea liliecilor 33

34 Aventurile lui Blãniþã în lumea liliecilor

Aventurile lui Blãniþã în lumea liliecilor 35

36 Aventurile lui Blãniþã în lumea liliecilor

Aventurile lui Blãniþã în lumea liliecilor 37

38 Aventurile lui Blãniþã în lumea liliecilor

În România trãiesc 30 de speciidiferite de lilieci?Cea mai micã specie este liliacul pi-tic (Pipistrellus pipistrellus), careatinge doar 5 grame ºi poate sta co-mod într-o cutie de chibrituri? Lapolul opus este liliacul comun (Myo-tis myotis), având dimensiunea uneivrãbii, iar când zboarã are o lungimede 40 cm deschiderea membrelor(„aripilor”), fiind un uriaº al liliecilorde la noi.Pe planeta noastrã trãiesc peste1000 de specii de lilieci.În Europa trãiesc 45 de specii delilieci.Liliecii nu sunt nici pãsãri, nici ºoa-reci, ci singurele mamifere capabilede zbor activ.Toate speciile din Europa sunt insec-tivore (se hrãnesc cu insecte).Formeazã colonii, fiind fiinþe so-ciale.În timpul verii femelele formeazãcolonii de naºtere, fiecare femelãdând viaþã la unu sau doi pui, înfuncþie de specie. Iarna hiberneazã, deoarece nuexistã hrana necesarã.În timpul hibernãrii îºi reduc tem-peratura corpului pânã la 3-5°C.

Liliecii nasc o singurã datã pe an.Cea mai micã specie de liliac mã-nâncã 1500 de þânþari pe noapte!Liliecii trãiesc în medie 15-20 ani,dar în unele cazuri pot trãi peste 30de ani.Cea mai mare colonie de lilieci dinEuropa se gãseºte în România, înPeºtera Huda lui Paparã, numãrândpeste 52.000 de exemplare.Cea mai mare colonie de lilieci dinlume este situatã în New Mexico,numãrând aproximativ 12.000.000de indivizi.Liliecii se orienteazã pe baza ultra-sunetelor, fiind capabili sã distingãfire de pãr care au grosimea de 0.08mm.Nu se prind în pãr.Liliecii nu trãiesc numai în peºteri, ciºi în scorburi de copaci, poduri, fi-suri ale clãdirilor, mine, crãpãturi,pivniþe, etc.Pentru a se adãposti într-o crãpãturãdin zid sau sub tencuiala faþadelor,unui liliac pitic (Pipistrellus pipistrel-lus) îi este de ajuns o deschidere delãþimea unui deget.Dinþii liliecilor sunt foarte ascuþiþipentru a strãpunge înveliºul, adeseadur, al insectelor.

ªtiaþi cã…?

Aventurile lui Blãniþã în lumea liliecilor 39

Excrementele liliecilor constituie unîngrãºãmânt ideal pentru grãdini saupentru flori; fãrã a produce îmbol-nãviri.Liliecii se numãrã printre cele maipericlitate specii de mamifere dinEuropa. Din acest motiv ei sunt pro-tejaþi prin lege.Noaptea, când mamele sunt la vânã-toare, puii de liliac se adunã îngrupuri mici. Liliecii dedicã mult timp igienei cor-porale. Adulþi se ung permanent cuo secreþie uleioasã, pentru a sehidrata.Mamele îºi hrãnesc puii cu lapte,timp de aproape 5 sãptãmâni. În timpul zborului, liliecii emit per-manent ultrasunete. Datoritã ecouluiemis de obiecte, ei îºi construiesc o“imagine acusticã” a locului în carese aflã. Aceste ultrasunete pot fipercepute de oameni numai cu aju-torul detectoarelor, ele nu pot fiînregistrate de urechea umanã.Un eveniment important în viaþaliliecilor este zborul de searã al uneicolonii, pentru a se hrãni. În acestmoment nu trebuie sã blocãmintrarea în peºterã, trebuie pãstratão oarecare distanþã ºi în nici un caznu trebuie sã luminãm intrarea înadãpost.Hibernarea reprezintã pentru lilieciun mod de viaþã economic. Acumu-larea de grãsime din perioada veriile permite sã-ºi adapteazã într-o ma-nierã uluitoare organismul la condi-

þiile perioadei de hibernare. Scopulcel mai important este sã utilizeze ocantitate cât mai redusã de energie –în funcþie de rezervele de grãsimeacumulate.Vara inima lor bate de peste 1000de ori pe minut; iarna numãrul bã-tãilor se reduce de o sutã de ori, auatât de puþinã nevoie de oxigenîncât nu trebuie sã respire nicimãcar o datã pe orã. Trezirea dinacest somn profund este extrem deepuizantã ºi de aceea nu e bine sã seproducã prea des în timpul iernii.În perioada de hibernare tempera-tura corpului lor trebuie sã scadã ºide aceea liliecii cautã iarna locurireci ºi umede, spre deosebire devarã, când sunt activi ºi iubesc cãl-dura ºi locurile uscate.Adãposturile de iarnã însã trebuie sãfie ferite de îngheþ, iar pentru caliliecii sã nu se deshidrateze în tim-pul hibernãrii, umiditatea aerului tre-buie sã fie ridicatã. Pivniþele vechi,de exemplu, întrunesc aceste condi-þii, dar unii lilieci hiberneazã, strânºiunii în alþii, ºi în scorburile copacilor.Uneori stau agãþaþi cu sutele, înghe-suiþi unii în alþii.În perioadele de îngheþ, de exem-plu, într-o scorburã – dacã este sufi-cient de mare – se adunã câteodatãpeste o mie de exemplare de liliecide amurg (Nyctalus noctula); eistau agãþaþi unii de alþii precumþiglele pe o casã, protejându-se defrig.

Între adãpostul de varã ºi cel de iar-nã poate fi uneori o distanþã consi-derabilã. Unii lilieci de amurg potstrãbate peste 1000 km. Majorita-tea însã hiberneazã în vecinãtateaadãpostului de varã, iar unii îºi pe-trec iarna chiar în adãposturile devarã.Þânþarii, fluturii de noapte ºi chiargândacii reprezintã meniul liliecilor. Doar trei specii de lilieci se hrãnesccu sânge, iar acestea trãiesc înAmerica de Sud ºi Centralã.Liliecii nu mãnâncã slãnina ºi nusunt orbi.Liliecii de apã prind câte o insectã lafiecare 3-4 secunde.Sunetele sociale ale coloniei delilieci de amurg (Nyctalus noctula)se pot auzi de la o distanþã de peste30 de metri.Liliecii vâneazã chiar ºi pe sol. Pen-tru liliacul comun (Myotis myotis),cel mai mare liliac din România, foº-netul gândacului prin frunzarul de pe

sol este un semnal – aterizeazã iutelângã gândac ºi îl înghite. Acest lili-ac se miºcã aºa de uºor pe celepatru membre ale sale încât poatesã ºi fugã dupã pradã, dupã care de-coleazã fãrã probleme, în cãutareaaltei prãzi.Pãdurile sunt pentru liliecii de la noi„domenii de vânãtoare” unice în fe-lul lor. Structura pãdurii asigurã obogãþie de insecte, pãianjeni ºi alteartropode.Liliecii sunt ameninþaþi cu dispariþia,datoritã distrugerii locurilor de hrã-nire ºi adãposturilor, turismului ne-controlat în peºteri, folosirii deinsecticide, superstiþiilor.O simplã lucrare de construcþiepoate duce uneori la adevãrate cata-strofe. De pildã colonii mari de lilieciau fost pur ºi simplu închise de viiprin ridicarea unui zid. În pãdurepericolul cel mai mare îl reprezintãcãderea sau tãierea arborilor în carese adãpostesc.

40 Aventurile lui Blãniþã în lumea liliecilor