Povestea Vorbii 21 - culturaarsmundi.ro · POVESTEA VORBII 21 REVISTĂ DE CULTURĂ Descoase Sosuri...

Povestea Vorbii 21INTOL PRESS Anul VI(XXV), nr. 2(20) - iunie 2017

ISSN 2285 – 6919 ISSN-L 2285 – 6919

Publicaţie de cultură scrisăeditată conf. Legii 186/2013 Asociaţia oamenilor de ştiinţă şi artă - ECOSTAR 21

www.culturaarsmundi.ro

17003

CUPRINS:APEL PENTRU UN CONGRES ANIVERSAR LA CHIŞINĂUViorel DOLHA.......................................................pag.1

MIHAI SPORIŞ - poezii .....................................pag.1

EU, CA O POVESTE VIEDaria Nicola NIŢĂ.................................................pag.2

PRIN LUMEA VĂZUTELOR ŞI ANEVĂZUTELORFelix SIMA..........................................................pag.3

SĂRBĂTOAREA HRAMULUI CATEDRALEI ARHIEPISCOPALE DIN RÂMNICU-VÂLCEASimona Maria KIS..................................................pag.4

EVENIMENT ISTORIC LA CREMENARI Gheorghe PANTELIMON.....................................pag.4

SĂRUTUL OPRIT, TÂNGUIRELigia NICOLESCU................................................pag.5

CENACLUL CENACLURILOR LA BIBLIOTECA JUDEŢEANĂ-VÂLCEAPetre CICHIRDAN................................................pag.6

CONSTANTIN GEANTĂ-poeme.......................pag.6

GEORGE ANCA - Ruda(poem)..........................pag.7

MINUNEAMarian PĂTRAŞCU...............................................pag.9

PE ARIPI DE POEZIE ŞI IUBIRE PURĂZenovia ZAMFIR...................................................pag.9

IEPURELE DE GHIPSNicolae TOŞU.......................................................pag.10

ACTIVITATE DESFĂŞURATĂ DE PREOŢIMEAROMÂNĂ ÎN PRIMUL RĂZBOI MONDIAL.Arhim. Veniamin MICLE.....................................pag.11

FENIA DRIVA: „CĂLIMĂNEŞTI ŞI OAMENI AISĂI.IOAN VASIU, PRIMAR OT CĂLIMĂNEŞTI”Paula Adriana COZIAN.................................pag.12

CĂLIMĂNEŞTIUL - O LOCALITATE A SPIRITUALITĂŢII, CULTURII ŞI SĂNĂTĂŢIIGheorghe MĂMULARU, George MĂMULARU.........................................pag.12

CSAKY E POE - Fântâna albă(poem).............pag.13

CLAUDIA VOICULESCU - parodii................pag.15

UNDE FĂCEAU STRĂBUNICII NOŞTRI PLAJĂClaudia VOICULESCU.......................................pag.15

LA GALERIA DE ARTĂ „ARTEX”, DOUĂ STILURI, PENTRU O „VEGETALIA”M. SPORIŞ...........................................................pag.16

APEL PENTRU UN CONGRES ANIVERSAR LA CHIŞINĂU

Simpla enunţare a faptelor istoriceascunse până acum şi petrecute la 1917în Chişinău şi Tiraspol poate întoarce cufaţa către adevăr o naţiune ţinută în în-tuneric!

Sute de cadre didactice din R.Moldova(inclusiv raioanele nistrene), Româ-

nia, Ucraina şi Serbia speră că vor avea sprijinul autorităţilorde la Bucureşti şi Chişinău în organizarea unui congresaniversar de amploare în perioada 1 – 13 august 2017. Iatădoar câteva dintre evenimentele istorice aniversate, din pă-cate extrem de puţin cunoscute pe malurile Prutului cât şiale Nistrului:• 100 de ani de la înfiinţarea „Asociaţiei Învăţătorilor din

Basarabia şi de Dincolo de Nistru” (14 apr. 1917), asociaţiecare va începe în vara lui 1917 să ţină primele cursuri delimbă română pentru învăţătorii basarabeni şi transnistreni;

• 100 de ani de la Primul Congres al Învăţătorilor dinBasarabia (25–28 mai 1917), congres la care Alexei Matee-vici spunea: „N-avem două limbi şi două literaturi, ci numaiuna, aceeaşi cu cea de peste Prut. Da, suntem moldoveni, fiiai vechii Moldove, însă facem parte din marele trup al ro-mânismului”;

• 100 de ani de când „Deşteaptă-te, române!” a fost de-clarat de Sfatul Ţării imn oficial al Republicii DemocraticeMoldoveneşti (21 nov. 1917);

• 100 de ani de când la Tiraspol se cânta ”Deşteaptă-te,române!” şi se defila cu tricolorul la Primul Congres alMoldovenilor din Stânga Nistrului (Tiraspol, 17-18 dec.1917);• 100 de ani de când studentul basarabean Teofil Ioncu

în septembrie 1917, la Kiev, la Congresul naţionalităţilor dinRusia, spunea: „Salut congresul naţiunilor în numeleRomânilor din Basarabia! Naţiunea moldovenească nu ex-istă. Există o naţiune română. Numele Moldova, Moldoveni,este numai teritorial, dar nu naţional”;• 100 de ani de când la 20 octombrie 1917, la Chişinău,

delegatului transnistrean Toma Jalbă, care cerea unireaTransnistriei cu Moldova, Ion Buzdugan îi răspundea:„Nistrul îl vom săpa împreună şi vom îndrepta apa lui pe din-colo de hotarul sufletului românesc, pentru ca nimic să nu

ne mai despartă.”• 300 de ani de când Dimitrie Cantemir, „Voievodul şi

de moşie Domn al Moldovii”, publică în 1717, la Sankt Pe-tersburg, în „limba româniască”, „Hronicul vechimei a ro-mano-moldo-vlahilor întăi pre limba lătiniască izvodit, iarăacmu pre limba româniască scos.”

Asociația Generală a Învăţătorilor din România crede căeste momentul optim de fi contracarate tezele românofobecare susțin că unirea Basarabiei cu România s-a făcut cuforţa de către armata română. Dascălii au planificat la în-ceput de august manifestări de amploare care să aducă înprim plan argumente de necontestat ale românismuluibasarabenilor, românism manifestat cu mult înainte de in-trarea trupelor române la est de Prut.

Dintre multe, multe alte informaţii privind însingurataTransnistrie, mai amintim împlinirea a 225 de ani de laapariţia pe malul stâng al Nistrului a primei cărţi de poeziedin întreaga literatură română, „Poezii noo” (1792-1796),poeziile prinţului Ioan Cantacuzino, primul autor român cuvolum tipărit, volum în a cărei „Predislovie” se scrie că sti-hurile sunt „alcătuite pă limba rumânească”, 85 de ani de lahotărârea din 2 februarie 1932 a conducerii Republicii Au-tonome Sovietice Socialiste Moldoveneşti (Transnistria) detrecere la alfabetul latin şi 80 de ani de când, în 7 august1937, în aceeaşi Transnistrie, începe prigoana împotrivagrafiei latine care educă tineretul moldovenesc „în spiritulnaţionalismului român”.

Sperăm să fim ajutaţi în a ne îndeplini misiunea de arăspândi adevărul, misiune enunţată magistral de Alexei Ma-teevici în 1917, la Chişinău, la congresul învăţătorilor: „Eibine, dacă ați luat asupra D-voastră sarcina de a luminapoporul, apoi trebuie să dați poporului idei adevărate, căcialtfel întreg învățământul e fără rost. Lucrul drept poate în-flori numai dacă se întemeiază pe idei drepte. Trebuie să ştimde unde ne tragem, căci altfel suntem nişte nenorociţi rătăciţi.Trebuie să ştim că suntem români”.

Organizatorii pot fi contactați la tel 0723259290 sau0744195155 sau [email protected]

Viorel DOLHA, Preşedintele Asociaţiei Generale a În-văţătorilor din România.

Politicieniivremii

Politicienii?Ca reniiIerniiOri ca cerbiiIerbii

ÎnflorescLe crescCoarneleŞi goarneleCoroaneleCocoaneleCâteodatăDeodată

PrimăvaraŞi varaCocoşaţiAjutaţiDrepţiŞi cocoşaţiDe-ntreagăLume largă

Cresc la soareIute tareÎn vitezăŞi fotosintezăŞleahtă obeză

Mii de frunzeScuze

Prinse-n ventuzeLe-ascund ochiiCu deochiiGura strunaCu minciunaNasulGrasulMiroase

Pagina 1

MIHAI SPORIŞ

Mărginime... Ţară frumoasăşi sănătoasă. Popor ascultător

Foto: Mihai Sporiş

POVESTEA VORBII 21 REVISTĂ DE CULTURĂ

DescoaseSosuriPrisosuriSărateNesăratePicantePipărateHibele adverseÎn averseUrecheaPerecheaCiulităAscultăVrute NevruteCu evidenţăPrudenţă

Şi preaNu preaCompetenţă

BâzâieZumzăieRoiescSe foiescRăcnescMareaCu sareaTrăncănealăBoncănealăCel mareSareCălarePe ciuta

RedutaAdună votulPotulApoi totulAtunci alaiulLa mălaiulS-ascundeŞi tundePăşuneApuneÎn noapteTot ce se poateDă din coateFiindcă poateOase roadeTrai, traiPe vătrai

Cei cu divorţulFac pe mortulCu nerăbdareAşteaptă dosarePuse-n spinareDe cerbul cel mareNoroculCu troculNu-l areTot porculFără coarneGoarneAnteneCoroaneConturi Şi ponturiFără relaţiiÎn constelaţii

Fir-ar să fiee… puşcărie!e …puşcărie!

Vai de bietCucuietPoliticianuFost baştanuCum se schimbăSe reschimbăVrereaPutereaLa sorocHodoroncTroncÎi cad goarneleŞi coarnelePân să-i crească altele

Îşi ascute coateleÎşi schimbă căciulaŞi hulaSemaforul Şi …televizorulTotul cu artăPentru altă barcăCâte unul mutDevine tăcutSe face haiduc

Cată ziua toatăToatăCe a fost odatăVisând roataNeroadaCa mineriadaCu răsplata

PlataPoate la soluţiaCu… răscoluţia

Împunsături amicale

Lui I.P realizator de emisiuni (in)cultu-rale pe la canalele salubre ale TV-locale

Aoleu! Ce chin, ce jale…În încâlceala dumisale:Doar limbă spargă, mandarinăPriveşti saşiu, fără vreo vină.

Prin mulţimea de canaleDe-l văd, cu multă jaleScuip iute-n sân şi pe antenăCruce îmi fac şi-arunc o anatemă

Lui I.P care s-a supărat pe Artur Silvestri

În cea seară, în cel locS-a supărat, se făcu foc:A.Silvestri nu-I prooroc,E-o cadă de Târnăcop!

Elevii s-au supărat pe I.P, care nu se coboară din Academie în clasă.

Iubind mai mult pe C. BaltagDespre care-a scris cu dragElevii toţi din gelozieL-au cam urât, fir-ar să fie!

N-au mai vrut chinezaPe scaun i-au pus piunezaL-au implorat să nu le trecă pragul,predea lui Cezar şi Baltagul.

Când te citim, chiar ne crucimDoamne ce harababurăDin ce ştiam mai rău prostimNi se strâmbă limba-n gură!

I.P şi uneltele

De Târnăcop nu-i este dragE-o bună coadă de Baltag.

Ce zarvă-larvă-n limba spargăCine?, cât?, cum? să-l înţeleagă?

Într-o seară la cenaclul„Petale” dedicat lui Păstorel Teodoreanu,

lansam catrenele:

Introducere:De are, de nu are rostSe scrie azi şi mult şi prost!Să n-am parte de blestemAm să scriu numai catren!

Lui Păstorel post mortem

Vin d-ăl bun băut-a cu plăcereCă mort de e ni-l tot mai cereCred însă, am şi o părereLa cârnăciori şi mici, băut-a bere!

Şi azi ca ieri, cu „fraţii” de la Răsărit (de dicolo de Don şi Nistru)

Davai ceas!, davai palton!Davai tot!, până la rasDa, vai! ceas nenorocitCu ce „fraţi” ne-ai pricopsit!

Narcisismul poeţilor care scriu privindu-se în oglindă

Se uită-ndrăgostitul în oglindăSe suleimeneşte şi se strâmbăE-ndrăgostit de sine, să se ştieOful şi-l spune, scriindu-şi poezie.

Viorel Popescu vrea o... Boema la Râmnic

Şi-a pus în minte, şi-a dat şi temăLa Râmnic, Viorel vrea o boemăCa moldovenii mă întreb: cu cinii? Avem Boema şi pe Mimi, ale defunctului:Puccini!

Recurs laistorie

Eu sunt ceva sau cineva. Sunt totul saunimic. Pot fi oricine vreau; aleg să fiu

eu. În părul meu şaten se încurcă mereucâteva poveşti pe care sper că nu le voi uitaniciodată. Şi seara sau când am timp săpovestesc, mă pieptăn. Uşor şi fin amintirilecoboară în palma mea, nerăbdătoare. Şi leascult, mă joc cu ele, le fac confesiuni, iarcând am terminat, le prind ca nişte clămiţeînapoi în păr, până următoarea dată când amnevoie de un prieten. Aşa că nu mă judecaţidacă am uneori părul mai încâlcit.

Genele mele se aseamănă cu cele mailungi fire de iarbă, însă negre. Pe ele se maiscurge din păr nişte elixir de poveste, careîmi ajunge şi în ochi. Astfel, lumea pe care ovăd îmi dă motive să o iubesc. Mă face să măsimt ca într-un basm. Ochii mei sunt albaştriasemenea unei mări învolburate, de aceea, înspatele lor, unde e locul creierului, acesta seîntruchipează în forma unui coral mare, fru-mos şi ramificat. Acesta a fost cercetat doarla suprafaţă; cine ştie ce descoperiri se vormai face... Ar putea fi mai frumos decât este?Ce creaturi vor mai fi descoperite? Deja pelângă el îşi face veacul un stol de porumbeicoloraţi care pândesc ramificaţiile coralului

de sub care mai apar nişte

peştişori cerebrali, câteva meduze mai cura-joase sau nişte crabi intelectuali.

Nasul meu se vrea foarte vigilent. Însă fi-indcă mi-l bag peste tot, sfârşesc cu el uneoricam turtit în tot felul de situaţii.

Dacă majoritatea gurilor sunt ocupate cumâncatul, a mea este ocupată cu vorbitul. Nunumai cu spusul poveştilor, cişi cu fredonatul sau interpre-tatul melodiilor. Viaţa mea arfi numai mingi uriaşe de iarbăuscată ce străbat, duse devânt, pământul Vestului săl-batic dacă nu ar exista mu-zica. Ea îmi răsfaţă urechilede elf cu melodii fine şi relax-ante. Este ca şi cum aş aveanişte căşti pufoase de iarnă,având încorporat un MP3player.

În caz că nu era evident, îmi folosesc guraşi la mâncat. Îmi place foarte mult lasagna,care îmi face papilele gustative fericite, co-lorându-mi buzele în diferite culori. Deaceea nu am nevoie de luciu de buze.

Dar mare parte din esenţa mea este îninimă. Eu o mai numesc şi statuia de cristal.O consider monumentul meu nepreţuit, fără

de care nu aş fi eu. Este de cristal deoareceeste fragilă şi se poate sparge imediat. În eaport sentimente şi orice lucru valoros la careţin: Famile, Prietenie, Poveşti, Pasiuni. Eamă ajută să le iau cu mine peste tot.

Inima mea este cea mai bună pictoriţădin câte există, deoarece ea îmi schiţează

grandios portretul mo-ral. Eu sunt o fată des-tul de cuminte, dardacă am ocazia să faco năzbâtie... de ce nu?Mă distrez şi trăiescfiecare clipă la ma-xim, nu departe deceidragi. Îmi place să fiuîn centrul atenţiei caun glob disco în mi-jlocul unei petreceri.Sunt destul de distrac-

tivă, fac glume bune, deşi uneori aterizeazăîn discuţie ca nuca în perete... Eu nu cugetprea mult şi îmi place acţiunea. Când iau de-cizii, inima se ceartă cu mintea şi este aşa demultă gălăgie încât nu-mi mai aud gândurile.De obicei inima câştigă, deoarece mi-eteamă că, dacă nu o ascult, se va crăpa.

Dacă trebuie să vorbesc despre mâini, pot

spune că sunt armele şi instrumentele cu careîmi las amprenta (şi la propriu şi la figurat).

Picioarele mă conduc peste tot, inclusivprin senzaţii. Ca atunci când calc pe nisip saupe iarbă.

Dacă ar fi să vorbesc despre mine ca untot, să trag o concluzie, ar fi aceea că sunt omarionetă. Ştiu ce vreau să fiu, dar mai ammult de retuşat. Acea schiţă a inimii trebuietransformată într-o operă de artă. La capătulsforilor mele se află norocul şi soarta,ghidându-mă la orice pas. Prietenia se află înmine. Îmi gâdilă simţurileşi mă schimbă.

Dacă ar fi sa-mi fac un selfie... ce-aş sur-prinde? Un chip (sau mai multe), o partedintr-un peisaj, o mână... Poveştileagăţate înpărul meu ar fi invizibile, prin ochii mei al-baştri nu mi s-ar vedea coralul... şi ştiţi dece? Asta e problema selfie-urilor: nu poţiprinde în poze imaginaţia. Aş putea săzâmbesc, ca să transmit bucurie. Dar... astanu este mult. Veniţi la spectacole ca să măcunoaşteţi! Fiţi prietenoşi ca să mă cu-noaşteţi! Iubiţi, ca să mă cunoaşteţi! Pentrucă o poză e doar un portret alb-negru. Eusunt culoarea: eu sunt viaţa... palpitândă.

Daria Nicola NIŢĂ, Clasa a VI-a,Colegiul Naţional

„Vasile Alecsandri” - GalaţiPagina 2

Eu, ca o poveste vieFELIX NE RECOMANDĂ UN DEBUT LITERAR

REVISTĂ DE CULTURĂ POVESTEA VORBII 21

PRIN LUMEA VĂZUTELOR ŞI A NEVĂZUTELOR. CU MAMA, NĂSCUTĂ ÎN 1927

I-am pregătit lumânărileîncă de acum câteva

zile. Lumânări galbene demiere, de ceară de albine...iubea albinele pe florile de tri-

foi din curte, le urmărea, le număra... îiplăceau toate produsele stupului... Lumânărisubţiri, aşa cum sunt mâinile ei: subţiri, cadouă rămurele.

Casa care era a ei şi a soţului ei, a pă-rinţilor noştri şi a noastră, va fi, de acumînainte, a altcuiva. A unuia dintre urmaşi -moştenitori. Dar... să lăsăm timpul să treacă/Cu toate păcatele/... Să aducă altele./

Cât a luptat Carmen să o ţină în viaţă!Câta muncit, sărăcuţa, să o hrănească şi să-i deaschimburi curate întotdeauna! Zadarnic!Totul a fost zadarnic. Un plâns deznădăjduit.

În seara aceasta nu am văzut apusul dincurtea casei, spre dealuri. Am văzut numaiapusul ei. Stingerea Ei, din clipă în clipă.

Vedeam în fiecare zi răsăritul Ei în casă,apoi vedeam răsăritul soarelui afară, spreOlt.

Trecuse cu mult peste vârsta generaţieisale care s-a topit acum două - trei decenii.Împlinise nouăzeci de ani, bătuţi pe muchie,plus două luni.

Întotdeauna, de când mă ştiu, de aproapeşaptezeci de ani, ne-au cântat cucuvelele pecasă. Ele dorm, vara, în coşurile de fum alesobelor... De data asta, cântă de-adevărate-lea...Nu ne-au murit, în toţi aceşti ani de cândne cântă cucuvelele, decât bunica Ioana, în1984 şi tatăl, în 1994, iar acuma, cântându-i cucuvelele de şaptezeci şi ceva de ani,Mama... Dar ne-au cântat, întotdeauna, şiguguştiucii şi greierii şi pitpalacul, ne-auciripit, întotdeauna, şi vrăbiile şi rândunelele,ne-au „tocat” şi berzele din capătul uliţei şicoţofenele şi broaştele şi răcăneii pe sub flo-rile de Regina nopţii şi ... ne-au cântat şi ra-diourile şi casetofoanele de prin vecini, capeste tot...întotdeauna.

Este lună plină... S-a împlinit vrerea

Domnului... s-a plinit veacul… Ne-am gân-dit întotdeauna la cum va fi atunci când...Iată că acel atunci a devenit acum... Praf şiscrum... Inevitabilul s-a produs... Este aici,cu noi, pentru noi... Am iubit foarte multicoana Sfinţilor Împăraţi Constantin şi amamei sale Elena, deoarece cuprinde şi nu-mele Ei.

Curând vor veni preoţii... „Preoţi - munţiimari,/ Paseri - lăutari,/ Păsărele mii/ Şi stelefăclii.../”

Încă ştia toate poeziile din şcoală şi toatecântecele de pe atunci. Cred că le repeta înnopţile de singurătate. Cu ele îşi umplea tim-pul. A fost un timp bogat pentru Ea. În felulacesta, ne-a îmbogăţit şi pe noi. Am rămasmai bogaţi pentru totdeauna, dar mai săracifără Ea. Dumnezeu stabileşte echilibrul înnatură. El are grijă ca în noi să fie o cumpănădreaptă - întotdeauna, tot timpul. Timpul esteal Lui. Şi noi suntem ai Lui. Dumnezeu nestrânge sub aripile Lui. Îi simt aripile cum neocrotesc, cu căldură.

Ştergarele din casă, cusute de ea întinereţe, s-au îngălbenit ca hârtia, puţin câtepuţin, în fiecare an. Pălăria lui tata, din cuier,s-a mai albit cu un strat fin de praf. Sapelecu care munceam, cândva, împreună, stauorânduite undeva, sub o streaşină. Se mişcădin coadă. Nu le-a mai bătut nimeni niciopană, nu le-a mai bătut nimeni în gură, pen-tru ascuţit. Uliţa satului, plină de prafcândva, prin care noi alergam desculţi,acuma este asfaltată şi aleargă pe ea maşinilecu 70 km pe oră. Vaci nu mai sunt... VecinulCostel mai are o vacă şi o ţine legată la iesle,cu lucernă şi furaje. Ţăranul cumpără laptede la alimentară. Nu mai este rentabil să şi-lproducă. Iarba pe care o taie cu cositoarelemecanizate nu o dau nici măcar la găini, ci oaruncă direct la tomberonul care este ridicatsăptămânal, ca la oraş. Ne-am trezit şi astfelcă a dispărut diferenţa dintre sat şi oraş.

O parte din islazul comunal a fost ocupatde trupele NATO cu corturile lor, cu tehnicăde luptă. În 6 iunie au trecut cinci elicoptere

uriaşe de transport, cu două elicii, pe dea-supra satului! În semn de respect pentruMama! A fost soţie de veteran din Războiulal Doilea Mondial! Trebuie aplaudată!

Cuvintele pe care i le-am spus eu - s-audus cu ea în pământ... Cuvintele pe care nile-a spus Ea - au zidit, în sufletul nostru,ceva, clipă de clipă...

O văd acuma - cu părul răvăşit de dureri...Săraca! Nu i-a plăcut niciodată să lucrez

atâtea cruci - troiţe! Parcă simţea că le lucrezpentru ea. Însă eu le lucrez dintr-un prin-cipiu ortodox. Ele sunt în tradiţia ortodo-xiei... Orice român care se pricepe să ţină înmână un briceag, o daltă, ciopleşte o cruce,o elice... Acuma, într-adevăr, i le dedic şi i levoi înmulţi, pe cât voi putea...

Sunt singur cu ea, aşa cum nu am mai fostde mult timp. Câtă linişte este între noi. Dupăce mori, totul este lin! Pluteşti peste adân-curile vieţii tumultuoase! Aici, în moarte,unde s-a dus Ea, totul este lin. Nu avem niciopârghie care să ne mişte! Plutim, pur şi sim-plu...

Un fluture de noapte ne vizitează sufrage-ria. Se ascunde sub rafturile cu cărţi. Îşi lasăpolenul pe unde doreşte!

Sunt cu mama... Noi singuri... Amândoi...În zilele bune ale sfârşitului, se căţăra pebraşele mele - să se ridice la viaţă. Chiar îispuneam, până la epuizarea ei, până la exas-perarea mea: „Caţără-te! Caţără-te pemâinile mele!” şi se căţăra. Cu câte puteriavea!... Din ce în ce mai slabe... Abia acum,în această singurătate caldă, calmă, pot să-ispun:„Iartă-mă!” Pentru ce? Pentru chinurilefacerii - în care m-a născut - prima iertare.Apoi, urmează iertările pentru multe şimărunte năzbâtii, boroboaţe, năzdrăvănii,urmează iertările pentru greşelile gravesăvărşite de mine în viaţă, pentru suferinţelepricinuite ei, ştiute şi neştiute de mine, cuvoie sau fără de voie.

Carmen a suferit cel mai mult, la stin-gerea Ei. Nu a crezut nicio clipă că nu poatesă o facă bine, să o pună pe picioare. A

schimbat-o, a spălat-o, a uns-o, a înfăşat-o,a ridicat-o, a culcat-o, a îmbrăţişat-o şi s-atrezit cu Ea... rece...

A trecut prea repede prima noapte cu Ea...e duminică... Se simte în aer că este du-minică... S-a stins sâmbătă seara, la 20, 45.Am petrecut cu ea o noapte, aşa cum nu ampetrecut niciodată. Petrecând-o pe Ea înlumea de dincolo... Am aşezat sicriul pemasa de „revelion în familie”. De când nuam mai deschis masa de revelion? Cred căde patruzeci de ani... Când eram copii - pe-treceam revelionul în jurul acestei mese. În-totdeauna o deschideam - ne plăcea să odeschidem şi să o montăm - şi petreceam îm-preună, cu mama, cu tata, cu cei doi fraţi,câteva ore împreună, cu bucurie, cu MoşGerilă, portocale, suc, cozonaci, plăcinte,bomboane de pom, ciocolată, portocale,alune...

A căzut într-o depresie totală văzându-seîn căruciorul cu rotile şi la mers cu cadrul.

Cu Ea - se mai stinge o epocă. Epocatăbliţei de lut şi a condeiului de cărbune,epoca trenurilor aglomerate, a cinemato-grafelor cu grădini de vară, a oraşelor ră-corite cu sifon şi limonadă, epoca în-tovărăşirilor agricole, a difuzorului cu lămpişi a televizorului alb – negru.

Devotată şi supusă soţului său, îmi parerău că nu mai are ocazia să citească şi acesterânduri ale mele - dedicate Ei.

Din cauza imobilizării la pat, i-au înce-tinit şi încetat funcţiile vitale; nu a mai pututmerge, nu a mai putut vorbi, nu a mai înghiţitnimic, i-a încetat respiraţia, i-a stat inima.

A rămas cu faţa neagră, întoarsă către noi,tuciul uriaş în care fierbea bulionul, ma-giunul, în care făceam porumb fiert, vara -toamna.

Acum o lună, tocmai îi cumpăraserăm oscară nouă de urcat la pod, unde mai trebuiaaranjată, din când în când, câte o ţiglă de-plasată în timpul ploilor vijelioase. A devenitscara Ei pentru urcat la Cer, începând cu datade 8 iulie, 2017.

Felix SIMA

Pagina 3Puiu, Cristian şi Felix Sima, cu părinţii.

Bunica Ioana şi Elena Sima

Icoana casei,1853

REVISTĂ DE CULTURĂPOVESTEA VORBII 21

SĂRBĂTOAREA HRAMULUI CATEDRALEI ARHIEPISCOPALE DIN RÂMNICU-VÂLCEA

În Duminica a treia după Paşti, 30aprilie 2017, în Mitropolia Olteniei

este prăznuită sărbătoarea „AducereaMoaştelor Sfântului Ierarh Calinic de la Cer-nica, Ocrotitorul Arhiepiscopiei Râmnicului,în Oltenia”, hramul Catedralei Arhiepisco-pale din Râmnicu-Vâlcea. Această sărbă-toare închinată Sfântului Ierarh Calinicrememorează evenimentul duhovnicesc şi is-toric petrecut în perioada 28 aprilie - 5 mai2012, când Moaştele Sfântului Calinic de laCernica au poposit în mai multe locuri dinMitropolia Olteniei. Înaintea desfăşurăriiSfintei Liturghi arhiereşti din 30 aprilie, dinComplexul Arhiepiscopal din Râmnicu Vâl-

cea au mai avut loc manifestări închinateacestui eveniment major din viaţa râmnice-nilor: Grupul psaltic Melodos, condus decătre Protopsaltul Bogdan Marin, a susţinutîn Catedrala Arhiepiscopală, vineri, 28aprilie, Concertul de cântări bizantine Astăzitoate s-au umplut de lumină!; primirea dele-gaţiei parohiale care însoţeşte moaştele Sfân-tului Ciprian, aduse de la Biserica SfântulCiprian - Zlătari din Bucureşti, de către ÎPSVarsanufie, în parcul de la Teatrul AntonPann şi procesiunea pe Bulevardul TudorVladimirescu, Calea lui Traian, spreArhiepiscopie, 29 aprilie, şi slujba de prive-ghere. La Sfânta Liturghie din 30 aprilie pe

lângă o mulţime impresionantă de oameni,enoriaşi ai Arhiepiscopiei, preoţi şi călugăridin jurul Arhiepiscopiei, din celelalte loca-lităţi şi parohii vâlcene; au condus SfântaLiturghie, Mitropolitul Olteniei, ÎPS Irineu,Arhiepiscopul Râmnicului ÎPS Varsanufie,PS Emilian Lovişteanul, episcop vicar laArhiepiscopia Râmnicului şi mulţi înalţi ie-rarhi din ţară, dar şi din Burundi şi Rwanda,PS Innochentios, Episcop. Fiind prezenţi laSfânta Liturghie, nouă, personal, ni s-a părutuna foarte frumoasă şi înălţătoare, aşa cum afost şi predica ţinută la sfârşit de ÎPS Irineudin care am reţinut, pe lângă multe alte în-văţături şi fapte petrecute la Învierea Dom-

nului nostru Iisus Hristos, că Lumina cucare, fiecare, ne încărcăm la Înviere este„foaia” noastră de parcurs în rai. Ne-a maivorbit despre rolul femeii, al mironosiţelor,unul care rezultă din rolul de mamă al Fe-cioarei Maria care l-a plămădit din har dum-nezeiesc pe însuşi Mântuitorul nostru...Liturghia s-a desfăşurat pe fundalul tonal algrupului psaltic Melodos, inovaţie care a dato culoare cu totul specială Sfinei Liturghii,de multe ori, şi în final, vocea lui BogdanMarin impunându-se în acelaşi timp prinforţă şi pioşenie, persuasivitate...

Simona Maria KIS

EVENIMENT ISTORIC LA CREMENARI

Ziua de 10 iunie2017 va rămâne

întipărită în istoria loca-lităţii Cremenari, a jude-ţelor Vâlcea şi Argeş. LaCăminul Cultural s-a des-făşurat un eveniment cul-tural-istoric şi editorialspecial: lansarea cărţii

„Cremenarii Argeşului. Pe firul istoriei până înanul 1968”.

Iniţiativa de a scrie o carte despre Creme-nari aparţine familiei Cincă, oameni deosebiţi,care au revenit în ţară din Canada, pe me-leagurile natale ale Cremenarilor şi s-au aple-cat asupra culturii. S-a editat o carte istorică şimonografică despre o fostă comună, care înanul 1968 a devenit localitate componentă aactualei comune vâlcene, Galicea, fiind o re-alizare unică la nivel judeţean şi nu numai. Au-torii lucrării sunt Teodor Mavrodin, un istoricde prestigiu, fost director al Filialei ArhivelorStatului, judeţul Argeş, care, cum spune aca-demicianul Dan Berindei „a trăit între docu-mente, le-a înţeles sensul şi a slujit istoria cupasiune şi dăruire”, Gheorghe Cincă din satulGaliceni, un admirabil fiu al satului, astăzilocuitor al Capitalei şi Marin Cercel din satulDealul Mare, un scrutător cu merite deosebite

al arhivelor vâlcene, unde alucrat. Cartea - o mare îm-

plinire - este rodul unei munci laborioase deaproape opt ani a celor trei realizatori. ŢinutulCremenarilor, un adevărat colţ de rai estebinecuvântat de Dumnezeu cu păduri şi poieni,păşuni, livezi de pomi fructifieri. Prima menţi-une documentară a aşezării Cremenari dateazădin 1611, iar prima atestare documentară din30 mai 1624. Are o istorie străveche, demnă,scrisă de oameni tari precum cremenea, de oa-meni liberi, minunaţi, buni creştini şi bunigospodari. Situată într-o zonă deluroasă favo-rabilă dezvoltării aşezărilor omeneşti, pestânga râului Olt, din punct de vedere admin-istrativ-teritorial, comuna Cremenari a apar-ţinut judeţului Argeş, până în 1968. Prinaceastă vatră luminată au trecut personalităţimarcante: Alexandru Ioan Cuza, domnitor alPrincipatelor Unite şi al statului naţionalromân, marele savant Nicolae Iorga, prim-mi-nistru între 1931-1932, care în 1931 a scris„Moştenii din Cremenari. O contribuţie lavechea viaţă a satelor muntene”.

La invitaţia Editurii Geo Bucureşti, laaceastă mare sărbătoare din 10 iunie a.c. auparticipat locuitorii din toate satele fostei co-mune Cremenari şi din Galicea, personalităţireprezentative din ţară şi din judeţ, oameni decultură din municipiul Râmnicu Vâlcea, mem-bri ai Forumului Cultural al Râmnicului, ai So-cietăţii Culturale „Anton Pann” RâmnicuVâlcea, ai Asociaţiei Seniorilor din Educaţie,Ştiinţă şi Cultură din judeţul Vâlcea, ai Filialei

Judeţene „Matei Basarab” Vâlcea a AsociaţieiNaţionale Cultul Eroilor”Regina Maria”,oaspeţi din ţară şi de peste hotare. Au fostprezenţi mulţi fii ai satului, plecaţi în cele patruzări, care se mândresc că s-au născut aici şirevin de fiecare dată cu mare bucurie şi nostal-gie. În sală s-a creat o ambianţă plăcută, deapropiere sufletească, iar auditoriul a urmăritcu viu interes, întreaga desfăşurare, ceea cedemonstrează încă o dată că la Cremenari ex-istă multă dragoste pentru cultură. În cuvântulde deschidere şi pe parcurs dl. Spiridon Cârsto-cea, doctor în istorie, moderatorul acţiunii, asubliniat importanţa editării lucrării, a prezen-tat autorii, s-a referit la sursele de docu-mentare, la conţinutul ei. Preoţii Ilie Udrea, IonTiţu şi Ion Popescu au oficiat o slujbă reli-gioasă.

Despre semnificaţia evenimentului, despreistoria bogată a localităţii, despre carte şi cre-atorii ei au vorbit 18 participanţi: autorii,Teodor Mavrodin-un păstrător al arhivelorargeşene, care a prezentat conţinutul cărţii;Gheorghe Cincă şi Marin Cercel, prof. dr. ing.Nicolae Tudoroiu, venit din Canada, IonNăfliu, primarul comunei Galicea, VirgilTeodorescu, muzeograf, arheolog, istoric deartă, prof. Gheorghe Pantelimon, vicepreşed-inte al Forumului Cultural al Râmnicului şi alAsociaţiei Seniorilor, prof. Gheorghe Oprea,care a evocat în versuri oameni, locuri şi faptedin Cremenari, Gabriela Costinaş, nepoata în-

văţătorului Dumitru Tomulescu; Ion Soare, vi-cepreşedinte al Forumului Cultural al Râm-nicului, pr.Ion Tiţu, istoricul Nicolae Bănică,fost director al Memorialului „Nicolae Băl-cescu”, prof. Ion Lăculeanu, Viorel Teodo-rescu-director Grup Raiffeisen Bank, prof.Sorina Lungu-urmaşa fam. înv. OpreaGăiseanu, istoricul Eugen Petrescu, preşedin-tele Filialei Judeţene „Matei Basarab” Vâlceaa Asociaţiei Naţionale Cultul Eroilor „ReginaMaria” şi ing. Florin Mărăcine, viceprimarulcomunei Galicea. În partea finală, GheorgheCincă a prezentat Editura Geo pe care o con-duce.

Vom reda o sinteză a principalelor idei ex-primate în alocuţiunile autorilor şi invitaţilor.Aşa cum preciza Teodor Mavrodin, în paginilecărţii este prezentată istoria satelor care alcă-tuiau comuna Cremenari, sub toate aspectele:social, economic, politic, cultural, şi transfor-mările care s-au produs după 1948. Cartea esteo ediţie de lux, cu o prefaţă scrisă de academi-cianul Dan Berindei, care apreciază că „lu-crarea este o frumoasă comunicare academică,care contribuie la o resuscitare minuţioasă aunui colţ de ţară, dar o face venind cu atâteadetalii încât cititorul are senzaţia de a fi con-temporan al lumii anonime evocate”. Lucrareaeste voluminoasă, conţine aproape 600 depagini, structurată în 20 de capitole, caretratează istoria complexă a localităţii de lacadrul geografic, la obiceiuri de familie şi cre-

Gheorghe PANTELIMON

Pagina 4


1 Mai dă-mi o poezie de-a tasă urc pe ea liană osândăcăutândăpe stejarbărbatde-a lungulcăruiafurişezînlănţuireade robşi sclavăhoaţăpe capătulsfârşituluiorhidee

piatră.Hoţia meaSărutulopritde tinetânguireoniricSabat

2Mai dă-mi un vis de-al tău un vis cu eu să mă strecor în el iar şi iar dorită

himeră încă pulsândăflămândă gheare sculptor metal înroşit în curgere mă sleiesc în matriţamatricei tale vultur şi fală geamătul prelungal sfârşitului. Pasăre de foc şi luminăîn ficatul meu.

Sărutuloprit de tinetânguireoniric sabat.

3Mai dă-mio odihnă să-miucidaşteptărilesfinx milenar

păzind plăsmuirea meade toamnă chemarevisarevenire uimire LuminăLinieîntuneric!Pământlinieapă!Geniu!

Visatăodihnă pe piept de inorogîmpărat.Sărutul opritde tine tânguire

oniricsabat.

4Mai dă-o Bucovină stăpâne al meu să mă ning în ea sfâşietor omăt cautfulguid uliţe izvoare Case Adam Eva peste tot Tu zăpadăalbă eaşternerea

mea. Sărutul oprit de tinetânguireoniric sabat.

5Mai dă-mi o viaţă ca săne jucăm amândoi nevinovaţişi goide psalmi.Sorescu scântei târzii desfârşitviaţăviitoare promisă

adunarelupoaicăînvăţătoare„unu şicu unufacdoi” să „scriem unu”să „ţinem unu” pentru ceade apoi pentrunoi.Tânguire GeamătGeniuSărutul oprit.

24.01.2017Horezu

LIGIA NICOLESCUSĂRUTUL OPRIT, TÂNGUIRE

Lucram în minister.Vinerea sau joiadin două în două săptămâni veneam

acasă în „teritoriu”, cum se zice.Unul dinsecretarii de stat de la geologie venise cumaşina mea în drum spre Berbeşti. Mergeamtăcuţi, obosiţi. Kilometri după kilometri se

înregistrau pe ceasul de bord în zgomotulmotorului. Ploaie măruntă, mocănească.Tăcere, plictis de sfârşit de săptămână. În-nodat în gândurile lui, fiecare uitase încet deceilalţi, când, deodată, pe serpentinele de laCosteşti, la Trovanţi, ministrul, din dreapta

şoferului se întoarse brusc spre mine glă-suind gânditor aproape filozofic:

- Fac mereu drumul ăsta,doamnă, de douăori pe lună, de aproape un an şi, n-am văzutpână acum vreun trovant, nici unul măcar!

Nemişcat, ca şi când lui i se adresase pro-blema în cauză, serios, cu un ton impersonal,

Muşchiuleţ, soferul, zise mormăit: -Ăştia ies numai după şase seara şi nu pe

ploaie. Şi se cufundă din nou în acţiunea luisimbiotică - şofer, volan, maşină.

Aprilie 1990Costeşti -Vâlcea

MINISTRU SECRETAR DE STAT

Scundă, rotundă, se rostogolea pedrum uşor crăcănată, mioapă, zbur-

lită.Luţa Tocăliţă. Avea ochi albaştri tulburi,riduri peste riduri, iar pe obrazul stâng tronao excrescenţă negricioasă, zemuindă pestecare se lăţea un pătrăţel de hârtie lipit cuscuipat. Trecea pe drum ca o umbră.

În fiecare zi, la fel, o dată dus o dată în-tors, măsura parcă meticuloasă drumul depă-nat. Nu se grăbea, nu întârzia, paşii ei (cândstrada era goală) răsunau ca un ceasornic:toc-toc! toc-toc!-Tocăliţa. Aveai senzaţia căîn ritmicitatea paşilor ei se măsura şi se în-registra parcă implacabilă esenţă a veşnicieide la sat. La fel ca soarele, parcurgea zilnicun traseu de la zero la infinit şi înapoi.

Asta în zilele obişnuite. Alta era însă des-

făşurarea existenţei sale atunci când clopotulbisericii bătea în dungă a mort. Atunci învia.Mersul devenea săltăreţ, grăbit, preocupat.Faţa se desfăcea dintre riduri într-un zâmbetluminat, de pe rană bucăţica de hârtie sescorojea de la neschimbare. Luţa avea altepriorităţi, mult mai importante, mai apropi-ate.

Mă mutasem la casă de câteva luni. Cumne cunoşteam de mai multă vreme şi de-veniserăm chiar vecine, mă saluta re-verenţios când mă desluşea de după gard:

- Săru’mâna, doamnă ingineră, ce maifaceţi!

-Bine, Luţo, mulţumesc!Într-o zi a plecat către câmpiile Elizee

fostul meu şofer. Stătea aproape de mine pe

Deluţel. Mi s-a părut normal să-mi iau unultim rămas rămas bun, după atâţia ani deşantier.

Urcând dealul, pe drum, dau peste Luţa,gâfâind în urcuşul priporât.

-Noroc bun, Luţo, unde ai pornit?-Săru’mâna, doamnă, eu mai la deal, da

matale?-Merg să pun o lumânare lui nea Sandu,

Dumnezeu să-l ierte! Îl îngroapă azi.-Că bine faceţi, iaca, şi eu tot acolo mă

duc.Şi-am încurcat amândouă vorbe despre

lucruri banale, fără importanţă, doar să neomorâm timpul, tot restul drumului. Acolo,eu am îndeplinit protocolul obişnuit al viilorcătre morţi, ea a rămas la pomană. Trei săp-tămâni mai târziu a murit mama unei buneprietene, tot peDeluţel. Bine înţeles că m-am

dus cu o lumânare. Iar urcuş pe deal, iar în-tâlnire cu Luţa, iar acelaşi dialog.

-Bună, Luţo!-Săru’mâna, unde vă duceţi?-Cu lumânare, la mama Chivei.-Şi mata, că şi eu, zise Luţa şi tala-tala,

urcarăm dealul.Intrarăm în curte, ne împărţirăm, eu la

lumânări, ea la pomană.A trecut pe neştiute vara, vară olteană,

fierbinte, uscată. Într-o zi, mai spre toamnă,mă grăbeam dimineaţa către oraş, când, dinspate, aud o voce precipitată spărgând:

-Doamna ingineră, doamna, ce bine că văvăzui!!Muri alaltăieri unul pe Bela şi-l în-groapă azi. Mergem??

Octombrie 1997, Horezu

TANTI LUŢA TOCĂLIŢA

Pagina 5

dinţe. Este un studiu ştiinţific amplu, care arela bază rigoarea documentelor cercetate înarhivele judeţelor Argeş şi Vâlcea, în celenaţionale, investigaţii de teren. În conţinut aufost integrate date din manuscrisele învăţătoru-lui Dumitru Gh. Tomulescu, care însumeazămai multe sute de pagini, un dascăl adevărat,cu har. Munca distinsului cărturar, fiu al satuluiCremenari a fost unanim apreciată, precum şimarea sa dorinţă de a scrie o monografie cât şia fiului său, regretatul inginer Emilian To-mulescu. Este o carte-document care rezoneazăcu sufletul cititorilor. În ea îşi descoperărădăcinile, trăinicia, continuitatea, în care cre-menărenii, adulţi şi tineri, vor descoperi datesemnificative din istoria localităţii, despre stră-moşii lor, fiind o carte de învăţătură pentrugeneraţiile actuale, dar şi pentru cele viitoare.

Se remarcă nu numai prin conţinutul ştiinţific,dar şi prin calitatea editorială excepţionalăasigurată de Editura Geo din Bucureşti.Conţine fotografii foarte vechi şi ilustraţii colorluate din avion. Unii vorbitori au apreciat căeste o lucrare monumentală, o capodoperă, obijuterie, cel mai complet volum de istorie lo-cală, un model pentru cei care vor să scrie o lu-crare istorică, monografică. Realizarea opereia fost posibilă datorită unor sponsori generoşi:marea familie Cincă (Nicolae, Gheorghe,Mihai, Ioana şi Emilia), care au investit multsuflet şi bani, pentru ca lucrarea să vadă luminatiparului. Sunt oameni deosebiţi, care n-au uitatlocurile natale. Mai mulţi vorbitori şi-au expri-mat admiraţia şi respectul pentru familiaCincă, pentru ce a făcut şi face în Cremenari,în folosul semenilor. Într-o discuţie telefonică

pe care am avut-o înaintea evenimentului din10 iunie 2017, Gheorghe Cincă mi-a mărturisitcu satisfacţie: „Am făcut cartea din dragostepentru oameni”.

Domnul Teodor Mavrodin a recunoscut căîn carte s-au strecurat şi unele erori. Mai mulţiparticipanţi la discuţii au semnalat că nu suntprezente personalităţile locale, de care fosta co-mună Cremenari nu duce lipsă, fiind evocatmai des numele medicului şi scriitorului detalie naţională Nicolae Radu. S-a propus ca is-toria Cremenarilor să fie adusă la zi, prin e-ditarea volumului II. De asemenea să sestudieze posibilitatea tipăririi unui volum „Oa-meni de seamă din Cremenari” şi să se amena-jeze un muzeu, în localul fostei şcoli primare,cu obiecte vechi, colecţionate de la săteni.Semnatarul acestor rânduri a propus Consiliu-lui Local să îi atribuie lui Gheorghe Cincă titlul

de „Cetăţean de onoare al comunei Galicea”,idee reluată de viceprimarul Florin Mărăcine,care a anunţat că se va discuta, ca cei trei autoriai cărţii să primească această demnitate. Amasistat la o manifestare editorială de înaltă ţi-nută, excelent organizată şi bine mediatizată deteleviziunile Vâlcea Unu, Etalon şi cotidianulViaţa Vâlcii.

Mărturisesc că am participat la numeroaselansări de carte, dar la Cremenari am remarcatcă toţi doritorii au primit în mod gratuit volu-mul, cu autograful autorilor. Felicitări şi mulţu-miri realizatorilor acestei cărţi minunate, demare valoare ştiinţifică şi documentară, orga-nizatorilor reuniunii de suflet de la Cremenari.

Parafrazându-l pe marele Arghezi s-a spus:„Carte frumoasă cinste cui te-a scris!”, şi s-aadăugat „şi cui te-a sponzorizat!”


CENACLUL CENACLURILOR LA BIBLIOTECA JUDEŢEANĂ-VÂLCEA

24iunie 2017, aglo-meraţie mare în

sala de conferinţe a Biblio-tecii Judeţene, SocietateaCulturală Anton Pann a or-ganizat o întâlnire, istorică,între proprii membrii ai ce-naclului literar artistic vâl-

cean şi numeroase alte cenacluri literare dinafara graniţelor oraşului Râmnicu Vâlcea...Moderatori au fost Nicu Cismaru-preşedinte Societatea Anton Pann,Mihaela Rădulescu-preşedinte Ce-naclul Societăţii A. Pann şi, nu laurmă, Violeta Scrociob vicepreşe-dinte aceeaşi societate, realizatorTv, pictor, poet, şi critic de artă laactuala reuniune, prezentându-şi in-vitatul de marcă pictorul şi sculp-torul vâlcean Ilie Andronache. Au delectatasistenţa cu interpretările lor Cornel Popescude la Craiova, membru al societăţii, caval, şiViorel Ştefănescu, cantautor folk-independent.Timp de aproape patru ore prin faţa auditoriu-lui s-au perindat reprezentanţii tuturor cena-

clurilor invitate care s-au autoprezentat şi,fiecare, s-a produs ca artist trei patru minute...Începem cu sfârşitul, cenaclul gazdelor, Socie-tatea Anton Pann a fost cel mai bine reprezen-tat, valorile prezentate fiind cam cele caredomină în prezent viaţa culturală a Râmnicu-lui: Nicu Cismaru, Violeta Scrociob, Mădălina

Bărbulescu, Ovidiu Dinică, Nicolae Nistor,Puiu Răducan, Natalia şi Dragoş Călinescu,Ion Drăghici, Cornel Popescu...Personal amfost impresionat de calitatea lucrărilor prezen-tate de cenaclul din Slatina condus profesionistde Dumitru Sârghie, la această întrunire fiindprezent şi poetul de meserie, de factură reli-gioasă, Paulian Buicescu! Cenalul din Curteade Argeş a fost prezentat de Marian Ghiţă, di-rectorul Bibliotecii Municipale, şi i-a avut cadelegaţi pe doamnele Elena Şerbănescu şi Au-relia Corbeanu şi pe domnul Adrian Cristescu.

Un show a la Nea Mărin a susţinut MarianBărăscu din Drăgăşani, în costum popuar, şidupă el au urmat cele trei creatoare de la Ce-nalul „Interferenţa Artelor 21” de la Liceul „C.Brâncoveanu”, Horezu, Andrada Badea, mem-bră şi a Societăţii A. Pann, Mădălina Bob şi Iu-

liana Buruiană, toate trei deosebit de talentate,poezie şi proză scurtă. Au mai „defilat” cena-clurile din Craiova, Cluj Napoca, Bucureşti şiTurnu Severin, care, din nou, ultimul, ni s-apărut de ...calibru! Un cenaclu important prinmembrii săi, Petale, este cel condus de Du-mitru Zamfira şi Marian Pătraşcu care, amâ-

ndoi, l-au amintit şi pe cel care l-a creat şi carede-acum este pentru totdeauna plecat...IlorianPăunoiu! Desigur, nu am dorit să fac oprezentare minuţioasă a manifestării de la Bi-blioteca Judeţeană, dar, atât cât am scris, credcă este suficient pentru ca cititorii ziarului nos-tru să-şi facă o imagine asupra importanţeiacestei reuniuni..

Consider că la această întrunire a cena-clurilor literar artistice din toată ţara, a celorcare au răspuns invitaţiei, s-a produs un eveni-ment de marcă, care să completeze imaginea

de confirmare a sintagmei „cenaclu literarartistic” aşa încât pe lângă muzica folk, ViorelŞtefănescu, şi la caval, Cornel Popescu, pelângă teatru-show-ul lui Marian Bărăscu,anume, prezentarea artistului plastic vâlceanIlie Andronache-artist independent, care a

prezentat o foarte interesantă şi importantă ex-poziţie de pictură şi sculptură. Figurativ, dar curădăcini postimpresioniste, în pictură, clar ad-mirator al unui Theodor Pallady sau HenriCatargi, pe linia de desenator a unui Iosif Iser,Ilie Andronache şi-a cucerit privitorii prinnonşalanţa cu care s-a prezentat nu numai prin

lucrări, dar şi printr-un succint şi evident natu-ral discurs verbal. Se vede că experienţa dom-niei sale este mai îndelungată în tehnicapicturii de şevalet, sculptura, fiindu-i una decompensare, îndeletnicire recul, de descătuşarea tensiunii specifică mânuirii penelului...Prinreliefarea în lemn, Andronache caută să deamai multă tridimensionalitate operei sale peansamblu. Sculptura sa este adaptată semifa-bricatului, şi, deci, rămâne una de dimensiunireduse, desigur, nu la capitolul miniaturi...

Tot la această întrunire a cena-clurilor literar artistice din toatăţara, moderatorul principal NicuCismaru a făcut un anunţ, zicemnoi-destul de îndrăzneţ, acela, că,în cel mai scurt timp va obţine totce trebuie pentru constituirea unuicenaclu itinerant, care să acopereteritoriul întregii Românii, parti-cipanţii fiind rugaţi să lase adresa

exactă, telefonul, pentru a şti unde pot fiapelaţi...Treabă grea, nu numai ca organizare,cât mai ales ca răspundere, românilor fiindu-leîncă proaspete în minte imaginile cu cena-clurile furibunde ale lui Adrian Păunescu care

reuşise să demonstreze că arta adresată tine-rilor este mai tare ca politica...numai că tineriide acum nu prea mai sunt interesaţi...decât,dacă, nu cumva în loc de copii elevi şi studenţi,care sunt în număr covârşitor peste tot, şioricând, chiar şi la şaizeci de ani, aceştia dinurmă nu le vor lua locurile...

Petre CICHIRDAN

CenacluCraiova

Cenaclu Curtea de ArgeşCenaclu

Drăgăşani.MarianBărăscu

Cenacul Slatina Cenaclu Turnu Severin

Cenaclu Horezu

Cenaclu“AntonPann”

Violeta Scrociob şiinvitaţii săi: Ilie An-

dronache, ViorelŞtefănescu şi

Cornel Popescu

Poetul după gratii

nu-l ucideţi cu nepăsarea voastrăpietrele din vorbe

dor

anii de temniţăau făcutdin slovacelor închişiun cântec

de privighetoare

călăilorvă chemla judecata

istoriei

crucificatîn numeleideiipoetuleste cel carecertificănemurireaunui neam

prin cânt

Patria cuvântului nemuritor

Ţara noastrăstrăjuităde culmile Carpaţilor,scăldatăde valurile măriişi încinsăde brâulbătrânului Danubiu,se sprijinăpe piedestalul inimiicelorcare au muritpentru libertate.

Căzuţipe câmpurilede luptă,sau martirizaţi

în numelecredinţei sfinte,eroiisunt nemuritori.

Din temniţebarzii înlănţuiţişi-au înălţatcânteculînspre stele,crezândîn sfinţenianeamului românesc.

Ţara meaeste loculundeascultândcântecul martirilor,am învăţat

că istoriase scrie cu sângeşi iubire.

Filele îngălbenitede apăsarea gratiilorau trecutprin PoartaMarilor Suspinepentrua se înveşniciîn simfonia neamului.

Româniaeste patriacuvântuluinemuritor.

La poarta marilor suspine

PrieteneSingurul adevărSe aflăÎntre Coperţile inimii.

Anii de represiuneNe-au făcut„Să uităm”Că pentru noiAu murit sperândLa Gherla, Aiud, sauPiteşti,Acei careNu aveauAltă vinăDecât aceea De a fi cântat

„Doina”,Sau de a fi scris„A venit aseară mama…”

Din temniţe,Către cerul Unde funigeiiUnduiescPe aripi de vis,Barzii şi aeziiŞi-au înălţatCântul spre stele.

Filele îngălbeniteDe apăsarea gratiilorAu trecutPrin poarta marilor

suspine,Pentru a se înveşniciÎn simfonia neamuluiromânesc.

Pagina 6

CONSTANTIN GEANTĂPOEME


de-acum în soarele trovantmaneaua roade carburantde-atunci şi viaţa codobeamai bea dansa bora ma nea

colon başold turco-ţiganşi roua stelei pe bulan

aşijderea pe blat cablatpe la morminte de-am um-

blatcopii în discoteci un sat

mi pare te-ai italiatstrigarăţi India prin nat

din Marte Carul Mic pe lat

coprins cocoş televizorpe România în cuptorcu alambicul picătorcalamitatea calmilorschizofrenia florilor

prin noaptea stenografilorcă scrisul mama Grafilorori mama dracului Delors

ce nant garant trabant Bra-bant

cu Sadoveanu bea trovanturdorile dolman dansant

cocoşului iradiant

pe când şi vechi decasilabîmi pică frunză baobab

prin verde năpârlirea olda şarpelui fără milord

croncani spăsiţi sadea sădia uşurare păpădii

răspundeţi-vă cocoşii

de drag şi domnul doamnalui

o face bine sub gutuia domnul universului

şi doamna tot a domnuluide ochii schizofrenului

schizofrenie mamă duşi stenografa Xanadu

pe ring Sinatra tranzitu’ba fulger paratrăznetu

peorii orhidee zoaie-n ku

amor în coase-mă tunicăda’ mintea ţi se întunicăcosiţa stângă ochii fripţi

înţeapă-mă eucalipţi

croncanii raze zorilormunţi deşelaţi fiorilordiscopatii comorilorflăcăilor cocorilor

chin antic fato un sufiţi-ar suferi şi îngeriistrăbate-te euforii

depresiilor pandaliicu vocile a prăpădimanelele de păpădii

în discoteci peste copiichimiilor crestomaţii

ori educaţii arămiiaromei apele dobriioranta şantier cobrii

coboară cobră cundaliipe troliu fetei frenulii

calcină-mi însetaţi sălciidin puţul peşte cu osiisosii în mânuri maneliiburicului de pe câmpii

o taină boala cheful grauristricară pere tai coclauri

adormi în cripte fumuriacomemorare geambăşiamă ţine minte ţigănia

de când cu ochi copilăria

pe fie-ta rara blondăla brunul anacondă

din prune boasca nopţiicu stelele nepoţii

calame colorate în clame de păcateîncape-ne iertate

ori fata lumânareaîn Rădăuţi vidarea

a clan necomândareaplăcerea afânarea

afină finisareanaş finul naşpanarealucerna numai marea

lătrată cu spinareaconspiră şi sudoareade lene lama sareaah aere castrarea

schizofrenia carea

din antic sai şair şeicla caviarul din buric

kavi poet născut hindusdin transă unde ne-ai adus

cu fata toarsă şi pe fuscu ochii-n vocile de susde nu din dracii lui Iisuscu dumnezeu stenograrusastfel buddhistul presupus

ţi-arăt privata omnibustot guguştiucul neapus

care tuşind strănut tungusnu-ţi ardă cardul parapluscu dimineaţa muză nu-s

înghiorţului cu dans răpusa se vedea contor mai sus

cotorului de ars poruscu Por pe corpul corpodus

pliant sahib înscris onoraceluiaşi bolnav ponor

din când în când uşuitormai trageţi nasul la piciorcât eu îmi fac de scriitor

plecatei tot sfătuitornormalei neîmbietor

psihanalist de dormitorrăcişi porumb pe cărpător

mai care şi răciţilorcârmeşte-mi palmă Pulman

or

via Torino românescpână-n Florenţa ghioroiesc nuci denşi ocol de secetă

schizofrenia pregetă

neconversat exemplu şuineindian studentului

olecăit oftatuluitot bietul guguştiuculuio climă calamburului

lombardul bradul baluluibalaurul calabruluitezaura rudeanului

pe Ruda nerudaruluide-a porcii talianului

în gaura ţiganuluipe ţurca hoţomanuluiîn ciocănelul hanuluiizlazului hartanului

hram bâlciul iataganuluimardaua nici căzanului

destinsă a cârlanului

ce iapa armăsaruluide bun erecta zaruluizadarnica zadaruluipreţăluirea haruluivitalizarea carului

cinstit o noapte ars maneacorabia mă rămânea

pe ploaia zilei pe sub steape cruce poză maică-mea

în horă singură cu eaşi ochiul de n-o mai plângea

pe după mort a ne vedeacopaia a ne legăna

nu ne-ar mai naşte nimeneacum auzii prin India

născuţi şi morţi pe locdărâm

aşijderi pietrelor tărâma ierburi nemai de la Râm

masonerii colonialemanelelor vase vasale

cu mama-tata-mare-n poalela căprior şi cărţi poştaledin est războiului matale

arhaice trădări rafalecu morţi de ţară feudalerăspunse nerăpusei zalenuntite moarte sororaleori şi mirese ancestrale

până la sfânta draci matale

guşate raţe în sanscrităori broaşte greaca o mărită

nu guiţaţi obor de fraţiîn roua fără împăraţiînfumuraţi dezrouraţi

de tu mă luminezi eşti soarede mă-ncălzeşti îţi dau su-

doareplutească-mă o raţă

pe cât mai sunt în viaţă

sărim ce auzirăOrfeul fără liră

o zice Gige Nicudin Parkinson frăţicu’

ne-o tunde tac-to fratedog te roşi muşcate

ferise sora mea pironîn bârfa tată histrion

cu fata goală sub castronde-o gelozie neutron

în Castri mic dejun poltrona reciproc para peron

e vorba de trezirea voncomatul comei în amvon

nu Cogaion nu Albionîncoace pe alibion

nu v-aţi trezi aş scrie totce altfel o să vă înot

concrească sepalele să ne zvânte balelevă ridice poalele

şi fetei domoalelece pe dominaţie

a fortificaţieparagerminaţie

tantric atru de aratrunu pe trei şi nici pe patruDante-n baltă broscolatru

tema cu ocol în Rudadantelată paparuda

în manelele de-a udavia Telemac mahmuda

vană şură paraşură

din Parasurama surăpărul negru de răsură

tresărită şi arsurănumai stingere îndură

ci viaţa de te furăaibă zgaibă a armură

domuri stelele s-au frântşi sunt verde pe pământ

am de-ntors paraleleneamurilor a le le-gumi sucursalele

grajdul fără vacilecolastrelor zaci-leşapte metri apeleomului cu sapele

în pământ claustrelegoalele austrelecase coperişele

grase grişagrişele

vinete patinelepatimă retinele

crângul salaminelegâzele gâdinelegadinile minelesibilne cine le

dormiţi ai maicii bivoliiai nepri către Tivoliba înapoi mai bineîn viaţa mărăcine

învăţul sângelui la sân cu cap tăiat de omul spân

neînvierii tot hapsâncredinţa iar să mi-o amân

pe cine-ţi suferă te creziîn inundaţie cirezi

îneacă-se olatulşi sufletul de-a latulse primeneşte natulmatale şi cumnatulpână vă vine leatulegalul şi bărbatul

martirul şi umflatulcabirul şi gealatul

de-aş mai urâ o viaţăiubirea stor ostreaţăa story precupeaţăun avion nici ceaţă

la pruni cu Vlaicu aţăGherghinei eroiaţă

se pierde lumea hoaţănu şi dumnezeiaţă

astfel Satan Ilieşi-a scris pe cochiliesunând din scăfârliemă lasă sub tichie

în capul meu nu-ţi fie de cap fă sătănie

că multă streche scriebâzâtiura vie

cântată ciocârlievisată free frenie

beată purecieparâmă parâmie

îmi stric duminica la fixiubirea sub ori peste chixde cum doreai perfecţion

perfecţiune ba Ion

filosofai nu te simţeaiţărancă în părinte rai

mă-nvârt aminte loc parentnu-n Trento nici înot Tarent

la şcoală piatra scrisălichenii recipisă

sub nucul foşnet misă

pe subiect la subiectă

că societatea nu-i abjectă

obsesiile ei nu tule scuturi pe ce te duru

şi mumă-ta să-ţi lase notecitirii domnului Chijote

cu cine a vorbi de leacturbincă soacră prepeleacam râde nu ţi se întâmplă

cu părul revărsat pe-o tâmplă

am pomenit n-aş mai glumipământului cu îngerii

mai bine să nu văd plângând pe nimeni şi să râzi în gând

grozavă aură tristeţedin dragoste şi colindeţe

învăţul arderii de totbiserica lui Savaot

că unde să te duci aducio melodie pentru cuci

colaur colombinatresară-mi carabina

trăgaci solar ruralulînnămolire Graalulmugeşte vedic vaca

filosofii carvaka

mutaşi în spate chefulsă nu vadă Areful

schimbarea te desfundăzburată şi de fundăoriunde e potrivă de nebunie stivă

nici de autonaşteren-ai mai avea cunoaştere

ce-ţi trebuie delase-lecu moalele şi oasele

la nervi mai greu treci terepui

prepusului ba pulsuluiduminica la popă

când nu e pe metopă

de probă nama steiulscurtându-ne temeiulzăpadă iarbă punctulEgiptului defunctul

pe cine însoţireaatrage nemurireacarisma lecuireauitarea pritocirea

ne ţinem de sintaxăcând nu îngroaşă taxă

italieni examenţiganului de fameno toleranţă bravă

cu muntele pe navă

a soarelui povară ne încălzească ţară

în piele avatarăai cui ne vânturarăcorcire şi papară

necunoscute speţemai nu ne da bineţe

calamitate calmeobârşii de sudalme

ambiţii fecioriaSibiului cu vria

umezeală ah gazon gazului de pe patron

clasă de siberionschelălăie-mă afon

soba surpă fum genomcărămizilor sodom

prelungirilor de gnomancestral neclironom

iarba asta casta bastaiarna creasta pederastanu mai fie de cu d-asta

crucea veche şcoala şiurzici ne-or cocoloşi

în foile coliveicolivă de colivii

la nucul oliv lovii

nici pelinul nici porumbulpelerinei nu-mi rup bumbul

cuscră ce răscăcărate Gică neclopotat

vezi blănile grele caldin copită canibal

clopotele din părinţiscuturate de cudinţigreco-rusul imitat

prea târziu neîngicat

din înconjur merelecunoască-le ereleasurzească sferelegreiere sanscritele

azi-noapte maneleleoprite de-a stelele

hei vacă fire-ai acutăruia hei haciulini eroii ra

pănuşa albăstrea

Ochioiu Chiva Gligora latinească vigor

ce brad şi ce mai caişi pedin nouă sute şaişpe

mă-ntorc din drum din caleabisericii valea

copilul zidit altarpus la loc fără şalvarcomoara fără salar

la cutremur sfinţii cuidepictaţi ai ceruluiunului ba doiuluitreiului îndoiului

bisericoşi a crede pe cale ca în vede

cu lumânări nevede

ce vineri sfânta marevorbiţi la lumânare

tovarăşi camaraziiuscându-se cu braziideşteptăciunea sacră

ţărană piatră acră

pisanii răzleţitenici văduve nici vite

păscute latiniteîn Durostor leite

garant corist durutulpăciuitor tăcutultăcerea o garanţă

răzbelul prim de-o Franţă

gutuile năpăduldin zarzăre zărădul

ce-mi povesteşti mi-e geanăînchisă de pomană

pe ce mai inspiraţiideparte sunt Galaţii

Ion Creangă mai aproapeomonimii pe ape

cu prune pe hârtoapeşi mere la agape

raţelor de peste cincibotoşeilor opinci

cantica pe şarpelede deznoadă harpeleclonţul glonţul laurul

laura balaurul

casta gurii talpa furi-iori condurii din păduriiarde-mi palma intifadă

brumă prunei din ogradă

pe Gresarea Moesiarotunjeşte gresia

apele pământ nisipbrâncuşească-ne la chip

daltă arcă bizantinăcarul stelei aur tină

cheamă un cameleonamarantului craidon

când şi tai taică turistfoile de acatistzorilor traheele nebuniei feele

de la dumnezeu a damaica domnului iada

faur graur papagalcu distrugerea aval

voiajează porumbiţaporumbelului cu şiţa

n-ai furat borcan copilde la fabrica pistil

cearta că te făcui tâlăde viteză doar în sâlă

cortul dreptei ce mozaicindianului prozaiczuruie-mă zoruleodorul omoru-le

camăta contreze-ne strepezite stepeneslăvile certezeleaminu-ne depenea minune ţepene

patru dharma darul harţuicii fără de paharcântecului tributartribalismul tatuar

cratima între hambarde care având habar

n-ai un ban în buzunar

că ce-mi trebuie şi votîl mai dai iscariot

domnului că savaotbusuiocului cu totpetunindu-te tarotpopii zidului azot

pe-al copilului osmotcu altarul de chivot

hai impresii da’ duiumconvertit busuiocum

carantina maluluicratima realului

cetina cvartaluluiorele Aradului

când şi dharma caluluipoala elefantului

Slăviteştii graalului

uite-te din trei ardeifocul coasei pe costreicu tăierea horj în trei

capătă din capetesă nu te mai scapete

spada spata chinuiechinorozul chituie

GEORGE ANCA

RUDA

Pagina 7


padişahul Padeş pârdeştele înţarcă ţâr

bună dimineaţa nucîn Nucşoara te apuc

întrebat preţul din suknumai ţie ăl trabuc

narghileaua nu flaimucînflorirea de caduc

ăl din caduceu haiduchaidamacul ba Ionucstilul ducă mă aduc

dacă-ţi spun mă miluie şi la ce nu siluie repetiţia coronă

brevităţii ne întronă

cifra ultim biografcatagrafic pe zaraf

calmă armă cocoşezroşului nemaienglez

te sculaşi de dimineaţăinspiraţiei paiaţă

fără de discuţierişca nea Rişcuţiecantorul Pocuţielampadar Iacuţie

da-mă damă dolomitdomului ne domolit

ah format devoratorrotitor a rotisor

o plimbare cu motorde români înroşitormortului lenevitorcositorul de mohorbătătorul de Taborchilipirul florilor

carapacea neicuşorcrăunitul numai dor

ce te arde puişorşi mai greu şi mai uşorde-mi zisesem greuşor

răsărit în grâuşor

schimbă limba sabiaVicina Corabia

descinge-te taliaţi-o strânse Italia

capătă canalelenemţilor analelesupără tercirilede cu fericirile

versurile bibliasibilele trivia

cetera nu ne erastreşini Transilvania

castru tot Lombardiape Toscana Sardiaverse-ne ponoarelecartier popoarele

ziua de la revederevorbelor din tombatereporcilor pe reverbere

numără-te boxulebicicletă moxule

mopsule small-pox-ule

avem ave de pe navecosmosurilor bolnave

meteorilor tot lave

plânge-mă cu supărarede eşti fată de pe marece poveste de comoarăia un par şi mă omoară

cântecele indecenţaflorentină nici Florenţamă dau iar cu găeştenţa

Râmnicului nici demenţa

am o libertate n-amviaţa ce mi-o încântampetreceam în bairamcu nepoţii nepoţeam

ce transcrisă revederevedelor pe dromadere

o dexteritate verede te lasă şi putereşi nevasta coliere

zică din urzică muriederei de Pompadour

franţuzească şi mireasmă şi italică miasmă

românească la agheasmădin grecia cu fantasmă

veresie fanteziescapă-mă de frenezie

vorbele mă clatinăpână-n clipa slatinăcu potcoava datină

mă resorb în secetăspre toamnă ce pregetă

rupe cuiul norulefrontul dezertorulecarul mare sorulefânule răzorulecălare amorule

bobule boboruleglobule globulele

de-mi spuneai petuniabusuiocul cuniaguiţai Panonia

muşcata begonia

rumegate viţelemânate oiţele

muştele halviţele

pe şoseaua Drăgăşanigăsii o pungă de bani

mai la Olt mărunt duşmanişi vreo nouă mii de aniîn trovanţii gologani

treci pe trei parastasanipe la târgul de cârlani

mă observ cu înţelesm-aş culege m-am cules

pe ales din nimicescînţeles înţelepţesc

la o notă mă oprescşi cu nuntă mă silescrobule dumnezeiesc

la icoană arabescresculptatului ionesc

tu şi cânţi cu numelesă se surpe humele

susure-ne năvilefoile din Glăvile

că-mi sustrăseşi lăvilepe miroase tăvile

cartea moartea ia-mi-lesă nu plângă mamele

certe-ne surorilesă oprească morileîn concert manelelepoleiască schelele

de ţiţei belelelebăile cu ieleleşalele inelele

taliei şrapnelelede-a italieneleanzianhienele

ghem corlata moş Vasilecu vorbirea în azilebărbilor peste gorile

moaştelor moşite grile

cară-mă OlteţuluiLuncavăţ isteţului

apa muzieţuluiţepuirea preţului

karma precupeţuluipatima iubeţuluirutina mistreţuluirâtul ministreţuluicortul nătăfleţuluiorzul mălăieţuluicultul perieţuluicuişorul leţului

dănţuirea deţului

joacă-mă la cărţi tăiatşi mă trece Calafat

bate-mă la cap luminide mă sting din rădăcini

de-a dura de-a berbeleacudumnezeului al dracudin fum indianu dacudin fumaşi tutun aracublasfemie punct cu acu

taie-te columbilormătasea porumbilor‘neaţa şi tu Nelule

jucat alunelule

că mă scriu cu vorbeleînotate ciorbelerimele mecanicelainice neharnice

potolite horeleduse choeforele

umbrele duhorilepreseze-mă florile

ce plăcere-a putrezifericirea hărăzi

am de gând să mă repedîndărăt şi nu biped

trilobiţilor matalesă te şuşotesc la poale

mai înceată daniacu împărtăşania

sângele nămol de fraţibobilor nedivulgaţi

am să caut Amsterdamîn biserici fără hramrezidindu-se calam

te împrăştie arşiţearşiţei Euridice

tu boboaca eu răstoacapopa nu ne bate toaca

aliajul peste bronzMilarepa contra bonz

din Rodin şi nici BrâncuşiMichelangelo pe uşi

Dante şi Petrarca vechideschizându-ne urechi

cifru stâng rotund hiatpotopul în Araratamintirii trilobatpăcăleală împărat

mici contraste retezatmunţilor dulău în latbicicletei din lătratclorului nitroglisatgăliganul Goliat

biblie cât m-am tasatşi nici n-am mai respiratPicu Pătruţ m-a chemat

ca şi anul celălaltcă nu m-am antonapnnat

mai a bulgăr de croatcoroiat încoronat

dura nici la Gâltofanimierea la tangenţi râtaniinvers pe memorii dani

veveriţelor pifani

învierea ce pedeapsăBrahma paria la coapsăviaţa ce mai pedepsire

trupului perdeluire

sufletului mortuarpe cenuşă nici mortar

oh macabre macabeute fumez în gineceu

nici bărbat nici apogeusamizdatul scarabeuîn părere derbedeuparanoic de spudeu

monoton monorimonUppsala cu bastion

talion italioncursă curse ichtiovara vărul Ilion

cu Traian troian pe tron

ţine-mă petenţă pantă să nu mă fărâm la jantă

oasele ponoaselecasele păroasele

bărbierimu-ne la raspâine la iconostassărutarea de pripas

icoanei de am rămas

ce vă scriu nu ştiu să scriucă nu vă făcui pariugratis paria de viu

nu vă şterg emerg amarnemurirea ca la karte priveşte palicarăla scrie calendar

rama sita în sătmarnu se împăcară iar

ungurene mioreneapele sugrumă mrene

te catolic diastolicdiasporă apostolic

peste mine şi mongolic

cine pune mâna facetu ce vrei în carapacenu zici întărâtă drace

nu e crimă ba o facpedepsitului darac

împăcat bun simţ că-n raidinadins te cert pe cai

du-te tu cu caldul tăucăpială tăntălău

mă apără ucigaşade-mi cianurase ogaşa

dacă nu că nu te scolifără o cafea bemoliîn acustica claustră

vineţie şi austră

hârburile smălţuitecerturile mai trăite

nu porc nici atâtea vite

nu mănânci de canibalscapi de val de mal vamal

d-aia şi medicamentemorţilor adiacente

viilor mănânci placenteeprubetelor recente

norma sură murăturăalergia arătură

în Biharia harburăharababură sub burăo gură suburbă urăgaragaţa pe răsură

nu vorbeşti blestem să-ţi deaîn foc băută cafea

aşa n-ai tuşit cu vocimă omori şi mă provocipoartă-te frumos boboci

n-ai mai scris în trei şi soci

nici în limbă nu visezrotunzimea pe crestezcandidă la tindă carte

din războiul de cu moarte

prăpădită în genune suferinţa de cărbune

zicând alimojdiemă întorc în drojdie

budele respecteleagonii expecte-leveselii rejecteleritele sanscritelevitele mărite-lepe zi euforică

dorică bosforicălambda lambada ba da

grătarul Oltenia

la raţe că te trezişivieţuirea fărâmiş

aş mai toarce parce hârciharcea-parcea roase cârci

nepoţilor peste pârci

cum te cheamă zmeulediavol dumnezeuleşi pe tine diavole

dansul de pe tavole

doamne nu mă mai chema pe numele dumneata

aţa-n ac nu gauradoamna o mai nimerea

ce urâtă bătrâneaneînstare de cevanimica de înstărea

de ce s-o fi omorâtcă frigeam plăceri carâtasta e şi nu mâncarea plăcerea de frigarea

repede tu cu oasteacoastele mâncate-a steavă aud în scris căpşuni

n-ajung nu lângă cărbuni

nu de soi şi vezi că uiţineplăcerilor desculţişi mai lasă-mă prostiifleicilor pe pirostrii

mai strănută râd ca Naede-l lăsă Veronicoae

lasă-le mă de muieriducă-se-n ziua de ieri

noi ne scriem stângi durerişi fără de mângâieri

iar te doare capu’ Petreo cafea tutun de pietreda’ aseară ce tot beaţicu certare către fraţi

şi copilul stat târziude contrat contrasul viumă adorm pe la mijloc

versului pe poloboc

te târăşte brevitateintenţionalitate

vezi că te bârfesc copilebunicii nopţi fără zile

pune-le din miez pe scurtcă timpului nu eşti furt

ah în pile împilaredragostelor nestelare

ba o zodie de zestreşi nevestelor palestre

împărate n-o tăiagâtului miresia

ştreangului de miluia

ce compui pe trei coloanete-oi citi în galioanejuventute pe coline

drăgăşane vin divine

cam ca mama Veta vastnăbădăul în contrastbrevitatea perifrast

crampă campus de balast

ne-om elibera canaridin hareţii uliari

parpa de o purpurăharpa de o hurpurăDunăre se tulbură

noi de pe cap le lipseamşi nu ne cabulipseam

clanţa uşii clănţăneam

pijama cu dosu-n faţăscrisul de azi-dimineaţă

nu e plictisită maşi-naţia se dă cu naşii

ţi-ai adus pantaloni lungivremea toamnei să ajungi

să plăteşti şi pantaloniio clătită a mamonii

mă bate un gând să numă duc bibliotecu’

şi în faţă de cu faptemă face cafea cu lapte

nu mă laud nu mă scotdin al scrisului socot

Nanku give me pant Pan-tiuşa

cum te mai strânge cu uşa

de ce blugii îi calc blugiice e nebunatic glugii

fă-i dungă mânecă lungăcălcătură să ajungă

că şi eu sunt ramolităfata nu mi se măritănu eşti tâlă soru-mea

râdeam de mama-Anica

cât de proastă că pârleşte fiara blugilor la peşte

la guler n-ar fi pe burtămai jegos cenuşii turtă

numai astea cam aşalasă-l până-n Indiapui ziar că se pârleaaşa maică se ardeapui hârtie canava

a cochetă ce proptea

are el metoda luichiar a indianului

hai că merge el da dadichisit a te holba

eşti meticulos sadeasă arăţi a perfectape aici nu se călca

blugul că se bulbucadă-te băiatul să steabine şi stai acolea

vrea să i-l pui cu alaidoamnă croitor ce n-aifier de călcat în Chenai

submarine pietrelene mângâie ghetrele

ca focile vetrele

mările nisetreleanimal planetelesă le vadă fetele

şi să-şi facă ghetelede mi-am scris peretele

musca nu brabetele

buşite ziarelesă-le-nghită raţele

compoziţii întreruptede plecările la lupte

a te inspira-n travaliide conducere de Valicare poate să şi vină

că nu e nimeni de vină

să o ia şi pe babiţaplatagelei jurubiţa

suprapusă amintirepe floare de cimitiremai alaltăieri altire

camăta ca mama taînjurată de tata

repetiţie desearăşi mâine a doua oară

vălure-mă lucernăcancerului nu cer nă-ravul pravul prăfuit

aerul de adormitce ne-o fi şi aromit

mai în urmă necizelore hoituri de măcel

câtă depărtaretemporală tarenevieţuitoarefuga pe cărare

de n-aud şi intervinmai ermetic mi-e venin

ne ducem la Frăsineisă nu intre mama ei

de-a murit printre costrei

împăcată moarte partede o floare într-o carte

şobolan de umbră zburzipân’ te-or roade grauri sturzi

m-am dus ca să mă întorcsă mănânc carne de porc

inutilă datinăfără iar o slatină

pot să beau cafeaua taFrasineii spovedeaGigi cu banii stătea

să fie totu’ gatacând vine-ăsta să ne ia

auzi vă pui şi o sticlăde apă de la Costicăpesticido tâlo cia-nuro noro de acia

prin estetică la vanparavan de năzdrăvance filosofii de-un ban

voi transcrie sem oltean

semialtitudinefiul rectitudinepe luate statelecu aerostatele

foile de viţe Evenici avute nici aeve

merge-om oameni capre oisub gutuiul din Milcoi

ar fi bine-acolo mă slujbă astăzi de n-o făcântece de dumnezeu spovedind pe corifeu

Pagina 8 (continuare în pag.10)


Oara s-a perpelit înpat toată noap-

tea. Cu două zile în urmăfusese în piaţă, la Râm-nic, cu cinci saci de car-tofi, îi vânduse repede,avea marfă bună, a douazi până la prânz îi termi-nase de dat. A fost apoi pe

la băiat la internat, tocmai plecase cu o lună înurmă la liceul “Nicolae Bălcescu”, cel carepeste 23 de ani avea să se numească “Alexan-dru Lahovary”. Se întorsese cu trenul de 19:30din Râmnic, luându-se cu băiatul pe care-lscosese la cofetărie, îl pierduse pe cel de 15:10.După ce a terminat de dat toţi cartofii, a pusîntr-un sac gol ceilalţi saci goi, pătura şi altehaine groase cu care venise de acasă, apoitraista cu actele şi – mare greşeală! – cu baniilegaţi într-o batistă, din care a luat 50 de lei dinei pentru cumpărături şi pentru copil. A mailuat cu ea, într-o plasă, nişte nuci legate într-un batic vechi şi două borcane de câte “800”învelite în ziare, unul – cu peşte marinat,celălalt – cu muşchi de porc în untură, nu sefăcea să se ducă la băiat cu mâna goală!…

- Nea Dine – a zis ea înainte de plecarecătre Îngeraşu, un consătean care venie şi elchiar în dimineaţa aceea la piaţă cu cartofi - lasşî ieu bagaju’ ăsta la tale aci, dau o fugă pân’la internat la fi-mi-o, să văz ce face, şî viu iute,nu stau mult, poate prinz şî eu trenu’ de trei.

- Lasă-l, fă, Oară, am ieu grijă de iel, aci-lgăsăşti cân’ vii – i-a răspuns Îngeraşu.

Ajunsă seara acasă, din bagajul lăsat îngrija lui Îngeraşu dispăruse batista cu banii! Aînceput să se “olicăie” toată, degeaba Mărian,bărbatu-său îi tot zicea:

- Lasă, fă, Oară, nu ne fac pă noi şapte sutede lei, îi facem noi la loc! Ce, vrei să mori deinimă, ce ţ-ă? Dă-i draculi de bani, noi să fimsănătoş’!

Dimineaţa s-a mai liniştit – ştia ce avea defăcut! În următoarele trei zile, n-a lăsat dinmână cartea de rugăciuni, s-a rugat fierbinte,fără urmă de duşmănie sau făţărnicie, pentrusănătatea şi îndreptarea celui ce-o tâlhărise,pentru iertarea păcatelor amândurora. Du-minica următoare, ca de obicei, şi ea şi Mărians-au dus la biserică încă înainte de a toca deliturghie. Fiecare îşi avea locul lui bine stabilit:Mărian, care era şi epitrop – în strana a doua,prima fiind ocupată de cântăreţ, nimeni altul

decât Nonică – fratele popii Nicolae Negoescu,iar Oara – lângă scaunul împărătesc de undeîncepea primul rând de femei. Oamenii intrauîn linişte, dădeau pălăriile ca să le ţină alţi oa-meni din marginea rândurilor de bărbaţi, seapropiau de iconostas, se închinau sărutândicoana şi apoi aprindeau lumânarea în unul dincele patru sfeşnice înşirate în faţa altarului şiapoi se închinau la cele patru icoane îm-părăteşti: Iisus Hristos, Maica Domnului, Sfân-tul Nicolae şi Sfânta Muceniţă Filofeia, careera şi hramul bisericii. Se aşezau apoi fiecarecam în acelaşi loc întotdeauna, încât, dacă seîntâmpla ca cineva să nu vină la biserică, acestfapt era imediat remarcat de toţi cei prezenţi.Toată lumea stătea în picioare, cu excepţiabătrânilor din strane.

În duminica aceea a apărut şi Îngeraşu labiserică. Venise de la Râmnic, vânduse cartofii.Tocmai aprinsese lumânarea în sfeşnicul dinfaţa icoanei cu Maica Domnului şi acum seînchina cu gesturi largi, aplecându-se înainte.Când a dat să sărute icoana, tot părul capuluii-a luat dintr-o dată foc, transformându-l într-otorţă vie, nu alta. Atunci, Nae al lui Nonică şi-a scos iute haina şi s-a aruncat asupra lui,punându-i-o pe cap. Din altar, popa Negoescu,deşi era la epicleză, a ieşit val-vârtej, întrebândsperiat de rumoarea stârnită în popor de aceaîntâmplare ciudată:

- Ce e, ce e, ce s-a-ntâmplat?Nae al lui Nonică şi Nelu Bohanţu l-au scos

uşurel pe Îngeraşu afară. În curte la Octavialui Ion Conţoapă i-au turnat pe cap o găleatăde apă rece, în care femeia aruncase şi o mânăde sare “mare”. A apărut apoi în curte la Oc-tavia şi ginerele lui Îngeraşu, Ilă Borţosu’.

- Să să spele din cân’ în cân’cu apă cu sareşî să puie miere şî ceară de albine curată pă capşî-i trece, n-are nimica!, l-a instruit Octavia peIlă.

Slujba a continuat ca şi când nimic nu s-arfi întâmplat. În predica din duminica aceea,popa Negoescu a făcut la un moment dat aluziela întâmplarea care avusese loc, referindu-sesubtil la diverse păcate omeneşti neuitând săciteze din scriptură: „...căci plata păcatului estemoartea” dar „Dumnezeu nu doreşte moarteapăcătosului, ci ca el să se întoarcă şi să fie viu”.

În seara de dinaintea acelei întâmplări, dupăce tocase de vecernie, Oara se dusese la preotacasă să-i povestească ce i s-a-ntâmplat şi să-lîntrebe ce să facă, era cumva cazul să se ducăla Sibiu să pună să se tragă “clopăţălu’ de

argint” de la biserica catolică “Sfântul Anton”,din Sibiu?

- Oară, tată, eu zâc să nu faci aşa ceva, cădoară tu nî-i vrea să cază vrun blestem pă capu’ăluia de te-a furat. Tu vrei numa’ să-ţ’ recu-perez’ paguba, nu-i aşa?

- Părinte, nu vreau al’ceva decât să-m’ văzbănuţî înapoi, că pă hoţ am să-l iert ş-am să mărog pentru sufletu’ lui. Deja de cân’ am ven’tdi la Râmnic numa’ asta fac – plâng şî mă rog,mă rog şî plâng…

- Bine, fă, Oară, aşa să faci, că dacă-o facistăruitor şî cu credinţă, nu să poate ca Dum-nezău să n-auză durerea ta şî să te-ajute. Lasăblestemele şî gândur’le de răzbunare, că nu-sbune; păcătuieşti şî tu pân asta, că Dumnezăuzâce să nu judecăm, ca să nu fim judecaţ’ şî săiubim pă vrăjmaşî noştri ca să fim şî noi iubiţ’de El…

- Aşa am să fac, părinte, Dumnezău să măierte pentru gându’ de adinoainea cu clopăţălu’de argint di la Sibiu . . .!

Cum a ieşit pe poarta casei preotului, Oara,înfricoşată că putuse să dorească răul celui ce-o păgubise, a şi-nceput să se roage pentruiertarea ei şi a hoţului. Ajunsă acasă, şi-a scostoate cărţile de rugăciuni pe care le avea, şi nuavea deloc puţine, şi a început să citească dinele stând în genunchi şi făcându-şi din când încând, cu gesturi largi, semnul crucii… În sâm-băta aceea, nici n-a mai mâncat de cină. Măriannu i-a zis nimic. Şi-a pus singur să mănânce iarea s-a culcat abia pe la ora două, linştită şideloc obosită, chiar dacă stătuse ore-ntregi îngenunchi, rugându-se…

Afară, după slujbă, lumea a rămas în faţabisericii mai mult decât de obicei, comentândcu aprindere întâmplarea aceea cu Îngeraşu. Caniciodată, căci de atâtea ori până atunci Mărianîi striga sătul de gura ei: „Ho, moară nefere-cată, ce ieşti!”, Oara n-a scos nici măcar un cu-vânt, stătea doar şi asculta. Nici n-a stat pânăs-a împrăştiat toată lumea din faţa bisericii:bărbaţii - la MAT să se cinstească, femeile -acasă, să pună de mămăligă. A plecat gândi-toare şi, pe drum, un mugur de speranţă i-a în-colţit în suflet. Ştia că Dinu Îngeraşu îi lusebanii din bagajul lăsat în seama lui în Râmnic,la piaţă. Primul ei impuls a fost să se ducă la elacasă. Conta pe efectul surprizei, dar dupăcâteva clipe de gândire, s-a hotărât să nu între-prindă nimic, spunându-şi în gând: “FacăDumnezeu ce-o vrea, de-aci-năinte!” . . .

N-a avut de aşteptat prea mult… Lunidimineaţa, cine striga în faţa casei lor, cu Deta,căţeaua lor, “lăndărită” pe podişcă, arătându-şicolţii şi abia aşteptând să mai facă un pas pen-

tru a-i sări la picioare? Dinu Îngeraşu! Aveacapul descoperit, deşi era răcoare. Nu mai su-porta pălăria, părul îi era pârlit iar pielea aveadin loc în loc răni roşietice care prinseserăcoajă.

- Oară, fă, Oară, ia ieş’ o ţâr’ pân’-afară!- Da, nea Dine, ce-i?- Fă, Oară, eu am să-ţ’ spui ţâie ceva, fă!- Hai în casă, nea Dine, intră, hai!- Da’ ţâne tu căţeaua asta să nu mă muşce.- Dacă sunt eu de faţă, nu te muşcă, hai

vino-ncoa, intră!Îngeraşu intră, minunându-se în sinea lui că

Deta lungise deja botul pe pământ, uitându-seaiurea, ca şi când nici nu l-ar fi văzut; “şî doaradinoainea mârâise la mine!” îşi mai spuse îngând.

- Stăi jos, nea Dine, aşa, uite un scaonici’şa! . . .

Omul s-a aşezat pe scaun cu palmele îm-preunate în poală, apoi a oftat adânc şi şi-afixat privirile în pământ. A tăcut, aşa, nemişcat,câteva clipe, după care a început să vorbeascăgâtuit şi cu voce tremurată:

- Fă, Oară, tu ştii de ce-am ven’t eu la tine?- De, nea Dine, oi şti eu ceva, da’ te las măi

bine pă tale să-m’ zâci!- Fă, Oară, eu am să-ţ’ dau ţâie nişte bani .

. .- Dă-i încoa’, nea Dine!Omul i-a întins banii legaţi în batistă, fără

să-şi ridice privirea de la podea. Oara i-a luatşi a vârât legătura în buzunarul şorţului.

- Păi, nu-i numeri?, a întrebat-o Îngeraşu.- Nu, nu e nevoie, nea Dine.Au tăcut amândoi stingheri câteva clipe

lungi şi apăsătoare… Într-un târziu, Îngeraşu aîntrebat-o iarăşi pe Oara, ridicându-şi în sfârşitochii din podea:

- Da’ nu-m’ zâci nimic?- Nu, nea Dine, n-am ce să-ţ’ zâc! . . .Omul şi-a pus palmele pe genunchi, s-a

uitat iarăşi la podea îndelung şi îngândurat,după care s-a ridicat încetişor de pe scaun şia pornit spăşit spre uşă, zicând:

- Ei, fă, Oară, apăi eu mă duc, fă, zâua bunădară!

S-a oprit apoi cu mâna pe clanţa uşii, zi-când încet, şoptit şi fără să-şi întoarcă privireaspre Oara:

- Şî iartă-mă pentru ce ţ-am făcut!- Să trăieşti nea Dine, te-am iertat de atunci,

de-aia mi-a ajutat Dumnezău, aşa să ştii tale!

NOTĂ: Menţiune specială la Concursul In-ternaţional de Literatură “Premio Corona” -Italia.

MINUNEAMarian PĂTRAŞCU

Frumuseţea naturii ce dansează de oparte şi de cealaltă a drumului în ritmul

maşinii mă face să visez şi să-mi imaginez maimult sau chiar să-mi amintesc ceva asemănătoracelui peisaj magnific, să confund poieniţa dinmarginea pădurii cu un colţ din grădinacopilăriei.

Este începutul primăverii iar peisajele suntpline de flori viu colorate, albastre ca cerulsenin ce ne veghează din înaltul său, galbeneca razele soarelui, roşii, violete. Drumul spreSighişoara ne oferă şansa de a ne bucura delocuri minunate, de munţi şi de păduri, de aperepezi şi cristaline, de România „minunat defrumoasă”. Invitaţia Andradei de a fi împreunăla ceas de sărbătoare, la lansarea cărţi ''Eu tind

spre fericire'' este bine venită şi plină de emoţi.Silvana Andrada Vasilescu, s-a născut la

15.02.1971 în Sighişoara, judetul Mureş. A pe-trecut primii zece ani la Sighişoara, jud. Mureşunde a urmat şcoala cu limba de predare ger-mană. A finalizat studiile liceale la Liceul Ger-man nr. 34 actual Colegiul German “Goethe”din Bucureşti, în anul 1989. Scrie de la 15 ani,publică prima poezie în 1992 într-un ziar localdin Sighişoara, debutează în Confluenţe Lite-rare la 01.02.2016 cu poezia “Adoptă-mă pă-dure”. Începând din 25.03.2016 publică înRevista Radio metafora ''Visul românilor depretutindeni'' Seattle, WA, U.S.A iar din 13.06.2016 în ''Literatura de Azi'', revista UniuniiScriitorilor din România.

''Poezia este arta de a pune în mişcare ima-

ginaţia noastră cu ajutorul cuvintelor'', ArthurShopenhauer .

La lansarea volumului ''Eu tind spre feri-cire'' , în Cetatea Sighişoarei s-au reunit scri-itori şi oameni de cultură din toate colţurileţării, muzica şi poezia s-au îmbinat armoniosîntr-o zi de mare sărbătoare religioasă ''Floriile''iar cuvintele frumoase şi alese au fost rostitede: Ioan Romeo Roşiianu- critic literar, scriitorşi jurnalist; poetul şi editorul George Terziu,

Nicolae Băciuţ-Directorul Direcţiei Judeţenepentru Cultură, Culte şi Patrimoniul CulturalNaţional Mureş; Marian Stere, jurnalist la So-cietatea Română de Radiodifuziue, GabriellaCostescu de la Asociaţia Literară ''CreneluriSighişorene'', Corina Ofelia Corpodean rea-lizator de emisiuni şi moderator la Sebeş,Bărăscu Marian de ''la Rusidava Culturală''Drăgăşani, Liliana Ghiţă Boian - poetă, Ma-riana Moga - poetă, Constantin Triţă - poet,Nicolae Nistor-poet, Daniela Stan-profesoară,Piroska Hana-poetă, Ana Drăghici-poetă, AndiJugănaru - moderator, Ovidiu Mălâncă- primaral Sighişoarei.

Despre Silvana Andrada Tcacenco şi poeziasa, criticul şi jurnalistul Ioan Romeo Roşiianune spune...''Poeta scrie cu uşurintă despre orice,abordează elegant teme felurite şi îşi aruncăsingură mănuşa cuvintelor, duelul imagisticfiind iminent, chiar şi în

Pagina 9

Pe aripi de poezie şi iubire purăZenovia ZAMFIR


Terentea Iliuţă esteîntr-o oarecare mă-

sură un om talentat şi spiritulsău s-ar fi putut manifesta îndomeniul artelor plastice.Are idei originale din cândîn când, dar cum este foarteocupat cu familia şi servi-ciul, unde nu ştiu precis ce

lucrează, acesta asistă „mârâit” cum eternitatea îiclădeşte neostenită piedestalul din rugină şi pu-tregai, dar, „nota bene”, mereu îl îngrijorează„ceva”. Era în a patra lună a unui an cu „producţiirecord în toate domenili” şi obsedat de scurgereaabracadabrantă a unei vieţi la care visase curajos,Terentea Iluţă introduse trei degete în gură, seapucă de limbă şi trase de ea cu oarecarehotărâre: „De data asta nu mă mai las”, se pomenimonologând cu vocea tare, de parcă s-ar fiadresat soţiei într-o chestiune care nu mai per-mitea amânare. Aceasta se răsuci molatec, cu ocuriozitate estompată, ştindu-l o persoană de„rândul doi”, dar Terentea Iliuţă trăia un momentde transfigurare şi nu îşi putu intersecta privireacu cea a soţiei, aşa că dumneaei se mulţumi să-lîntrebe:

- Terenteo, ce visezi, dragă? Ia, scoal’ de te-nchină. Mă îngrijorezi.

Cu sufletul inundat de elanul unei copilării în-târziate, îşi arătă numaidecât recunoştinţa faţă desoţia sa, transmiţându-i „telepatic” tot binele dinlume, însă inspiraţia unui dialog liniştitor lipsi,subţiindu-i fluxul energetic, manifestat printr-unsentiment de condescendenţă.

- Nu-mi răspunzi? - Sunt treaz de mult, dar în sinea mea mă

frământam aşa de aprins, că m-am pomenitvorbind tare.

Curioasă şi plină de nerv, doamna Iliuţăîmpinse plapuma de se dezveli până la brâu, ob-servându-se clar că vrea să afle adevărul.

- Dar nu este niciun secret, draga mea. Vreausă fac un iepure.

Surprinsă plăcut, doamna Iliuţă bufni în râs,crezând că o ia pe ocolite şi începe cu o glumă.

- Şi când vrei să îl faci? Acum?, continuându-

şi debordant râsul. Terentea Iliuţă avu senzaţia că i se întunecă

mintea. Vizibil descumpănit, încercă să se apere,dar cuvintele sale trădau haos şi sinceritate.

- Şi, mă rog, ce-ţi trebuie să faci un iepure?- Ghips.- Ghips? Şi iar bufni în râs… „Dar ce râs şi

cât ţinu!” Apoi, mimând o stare de seriozitate, îizise :

- Chiar vrei să faci un iepure?- Dar ce, crezi că e aşa de greu? Ştiu totul.

Frământ ideea asta de-o lună. Numai ghipsul nuştiu de unde să îl iau.

- Ghipsul?- Ghipsul, da.Doamna Iliuţă întinse braţul spre el, cu

privirea procurorului la sfârşitul unei cercetări, îlapucă de umăr, trăgându-l cu putere, ca oameninţare, şi-i zise:

- Terenteo, tu mă minţi. Fabulezi cam dedimineaţă. Mergi, mai bine, după pâine, că areprogram scurt şi se-nchide.

Aţi bănuit, era duminică, pe la orele nouă„trecute fix”!

2.Poimâine se împlinesc cinci ani de când Te-

rentea Iliuţă a pogorât din apartamentul său, în-dreptându-se hotărât spre depozitul de materialede construcţie. Intrat în curtea depozitului, toţi îlîndrumară să vorbească cu şeful de depozit, dum-nealui ar fi primit nişte dispoziţii cam încâlcite,nu se mai pot elibera materiale, cu una, cu două,persoanelor particulare, e lipsă mare, criza în-cepe să-şi spună cuvântul şi în orăşelul nostru…

Şeful depozitului a fost intransigent:- Altădată, „tovule”, se putea, şi ieri, de ex-

emplu, chiar ieri, se mai putea, dar astăzi... ca săobţineţi doi saci de ghips, trebuie să faceţi con-tract pe un ied.

- Dar iedul, de unde să iau eu un ied?- Vă priveşte.- Domnule... Dar dacă aş aduce în loc un...

pork, mă rog, un purcel, se mai găseşte, dacă aţiputea..., v-aş fi recunoscător.

- Nu, nu se poate!Şi astfel, Terentea Iliuţă părăsi mâhnit foarte

depozitul de materiale de construcţie şi poposi peşantierul de alături unde, pentru o sticluţă de rom,

primi atâta ghips că ar fi putut „clădi” un cal! 3.

În carneţelul său de însemnări, la pagina 89,se pot citi următoarele: „Astăzi, 8 decembrie, amterminat de făcut iepurele. Din 16 decembrie, iauconcediul de odihnă şi sper să îl petrec la ţară, pela neamuri (fără soţie). S-ar putea ca această lu-crare să o fac cadou unor nepoţei din Jarostea saudin Guşuianca. Deocamdată, aştept”. Şi tot cudata aceleaşi zile, mai este şi următoareaînsemnare: „Deseară sau mâine am să-i «trag» unstrat protector de lac, dorind, prin această ope-raţie, să obţin unele efecte. Deosebite. Mă rog,«naş» fi primul...” Dar nu era cazul. Lucrareapărea perfectă!

Sosi măreaţa zi de 22 decembrie! DomnulTerentea Iliuţă introduse iepurele într-un sac croitspecial, apoi, pe la prânzişor, merse la şeful pieţeide la care împrumută un cărucior spre a-şi ducecapodopera la autogară. Şi iată-l pe Iliuţă Te-rentea alături de lucrarea sa în autobuzul de Gu-ramică, degustând vrednic de milă din măreţiaunei fapte pentru împlinirea căreia a trebuit sătraverseze o virgină pădure de sentimente, să de-clanşeze energii celeste, pentru care acum n-ar fiîn stare să dea decât explicaţii bizare, împiede-cându-se ridicol de ideea distrugerii, a fata-lităţii… (trebuie să recunosc că într-o aglomeraţieexcesivă, chiar tu ţi-ai putea produce aceapagubă). Şi nu a avut maestrul linişte, pe toatădurata traseului, nici cât popasul unei muşte penasul câinelui, repetând pe un ton miorlăit: „vărog, nu vă lăsaţi, e fragil!”.

4.Ajuns la staţia de destinaţie, se rugă de doi

navetişti să-l ajute, şi nu-l refuzară, în schimb,decum îşi înfipseră mâinile în pânza sacului, ex-clamară amândoi deodată: „Ce dracu’ ai băgat,dom’le, aici, pietre de moară? Că prea e greu”.

- Un iepure, se grăbi să răspundă domnul Te-rentea Iliuţă, da-şi dădu seama imediat, dupărâsul celor de faţă, că adevărul ăsta cade rău detot şi o repară servindu-se de aprecierea plină deuimire a navetiştilor:

- …pietre de moară… Vreau să fac o râşniţă!,completă cu umor maestrul, de se minună sincer.Cum, chiar aşa, Terentea Iliuţă-umorist? Foartebine. Am să încerc să văd lumea şi prin altăprismă. De altfel, cred că mi s-a mai întâmplat,dar nu am insistat. Sau este pentru prima oară…Oricum - râşniţă, pietre de moară, milenul trei…

E de reţinut. 5.

Nu departe de staţia de autobuz, „funcţiona”la acea vreme, ca de obicei, şi povarna. DomnulTerentea Iliuţă plecă să găsească doi oamenizdraveni, să-i treacă „bagajul” până în Jarostea,dincolo, e coastă mare şi cam lungă şi bagajulcam greu; şi dacă n-oi găsi doi oameni zdraveni,monologa în gând dumnealui, o să închiriez uncar cu boi, mă cam costă, dar n-am ce face… N-a mai fost nevoie de „car cu boi”, c-a dat de Vic-tor al Vetii lu’ Mitrache şi de Lică Flocoşel. Seînvârteau pe lângă povarnă, că doar li s-o facecuiva milă de ei cu vreun ţoi de rachiu.

A plătit domnul Terentea Iliuţă de s-au coclitpe cinste; au mâncat porumb fiert în tescovină şicând să treacă la taclale, Victor al Vetii le-o tăiescurt, cum ,,să le lase dracu de poveşti, că-i vinemuierea de la colectiv şi face ca ,,trenu’’’, dacănu găseşte focu’ făcut’’.

Lică Flocoşel, enervat că prietenul său nu res-pectă ,,distracţia”, i-o tăie sec:

- Victore’m, mă, Victore’m, hî, ia, vezi că măsuperi, he-he. Apoi, către d-l Terentea Iliuţă:

- Domnule Terentea Iliuţă, nu vă neliniştiţi. Osă facem treabă bună. Mai e vreme...

Victor al Vetii nu se mai strădui să-i opunăvreun argument, trase o trupină deoparte, se aşezăpe ea, îşi lăsă capul între palme şi cu coatele pegenunchi încercă moleşit să-şi amintească ceva,neputând descifra un domeniu de interes.

6.…Iarna era aşteptată cu fiecare ceas. Norii îşi

încâlciseră fuioarele prin rugii de pe culmeadealului, proptiţi în piept de turla bisericii, să nucadă pe pământ…

- Să mergem, se adresă cu vocea pe jumătatedomnul Terentea Iliuţă lui Lică Flocoşel, ar fibine să mergem. E gata seara…

- Ba veni de tot, he-he… Apoi, către Victor alVetii:

- Victore’m, mă, Victore’m, ce stai, mă, jos,te dor oasăle? Păi, tu uitaşi, ori aştepţi să te-mping de la spate ? Ia, vezi că mă superi, he-he.Domnule Terentea, noi suntem gata!

În drum spre staţia de autobuz... DAR acumeste 22 decembrie după amiază şi O SECUNDĂ!

Ai fost salvat, Iliuţă Terentea. Am vrut sămerg pe urmele tale până dincolo de porţile„Cântării...”

IEPURELE DE GHIPSNicolae TOŞU

puf de piatră voiajorguşii zbor la selectortrandafirul alb în norfirul ne la vorbitor

păstrătorul păstrăv c-or

să vă dau faţa de masăpe ziar cu ce se lasăindianul în melasă

a citi soarta buhoasăbuhuhoasă de dudoasăcă duioasă o fi joasă

maică ai venit a fiula care şi răbduriu

să mergi să nu căpiezipână seara catanez

a plâns că a treia oarăde se-ntâmplă o să moarăsă nu te mai duci la moară

am obsesie cu moarade-mi plăcu romanul Mara

mor după transilvănenicare-ai mei care mireni

dumnezeule poieniungureni în Vaideenicu vâlcenii mioreni

ce zile are şi popanu mai intră-n Europa

săgetată şi colivaochiul din fruntea lui Şiva

Noana scrie acatistul să ne lase anticristul

câţi bani ai atâţia daică pe ăilalţi nu-i mai ai

scrii cât dai atât citescnu mă mai acatistesc

numai două nume restulnu mai urcă Everestul

zece mii o zi o sutăo citi cu banii plută

asta numai să ia baniică ne vin americanii

târg nu mai religiemai acasă ligii e

popa să citească ascăboască iască rourască

de visam sanscrită bascălimba flăcăruie doască

nu Maria AlexandraMaria alta mixandraDumnezeule de-i ştii

pe toţi când erau copii

dac-aşa e la botezp-ăl mai sfânt îl înfiezcu pomelnic toate frezpopii mor pe meterez

te pe re pe te re pietreGheorghe Vasile şi Petre

şi acolo ce scrii morţisă le redeschidem porţi

aici era părulmusculeţ nu mărul

acolo mirezulmireselor crezul

vom catadixirevaideemăpire

din izlaz atlazuldin taluz talazul

ieri iconostasulşi cu parastasul

maslu vasul leagălatră saramagă

zisa idioatăidiosincratăuşa a crăpatăţeasta calafată

că necunoscutăalergia plută

iar că mă o moarămu lemurioară

crampa de leurdacramponează urdajoaca în contenciihortensie trenci-i

mă puseşi de sursăbetelgeuzursă

că nu se venise Indiei chalise

poate şi plictisulplicul compromisu-lcompromisu-l-a loc

de-l pierdui pe Balogh

schim Calist alas inDelafras din frasin

ce vă povestiseGhelasie clise

florilor ce îs le

pâslarului pâslepârga de parâmă

părul măr mă râmă

nervul mă columbu’că de ce-l mai umblu

la soacră Popescumamă-sa lopeţi cu

puşchea măturoaiede la jigodoaie

în ţărani lentoarelene călătoareparaghicitoare

palmelor popare

am urlat a cobedegetul în Kobece oraş ne taie

gust de cuţitoaie

(urmare din pag.10)

Pagina 10

RUDA

pofida unor anumite stângăcii stilistice, în carese arată mai mult tributară emoţiei din timpulactului inspirativ creator…

Silvana Andrada iubeşte totul din jur înpoezia sa, iarbă, copaci, nori, păsări etc,atenţiei şi vigilenţei nescăpându-i nimic.

Exact ca şi bishnoiştii ea găseşte de cuvi-inţă să se risipească, să se dăruiască prin cuvântşi forţa imaginii, un mai altfel de sacrificiu

suprem, o lume interioară pusă la picioarelecititorului devenit complice al acestui procesiniţiatic: „Uită-mă de poţi vreodată,/Uită clipasingulară/ De uitare vinovată,/ Rătăcirea-mi capovară” (Aceea care sunt), sau: „Într-o goanăprintre clipe/Amândoi în căutare,/ Recreându-ne aripe,/ Tu pe culmi iar eu pe mare” (Beati-tudine), sau: „Sunt vulturii deja ascunşi pe alelumii stânci/iar lupii şi-au săpat deja bâr-

logurile-adânci,/Nuferii albi se scutur` pe apece inundă,/Tăgada fericirii e lumea muri-bundă” (Timpul, părinte drag), sau: „Dac-aş fipus în crengi, în ram, în frunze,/O parte doardin visele-mi difuze,/Prin rădăcină ele ar fiajuns la porţi,/La poarta dragilor mei morţi”(Oameni şi vise). ''

Poezia e bucuria de a dărui din preaplinulinimii. Poezia e dar din Dar,poezia e amestec

de sentimente şi emoţii, poezia e culoare,copilărie, bucurie.

Prin poezia sa, Silvana ne dăruieşte dinpreplinul inimii, din iubirea pură,din bucuriade a trăi şi a trasmite sentimente, emoţii. Aufost momente frumoase şi clipe minunate laSighişoara în prag de primăvară ''înfriguarată''.


ACTIVITATE DESFĂŞURATĂ DE PREOŢIMEA ROMÂNĂ ÎN PRIMUL RĂZBOI MONDIAL

Activitatea reli-gioasă desfăşura-

tă de către preoţii orto-docşi români în timpulPrimului Război Mondialnu s-a limitat numai lacadrul strict al unităţilormilitare; ei au oficiat slu-jbe împreună cu preoţii

localnici pentru populaţia din Moldovaneocupată, apoi pentru cea din Basarabia,Bucovina sau Transilvania. O parte dintrepreoţi au primit misiunea de a rămâne în te-ritoriul ocupat de inamic, suportând calvarulocupaţiei, achitându-se în mod lăudabil demisiunea încredinţată, de a se îngriji desoarta răniţilor şi de populaţia civilă.

La 28 Octombrie 1915, Marele StatMajor emite Instrucţiuni asupra atribuţiu-nilor preoţilor la armată, structurate în şaptecapitole. Chiar în introducere, se precizeazăcă: „Între numeroasele învăţăminte ce se potscoate din războiul actual, e şi acela, că:pregătirea sufletească a oştirii pe temeiul re-ligiunei, azi, ca şi în trecut, are o însemnătatehotărâtoare şi cântăreşte tot atât de greu încumpăna victoriei, ca şi maşinile modernecare zguduie pământul”. „Din aceste datorii,izvorăsc acele virtuţi care înalţă sufleteledeasupra grijilor de toate zilele şi le hotărăscla săvârşirea de fapte mari, până la jertfireade sine”. Astfel, „Una din aceste virtuţi ecredinţa. Cu ea au învins strămoşii noştri şicu ea vor învinge şi urmaşii, dacă ceichemaţi vor şti să o sădească şi să o în-tărească în sufletele viitorilor luptători aidezrobirii noastre naţionale. Preoţilor lerevine această grea şi sfântă sarcină încât, cucuvântul şi fapta să ţie aprinsă făclia cre-dinţei în popor, precum şi în inimile ostaşilornoştri, care în zile grele vor fi chemaţi să sejertfească pentru binele şi mărirea patriei şia neamului”.

A doua mare componentă a prestaţiei pre-oţilor în Campania din 1916–1919 a consti-tuit-o activitatea pastorală. În clipele derăgaz, în prima linie, în marş, în spatele fron-tului sau în spitale, soldaţii au primit luminacunoaşterii. Educaţia moral-naţională a tru-pei a fost privită ca o latură de bază apregătirii de luptă, ignoranţa fiind conside-rată la fel de periculoasă ca şi duşmanul dinfaţa tranşeei. Aceasta a îmbrăcat multipleforme, constând în convorbiri individualepurtate cu soldaţii în momentele de respiro,sau cu cei bolnavi, aflaţi în spitale, în orga-nizarea de cercuri culturale, de bibliotecivolante, de şcoli de alfabetizare, de şezătorişi serbări literare.

În general, conferinţele abordau o tema-tică variată, axată în special pe momentelede referinţă din istoria naţională. În acelaşitimp, ele abordau şi subiecte practice, de e-ducaţie cetăţenească, sanitară, menite săcombată efectele dezastruoase ale condiţiilorde trai din teritoriul rămas liber. Se încerca

astfel ca prin educarea în vederea respectăriiunor reguli stricte de igienă, să se previnăsau să se reducă efectele unor epidemii carefăceau ravagii în rândurile soldaţilor şi po-pulaţiei civile.

Plini de credinţă, preoţii au sfidat peri-colele generate de contactul permanent cubolnavii din spitale, căzând ei înşişi victimeale tifosului exantematic sau altor boli con-tagioase.

În unităţi militare, în spitale sau în co-munele în care se aflau dislocate trupele învederea reorganizării, au fost înfiinţate nu-meroase şcoli de alfabetizare, având ca pro-fesori preoţi mobilizaţi sau ofiţeri. IconomulN. Darângă de la Trenul Sanitar nr. 6 sem-nala colaborarea fructuoasă în acest dome-niu: ,,…în unire cu domnii ofiţeri de laaceastă formaţie, precum şi cu sergentul cutermen redus, C. Tomescu, licenţiat în teolo-gie, am înfiinţat cu soldaţii Trenului o şcoalăde ambulanţă la care predau zilnic cursuri”.Acestea nu erau simple cursuri de alfabeti-zare, căci ,,obiectele ce se predau sunt: reli-gia, aritmetica, scris-citit, istoria, geografiaşi higiena”. Asemenea iniţiative sunt rapor-tate şi de către confesorii din numeroase alteunităţi, printre ei aflându-se preotul N. Mă-nescu de la Ambulanţa Diviziei 1 Infanterie,preotul căpitan Mateiu Popescu din Ambu-lanţa Diviziei 5 Infanterie etc .

După unirea Basarabiei cu Româniaaceste iniţiative au fost puse în practică şiaici, unde se simţea acut nevoia de şcoli cupredare în limba română. Iconomul GeorgeCreţu, preot militar din „Grupul GeneralRăşcanu”, raportează despre faptul că iniţia-tiva sa de a înfiinţa şcoală de adulţi în TârgulCălăraşi din Basarabia s-a bucurat de un de-osebit succes. „Şcoala de adulţi – consemnael în raport – funcţionează regulat de la 1aprilie, în două săli cu peste 100 auditori:domni, doamne, militari etc., sub conducereamea, iar cei între 14 şi 18 ani sub conducereadomnului căpitan Lefter. După două şedinţe,numărul auditoriului tinde să se dubleze, în-trucât azi mă văd pus în plăcuta situaţie de amai deschide un alt curs pentru o nouă seriede auditori formată din funcţionari de lapoştă, gară, prefectură, primărie, spital etc.”.

La recomandarea Serviciului religios dinMarele Cartier General, preoţii din diferiteunităţi, dislocate în aceeaşi garnizoană sauzonă, şi-au unit eforturile înfiinţând cercuriculturale menite să diversifice activităţilecultural-educative organizate. Printre cer-curile culturale cu acţiuni deosebite se re-marcă cel din Pufeşti-Putna, înfiinţat la 26noiembrie 1917, şi cel din Nicoreşti, al căruiact de constituire datează din 6 ianuarie1918.

Totuşi, activităţile culturale şi educativenu se puteau desfăşura fără existenţa unorbiblioteci care să ofere celor dornici de în-văţătură cărţile necesare dezvoltării pe maideparte a eforturilor făcute de către preoţii-

învăţători în şcoli. De aceea, ei intervin cunumeroase rapoarte, solicitând repartizareade cărţi sau constituie din proprie iniţiativă,prin donaţii şi cumpărare de cărţi pe cheltu-iala lor, adevărate biblioteci de campanie.

Mai mult, atenţia clerului militar a fost în-dreptată şi asupra populaţiei civile. Ceicăzuţi pe fronturile de luptă lăsaseră în urmalor familii nevoiaşe sau orfani a căror situaţiedevenea disperată în condiţiile războiului.Grija faţă de aceştia devenise o obligaţie deonoare pentru preoţi, reprezentând şi un modde a cinsti memoria celor care se sacrifica-seră pentru binele Patriei. Folosind influenţalor şi respectul de care se bucurau în rândulofiţerilor şi trupei, ei au angrenat în operade ajutorare a celor rămaşi fără sprijin toatestructurile armatei. În acest sens, preotul M.Cârlănescu raporta şefului Serviciului reli-gios următoarele: „După-amiază mă duc laşcoală unde predau învăţământul religios şiam alcătuit un cor pe două voci cu copiii, în-cepând a cânta răspunsurile Sfintei Liturghii,apoi asist la masa copiilor, căci de către dom-nul comandant al Regimentului 24 Artilerie,în urma consfătuirii ce am avut, s-a alcătuito cantină şcolară unde iau masa de două oripe zi 140 copii. Asemenea hrană se dă la toţicopiii orfani şi la familiile fără mijloace. S-a luat hotărârea ca din hainele uzate să sefacă haine la copiii orfani; a început lucrul”.La rândul său, preotul Ambulanţei Diviziei5 Infanterie, Mateiu Popescu, informa că a„împărţit ajutoare în natură şi în bani la 450de suflete. La 24 decembrie 1917, împreunăcu tot corul format, am fost cu Naşterea laofiţerii şi trupa Spitalului Mobil nr. 15, Am-bulanţa Diviziei a 5-a, Cartierul Diviziei a 5-a, Brigada a 5-a Artilerie. Banii strânşi, i-amdepus la casierul diviziei pentru orfani”.

Activităţile pastorale menţionate mai susau fost completate prin organizarea de ser-bări şi şezători literare, de coruri care nunumai că potenţau eforturile educative alepreoţilor, dar contribuiau la buna desfăşurarea slujbelor religioase.

În condiţiile operaţiunilor grele la careluau parte alături de unităţile pe lângă careerau ataşaţi, sau în retragere, de multe oripreoţii au fost puşi în situaţia de a participadirect la lupte, evitând prin intervenţia lorsituaţii disperate. Referindu-se la astfel desituaţii, preotul Buzescu P. Constantin dinRegimentul „Argeş” nr. 4 raporta: „N-amcruţat vreme şi împrejurări cât de critice dea nu-mi îndeplini datoria şi mai mult încă.Aşa, de pildă, în retragerea de la Predeluş laPlopeni-Prahova am făcut şi pe strângătorulşi aşezătorul în trăgători pe nişte soldaţidintr-un batalion din Regimentul 45, cefugeau prin păduri, de s-au putut scăpa multecăruţe să fie capturate de inamic…”. Într-unalt raport, preotul locotenent Ştefan Ionescudin Regimentul 3 „Olt” informa pe aceeaşitemă: „Pe când eram lângă Drapel, în ploaiade gloanţe şi ghiulele, în ziua de 3 septem-brie 1916, şi căzând un obuz de calibru cel

mai mare de la inamic, făcând exploziefoarte mare, pe sergentul port-drapel, Mi-hăilescu Constantin, l-au amestecat cupământul, îngropându-l, iară pe plutonierulLămboiu Radu l-au vânturat şi căzându-iDrapelul din mână, eu imediat l-am luat şiam fugit cam la 6-7 km de Dobrogea, undel-am scăpat”. În acelaşi raport, preotul con-semna faptul că a reuşit să salveze încă dedouă ori drapelul de luptă: cel al Regimen-tului 3 „Olt” în acţiuni ulterioare celei de-scrise mai sus şi al Regimentului 66 Infan-terie.

Numeroase asemenea fapte de arme suntdescrise în documentele de război. Conformcelor consemnate de către Protoiereul pre-oţilor militari, Constantin Nazarie, din totalulde 252 preoţi mobilizaţi 5 au decedat pecâmpul de luptă sau în spitale, iar mulţi din-tre ei au suferit de tifos exantematic sau alteboli contagioase ca urmare a prezenţei lorpermanente în mijlocul răniţilor şi al bolna-vilor.

Printre cei căzuţi pe câmpul de onoare, seaflau preoţii Armăşescu Nicolae, din Regi-mentul 2 Vânători, D. Bârlogeanu, din Re-gimentul 51/52 Infanterie, Ionescu Ştefan,din Regimentul 3 Infanterie, Rătescu Ion, dinBrigada 2 Roşiori, şi I. Cerbulescu, din Am-bulanţa Diviziei 1 Infanterie. Alţi 6 preoţi,aparţinând diferitelor unităţi, au fost răniţi.

Comportarea slujitorilor Domnului pe totparcursul campaniei şi faptele de armesăvârşite de aceştia au determinat acordareade numeroase decoraţii, citarea lor prin or-dine de zi şi exprimarea de aprecieri elo-gioase din partea comandanţilor de unităţi şimari unităţi. Faptele lor au fost onorate nunumai de către autorităţile superioareromâne ci şi de către Aliaţi. Pentru curajulsău, pentru devotamentul deosebit care l-adeterminat să evadeze din prizonierat, săpribegească luni de zile prin munţi, su-portând un adevărat calvar numai pentru a sereîntoarce la unitatea sa, preotul Justin Şer-bănescu, din Regimentul 4 Infanterie „Ilfov”nr. 21, a fost citat prin ordin de zi de ArmataFranceză.

Tot ca o recunoaştere a meritelor de-osebite, numai în perioada 15 iunie 1917 – 1mai 1918, au fost înaintaţi la gradul de căpi-tan asimilat 147 de preoţi mobilizaţi.

Documentele extrase din tezaurul Arhive-lor Militare Române, stau mărturie desprefaptele şi bravura preoţilor participanţi laetapa care a încheiat îndelungata luptă apoporului român pentru Unitate Naţională.Ei s-au dovedit a fi, alături de întreaga Oştireromână, bravi soldaţi, atât ai Ţării cât şi aiCredinţei. (Sursa: Gheorghe Nicolescu,Gheorghe Dobrescu, Andrei Nicolescu, Pre-oţi în lupta pentru făurirea României Mari1916–1919. Editat de Fundaţia „General Şte-fan Guşă”, Bucureşti, 2000).

Arhim. Veniamin MICLE

Pagina 11


Scriitori şi cărţi

Noua carte a FenieiDriva „Călimăneşti

şi oameni ai săi. Ioan Vasiu,primar ot Călimăneşti”,apărută la Editura „Sfântulierarh Nicolae” din Brăi-la”,în 2016, vine să se aşezestatornic peste alte apariţiieditoriale despre aceste lo-

curi şi oameni ai săi, cam nouă la număr, pe careautoarea ni le-a oferit, până acum. De dataaceasta, interesul Feniei Driva s-a oprit asuprafamiliilor: Vasiu, Jantea şi Macavei, veniţi dinTransilvania, care în jurul anului 1900 au trecutCarpații în Regatul României, stabilindu-se înCălimăneşti, un loc cu climă blândă şi cu per-spective economice legate de tratamentul bal-near.

Ca să înţelegem ce i-a determinat pe aceştioameni, şi pe mulţi alţii, să-şi părăsească me-leagurile natale şi să treacă în regat, trebuie săfacem o scurtă incursiune în istorie şi să vorbimdespre Transilvania sfârşitului de secol XIX şiînceputului de secol XX, perioadă marcată deconstituirea Dualismului austro-ungar, o în-ţelegere survenită între cercurile politice aus-triece şi maghiare având ca scop salvareaImperiului habsburgic, înfrânt de prusaci laSadova (1866) şi măcinat de lupta de eliberarea popoarelor din cuprinsul său. Miza constituiriiDualismului austro-ungar (1867) a fost anex-area Transilvaniei la Ungaria cu urmări dezas-truoase pentru românii transilvăneni supuşi unuiproces de maghiarizare forţată, deoarece au-torităţile de la Budapesta nu recunoşteau decâto singură naţiune, naţiunea maghiară şi o sin-gură limbă oficială, limba maghiară. S-au adău-gat alte legi discriminatorii şi mai ales LegeaAppony (1907) prin care limba maghiară a fostintrodusă până şi în şcolile confesionale ale mi-norităţilor, fapt ce a determinat închiderea unui

număr mare de şcoli româneşti din Transilvania.Pe acest fond se petrece exodul unei părţi a po-pulaţiei româneşti, mai ales din zonele mar-ginale ale Transilvaniei la sud sau la est deCarpaţi. Din acest exod au făcut parte fără în-doială şi cele trei familii despre care FeniaDriva ne vorbeşte în carteasa.

Ioan Vasiu, dacă ar fi să-lanalizăm după fotografia depe prima copertă, am spunecă a fost un intelectual dinclasa mijlocie, fără îndoialăun bun gospodar de vreme cenefiind de-al locului a fostales primar al Călimăneştiu-lui de două ori, între anii1911-1916 şi 1919-1920.

A fost un membru mar-cant al Partidului NaţionalŢărănesc, calitate în careîntre anii 1932-1933 a în-deplinit funcţia de preşedinteal Consiliului Judeţean Vâl-cea. Afinitatea lui Ioan Vasiu faţă de PartidulNaţional Ţă-rănesc se explică prin rădăcinile luitransilvănene ştiut fiind faptul că acest partid s-a constituit după Marea Unire, prin fuziuneadintre Partidul Naţional Român din Transilvaniacondus de Iuliu Maniu, şi Partidul Ţărănesc în-fiinţat de învăţătorul Ion Mihalache.

Ioan Vasiu a avut şi spirit întreprinzător con-struind două hoteluri în staţiunea Călimăneşti:Hotelul Cozia (Vila Teilor de astăzi), pe care l-a vândut liderului socialist şi apoi comunistGheorghe Cristescu (Plăpumarul) şi HotelulCarpaţi preluat ulterior de Ministerul de Interne,unde se află astăzi Poliţia oraşului Călimăneşti.

S-a numărat, de asemenea printre cei care auiniţiat şi au contribuit financiar la construireabisericii cu hramul „Sfinţii Apostoli Petru şiPavel” din vecinătaea Primăriei oraşului. Aufost strânşi bani şi prin colectă publică, prin ser-bări şi alte acţiuni în care s-au mai implicat

preotul paroh Constantin Gh. Constantinescu,prințul I. G. Cantacuzino, dar şi directoareaAzilului „Elena Doamna” împreună cu elevelesale şi cu profesorul de muzică de la Liceul„Sfântul Sava” din Bucureşti. La aceştia se maiadaugă Vintilă Brătianu (fratele primului mi-

nistru Ionel I. C. Brătianu), Du-mitru Jantea, N. Iepureanu.

Ioan Vasiu a fost căsătorit cuAurelia Henţia, fiica pictoruluiSava Henţia. De altfel fratele Au-reliei, Alexandru Henţia, şi elcunoscut pictor de biseric, a pictatîn stil neobizantin, în culori vii,predominând verdele deschis şigalbenul, care dau strălucire, inte-riorul bisericii „Sfinţii ApostoliPetru şi Pavel” din Călimăneştiîntre anii 1915-1920. Ca o paran-teză, aş vrea să aduc în atenţie unfapt petrecut în anii'90 ai secoluluitrecut, când preot paroh era părin-tele Luca Dumitrache. Atunci pic-tura a fost spălată cu detergenţi (nu

ştiu din iniţiativa cui???), pentru a se îndepărtapelicula de fum de la lumânări. Pentru scurtăvreme, pictura a reapărut în toată splendoareaei, apoi treptat, treptat s-a estompat. Cu circazece ani în urmă, pictura din pronaos a fostrestaurată prin strădania preotului paroh Nico-lae Preoteasa. După plecarea părintelui Nicolaela Râmnicu Vâlcea, pictura din naos a continuatsă se degradeze şi mă-ntreb dacă nu se găseştenimeni din zona ecleziastă să se implice înrestauraea ei?

Revin la familia Vasiu care a avut trei copii,iar doi dintre ei au moştenit talentul artistic pelinie maternă. Dinu Traian Vasiu a fost pictoracuarelist, scenograf şi şef al secţiei de artă aMuzeului Judeţean Braşov. Picturile sale au fostexpuse pe simezele din multe ţări europene.

Pompilia Vasiu a fost actriţă, jucând pescena Teatrului Naţional din Craiova, dar şi laTeatrul Giuleşti (azi Odeon), la Teatrul Mic şi

la Teatrul „Ion Creangă” din Bucureşti. A fostrăsplătită cu diplome şi medalii, mai ales dinpartea statului francez.

Decebal Vasiu, aviator, a fost pilotul secundal Mareşalului Ion Antonescu, iar după plecareadin ţară în anul 1949, a fost pilot de linie la nu-meroase companii aeriene şi a avut un rol im-portant în deschiderea curselor aeriene de linieinter-continentale.

A doua familie este cea a lui Dumitru Jantea,care a descins din Mărginimea Sibiului. În toatefotografiile Dumitru Jantea şi soţia sa sunt îm-brăcaţi în costum naţional, spre deosebire de fi-icele lor, care poartă vestimentaţia specificădoamnelor din perioada interbelică. Una dintreele a fost căsătorită cu un cunoscut avocat altimpului, Creţoiu, care a şi administrat celedouă hoteluri construite în centrul staţiunii deDumitru Jantea, hotelurile Jantea 1 (1906-VilaZorilor) şi Jantea 2 (1913-Vila Oltul, Clinica deastăzi).

Familia Simion Macavei completează tri-unghiul micilor întreprinzători ardeleni care s-au stabilit în Călimăneşti.

Simion Macavei, căsătorit cu o localnicăfrumoasă şi distinsă, Irina Albulescu, a avutzece copii pe care i-a dat la şcoli, dupăpotenţialul fiecăruia. A fost un om activ, care aavut în proprietate o moară, o povarnă, o bru-tărie şi o cofetărie, fiind de mare ajutor local-nicilor mai nevoiaşi din Călimăneşti în timpulfoametei din 1947, când s-a îngrijit să aducă dinsudul Olteniei vagoane cu cereale, împru-mutându-i cu mălai, ca să supravieţuiască.

Meritul Feniei Driva este acela de a fi avutideea, şi apoi disponibilitatea de a căuta înarhive documente care i-au permis să readucăla viaţă oameni deosebiţi, care, după puteri, aucontribuit la prosperitatea urbei în care s-au sta-bilit. Autoarei aşa cum o spune i-au fost de marefolos şi localnicii de azi, care i-au dat informaţiidespre aceste familii.

Călimăneştiul ar trebui să-i omagieze într-un anume fel, dând numele lor unor străzi sauinstituţii, iar dacă acest lucru ar fi mai dificil dinpunct de vedere administrativ, măcar hotelurileridicate de ei să revină la denumirea iniţială, cao minimă şi dreaptă reparaţie

Paula Adriana COZIAN

FENIA DRIVA: „CĂLIMĂNEŞTI ŞI OAMENI AISĂI. IOAN VASIU, PRIMAR ot CĂLIMĂNEŞTI”

În ţara noastră suntpuţine localităţi în

care întâlnim aceste trei ele-mente: spiritualitate, culturăşi sănătate. În Călimăneşti seîntâlnesc aceste elemente şiconvieţuiesc de mai multesecole.

Spiritualitatea estereprezentată de cele un-

sprezece lăcaşuri de rugăciune, dintre care şasesunt mânăstiri şi cinci biserici. Cele şase mănă-stiri au fost zidite pe vremea a patru voievozi aiŢării Româneşti şi doi ierarhi ai bisericii orto-doxe. Cea mai veche este Mănăstirea CoziaVeche, construită pe vremea voievodului Radu I(1377-1383), care a fost tatăl lui Mircea cel Mare(cel Bătrân). De-a lungul celor şase veacuri bi-serica s-a ruinat, rămânând câteva ziduri. Către

sfârşitul secolului al XX-lea, două distinse persona-

lităţi, ing. Ion Mihăilă (cel care a construit Hidro-centrala Turnu) şi arhimandritul Gamaliil Vaida(stareţul Mănăstirii Cozia) au ctitorit vecheamânăstire între anii 1996-1998. A fost sfinţită înziua de 14 octombrie 1998, de Gherasim Cristea,episcopul Râmnicului. În pronaosul bisericii seaflă tabloul ctitorilor: al ing. Ion Mihăilă cupărinţii şi cei doi fraţi şi al arhimandrituluiGamaliil Vaida. Către sud, la circa 1 km, se aflăMănăstirea Cozia ctitorită de Mircea cel Mare(1386-1418). Este monumentul cel mai vizitat depe Valea Oltului. În pronaosul bisericii se aflăcele două morminte: al lui Mircea cel Mare şi alTeofanei, mama lui Mihai Viteazul. Tot înpronaosul bisericii se mai păstrează pictura vechebizantină, Sinaxatul (calendarul) şi AcatistulMaicii Domnului. Aici la Cozia a fost călugăritlogofătul lui Mircea cel Mare, Filos, devenitmonahul Filotei. De asemenea, tot la Cozia existăcele două paraclise, al lui Amfilohie (în colţul deSE) şi al lui Ioan Hurezeanul (în colţul de NE).Peste drum se află Bolniţa Coziei construită pevremea lui Radu Paisie (1535-1545). Lângăaceastă biserică au existat două căsuţe în careerau adăpostiţi călugării bătrâni şi bolnavi.

În Ostrovul de la Călimăneşti se află Schitulconstruit pe vremea lui Neagoe Basarab (1512-1521). La acest schit s-au călugărit DespinaElena, soţia lui Neagoe Basarab, primind numelede Maica Platonida; Teodora, mama lui MihaiViteazul, primind numele de Teofana; Xenia,mama mitropolitului Varlaam, primind numele deMaximilia-a fost şi stareţa Schitului.

Mănăstirea Stânişoara a fost construită pevremea mitropolitului Varlaam, iar MânăstireaTurnu pe vremea episcopului Gherasim Timiş.

Fiecare mănăstire şi biserică îşi are istoriculsău şi toate au slujit credinţa creştin-ortodoxă.

Al doilea element important este cel al cul-turii. La Mănăstirea Cozia a existat o şcoală; dinhrisovul din 1415 aflăm că năstavnic (dascăl) afost Sofronie, care era şi stareţul mănăstirii. Înanul 1400 Filotei monahul a scris „Pripealele”care constituie primele manifestări ale literaturiinoastre vechi (N. Cartojan) şi de circulaţie inter-naţională (G.Ivaşcu). Tot la Cozia a fost scris, deMatache Cozianul, „Lexiconul slavo-român”.Peste veacuri, în secolul XX, Vlaicu Ionescu din

Jiblea Veche a descifrat catrenele lui Nos-tradamus. Menţionăm că tot în acest secol PreotulDumitru Sandu din Jiblea Nouă a scris monu-mentala operă „Eparhia Râmnicului şi a Argeşu-lui”. Tot la Călimăneşti mai întâlnim şi alţioameni de cultură: scriitorul Tudor DumitruSava, Fenia Driva, Paula Cozian, Dumitru Mi-trana, Nicu Ghinoiu, Mihai Scărlătescu, TiberiuZamfir, Dan Zamfirache, Tatiana Tretelnischi,Cristian Geantă; pictorul Virgil Moise; actoriiPompilia Vasiu, Raluca şi Florin Zamfirescu,Vasile Lucian.

Al treilea element, al sănătăţii, este reprezen-tat de izvoarele minerale. Sunt cunoscute de pevremea dacilor şi romanilor. În timpul împăratu-lui Hadrian (117-138) la Arutela au fost constru-ite castrul şi termele; în anul 139 se făceau dejabăi la aceste terme. Amintim că în anul 1893, laExpoziţia Internaţională de la Bruxelles s-a acor-dat Marele Premiu şi Medalia de aur IzvoruluiCăciulata. În perioada 1969-1979 au fost constru-ite complexele balneare de la Căciulata şi Cozia.În anul 1975 staţiunea balneară Călimăneşti-Că-ciulata a fost decorată cu Ordinul Muncii clasa I-a „pentru contribuţia la ocrotirea sănătăţii pu-blice”

Iată cele trei elemente care ridică prestigiullocalităţii noastre.

CĂLIMĂNEŞTIUL - O LOCALITATE A SPIRITUALITĂŢII, CULTURII ŞI SĂNĂTĂŢII

Gheorghe MĂMULARUGeorge MĂMULARU

Pagina 12


Fântâna Albă Fântână Neagră Negru Altar Fântână SacrăAstăzi Seacă Gri cenuşiuPe tarlaua Din ceruriNori abătuţi Albi şi Negri RoşiiBici de focNenorocIlie prorocCăruţă în flăcări Brazdă pe CerFlacără şi ruşineMăiastră pasăre A morţii Pe ColoaneDin cimitireCruce cu cucCruce buclucCar mortuarPatrafir stegarCorn alertatDumnezeu supăratIlie înspăimântatOrb şi surd Nu vede n-audeEroism personalCu spada şi mâna Zdrobind de mal Patru sute cincizeciDe proroci De-ai lui BallLa Muntele CarmelSacrificaţiŞi aruncaţi În torentul ChisonRâu mai micDecât SiretBiet şi şiret.

Dar ce vede Şi aude acumSfântul IlieAmestecături De carne de bouŞi de omNisip şi calEli EliLama SabachthaniLa Fântâna AlbăJeleşte întrunaŞi omŞi bouŞi calAu venit prorocii trimişiDe Scorpia RoşieCu mitraliereCu tunuriRafale după rafale Plumbi topiţi În Sfinţi adevăraţiprooroci şi fraţiLei de DanielÎnfruntaţi ÎnvăpăiaţiTigrii şi lupiVărgaţiÎn amestec de praf Şi sânge de copii NebotezaţiVoci şi vaiete

Şi urlete bestiiUrlete răguşite Şuierat de nisipuriBiciuind ochi BulbucaţiŞi guri însetateOchi şi minţiŞi fraţi Mai ales dinţiCopii şi părinţiVecini şi fraţi Bătrâni mitraliaţiDumnezeu S-a ferecatLacăt la gură de cerRai nevândutRevândutLui KalaşnicoavŞi MolotovGuri de pământDinţi de lutPloaie de gloanţeDinspre Siret şi PrutÎnspre Fântâna Acum NeagrăŞi până mai ieriAlbă...Şi suindu-seAceste rafaleÎnspre cerÎnspre DumnezeuAscunsStrigăte şi biciuiriCăci pe pământA venit Dracul

Dumnezeu închis Între ceruriŞi ascunsPe pământ a trimisCorbii şi ciorilePentru ospăţul Cu carne şi vinDin IaduriResturi de cai Resturi de copiiMame şi taţibătrâni şi fraţiIlie îmbătat Într-un nor a intratŞi n-a mai ploatApă de spălatPuhoaie de morţiZoaie şi şuroaieŞi Moise punându-şi Cenuşă în capŞi Iisus Reîntors pa cruceCa spânzuratÎn trei piroane Al patrulea Rămânând în zare Călăuză şi flacărăFierarilor şi ţiganilor...

Sus, sus de tot,Pe cruce Steaua cu cinci Colţuri Râde şi a răsăritPasăre a morţiiCopiii fiind Şi ei bătuţi Cu piroane Pe spatele cruciiSă-i ţie de urât Lui Christos Iisus

ToscrisOmul sferăOmul planetăLegumăOmul nedumnezeu Cel ascuns Şi plecatAlţi dumnezei Au umplut Locul golÎnadins lăsatSalină cu apăPământul Şi soartăFiindu-i Scorpiei dată Soarta copiilorDe la Fântâna AlbăFlămândă Şi goală pe dinăuntruScursoare născută În crimă şi jafPentru că Dumnezeu i-a uitatCând a plecatŞi nu a privitÎnapoiŞi smoalăA plouatSă ardă totDinspre SiretÎnspre Prut.

...Ce deltă uscatăS-a întâmplatA rezultat Între Siret şi PrutŞi între Prut şi NistruFraţi şi iar fraţi.

Uuu, uuuUrlă Oltul Care spargeMunţii Şi curge prin văiStrâmtori şi cheiÎn armonii şi strigăteGlasuri de lupiUrcând tot mai susÎnapoi pe OltÎnapoi peste munţiLa Fântâna AlbăAcum Neagră Unde noaptea S-a lăsat peste Sânge şi amestec De praf Amestec şi pastăCu degete Şi urme de mâiniCu urme de calDe capre şi oameniBătrânişi femeiŞi bărbaţiCe zi DoamneNatură moartăIarbă şi lutNatură moartă Cu floriCopită de cal Şi mână de copil.

Prin întunericul Negru şi dens De la Fântâna AlbăFântână Neagră Sclipesc doar

Ochii Morţii Avidă de copii Şi de femeiŞi de bătrâni Şi de preoţiŞi de animale Blânde Avidă de tot Ce e bun Şi nu este răuPe aceste plaiuriPe aceste viroagePe care curg lacrimi În loc să se curgă ape.

Animalele bolnaveÎngrozite de fricăCare trag la căruţaScorpiei roşii Fără ruşine şi fricăCare nu ochesc Să tragă în javreŞi şobolaniCi pentru a repeta Lecţia fiilor lui AdamAu pus Kalaşnicovul Şi MolotovulLa răscruce de vântVânat abjectSimultanSă-i împuşte Pe urmaşii Lui Set şi Abel...

*...Au Au DumnezeuleCel bunŞi cel rău Ce-ai făcut cu românaşii Pe care i-ai scos Cu biciul Şi cu căruţa Şi care cu boi Din Basarabia Pasăre Măiastră Şi Bucovina Pasărea Cucului? Şi i-ai pus La păstrare în sareÎntre Jiu şi Olt, Le-ai dat sare De la Onele Mari, Prutul şi Nistrul Le-ai strămutat la vale Şi ei s-au urcat Spre mânăstirile Din Carpaţi Unde au pus lumânăriAtunci pentru morţiŞi-acum pentru vii Şi au strigat Şi urlatşi s-au luptat Cu strigoii Americani şi ruşi Şi au săpat tranşee Cu secera Dalta şi ciocanul Ca la Bumbeşti LivezeniDe la SeverinŞi din nou la Marea cea MarePe valul lui TraianDin noua ţarăGolită de tătariŞi ctitorităDe Basarab cel Mare...

Au decupat De pe stemă

Ciocanul şi SeceraŞi pâini de aur Au secerat Şi cruci au durat, Şi noi case Şi copii noi Au creat; Şi brâuri de lână, Şi oi au crescut Şi boi şi vaci Şi noi secere Şi ciocane, Şi furnale, Şi avioane, Spre Vârful Omu De peste tot s-au urcat Cu MioriţaŞi Meşterul Manole Şi cu tractorul În spinare Cu plugul Şi prăşitorul Cu strungul Şi cu calculatorul Şi brâu în juru-i au făcut Şi au jurat că Basarabia Şi Bucovina Vor veni din nou la Regat,Pe-americani i-au aşteptat Şi Nistrul să fie Cum Olt le-a fost Oltenilor din RegatValahia MicăValahia MareDin nouGraniţă spre răsărit Graniţă mai departe Vladivostoc şi Siberia...Rusia devenindŢară pentru plimbat.

Ha ha ha Iancule Jiene Şi Petrache Poenaru Şi Dinu Săraru Şi Tudore din Vladimir, Şi Cerneţ Cât de aproape sunteţi De Palişciuc şi Puşkin De Maiakovski Şi Macedonski, De Baconski, De Grigore Şi Anatol Vieru, De Eminovici Şi Golembiovski...

*Mamă, de cei-ai lăsat să-l împuştepe tata?

De ce i-ai lăsatSă-l bage în pământ şi să toarne var peste el şi pământ şi balegă de cal şi de vacă? ...întreabă pruncul rănit care nu ştiece e durereade plâns...Care nu a aflatîncă desprespaimele iubiriişi spaimeledurerii!

Pe maică-sao întreabă!

De ce? Căci nu vroia pământ să ia în gură. Renunţa la pământ.Dorea apă de Siretşi nu de Prut,ci de peste Siretul care acum se topeşte-n amurg.

Mamă moartă acoperită de nisipul care peste tot zburdă şi plânge şi se-mleteşte mamă împietrităîntre nisip şi bruieni!...

Apa Siretuluidarul divindincolo e libertatearomânilorlibertatea gânduluilibertatea fapteioxigenul şi apa trăiască libertatea pe care ţi-o dă moarteamai ales cu ghiulele de tun, mari gloanţe, şi apă din SiretFântână Albă fără liman înconjurată de pini şi de brazi cu frunze de ace care se-nfig în piatră seacă în inimă de tată frumosul bărbat cu familie cu copii şi cai şi căruţe şi steag funerar în faţă de parcă mergeau la moarte fugind de scorpia roşie...călare pe boi, călare pe noi Doamne, de ce i-ai lăsat să-i împuşte pe amândoimamă şi tată? ... CovalciucMichichiuc Palisciuc SorescuIonescu Mănescu Cickirdan Baidan AgaronianRomanOlaru PietraruVărzaru...

*Şi Covalciucdupă şaptezeci de ani şi mai criticstrigă la adresa

Bucureştiului care nesocoteşteBucovina„să nu exagerămpoate două trei sute să fi fostşi nu zece mii”...şi o să le-arate ella anul va scoate „Cartea neagră” a Bucovinei în care ce este alb nu este şi negru şi în care adevărulva curge ca laptele şi mierea pe pământurile arate cu negru ale Bucovinei şi Basarabiei...

*Basarabie şi Bucovină, Ale Olteniei surori, Ţări ale României Rotunde Elveţiană Cu trei ugere-rotundă până la Cetatea Albă Şi nu doar Fântână... Dar de ce neagră? Dacă e albă? Şi Bucovina sorăDin RomâniaMult mai frumoasăMult mai arătoasăCa o floare măiastră Într-o „Grădină cu flori multe”...Şi Bucovina din noua ţară a Ucrainei cu străzi şi drumuri care trebuiesc stârpite,doar a trecut Maidanul, şi care o fac de ruşine.

În rest să auzim numai de bine!...

Este timp de reparat, Aveţi străzi de referinţă Din granit Din chiar Cernăuţiul Crud şi nereparat;Mai rău de noi, Unchii şi bunicii voştri Care nu vrem Să refacem ceea Ce s-a demolat În Râmnicul de altădat Şi care până Acum v-a criticat Că aţi coabitat Ca şi clujenii, Ca şi timişorenii, Ca şi sibienii, Şi câţi şi mai câţi ...Cu şobolanii De prin canalele Vechi şi străvechi De când anii..

*Am intrat în vamă Cu soarele în apus Şi am ieşit în noapte Soarele era josMare şi la apus Şi era roşu Şi acoperea Codrii Cosminului În stânga noastră

CSAKY E POEFÂNTÂNA ALBĂ

Pagina 13


Înspre Siret Şi malul negru De la Fântâna Albă...

Cu faţa am intrat După nervoasă aşteptare Cu şase persoane În noapte, Hidoasă noapte, Şi ploaie,

Şi fără un licăr de lumină Prin gropile pline cu apă Am înaintat spre Râvnitul oraş Şi nerâvnita UcrainăÎntuneric peste totUn bun apărător De neotătarii de peste Siret, De pe Olt, Un drum pe care traficanţii

Merg cu ochii închişi Pe axul drumului, Nu ştiu de unde-l cunoasc, Au radar interior, Că pe benzile celor două Sensuri Rişti să rămâi fără Mica maşină Că de omorât Nu te omoară nimeni,

Morţii aiciNu mai au nici un rostS-au evaporat cu toţiLa Maidan...

La întoarcere am avut noroc Gropile erau pline De nisipul adus de apeŞi maşina îmiMergea ca pe valurile Dunării

La mine în cap Valurile Oltului Din fostul Râmnic al anilor O mie nouă sute şaizeci şi opt..Păcat că acum Oltul este numai lacuriRuşine şi circ Ş ciori Şi stuf Şi nu -l plânge nimeni...

Mai rău în Cernăuţi Pe străzile vechi Şi nu în centru Unde maşina simţeam Cum se dezmembrează Datorită curbelor de vibraţie intrate în rezonanţă....

*Fântână Albă Fântână Neagră Fântână de Pace Fântână de Moartespre tine am pornit ca prin ceaţă de praf de stradă fără asfalt darcu piatră sfărâmată şi în maşină am strigat noi nu mai vrem pământ ci asfalt în timp ce bucovinenii mei recitau Mama de G Coşbuc sau Mihai Eminescu cel Sfânt sau Ştefan cel Mare şi Sfânt care rămăsese la Putna dar l-am regăsit nu fără mirare în bisericile din

Cernăuţi!

*Stând aici şi gândindu-mă la Viena la ţările de prin prejur gândindu-mă

la toate actele pe care le studiez şi lefoto copiez îmi dau seama că toţi am pornit de la această Vienă care a dorit să-şi răspândească cultura poliţienească şi arhitectura în înreaga Europă centrală şi de est!această poliţie mustăcioasă cu cal şi trăsură şi stradă cal şi om fără deosebire,zgomotoasă, această arhitectură care-l uneşte pe Beethoven cu Ceaikovski, pe Maurice Bejart cu Diaghilev, pe Bismark cu Brejânev...Desigur mai înainte şi înainte Viena s-a iubit pe faţă cu Roma şi prin Carol I tatăl purtând la vale pe Dunăre...luându-l chiar şi pe Ceauşescu martor postmortem la arderea Sfântului

Sava...

*Tată de cei-ai lăsatsă o omoare pe mama...şi pe Ilie şi pe toţi fraţii mei...De ce tocmaiacum când românaşii din Regat s-au înţelescu Hitlersă-l omoare pe Stalin să-l scoată

din sicriul cu vid pe Lenin şi să-l îngroape acolo unde a avut femeie şi berbecîn Siberia de nu s-ar mai fi întors că Hitler tot existaşi Stalin şi Hrusciov şi Andropov şi Poroşencotoţi aproapefraţi

cu românii de pe lanţul Noului Canaan...

În cavoul lui Lenin să-l întoarcă pe Nicolae din mormântul din bălţile Volgăi aruncat ca să nu ajungă în mare..ce trist trecutşi îndepărtat.

*Ce lume se arăta peste Siret, pe Siret, ce soare apunea când tocmai din culmea dealului fără pini şi brazi, toţi copiipărinţi şi fraţi au pornit să alergela vale ca înspre limanul fericirii între dealuri...şi soarele dintr-o dată s-a stins, copiilor nu s-a mai arătat raiul..ţiuiau dealurile de strigătul şi nechezatul cailor Guernica din Bucovina!...Lidice Sodoma şi Gomora ce minciună spunea Covalciuc şi-l întărea şi Dragoş Olaru că nu sunt în prizădocumentele! că nu au fost zece mii ci doar trei sute de victime!Ţiuiau dealurile de strigătele şi nechezatul cailor amestecat cu strigătele şi vaietele femeilor, şi anatemele preoţilor strigătele şi lamentările prelungi ale copiiloramestecate cu strigătul de durere ale unchiului meu ale cărui picioareau rămas mai târziu sub tancuri frăţeşti pe când apăra înainte şi înapoi salvând Sevastopolul în strigătul a mii de fraţi porniţi să înconjoare Cetatea Albă şi Chiliaşi Ismail până la Cotul Dunării...

Galaţi şi Brăila...*

De ce i-aţi împuşcat şi nu le-aţi pus cruce! dar aţi îngropat seminţe de pin şi de brad? de ce le-aţi ridicat două turle ruseşti de aur dacă ei au murit fiindcă au vrut să ajungă în ţara în care turlele sunt ca pălăriile din capul ciobanilor din Mărginimile României.

*De ce l-aţi ucis pe Leca pe toţi cei două miloane de evacuaţi; da, i-aţi ucis dar nu ca la Fântâna Albă din moment ce aceştiaau renăscut; acum trebuie să-i înviaţi, acum şi invers Arboroasei să reâncepeţi să-i iubiţi pe nemţi, pe evrei, pe românii sacrificaţi...basarabeni şi bucovineni, pe Franz Iosef

şi Maria Tereza...

*Frumoasă ca România de astăzi nu-i nici una nici Franţa sau Austria sau Germania,nici Rusia, nici Ucraina, păcat că fiecare zi ce trece cresc autostrăzile şi nu cresc cum trebuie, lipsesc autostrăzile care ne plac şi care fac totuna România cu Transilvania ceea ce înseamnă că România Mare nu afost dorită de Regat ci de Transilvania şide românii parlamentari budapestani...deAustria vezi banii daţi lui Mihai Viteazulsă creeze marele stat. Autostrada Soareluitrebuie să devină autostrada Lunei de la răsărit la apus dar poate să fie şi a soarelui dacă leagă vestul de estul românilor şi alungurilor ţiganilor lipovenilor aromânilorTransilvania Valahia Mare Valahia MicăEle trebuind să crească libertatea reală a românului să crească homo faber şi homo religiosus iar homo ludic din Regat să se transforme în jocul de paie a artelor vizuale

în abstract. *

Ţara noastră, Haţegul, Alba şi Maramureşul Basarabia toată şi Bucovina şi toate de pe Olt Mureş şi Someş, şi Prut, alunecă la vale înspre Dunărea Măiastră! Doamne ce hotar de ţară... şi pe Cerna şi pe Nistru către mare..şi BasarabDragoş şi Ştefan cel Mare toţi au trecut vadul vieţii către înălţare din aceleaşi descălecate ca să fie pavăză scut în apărarea Europei Mari

şi sfinte.

*Tată şi mamă, şi fraţi, de ce i-aţi lăsat să împuşte şi caii şi căpiţa de paie şi preşul de curăţattălpişi covoarelede pe pereţii-nfloraţi şi peştii din butoaielecu sare căci daîşi luaseră sarea şi peştii să-i vândă pe aer şi iarbă din frumosul

Regat

...ce Regat! în care deja comsomoliştii făceau legea şi pionierii se transferau de la Carol

al II-lea la Cercetaşiimportanţii mesageridin prezentulîndoliatdin secolul XXIal căţelei de sub căruţăşi prazul.

*De ce i-aţi împuşcat ca pe câinii fără stăpânşi bolnavi...

*Mâine Hotinul şi toată Basarabia jeleşte victoria aliaţilor împotriva verilor germani numai că urmaşii noştri din Hotin şi Basarabia n-augustat din frumoasa Europă şi Franţăşi Anglie şi Americă ajunse toate în secolul douăzeci şi unu; ce păcat că şi Hotinul şi Basarabia, şi Bucovina au existat înaintea Americii şi înaintenu a putut să-i cunoască...Cernăuţiul Hotinul Soroca Cetatea Albă un petecde ţară cât o lume de fascinaţie şi Basarab fiară care le-a cumpărat veneţienilor bărcile, după ce a colonizat Basarabia de la Ismail la Chilia şi CetateaAlbă, a urcat pe Nistru sus sus sus să le vândă polonezilor şi kievenilor brânzăde la Buzău şi Brăila vin din Rusidava şi carne de oaie de la Câinenii de Lupi...

Pagina 14

Sodoma and gomora, pictură pe lemn, 2005, 20x50cm, S-PC

Proo

rocu

l Ilie

şi c

ei 4

50 i

doli

ai lu

i Bal

l, pi

ctur

ă pe

lem

n, 2

005,

20x

50cm

, S-P

C


Bătrâni(După Octavian Goga)

De ce m-aţi dus de lângă voi?Mai bine stam acasă,Eu boii dragi ca să-i înjugPe ţarina brumoasă.

Atunci eu nu mai rătăceamÎn roţi cu-atâtea beţeŞi nu orbecăiam pe drumPe căi tot mai răzleţe.

M-aş fi-nsurat când isprăveamS-umblu ca un somnambulŞi să tot caut patrioţiFără gând la Istambul...

Câţi ai avea azi dumneataNepoţi ce-ar vrea brioşu’I-ai vrea să fie mai fireşti

Când gustăcaltaboşu’.

……………………………

Aşa vă treceţi bieţi bătrâniŞi n-auziţi cantataŞi-ncovoiaţi de-atât istovMă socotiţi errata...

Fecioara în alb – XVII –(După Şt. Petică)

Sună pe dealuri doina bătrânăÎn noapte-nsinguraţi - luna şi eu -,Tot lunecând, ne ţinem de mână,Şi tot visăm, purtaţi de Dumnezeu...

Vântul prin frunze palide treceCineva parcă plânge pe-afară

În rouă lacrimi prind să se-nneceŞi cad într-una, cad de-aseară...Zile şi nopţi topesc peste mineCântecul vrăjit demult adormit ;Tristeţile curg printre tulpineIar eu cad în ele tot mai robit...

Apune soarele pe dealuri(După Şt. Petică)

Apune soarele pe dealuriSi razele în sine-şi strângeSe-aruncă undeva, în valuri,Şi cineva de frică plânge...Şi trece ca o adiereO cugetare ne-mpăcatăSi-aş vrea să trec de bariereCa o lumină irizată Şi poposită pe o crinăCa o albină cu povarăTu să mă ţeşi pe etaminăÎn ceasul jerfelor de seară...

De te-o lovi în cap extazaSau, dimpotrivă, vreo lingoareSă nu te-nvârţi ca o sfârleazăTot aşteptând vreo-mbrăţişare ;Nu te-mbăta cu apă receLa gestul meu pur diplomaticCurata-ţi frunte nu se-apleceSunt doar un domn prea singuraticIubind doar noaptea argintoasăPe când iubirea o să piarăÎn clipa repede geroasăÎn ceasul jertfelor de seară...

Iar dacă roua clară cadeŞi peste inima ta caldăTu nu visa la noi EladeŞi nici la piatra de smaraldăŞi nu privi nici sfidătoareNu-ţi dau din dragoste arvună :Întreagă e sub reflectoareŞi-n veci de veci n-o să apunăDar vrui sub chipuri tăinuiteS-ascund iubirea mea avarăDe graniţele amăgiteÎn ceasul jertfelor de seară...

După G. Bacovia

Noapte

Se-ntind bulevarde-n noaptea de vară,Se-aprinde-o lumină divină –Dar mă înşel, e din uzinăŞi e lumină-utilitară.

Pe cer de safir, comori de avariDe sus veghează trist HyperionPeste oraş, doar CupidonAprinde nuri incendiari.

Plumb

Dormeau adânc sicriele de plumbVisam o lume-n galbene scântei.Şi toată lumea mă lua în bumbCă nu visam sub înfloriţii tei

Dormea întors amorul meu de plumbDormeam şi eu alăturea ne-ntorsDemult plecase înspre zări ColumbCe Parce rele visul mi l-au tors?

CLAUDIA VOICULESCUPARODII

UNDE FĂCEAU STRĂBUNICII NOŞTRI PLAJĂ. ÎN URMĂ CU UNSECOL, PE MALUL MĂRII NEGRE ERAU ÎN TOP PLAJELE

DUDUIA, TATAIA, WARTANOFF ŞI DOMNIŢA ILEANA

Marea Negră a atras întodeaunaromâni din toate zonele ţării. Acum

vedetă este plaja Mamaia, însă în urmă cu unsecol, oamenii se îmbăiau la Duduia, laTataia sau pe plaja Wartanoff.

În anul 1882, Mihail Eminescu avea 32de ani şi a venit la mare să se trateze de oboală a picioarelor, ca să se „curarisească“.Marele poet se luase după publicitatea pecare se făcea localităţii Kustenge în presa dinBucureşti: „Marea face bine la tot“.

Ca să ajungi în acele vremuri la mare nuera uşor. De la Bucureşti la Giurgiu semergea cu trenul, apoi cu vaporul până laCernavodă. De la Cernavodă se urca în trenpână la Constanţa. Podul de la Cernavodă,care făcea legătura între Dobrogea şi restulţării, a fost inaugurat abia în 1895, a scurtatdrumul către marea cea mare.

Duduia de la mareEdilii constănţeni au amenajat în anii

1900, în Portul Tomis, plaja Duduia, cu ca-bine separate pentru barbaţi şi femei.„Duduia“ era soţia celui care administraplaja. Ea vindea bilete, închiria vestiare, şez-longuri şi umbrele. Toţi o numeau „Duduia“şi aşa a rămas numele plajei.

Plaja şi-a schimbat ulterior denumirea înGolful Delfinilor, ca urmare a număruluimare de delfini care veneau la mal să sejoace, apoi Golful Pescarilor.

Ulterior, a fost amenajată plaja Mamaia.La început, nu exista decât un mic sat, înpartea nordică a oraşului Constanţa, populatde pescari greci şi lipoveni, oieri români şicrescători de cai. Plaja era sălbatică şi plinăde ciulini. Staţiunea Mamaia a apărut dinnecesitatea oraşului Constanţa de a avea oplajă modernă.

Inaugurarea oficială a staţiunii a avut loc

în august 1906 şi tot atunci s-au amenajatprimele spaţii turistice.

Însuşi Carol I a venit în vizită pe litoralulromânesc.

Edilii nu au renunţat nici la dezvoltareaturismului în Constanţa. Aşa a apărut PlajaTataia în perioada interbelică, în spatele Uni-versităţii Ovidius din prezent. În apropierese afla Parcul Tataia, pe fostul BulevardRegina Maria.

Plaja cu o potecuţă pitoreascăÎntr-o publicaţie de epocă, citată de

ctcro.wordpress.com, se spune că plaja era„în partea de sus a oraşului. E plaja Tataia,amenajată cu multă îngrijire. Are cabine dezid şi o potecuţă pitorească coboară din Par-cul Tataia la mare. Multă lume frecventeazăaceastă plajă“.

Plaja Wartanoff era situată în partea denord a plajei Modern din prezent. Ulterior,s-a extins spre nord, devenind Plaja DomniţaILEANA (după numele fiicei lui FerdinandI), dezvăluie arhitectul Radu Cornescu. Dupăapariţia Plajei Modern, Domniţa Ileana a dis-

părut, dar partea dinspre nord s-a extins şinoua plajă s-a numit „Trei Papuci“.

Denumirea vine de la faptul că ea era latrei papuci distanţă de casele contănţenilor.

O altă plajă din nordul oraşului Constanţaa fost denumită „Duduia”, în amintirea celeivechi din zona Portului Tomis, apoi re-botezată „Diana”.

Plaja Modern se numea initial „Munci-torul“. O perioadă, trebuia să plăteşti ca săintri pe plajă. Însă întotdeauna se găsea o in-trare secretă pe la Vila Şuţu. Nu existau şez-longuri şi fiecare îşi aducea de acasă patrubeţe şi un cearşaf şi se acoperea de soareledogoritor. Arhitectul Radu Cornescu spunecă au mai existat cel puţin încă patru zoneunde se făceau, pe vremuri, băi de mare. Unaera Plaja de la Vii, în dreptul Porţii 5 a Por-tului Constanţa, şi alta la Poarta 2.

Când administraţia românească a intrat înConstanţa, a găsit lângă portul englezesc oplajă pe care o foloseau mai ales englezii,deoarece era în perimetrul concesionat lor deImperiul Otoman. Această plajă a dispărutodată cu ridicarea Portului Constanţa (1896-

1909). Arhitectul a mai găsit în ArhiveleStatului faptul ca între 1878-1900 au existatdouă „instalaţiuni” balneare pe faleză.

La prima se ajungea chiar pe stâncile careastăzi sunt sub actualul Cazinou. A doua eraîntre Hotel CAROL (actualmente Comanda-mentul Marinei) şi Palatul Sturdza (întretimp dispărut).

Numele de ”Mamaia” este pentru primadată consemnat de Alexandre de Launay,care, în drumul său spre Constantinopol, atraversat Dobrogea în anul 1799. El scriedespre localitatea ”Mammay”, denumită,astfel, conform unei hărţi ruseşti din 1855.Numele turcesc al localităţii era ”Ma-makioi”, ceea ce însemna Mamai Sat(Mamay Kyoi).

Potrivit lui Nicolae Iorga la Conferinţa”Politica Mării Negre”, publicată în „Nea-mul Românesc”, numele de Mamaia este deorigine tătară şi vine de la Hanul CrimeiiMamai, conducătorul Hoardei Albastre ladin timpul anilor 1370.

Familia Regală acceptă un cadou făcut decătre notabilităţile con-

Pagina 15

Plaja “Domniţa Ileana” Foto: Arhivă Radu Cornescu

REVISTĂ DE CULTURĂ

NOTĂÎntreaga responsabilitate a conţinutului articolelor revine

autorilor. Articolele, grafica, fotografiile nesemnate aparţineditorului. Revista apare sub incidenţa

Legii 186/2003.

S.C. NTX CONCEPT SRLProiectare şi Execuţie Infrastructuri Rutiere, Construcţii

Civile şi Industriale. Contact: 0740.035.985

Pagina 16

POVESTEA VORBII 21

stănţene, după 1920, sub forma uneisuprafeţe de 4 hectare de teren între lac şimare. Aici se construieşte în scurt timp unmic palat în stil românesc. Regina Maria aînceput construirea reşedinţei de vara de laMamaia. Palatul avea o formă destul deneregulată, semănând mai mult cu o vilă cumai multe corpuri, şi era situat în mijlocul

unui parc. Construcția avea o suprafață de1200 m pătrați şi a fost ridicată în doi ani şijumătate. Construcţia se va finaliza în varaanului 1926.

După moartea Regelui Ferdinand, în anul1927, clădirea a fost donată de Regina Mariaşi patru din copiii săi (Nicolae, Ileana, Eli-sabeta şi Mărioara), prințesei Elena, mama

Regelui Mihai.

După 1930, palatul va intra în posesiaRegelui Carol al II-lea, care l-a folosit careşedinţă de vară. Regina Maria şi-a oprit2780 m pătrați din parc, unde a dispus con-struirea unei moderne vile, “Vila Stirbey”,dotată cu ascensor francez, marca “G. Hou-

plain Paris” de 4 persoane, cu centrală elec-trică proprie şi o pompă centrifugală ce ali-menta turnul cu apă. La 6 iunie 1932, dinordinul lui Carol al II lea, vila ridicată deRegina Maria a fost predată Flotilei deHidroaviație din Mamaia.

Claudia VOICULESCU

În toiul cireşarului zvonul culorilor dinfloral s-a topit adânc. Magnoliile, Lili-

acul, Rozele, Lămâiţa şi-au presărat petalele,ne-au tămâiat cu aromele şi au dat tonul sal-câmilor să înebunească roiurile. Apoi teii s-au luat la întecere cu miresmele să neliniştească în înserările calme, după caniculace saltă şi ea în miez de zi gudroanele şi izulimperiului de asfalt. Vrei să le simţi pe toateîmpreună şi atunci trebuie să găseşti formulasă le aduni, să le topeşti separându-le cu-loarea de mireasmă, dar lăsându-le într-unconcert de tonuri şi desen cu nerv(-uri) deforţă.

E amiaza mare a solstiţiului de vară.Afişul expoziţiei, vernisată la Galeria de Artă„Artex”, în 12 iunie 2017, mă ia de mână.Titlul mă scoate din gândul anterior, tocmaiîmbălsămat de aromele teilor desfrunziţi demiroase. „Vegetalia”, scrisă cu verde, mi-aindus imediat ideea de pandalie a vegetalu-

lui, ca o forfotă plină de viaţă. Ce potop devegetaţie va fi iscat luna mai, tocmai con-sumată... Cei care ne ademeneau ( spre um-brirea interiorului, pentru că afară ploua cufoc!), – de fapt cele! – erau artiştii artei plas-tice: Andreea Hereşanu şi Daniela Deaconu.Cunoşteam câte ceva despre autoare, bachiar aveam o simpatie specială pentru An-dreea pe care o întâlnisem (tablourile ei seînţelege!) de „ziua zilelor” (1 Decembrie), la

Muzeul Unirii din Alba Iulia, anul trecut. Unmotiv în plus să trec pragul, să văd ce isprăvia mai făcut favorita mea (Andreea/artistplastic, fiind lovişteanca cea mai apropiatăde locul naşterii Ceciliei Cuţescu Storck) .Aici trebuie spus că ne mândrim cu Andreeatoţi concetăţenii ei din Loviştea, cu atât maimult cei ai localităţii Câineni. Pentru a nuface ierarhizări în simpatiile noastre de-clarăm aici şi iubirile, mai vechi, pentru An-gela Tomaselli şi Ion Iosif şi ei cu baştiniloviştene în măsură să ne excite un patrio-tism local.

Gândul că Andreea Hereşanu poate aveao expoziţie personală (aici împreună cuDaniela Deaconu!), la galeria cea mare aoraşului, mi-a confirmat un gând mai vechi,dar şi speranţele puse în ea de GheorgheDican şi Peti Velici care îmi dădeau nădejdiprivind evoluţia artistei din vecinătatea sim-patiei noastre. Acum, în toiul verii, luase în

stăpânire „galeria”, împreună cu nimic maiprejos într-ale artei sale, Daniela Deaconu.Am vizitat expoziţia, exact la miezul zileisolstiţiului. Eram singur printre zbuciumulculorilor, vizibil de la distanţă, că este expre-sia a două stiluri diferite. La Andreea am re-marcat dezlănţuirea, cu tuşe nervoase pedesen labiritnic, modalitate care lasă gându-lui provocarea să se minuneze de conlu-crarea culorilor, dar şi enigma căutării firului

de gând care a inspirat compoziţia. Senzaţia- profanului din mine, fără a fi participat lapunerea în temă, cu ocazia vernisării!- îmispune că totul pare o explozie expandândspaţiul vegetal, ca o înflorire abruptă şi deaceea de mare prospeţime. Mai demult se-sizasem (era prin Martie 2015!), în doar treitablouri, o zi a „Valpurgiei” , izbucninddintr-o fire abscon-să, artista însăşi. Făceamatunci o conexiune , văzând în răscolireacentrului oraşului Râmnicu Vâlcea o revoltăa ordinii preexistente, împotriva unei in-definiţii. Conex-iunea tematică de atunci, selămureşte acum printr-o expunere largă, căsensurile ascunse se aşează, limitând uzur-parea entropică spre ziua cu lumină şi lă-muriri de sensuri în personalitatea care seexprimă consecvent şi rafinat.

Deşi sub aceeaşi temă arta Danielei Dea-conu are o linişte de catifea exprimată prinuniformitatea culorii care nu lasă contrastulviolent să-i tulbure starea aşezată de calm.Desenul se rostuieşte în rigoare geometricăca o modalitate de-a nega aparentul întâm-plător al naturii. Spirala ne vorbeşte, mate-matic de Fibonaci, dar şi de iedera naturiidisciplinată de-o ordine la vedere. „Vege-talia” Danielei priveşte spre interioritateavegetării. (Felicitări organizatorilor care auconceput simetria acestei frumoase expo-ziţii!). Observăm în detaliul, precum fi-ligranul frunzei - şi ea cu nervuri bine pro-iectate de creator!- apelul la ordine, ca unleac împotriva entropiei cu invitaţie la ex-plozii... solare. Cale două stiluri, de-o parteşi de alta a expoziţiei, ne arată dualitatealumii în căutare de soluţii, precum o luptă a

contrariilor ce se confruntă , dialectic şi serânduiesc la timonă. Aici echilibrul esterestabilit prin organizarea ansamblului.

Artistele noastre, membre ale Uniunii Ar-tiştilor Plastici din România, sunt şi dascălipentru arta frumosului, vorbind prin desen şiculoare, în Şcolile oraşului. Ele s-au şcolit înpuncte cardinale extreme ale României.Daniela în capitala Moldovei, la Iaşi, acolounde răsare soarele dimineaţă, iar Andreea laTimişoara (capitală culturală a Europei, îndevenire, pentru 2021!), unde soarele apune.Între cele două, la Râmnicul Vâlcea, la vre-mea cumpănirii zilei pe cercul anului, exactla miezul zilei, am fost între stilurile celordouă artiste, cu bucuria privitorului, luat demână printr-un alt fel de spaţiu învegetat dearta cu tâlc. Ne pare rău că din expoziţie alipsit autoportretul Danielei Deaconu pentruca simetria ansamblului să fie completă, darşi pentru recunoaşterea chipului unui artistcare face cinste oraşului. Felicitări organiza-torilor şi artistelor care ne-au dăruit expo-ziţia.

M. SPORIŞ

LA GALERIA DE ARTĂ „ARTEX”, DOUĂSTILURI, PENTRU O „VEGETALIA”

REVISTĂ DE CULTURĂTRIMESTRIALĂ

produsă de ECOSTAR 21 şi EDITURA

INTOL PRESS

Editor şef: Petre CICHIRDANRedactor şef: Bogdan CICHIRDANDirector marketing: Ligia NICOLESCUSecretar de redacţie: Felix SIMATehnoredactare: SC INTOL SRL Corector: Tina CICHIRDANSeniori editori: Veniamin MICLE

Constantin ZĂRNESCUDumitru VLĂDUŢ

Publicişti (inclusiv autori foto): Mihai SPORIŞ

Marian PĂTRAŞCUSimona Maria KIS

Gheorghe PANTELIMONGheorghe MĂMULARU

Paulian BUICESCUVasian MIRCESCUGheorghe SPORIŞ

Adina DUMITRESCULigia NICOLESCU

Redacţia: Rm. Vâlcea, Calea lui Traiannr. 169, bl. 5, sc. E, ap. 3Telefoane: 0250.736615

0350.4012540746.029824

E-mail: [email protected]: www.cichirdan.ro

www.culturaarsmundi.ro

ISSN: 2285 – 6919ISSN-L: 2285 – 6919 Preţ: 3 lei

Tipografia PRODCOM Tg. Jiu, 25.07.17

Povestea Vorbii 21 - culturaarsmundi.ro · POVESTEA VORBII 21 REVISTĂ DE CULTURĂ Descoase Sosuri...

Documents

Transcript of Povestea Vorbii 21 - culturaarsmundi.ro · POVESTEA VORBII 21 REVISTĂ DE CULTURĂ Descoase Sosuri...