Povestea unui om leneș(sursa- internet)

În scenă intră 5 ţărani, ducând un al şaselea pe sus

Povestitorul Cică era odată, într-un sat, un om grozav de leneş. De leneş de era, nici bucătura din gură nu şi-o mesteca. Şi satul, văzând că acest om nu se dă la muncă nici în ruptul capului, hotărâ să-l spânzure pentru a nu mai da pildă şi altora. Şi aşa se aleg vreo câţiva oameni din sat şi se duc la casa leneşului, îl umflă pe sus, îl pun într-un car cu boi ca pe un butuc nesimţitor, şi hai cu dânsul la locul de spânzurătoare. Aşa era pe vremea aceea. (intră săteni dintr-o parte a scenei).

Pe drum se întâlnesc ei cu o cucoană. (din direcţia opusă intră în scenă cucoana) Cucoana, văzând în carul cel cu boi un om ce semăna a fi bolnav, întrebă cu milă pe cei doi ţărani.

Cucoana Oameni buni, se vede că omul cel din car e bolnav, sărmanul. Şi-l duceţi la vreo doftoroaie undeva, să se caute. (ţăranii se opresc şi lasă pe leneş jos)

Taran 1 Ba nu, cucoană. Să ierte cinstita, dumneavoastră faţă, dar aista-i un leneş care nu credem să mai fi având păreche în lume şi-l ducem la spânzurătoare ca să curăţim satul de un trândav.

Cucoana Alei! Oameni buni, păcat de el sărmanul să moară ca un câne fară de lege. Mai bine buceţi-l la mine la moşie. Eu am acolo un hambar plin cu posmagi. Ia, aşa, pentru împrejurări grele. Doamne, fereşte! A mânca la posmagi, ş-a trăi pe lângă casa mea, că doar ştiu că nu m-a mai pierde Dumnezeu pentru o bucăţică de pâne, că suntem datori a ne ajuta unii pe alţii.

Taran 1 I-auzi, mă, leneşule, ce spune cucoana. Că te-a pune la coteţ într-un hambar plin cu posmagi.

Ţăran 2 Iaca, peste ce noroc ai dat, bată-te întunericul să te bată! Urâciunea oamenilor! Sai degrabă din car şi mulţămeşte cucoanei că te-a scăpat de la moarte şi-ai dat peste belşug, luându-te sub aripa dumisale. Noi gândeam să-ţi dăm săpun şi frânghie, iar cucoana, cu bunătatea dumi-sale îţi dă adăpost şi posmagi.

Ţăran 3 Să tot trăieşti, să nu mai mori. Să-şi puie cineva obrazul pentru tine sâşi să te hrănească ca pe-un trântor. Mare minune-i ş-asta.

Ţăran 4 Da, tot de noroc să se mai plangă cineva. Bine-a mai zis, cine-a zis că boii ară şi caii mănâncă.

Ţăran 3 Hai, hai, dă răspuns cucoanii, ori aşa, ori aşa. Că n-are vreme de stat la vorbă cu noi.

Leneşul Da’ muieţi-s posmagii?

Cucoana Ce-a zis?

Ţăran 4 Ce să zică, milostivă cucoană? ia, întreabă că muieţi-s posmagii!

Cucoana Vai de mine şi de mine! Încă, asta n-am auzit. Da el nu poate să şi-i înmoaie?

Ţăran 1 Auzi, leneşule! Te prinzi să-nmoi posmagii singur, ori ba?

Leneşul Ba!

Ţăran 5 Bunătatea dumneavoastră, milostivă cucoană, da, degeaba mai vroiţi a strica orzul pe gâşte. Vedeţi bine că nu-l ducem noi la spânzurătoare numai aşa... de flori de cuc... să-i luăm năravul. Cum chitiţi? Un sat întreg n-ar fi pus oare mână de la mână ca să poată face oare dintr-însul ceva? Da’ ai pe cine ajuta? Doar lenea-i împărăteasă mare.

Cucoana Oameni buni, făceţi, dar, cum v-a lumina Dumnezeu.

Toţi ţăranii Hai la spanzurătoare! (ies cu toţii, ducând pe leneş)

Povestitorul Iar sătenii duc pe leneş la spânzurătoare şi-i fac felul. Şi iaca aşa au scăpat sătenii de leneş, dar şi leneşul de săteni. Mai poftească şi alţi leneşi de-acuma în satul acela, dacă le dă mâna şi-i ţine cureaua. Şi-am încălecat pe-o şa şi v-am spus poveste-aşa.