Povestea terapeuticTel. 0265-261437
Maria Dorina Paca
Motto:
„Doamne, acord-mi senintatea de a accepta lucrurile pe care nu le pot schimba, curaj s pot schimba lucrurile pe care le pot schimba i înelepriunea de a vedea diferena”.
(Rugciunea Senintii)
Povestea terapeutic
2.3.-Exerciiul premergtor povetii terapeutice
3.1.1.-Bucuria:
2-Strjerul împrtesc
3.1.4.-Acceptarea:
1-Dac
2-terstura
3.2.4.-Dificulti în respectarea regulilor de grup:
-Povestea stupului de albine
Povestea terapeutic
-Povestea juctorului de fotbal
-Povestea furnicuei Maria
-Veveriele Maa, Daa i Saa
3.2.10.-Copil neîneles, singur, introvertit
-Sora DIA
-Nu vreau înc s m culc
3.2.13.-Copilul viseaz urât:
-Mircea i celuii pitici
-Mica siren
mnânce):
-Clovnul
-Duma, Dora i ursuleii
-Bunica a murit
-Salonul vesel
3.2.23.-Pentru copilul ce nu tie s piard sau s renune la
ceva:
-Liliacul
-Siropel i Tabletia
-Teama învins
Povestea terapeutic
3.2.28.-Copilul nepliticos i care are obiceiul s se bat cu
acelai coleg
-Povestea focului
-Povestea papagalului Rocco
-Povestea paharelor de ap
-Povestea lui Ulysse
-Povestea lui Lapinot
-Povestea juctorului de fotbal
-Povestea furnicuei Maria
-D-i mâna ta
4.1.1.-Copil clinic sntos
5-Ctlin
4-Despre mine
4.2.1.-Adult clinic sntos
2-M pregtesc s plec acas
3-Frmântând pâinea
Obinuii cu tradiionalele i nelipsitele „introduceri”, cartea
de fa îi propune o introducere, aa cun ne spune i titlul, „la o
poveste, printr-o poveste”.
Aa i nu astfel, deoarece „drumul” la o poveste, pentru o
poveste i dinspre o poveste, fie ea chiar i terapeutic, pornete
de undeva, adic îi are...
„Povestea drumului”
Aa-l auzeam pe valul de mare întrebând i apoi povestind:
-Într-o toamn, începu valul de mare, îmi fcusem împrejurul
casei, un gard din crizanteme. Erau albastre ca i mine. i ce dac
nu este gard albastru? i nici crizanteme albastre? La mine erau
albastre. Stteam pe un scaun de piatr. Ce, vrei s v legai
acum i de scaun? i voiam s scriu vântului. Îi cumprasem:un
copac, un fir de iarb i o piersic cu urechi. În grdin i la
umbra gardului, pe scaun, scriam. Dar deodat, curioas, o
crizantem îmi fur gândul de vânt i porni. Le-am fcut semn
frunzelor s-o aduc-napoi. Dar ea, prinse a croeta un capt de
cer lsând în urma ei, o poveste. i cine trecea pe acolo, cltorea
fr odihn, era pe DRUM. Aa se fcu de apru DRUMUL pe
lume.
Povestea terapeutic
C nu s-au mai întors frunzele, e adevrat. Fonesc i-au rmas
cltoare. C pasul msoar drumul i acum, e tot aa. Doar c,
de atâia drumei, drumul se fcu albicios i albastru se întoarse-n
gândul meu. Iau eu?
M uitam la paii mei. Se porneau peste o clip la drum. Unde
ducea drumul meu? Pi, dac a trece trei case, a numra apte
pietricele i mi-a alege tovar de drum, un arici, a ajunge... da
nu v spun. Cutai-m pe DRUM i o s ne întâlnim.
V-atept acolo unde valul de mare scria”
Cci pasul pe drumul povetii terapeutice e greu i de multe ori
netiut în durerea tiutului su, i de aceea, cele ce urmeaz vin
s fac mai îneleas i de ce nu, acceptat durerea, dar mai ales
faptul c, suntem unici, irepetabili i cu toii avem dreptul la via
chiar dac nu dorim a ti c eternitatea clipei, e însi VIAA.
i-atunci:
unul este al meu,
i cel mai gustos,
Dr. psiholog principal
1.1. Povestea ca oper literar
Înainte de a primi conotaii terapeutice i a deveni mijloc de
rezolvare a unei situaii, povestea pornete de la definirea sa, aa
cum, orice manual de coal o face cunoscut celor care, întrein
i din instinct o îndrgesc atât de mult copiii i nu numai.
Astfel, povestirea sau naraiunea este acea oper literar în
care sunt prezentate întâmplri (fapte) într-o anumit ordine.
Succesiunea sau curgerea logic a naraiunii pornete de la :
a)-povestitor (narator)
ordine), rezultând întregul, ceea ce determin ca mesajul s fie
transmis i repetat de grupul int.
Povestea nu face altceva decât transmite pe baza celor
relatate, o experien de via, o situaie problem, o stare de
fapt, toate concurând la gsirea unei soluii implicând de cele
mai multe ori, autorul cu întreaga sa personalitate.
În aceast situaie, între povestitor i asculttor, relaia ce se
stabilete este cea de feed-back, fcând ca verbul „a implica” ca
i „a povesti” s se conjuge astfel, ajungând astfel la marii
povestitori ai literaturii române-Ion Creang i Mihail
Povestea terapeutic
altul.
Dac în povetile lui Ion Creang tim cine face bine i cine
e ru, dac nimeni nu scap nepedepsit, iar împcarea cu soarta
este in extremis, ultima soluie, povestirile lui Mihail Sadoveanu
te aduc pe tine, cititorule, în ipostaza de a fi acolo, la „Hanu
Ancuei” i a asculta:
„Hanu Ancuei este mai mult decât o însilare de basme;
este un tot organic, o atmosfer bine definit, atmosfer de
autentic feerie, zon fermecat în care cuvântul triete i
deteapt ecouri de dincolo de înveliul lui de sonuri, în care
oamenii se mic, fptuiesc i cuvânt într-un ritm ireal. Meritorii
în parte i fiecare aducând în suita aceasta de basme evocatorii,
contribuia ei melodic, povestirile se altoiesc îns pe o ax
unitar, de o rar calitate”, amintea Perpesicius în Cuvântul din
31 martie 1928.
ram ca preambul al povetii terapeutice, deoarece nararea
faptelor se continu cu o nou experien de la un povestitor la
altul. Experiena de via face ca fiecare segment al ramei s
întregeasc de fapt, unitarul.
Chiar dac comisul Ioni ce poposete la Hanu Ancuei nu
reuete a spune decât o singur poveste, urmtoarea pe care i-o
Maria Dorina Paca dorete, nu mai ajunge a fi rostit deoarece, „spusa” celor de la
han, menine clipa de atenie prin povestirea lor plin de
imaginaie, depind de multe ori un prag al înelegerii, dar care,
în context, nu deranjeaz pe nimeni, iar fantasticul fiind cel care
se împletete cu experiena de via.
Secvenial, rama povetii o alctuiesc povetile celor nou,
care vin din varii etape ale vieii, aducând confruntarea clipei din
mediul ce le d consisten, identitate i responsabilitate. Chiar
dac mesajul existenial vine din partea printelui Gherman,
Zodierul Leonte, cpitanul Neculai Isac, Ienache coropcarul,
Constandin Mooc, jupân Damian Cristior, orbul i Zaharia
fântânarul, ei fiind pe rând: clugr, zodier, cpitan, negustor
ambulant, cioban, negustor, ceretor i fântânar, nimic nu
împieteaz momentul în care povestea lor se completeaz i
curge, descoperind eternul personaj-omul.
Haralambie, Balaurul, Fântâna dintre plopi, Cealalat Ancu,
Jude al srmanilor, Negustorul lipscan, Orb srac i Istorisirea
Zahariei fântânarul, comprim seturi de experiene de via ce
într-o curb ascendent, pot porni de la elementul de umor, curaj
i iubire, la întâmplri deloc obinuite, ajungând la dram,
amintiri înfricotoare, culminând cu fantasticul atât de prezent
în Hanu Ancuei. Relevante apar rândurile lui C-tin Ciopraga-
Povestea terapeutic
grav i surâztoare, în care se armonizeaz eroicul i mâhnirea,
pasiunea i resemnarea, accentul polemic i prietenia. Hanu
Ancuei încânt printr-o art pentru cerul liber, cea mai apropiat
temperamentului sadovenian.
Epica de o mreie linitit i fascinaia liric sunt specifice
acestei arte. Cu particularitile sale naionale, „Hanu Ancuei”
este echivalentul românesc al celebrelor „Povestiri din
Canterburg” ale lui Chancer.
Dup un asemenea demers al identificrii povestirilor din
Hanu Ancuei, e momentul a decodifica din punct de vedere al
implicaiilor psihologice, toate semnele pe care atât personajele
cât i întreaga atitudine comportamental i arhitectural a
fiecrei poveti în parte, fac dintr-un simplu (la prima vedere)
enun, un mesaj cu încrctur preponderent existenialist.
Rama povestirilor pornete de la cele trei personaje care-i
revendic la un moment dat, ritmicitatea fenomenelor. Ancua,
hangia alege întotdeauna „o oal nou pentru fiecare”, adugând
astfel unicitate atât personajului (povestitorul la un moment dat)
cât i povetii, gsindu-i locul potrivit.
Comisul Ioni e de fapt mentorul aciunii, a naraiunii,
precum mo Leonte, Zodierul e un „solomonar cuminte” care
Maria Dorina Paca împletete firele realului cu cele ale fantasticului dând identitate
fiecruia, fapt completat de ctre cei ce povestesc, ce „fac
închinare pentru fiecare”, recunoscând meritele i acordând
importana cuvenit celui ce povestete.
Întâmpltor nu este nici locul ales, hanul fiind de fapt o
cetate, iar cei ce vin, „intr în cetate, sunt ai cetii”, aezat într-
un anume punct în care i apa Moldovei este prezent , dar
esenial este vatra, focul-centrul, aici se povestete i astfel se
închide cercul, iar povestitorii fcând apel la experiena proprie
de via în nararea evenimentelor, aduc mesajul spre
personalizare, supunându-l unei judeci spirituale a colectivitii
raportat la valoarea uman.
poveste de suflet ce vindec rtcirea de-o clip a speranei
i-a durerii. Astfel, apropiat celui ce o citete, povestea, prin
puterea magic a celor spuse, aduce alinare i vindecare,
fcându-l pe cel ce-o ascult, s-i spun la un moment dat
propria poveste, ca un început de descoperiri personale a
identitii i unicitii sale.
Dac basmul terapeutic surprins punctual, bine documentat
i cu larg palet de exemplificri în „Basme terapeutice pentru
copii i prini”-S. Filipoi-1998, demonstreaz faptul c
„indiferent de vârst, avantajele folosirii contiente, intenionate
a basmului ca mesaj terapeutic sunt aceleai necesitând totodat
compartimentarea sa, amintind c:
intuiiei i fanteziei, lrgind spaiul interior al copilului,
reprezentând totodat o lecie de via care sparge vechiul tipar al
conflictului insurmontabil cu care este familiarizat;
2)-basmul terapeutic este un vehicol foarte potrivit pentru
modele comportamentale i valori morale, schimbarea de poziiei
îi este doar sugerat i are mai mult caracter de joc;
3)-mesajul terapeutic este preluat la fel ca mesajul unui
vis, nefiind legat direct de experiena vieii reale;
4)-basmul nu ajunge s fie un „trigger” pentru declanarea
rezistenei la terapie, ci contribuie la dezvoltarea unei noi
atitudini fa de starea patogen, comunicarea fiind fcut prin
aceast form;
obinuina;
creativitate;
favorizeze efectul „retard” i fcând ca mesajul terapeutic s
poat fi reactivat în alte situaii, fr ca dependena fa de
terapeutic s creasc;
8)-basmul ca mesaj terapeutic poate fi folosit în
combinaie cu un instrument de comunicare, deoarece creaz
subiectului o baz de identificare protejându-l i învându-l
totodat s se autoîneleag, s se autoaprecieze pozitiv cât i s-
i descopere propria putere interioar de a se „autivindeca”,
adaug în plus, modul mai incisiv, direct a faptelor prin
personajele create, asupra celui care o citete, receptarea fiind
maxim.
Povestea terapeutic e prezent prin mesajul su specific
inând cont de particularitile de vârst a celui cruia i se
adreseaz, copil sau/i adult, fcându-l a înelege modul în care,
receptarea dureri, bolii i chiar a speranei pot echilibra,
Povestea terapeutic
fapt creat.
Atunci când vorbim de povestea terapeutic, în general,
logistica sa se îndreapt spre depirea suferinei i a durerii de
ctre cei în cauz i mai apoi, elaborarea unor naraiuni ce decurg
dintr-o logic bine structurat a gândirii pozitive, pornind de la
elemente ca: bucurie, speran, ans, atitudine, înelegere i
acceptare. În acest context-Mitrofan I i Buzducea D-(2002)
edideniaz cele zece principii descrise de Worden (1992) pentru
a ajuta o persoan aflat în suferin s depeasc durerea,
necesareîn extremis, conturând profilul de personalitate specific
situaiei create:
elor ei)
culpabilitate, etc.)
4. înlocuirea emoional a persoanei decedate
(stabilirea de noi relaii)
6. reasigurarea normalitii sentimentelor
durerii
9. explorarea stilurilor de a face fa puctând riscul
alunecrii spre folosirea unor metode neadaptative (abuz de
alcool, drog)
10. identificarea durerii nerezolvate
Important este faptul c, pân a ajunge în acest punct, e
necesar a folosi întreaga baterie terapeutic a povetii atunci
când, ea poate s amelioreze durerea i suferina atât a copilului
cât i a adultului.
spus unde,cum i de cine trebuie , recunoscându-i-se astfel,
valoarea terapeutic, acioneaz ca o for.
Povestea terapeutic prin nararea faptelor „comprim” la
maxim experiene de via, menite a semnala o stare de fapt i a
atenua criza ce, inevitabil apare la un moment dat, declanat,
precum, filosofic vorbind, de neînelesuri ale înelesului, tiutelor
i netiutelor.
Povestea terapeutic se povestete (se spune) i nu se
citete. Ea trebuie s fie liantul dintre trup i suflet, gând i
gestic, trire i exprimare. Ea nu poate fi spus de ctre oricine,
oriunde i oricum. Trind în simbioz cu cel suferind, povestea
terapeutic îi are legile nescrise ale vulnerabilitii sale, ceea ce
Povestea terapeutic
face ca simpla virgul, s mai acorde o ans, iar punctul, o
certitudine i o reuit.
Pornind de la un caz real sau fantastic, povestea terapeutic
îi îndeplinete menirea de mediator a durerii i suferinei,
aducând mult mai aproape pe cel aflat într-un impas, sincop a
vieii, de lumea în care legile care guverneaz pot declana
apariia unor resurse vitale de a învinge:frica, teama, nelinitea,
neputina, nesigurana i a descoperi sperana i ansa, conjugând
verbele „a vrea”, „a putea” i „a dori”, la timpul pretent. În acel
moment, povestea terapeutic îi dovedete utilitatea, fcând
prin puterea cuvântului ca lumea pentru cel în suferin, „s se
mite altfel”, s fie perceput prin prism noilor conotaii
cognitive ale elementelor de identitate personal , dând unicitate
clipei trite.
Dac în DEX alegoria este definit ca un procedeu artistic,
constând în exprimarea unei idei abstracte prin mijloace concrete
i/sau opera literar sau plastic-folosind aceast form de
expresie (fabula, parabola, etc), în psihoterapie alegoria sau
metafora se definete ca o istorie real sau fictiv care are ca
scop:
blocarea mecanismelor sale de aprare i intrarea în contact cu
incontienul i multitudinea de soluii depozitate în acesta.
Copilul mic are nevoie de poveti pentru a înva simbolica
i securizanta de cum s-i rezolve propriile probleme. La rândul
su, adultul se confrunt i el cu probleme noi, de alt natur i
fr a discredita resursele trecutului, are nevoie de instrumente
pentru a depi dificultile. Povestea terapeutic devine astfel
un instrumen preios care va scoate la iveal emoii i sentimente
ce risc s rmân ascunse în incontient:angoase, frici, dorine,
obsesii, culpabiliti, invidii, întrebri la care nu le-am gsit dar
nici cutat, rspunsuri. Astfel, funcia metaforelor i a
povetilor este aceea, de a ajuta „asculttorul” s împace
propriiile sale pulsiuni cu cerinele realitii externe i regulile
societii, deloc uoare în unele cazuri.
Coninutul alegoriilor nu e necesar s i plac sub aspectul
estetic, dar dac ele întrunesc i calitatea de: plcut, acceptat i
accesibil, reuita în timpul terapeutic de aplicare a lor, este
meritoriu. În acest sens, din istorioara metaforic, subiectul va
Povestea terapeutic
percepe, prea puin contient i cu mult mai mult , incontient,
legturile dintre poveste i propriile sale probleme. Ca o
certitudine, subiectul va avea mult mai târziu o revelaie
(„insight”) cu privire la mesajul povetii i cu siguran c acest
moment temporal va coincide cu începutul vindecrii, a
rezolvrii într-o manier nou a impasului su existenial, dat
într-o stare de fapt.
folosind alegoria ca tehnic psihoterapeutic nu uita s remarce
atunci când era întrebat cum reuete s vindece spunând poveti
ca:„Oamenii vin i m ascult cum le istorisesc poveti, apoi
pleac la ei acas i-i schimb comportamentul”. De fapt, acesta
este punctul, momentul de la care trebuie s plecm atunci când
avem cu adevrat certitudinea c povestea terapeutic îi are
viabilitatea ca tehnic folosit pe scara accepiei de ctre subiect,
a surselor i resurselor care vindec sau amelioreaz suferina i
durerea.
s-ar gsi în emisfera stâng, ce controleaz activitile raionale i
analitice, cum ar fi:limbajul, gândirea linear, comunicarea
digital, scrierea, aritmetica, .a. în acelai concept, psihiatrul
american, cantoneaz incontientul în emisfera dreapt care se
ocup i de activitile de sintez, de înelegere a limbajului,
Maria Dorina Paca muzicii, creativitii i comunicare analitic. Toate aceste remarci
sunt absolut necesare a fi subliniate, pornind de la faptul c
psihanaliza consider incontientul un rezervor al pulsiunilor
refulate, al dorinelor nepermise, ceea ce-l determin pe Erickson
a susine când vorbete despre acelai incontient, ca fiind cu
adevrat un sediu al soluiilor i nimic altceva.
De fapt, vorbind subiectului, nu faci altceva decât s te
adresezi în aceeai msur, egal, atât contientului cât i
incontientului, ceea ce determin ca într-o prim etap când
subiectul se afl într-o trans uoar, metafora ericksonian s
permit deconectarea eminsferei stângi (starea de contien) i
comutarea emisferei drepte, demonstrând în partea a doua a
interveniei psiho-terapeutice, funcionalitatea emisferei stângi
fiind reluat pentru a sintetiza informaiile redate în prima etap.
De notat în mod special este faptul c utilitatea povetilor
terapeutice este indicat pentru toate categoriile de subieci
(clieni, pacieni), indiferent de vârst i/sau nivelul de
colarizare.
psihoterapeutic, de a cuprinde alegoria ca fiind mult mai uor
acceptat de subiect (client), deoarece el nu se sinte direct vizat
de subiectul povetii. Considerat ca mijloc de intervenie
Povestea terapeutic
avantaje fa de alte tehnici terapeutice i anume:
1)-nu are efecte negative;
3)-favorizeaz independena subiectului (clientului) fa de
psihoterapeut care nu-i ofer o soluie gata fabricat ci îl oblig
s fac singur conexiunile care-l vor duce spre/la gsirea soluiei;
4)-poate fi folosit pentru depirea rezistenelor naturale la
schimbare;
ideile prezentate sunt mai uor memorizate;
6)-provoac confuzie, ceea ce declaneaz comutarea pe
emisfera dreapt i deci, accesul la incontient;
7)-poate fi utilizat atât pentru eliminarea comportamen-
telor de eec cât i pentru optimizarea performanelor;
Chiar dac unii la prima vedere ar putea crede c
psihoterapia prin poveste este o form de manipulare, la o privire
mai atent i real, pot constata contrarul, datorit faptului c,
incontientul are propriul su sistem de protecie i nu se las i
nici nu poate fi manipulat cu atâtauurin cum s-ar putea crede.
În acest context,aciunea povetilor se manifest printr-o reacie
constructiv de cunoatere la nivelul credinelor personale i nu
printr-o simpl manipulare. Astfel, alegoria deine calitatea de a
Maria Dorina Paca fi un instrument atât simplu, dar i complex totodat având în
acelai timp i puterea de a transforma viaa cuiva în sens pozitiv
sau blocând aspiraiile i chiar certitudinile unora, atunci când
construirea ei nu respect algoritmul unei poveti terapeutice.
Matematic i psihologic vorbind, algoritmul unei poveti
terapeutice trebuie s reprezinte suma (S) unor termeni pozitivi
(T.P.) i ai situaiei, eliminând printr-o simpl scdere,
nesigurana, incertitudinea i nereuita, adic termenii
negativiti ( T.S), rezultanta (R) fiind :reuita, rezolvarea
problemei, gsirea soluiei rezonabile, repunând astfel pe linia de
încredere i certitudine, persoana (subiectul, clientul) supus
psihoterapiei pe baza povetii terapeutice. În contextualitatea
dat, algoritmul povetii terapeutice se determin aplicând
formula:
Tot ca sum (S) trebuie s se considere i termenii
senzoriali (T.S) ca fiind formai din cei:vizuali, auditivi,
kinesteziei (de atingere), T.V; T.A; T.K, adic
T.V.+ T.A.+T.K.=T.S.
putem continua cu certitudine afirmând faptul c, subiectul unei
poveti terapeutice trebuie descris în termeni pozitivi, deoarece
incontientul nu înelege limbajul negativ (exp: O persoan creia
Povestea terapeutic
o s-i cerem s nu se mai gândeasc la momentul în care s-a
produs evenimentul negativ, ea va continua s aib în minte
aceeai idee). Un argument în acest caz este i acela c, în multe
situaii, omul tie mai repede ce nu-i dorete, decât ce vrea cu
adevrat în realitate. De asemenea un obiectiv formulat în
termeni negativiti, este mai puin creativ i duce mai uor la o
stare de disconfort i indispoziie.
Totodat, povestea terapeutic permite natarorului (N) s
stabileasc o comunicare (C) multivalent i multinivelar cu
asculttorul (A), atât la nivel contient cât i incontient.
C
termeni senzoriali: vizual, auditib, kinestetic (atingerea).(exp.-
dac vom spune „vreau s fiu fericit”,-reuita va fi departe
deoarece mesajul nu exist prin neimplicarea termenilor
senzoriali). Coninutul alegoriei trebuie s fie descris în termeni
cât mai vagi pentru a stimula creativitatea, iar cuvintele folosite
s nu fie personalizate (neoferind referine precise de oameni,
locuri, etc.).
fi înlocuite cu substantive pentru a lsa imaginaia
asculttorului s fac completrile necesare: amintirea, gândul,
împrejurarea, etc. Este foarte important s „intre în scen”,
practic în strategia de rezolvare a problemelor, personajele care
fac parte consecvent din incontientul colectiv, ele stimulând
incontientul subiectului (clientului). Acestea în general
sunt:zâne, înelepi, prini, prinese, regi, regine, mo Crciun,
personaje din Biblie, Iisus, eroi mitologici, cât i persoanale din
cercul de cunoscui sau/i prieteni care la un moment dat, pot
deveni personaje pozitive într-o poveste terapeutic.
Deci, schematic, sarcina creatorului de poveste terapeutic
pornete de la relaia dintre:
Asculttor (A) Povestitor (P)
-rezolvarea pozitiv
ci ea se relateaz, tonul vocii, intensitatea, amplitudinea,
mimica i gestica fiind deosebite în acest caz. Edificator poate fi
i urmtoarea povestire asiatic:
Povestea terapeutic
„Cic într-o zi un tânr îl întreab pe rabin despre maniera
în care trebuie s povestim:
-Bunicul meu era chiop, începu s povesteasc rabinul, iar
într-o zi l-am rugat s-mi spun o istorie despre tatl su. Bunicul
meu a povestit c tatl su avea obiceiul s opie i s danseze.
Prins de istorisirea sa, bunicul s-a sculat i a început s opie i
s danseze cum fcea tatl su. i astfel, din acel moment el s-a
vindecat de infirmitatea sa”.
transmiterea i depistarea mesajului povetii terapeutice.
În viziunea lui Erickson, pentru ca mesajul s fie recepionat
de incontient este de preferat ca înainte de relatarea propriu-zis,
s se creeze un moment de confuzie, pregtind astfel terenul ,
povestind lucruri fr legtur cu problema subiectului
(clientului) dar care au drept scop dezorganizarea sau
destabilizarea contientului.
Erickson avea obiceiul de a repeta fraze de genul:„Exist
câteva lucruri pe care le tii, dar fr s ti c le tii. Când vei tii
ceea ce nu tii c tii, atunci te vei schimba”.
O asemenea formulare dar i abordare a confuziei,
misterioas i fascinant, oblig asculttorul s caute în el
resursele necesare pentru a se schimba.
Maria Dorina Paca
Interesante i pline de substan sunt întrebrile pe care ni le
propune Stvrache C (2002) pentru a crea acea dezorganizare la
nivelul contientului i anume:
• Ce culoare are somnul ? De ce?
• Ce este mai grea: o inim întristat sau o piatr de râu?
• Ce este mai dulce: un zâmbet sau o bomboan? De ce?
• Care este asemnarea dintre un castor care roade o bucat
de lemn i o main de scris?
• Care animal seamn cel mai bine cu o bucat de elastic?
De ce?
i seria întrebrilor „destabilizatoare” poate continua,
important fiind ideea pe care grupul int crei i se adreseaz, s
fie receptat la intensitatea sa maxim.
O mare atenie trebuie acordat în procesul de derulare a
logisticii povestii terapeutice, faptului c aceasta nu trebuie
explicat (fapta, întâmplarera, alegoria). Dac facem imprudena
din necunoaterea construciei (algoritmului) povetii terapeutice
i încercm s rspundem la nedumeririle i în avalan, întrebri
ale asculttorului i o „traducere”, riscm i o s avem neplcuta
surpriz, de a reduce drastic din aciunea pe care ea trebuie s-o
Povestea terapeutic
obiecii, nemaiputând a sconta pe rezultatul pozitiv al interveniei
noastre psihoterapeutice asupra subiectului (clientului) nostru.
i n-ar strica a aminti paii pe care copilul îi poate parcurge
atunci când, bolnav fiind, dorete s-i scrie propria poveste sau
simplu, s scrie o poveste.
În acest „sistem”, compartimentm astfel:
A) Înva s spui o poveste (9 pai)
1- gsete o poveste care s-i plac;
2- citete i recitete povestea preferat;
3- analizeaz personajele;
4- analizeaz ce i-a plcut cel mai mult;
5- adaug sau scoate din poveste la ce i-a plcut i la ce
nu i-a plcut din poveste;
6- povestete-i noua ta poveste;
7- ai încredere în tine când spui povestea;
8- spune povestea (repet-o) pân o tii bine;
9- spune i altora povestea, acceptând atât lauda cât i
critica;
1- alege cele mai frumoase poveti dup prerea ta;
2- caut povestea mai ales în literature clasic dac crezi
c te reprezint, dac nu gsete-o în realitate;
Maria Dorina Paca
3- gsete o poveste care s i se adreseze ie în mod
personal;
4- cunoate grupul int creia vrei s-i spui povestea ta;
5- caut povestea ce „cerete” s fie spus;
6- caut povestea în media;
7- ia parte la întâlnirile povestitorilor profesioniti;
8- testeaz-i povetile selecate pentru grupul int;
C) „Fia povetii tale” (contabilizarea povetilor tale)
- Titlu;
- Autor;
alegorie, s avem certitudinea de a releva eficiena printr-un scor
valoric anume (moral, social, etc.). Elementul pozitiv la acest
capitol îl reprezint faptul c NU exist nici o regul dup care s
se msoare eficacitatea unei alegorii. Cert este doar c efectul –
schimbarea va avea loc, timpul fiind cel care guverneaz (câteva
ore, zile sau sptmâni). Important este faptul c efectul pozitiv
Povestea terapeutic
are loc în toate cazurile, specificul venind de la unicitatea
individului ca specie uman raporatat atât la sine prin tot ce-l
caracterizeaz cât i la societatea/comunitatea care-l accept sau
nu în macro sau micro structura sa, trecute de multe ori prin
metamorfoze de ordin fiziologic i psihologic.
E momentul a ne opri i asupra povetilor folosite în
psihoterapia pozitiv. Astfel, Pesechkian N (2005) surprinde
fazele unui plan terapeutic, având la baz, povestea, ca parte a
tratamentului-5 pai:
în scris, despre motivul suprrii, cine a cauzat-o i când;
2) -inventariere = folosind DAI (Differentiation Analysis
Inventory) determinând ariile de conduit în care pacientul însui
i partenerul su au trsturi pozitive, precum i cele supuse
criticii; astfel putem contracara tendina spre generalizare;
3) -încurajarea situaional = pentru a construi o relaie
de încredere, întrim trsturile individuale pe care le considerm
acceptabile i care sunt corespondentele trsturilor etichetate
negativ;
i a distorsiunii vorbirii, comunicarea cu partenerul se dezvolt
pas cu pas; se discut despre trsrurile i experienele pozitive,
precum i negative;
Maria Dorina Paca
5) -extinderea scopurilor =
contient;
- se înva cum s nu se transporte conflictul în alte arii;
- se înva deschiderea spre noi scopuri, care nu au mai
fost probabil experimentate înainte;
paralel i sunt împletite:
terapeutic în cadrul cercului de oameni de care este apreciat.
Toate aceste consideraii pornesc de la faptul c
psihoterapia pozitiv încearc s extind demersul tradiional
prin trei idei de baz:
1)-abordarea pozitiv ca rspuns la psihopatologie;
2)-abordarea referitoare la coninut, drept un mediator
pentru comuniunea diverselor discipline;
3)-metoda „ajutorul de sine” în cinci etape i terapia pentru
vitalizarea pacientului, prin folosirea povetilor i a vorbelor
înelepte;
- punct de plecare pozitiv
- proceduri legate de coninut
ceea ce a determinat punerea accentului, în acest caz, pe
povestea terapeutic (oriental), amintit în structura sa, prin
cinci pai.
dup Stvrache C. (2002) i Paca M.D. (2004) nr.3
1- Povestea furnicuei Maria
b)-efecte dorite:
c)-grupul int:
A fost odat o furnicu care nu voia s munceasc.
Furnicua Maria prefera s stea toat ziua lungit , s se joace sau
s alerge. În toate momentele zilei, toate scuzele erau bune pentru
a nu munci. Din aceast cauz, ea se juca mai mult singur,
deoarece colegele sale erau ocupate s munceasc.
Maria Dorina Paca
Într-o zi, în timp ce Maria era plecat în pdure s se joace,
o zân veni la furnicar. Ea explic tuturor furnicilor c lanseaz
un concurs pentru desemnarea celei mai bune furnici din lume.
Fiecare furnic va putea acumula puncte dac muncete atunci
când trebuie, se joac în cel mai potrivit moment i, bineîneles,
are o mulime de prieteni. Astfel, micuele furnici se puser pe
treab pentru c fiecare vroia s câtige. Când Maria se întoarse
acas, vzu c nimeni nu o bag în seam. Toate furnicile cântau,
zâmbeau i transportau provizii. Maria se simi puin dat la o
parte. Pân s se culce, reui totui s afle care era pricina acestei
schimbri i de ce toat lumea era atât de grbit. Atunci, Maria
îi zise c trebuie s câtige concursul, c este capabil s fie
prima. Dis de diminea, furnicua noastr se altur suratelor
sale. Lbuele sale erau foarte obosite pentru c Maria, nu era
obinuit cu munca, dar ea nu se descuraja deoartece voia s
câtige concursul i s devin cea mai bun furnic din lume. Ea
se juca acum împreun cu celelalte furnicue i acest lucru era
deosebit de plcut.
La sfâritul concursului a constatat c avea o mulime de
prieteni. În ateptarea rezultatului concursului, toate furnicuele
erau anxioase. Zâna a anunat în sfârit marea câtigtoare:
„Pentru c a fcut multe eforturi i ameliorat rezultatele, o declar
pe furnicua Maria, câtigtoarea concursului”.
Povestea terapeutic
Toat lumea a aplaudat, iar Maria era foarte mândr de ea.
Zâna i-a dat i o diplom, precum i urmtoarele sfaturi: „Rmâi
întotdeauna o furnicu muncitoare i contiincioas. Când îi vei
simi lbuele obosite sau când curajul te va prsi,
respir adânc de trei ori i vei vedea cum o lumin albastr te va
înconjura i-i va da for i curajul de a continua. Aceast lumin
va fi invizibil pentru ceilali, doar TU o vei putea vedea”.
2- Povestea lui Ulysse
b)-efecte dorite:
s facem înainte de a aciona;
c)-grupul int:
De mai mult timp, Ulysse se pregtea s plece într-o
cltorie care s-i schimbe viaa. El a studiat mai multe limbi
strine, precum i hri care s-i arate diferite zone ale lumii.
Locul de destinaie era mai puin important, ceea ce-l interesa cu
adevrat, era s plece.
Dificultile au început s apar în momentul în care s-a
prezentat la o agenie de turism pentru a-i rezerva un billet de
Maria Dorina Paca avion. Brbatul de la ghieu i-a pus mai multe întrebri obinuite
pentru a afla locul i momentul când vrea s plece.
-„Eu nu vreau s merg în Mexic, în Grecia sau în Italia”.
-„Unde vrei atunci s mergei?” l-a întrebat funcionarul de
la ghieu.
-„În mod sigur, nu vreau s merg în Anglia, în Australia i
nici în Germania”.
-„Pe mine nu m intereseaz unde nu vrei s mergei”, zise
funcionarul din ce în ce mai nerbdtor. „Pe noi ne intereseaz
unde a-i vrea s plecai în cltorie”.
-„Nu m intereseaz nici Spania sau Portugalia, nici India
sau Rusia”, zise Ulysse.
În acel moment îi ddu seama de impasul su i se întoarse
acas. În acea noapte a avut un vis: se fcea c se afla într-un
aeroport i privea plecarea mai multor avioane. Deodat îi apru
în faa ochilor marele Lindberg, primul pilot care a traversat
Atlanticul în 1927, care îi adres urmtoarele cuvinte:
„Avioanele sunt pregtite s zboare, nu conteaz unde. Pilotul
este acela care decide locul unde aparatul va ateriza”.
Puin dup aceea eroul nostru adormi. Dimineaa el realiz
importana cunoaterii exacte a destinaiei înainte de a pleca într-
o cltorie pe care el înc nu o tia.
Povestea terapeutic
b)-efecte dorite:
tririlor sufleteti;
c)-grup int:
Într-un orel de munte, pe o strdu linitit, locuia un
vestit croitor. Toate animalele pdurii îi comandau hainele la
atelierul su.
Aa s-a întâmplat c, într-o zi apru în ua atelierului, ursul.
Era tare suprat. Nu se putea prezenta la serbarea pdurii, pentru
c, n-avea haine.
Meterul croitor îl privi pe deasupra ochelarilor. Oare ce
haine s-I fac? Din blan? Cât de clduroase s fie? Dar, mai
ales, s nu semene cu a altuia din pdure. S fie verzi? Nu se
poate! Nu l-ar vedea nimeni prin poian. S aib pene? Ce-ar zice
psrile? Greu de fcut!
-Ce faci metere? întreb ea sprgând o nuc. Suprat?
-Pi uite. M ateapt ursul pdurii i nu tiu ce hain s-I
cos pentru serbare.
Maria Dorina Paca
Doar o clip fcu Ria-Veveria ochii roat. Parc ar fi
cutat ceva. Lu apoi foarfecele meterului croitor i iei grabnic
cu ele pe u.
Meterul privi mirat în urma ei. Oare unde se dusese? i-i
luase i foarfecele! Se uit la ceas. Cucul se pregtea s cânte, dar
mai repede auzi clopoelul de la u.
Intrând, Ria-Veveria rsturn pe masa meterului, tot ce
inea-n lbue i zise:
-S-i croieti hain de blan moului. Culoare s-i dai dup
coaja de nuc, frunza toamnei, petecul de scoar de copac i-un
smoc de pr din coada mea. i-o semna cu noi care-l vom ocroti
i…
serbarea pdurii.
Meterul se apuc grabnic de lucru. Haina de blan o color
cu ron-maron, iar la serbarea pdurii, ursul se dovedi cel mai
frumos. Nimeni nu era ca el, ci doar dintr-un col se auzi un
ronit. Cine? Ria-Veveria îi zâmbea prietenete. Oare cine era
frumosul-frumos? Nimeni altul decât ursul Mo-Martin. Pi nu?
Deci, atenie prini i cadre didactice:
- nu v descurajai copiii atunci când începei s aplicai
terapia prin poveste;
copilului;
- acceptarea i respectul s fie reciproc;
- gândii-v întotdeauna, cât „parte” v revine din
comportamentul necorespunztor al copiilor, toate acestea
avându-le în vedere, când asculttorul este copilul.
CAPITOLUL II
Compartimentri terapeutice
2.1. Specificul povetii terapeutice pentru copii
Copiilor le plac povetile, chiar dac nu au toate zâne i fei-
frumoi, pitici i zmei, dar foarte bine pot avea personaje de
vârsta lor, cu prietenii lor i de ce nu, bucuriile i necazurile lor.
De fapt copilul nu caut altceva în „buctria” povetii
terapeutice, decât pe sine, încercând s-i întreasc EU-L.
Imaginea, sunetul i desenul, completeaz povestea pe care
copilul dorete s-o asculte i la care el se raporteaz. El o alege.
Poate fi clasic i atunci „Ruca cea urât” de Ch. Andersen
câtig detaat în „topul suferinei”, sau nu reprezint altceva
decât privirea trist a colegului de banc atunci când, plin de
seriozitate i gravitate îl roag s-l protejeze, s nu se loveasc,
s nu se taie, s nu se zgârie, spunându-i atât de simplu: „Nu tiu
cât o s-i mai fiu coleg de banc, deoarece doctorii mi-au spus
c sunt infectat HIV. Nu te speria. Nu fac nimic, dar vreau s m
ajui s fiu, atât cât se poate, COPIL i pe mai departe”.
În aceste situaii i nu numai, povestea terapeutic trebuie
s fie un izvor atât de energie, cu precdere pozitiv, cât i unul
de bucurie în care evenimentele vieii s fie o cascad de culori
benefice celui în suferin.
Aa cum aminteam de-a lungul crii, povestea terapeutic
nu se poate explica, ea nu d nici soluii i nici verdicte, ci se
las îneleas de cel ce o înelege. E i normal ca cel clinic
sntos s nu reacioneze la fel cu cel bolnav. Unde sunt
experienele de via? Ce status avem i cât responsabilizm în
situaia creat? Greu de îneles atunci când nu poi înelege
pentru c nu te tii îneles. În acest repertoriu, copilul îi alege
povestea pe care o dorete el, cu personajul preferat, sau dac nu
o are, i-o poate scrie singur, moment în care apare amintirea ca
punct forte în întregul demers terapeutic pe baza povetilor.
Întrebrile, cei 5 W:
-cât dorete s-i aminteasc;
-cum dorete s-i aminteasc;
-când dorete s-i aminteasc;
-unde dorete s-i aminteasc;
constituie pilonii ce survin prin amintire, elementul de
creativitate i fantezia copilului, nevoit de a depi fazele
suferinei i durerii sale.
înelege i ajuta? Ne-am pus vreodat întrebrile lui? Am trecut
prin propria sa experien de via?
Maria Dorina Paca
Apstoare i responsabile întrebri, fapt ce duce la gsirea
unor puncte în care e necesar s se întâlneasc întru cooperare
interesul colilului i responsabilitatea adultului.
Astfel Faber A. i Mazslish E. (2002) susin cele apte
metode menite a-l atrage pe copil s coopereze atât la coal cât
i acas, iar în situaia de fa, fiind punctul în care cei doi,
COPILUL I ADULTUL trebuie s fie pe aceai baricad,
întelegându-se i acceptându-se reciproc. Deci:
1. descrie problema;
2. d informaii;
5. descrie ceea ce sini tu;
6. aterne pe hârtie;
Povestea obinuit sau nu, cuprins sau nu într-o carte de
poveti, poate deveni un punct de pornire în „a aborda” copilul
atunci când acesta nu se simte confortabil de a vorbi despre
sentimentele sale . În acest moment Mitrofan I si Buzducea D
(2002) remarca faptul c „O modalitate simpl, dar eficient o
reprezint tehnica celor cinci sentimente:tristeea, furia,
fericirea, frica i singurtatea. Este foarte important s nu se
anticipeze i nici s nu se sugereze rspunsul copilului. Se
Povestea terapeutic
urmrete consonana dintre comportamentul verbal i cel
nonverbal al copilului. O alt modalitate de a ajunge la sufletul
copilului este aceea de a concentra toate simurile acestuia
spre o activitate care s fie relevant scopurilor terapeutice
urmrite. Dac copilul întâmpin dificulti în exprimarea
verbal a ceea ce simte, se poate inventa o poveste în care el
însui s fie unul dintre actorii acesteia, oferindu-i posibilitatea
dezvluirii sentimentelor (anxietate, teama, îngrijorare, etc.). De
asemenea, se poate folosi un joc în care se pot implica
sentimente legate de pierdere i separare. Exist i copii care
au un alt mod de a simi pierderea i durerea, mai putin în
exterior i care nu cer ajutor în mod explicit, ceea ce mai
înseamn c nu vor primi ajutorul consilierului dac li se ofer.”
Din acest moment putem vorbi de o alt tehnic familial,
dezvoltat de Dreikurs (1974) cunoscut sub numele de
„rezolvarea mutuala a problemei”, deoarece i în cazul
povetii terapeutice, relaia dintre asculttor-povestitor ce pot
fi copilul-printele i nu numai, pot fi urmarii ase pai specifici
i anume:
exist o problem i se definete exact care este problema;
Maria Dorina Paca
2)-în al doilea rând, vor stabili dac sunt sau nu capabili s
înving împreun problema, formând împreun o echip, având
acelai inamic comun;
3)-în al treilea rând, const în stimularea folosirii de ctre
copii de întreaga energie i resursele de care dispun
4)-în al patrulea rând, rezid în implicarea tuturor în
rezolvarea problemei, inând cont de prerea, dorinele i nevoile
copilului, contribuind astfel la maturizarea i cresterea normal a
acestuia;
5)-în al cincelea rând, familia va supune la vot prerile i
soluiile discutate, pentru a selecta pe cea care a întrunit cele mai
multe voturi;
6)- în al aselea rând, dup ce s-a realizat un concurs într-o
anume direcie, se vor încuraja unul pe altul i vor devaloriza
lucrurile care ar putea sabota încercarea ce i-au propus-o”.
Finalul „colaborrii” va conta la scorul dintre punctele care
au dus la rezolvarea problemei. Reevaluarea apare doar atunci
când situaia gsit de cei în cauz, n-au rezolvat pe deplin
problema respectiv.
i toate acestea, spre cel mai sensibil moment creat în cadrul
realizrii terapiei prin poveste i anume stabilirea încrederii
copilului în adult, fapt important i realizat printr-o :
-comunicare bun de ambele pri
Povestea terapeutic
-informaie consistent, real i util;
Atunci, copilul va ti s recepteze i prin interme-diul
povetii, mesajul dintre propria boal sau simptomele agravrii
strii sale de sntate. De aceea, pentru a ti s preîntâmpinm
stri nedorite în receptarea mesajului de ctre copil, e bine s
stabilim în munca cu acesta, patru mesaje eseniuale i anume:
a)-nu exist sentimente drepte sau greite i chiar cele
despre care copilul se poate simi ruinat/culpabilizat nu sunt
comune i nici rezonabile;
c)-poate fi ajutat s lucreze cu sentimentele;
d)-nu exist modaliti corecte sau greite de exprimare a
sentimentelor, copii au nevoie s fie protejati de propriile
dureri/rni;
La toate acestea, tot punctat, în practic apare mult mai
pragmatic i coerent, Kellmer Pringle M (2000) ce surprinde în
cele zece comandamente legate de educarea unui copil, în
cazul nostru, din perspectiva dezvoltrii armonioase a
personalitii sale, atunci când beneficiaz de dragoste i
securitate, de experiene noi, de apreciere i stim, de
responsabilitate i autonomie:
Maria Dorina Paca
1 -oferii copilului o mare parte din timpul i înelegerea
dumneavoastr, jocul cu copilul, lectura sunt mult mai
importante decât un menaj bine fcut;
2 -copilul are nevoie de experiene noi i de comunicare
permanent, ceea ce-i asigur dezvoltarea spiritual;
3 -oferii copilului îngrijiri permanente, coerent iubitoare
ceea ce este de o importan fundamental pentru sntatea
spiritual, la fel cum alimentaia corect este esenial pentru
sntatea corpului;
4 -copilul va fi stimulat s se joace singur sau cu ali copii,
ceea ce permite explorarea, imitaia, construcia i creaia;
5 -atunci când eforturile copilului sunt încununate de succes,
el trebuie felicitat, apreciat;
6 -prinii trebuie s-i dea copilului responsabiliti din ce în
ce mai mari, deoarece simul responsabilitii se dezvolt prin
activiti practice;
7 -fiecare copil este unic în felul su, astfel c printele
trebuie s-i adapteze comportamentul la caracteristicile acestuia;
8 -atunci când nu suntem de acord cu comportamentul
copilului, manifestarea dezaprobrii trebuie s ina cont de
temperament, vârst i capacitate de întelegere a copilului;
Povestea terapeutic
abandonului; prinii pot respinge comportamentul copilu-lui dar
nu-i pot respinge propriul copil;
10 -prinii nu trebuie s atepte recunotin, deoarece
copilul nu i-a solicita naterea;
Dac analizm cele menionate mai sus, vom observa, în
cazul nostru, c el, copilul, pentru a avea cât mai mult timp o
stare de bine fizic i psihic, e absolut necesar a fi cunoscut,
apreciat, îneles, acceptat i crescut, în aa fel încat, atunci când
suferina i boala îi produc suprri, amelioarea i în cele din
nurm vindecarea sa poata veni i din implicarea într-un
tratament medicamen-tos i nu numai a psihoterapiei, în spe a
terapiei prin poveste, inând cont de unicitatea celui în cauz sub
toate aspectele dezvoltrii sale bio-psiho-sociale.
2.2. Specificul povetii terapeutice pentru aduli
Ar putea prea paradoxal pentru unii, faptul c i adultul
poate fi cuprins într-un program terapeutic bazat pe poveste.
Suportând alte rigori metodologice, povestea terapeutic este
aplicat cu bune rezultate i cerut de multe ori chiar de ctre
subiect (client) deoarece o consider mai aproape de sufletul su,
regsindu-se contient sau incontient n aciunea narrii.
Maria Dorina Paca
Fa de copil, impactul cu povestea este mult mai pragmatic,
el, adultul, trecând de cele mai multe ori totul prin prisma
contientului, rezultanta, chiar mai putin vizib la început,
„explodeaz” atunci când toate acumul-rile existeniale i
experienele sunt deja fcute.
Elementele de baz în terapia prin poveste la adult pot fi
considerate:
- optimismul;
consider neajutorat?
De fapt, la baza pesimismului st femomenul de
neajutorare îneles ca stare de lucru în care nimic din ce alegi s
faci, nu afecteaz ceea ce se întîmpl. Neputina voit apare
atunci când, venic te consideri neajutorat, iar depresia nu este
altceva decât consecina unei stri, privit din perspectiva unui
negativism total.
Dr. Seligman M. (2004) ce s-a ocupat mai bine de 25 de ani
de optimism (ca tiin a controlului personal) i pesimism,
meniona printre altele: „Atunci când sntatea cuiva las de
Povestea terapeutic
dorit este din cauza constituiei sale, proaste-lor habitudini
privind sntatea sau faptului c respectivul a venit în contact cu
prea muli microbi.
sntii noastre fizice un control personal mult mai bun decât
bnuim. De exemplu:
influenteaz sntatea;
- Optimitii au obiceiuri de îngrijire a sntii mai bune
decât pesimitii;
suntem optimiti
pesimitii;”
este ce gândeti atunci când euezi folosind puterea gândirii non-
negative . S schimbi lucrurile distructive pe care i le spui atunci
când ai parte de necazuri pe care viaa ni le rezerv tuturor, iat
cheia optimismului”, (Seligman M. -2004), fcând din povestea
terapeutic, înveliul formelor cognitive.
„Grupul int” a povetii terapeutice nu este doar adultul
bolnav fizic, ci i cel pentru care teama, neputina, frica, sperana,
iubirea, reuita, încrederea, sunt într-o furibund tornad,
deoarece el se caut i nu se gsete, elementul de reper fiind de
multe ori aproape inexistent.
pacientul, sublinia faptul c:„ Problema fundamen-tal cu care se
cofrunt majoritatea pacienilor este incapacitatea de a se iubi pe
ei înii, determinat de faptul c n-au fost iubii de alii într-o
periad crucial a vieii. În majoritatea cazurilor e vorba de
copilrie-când relaiile cu prinii ne cizeleaz modalitile
specifice de reacie la stres. Ajuni aduli, repetm aceste reacii
i devenim vulnerabili în faa bolilor, iar personalitatea noastr
determin adesea natura celor pe care le contrac-tm. Capacitatea
de a te iubi pe tine însui laolalta cu capacitatea de a iubi viaa,
acceptând fr rezerve faptul c nu va dura venic, îi d putina
de a-i îmbuntii calitatea vieii”.
De ce aceast remarc aici? Ea se datoreaz faptului c, prin
povestea terapeutic, adultul îi poate regsi propriul EU,
acceptând o situaie dat, dar i luptând pentru a se cunoate pe
sine. În acest sens, este mult mai important s învei s trieti
fr team, s fi împcat cu viaa i s accepi în extremis,
sfâritul, fiind acum momentul în care poate avea loc
Povestea terapeutic
eecului.
i poate, în acelai spirit al dr. Siegel B. În relaia
terapeutic pe baz de poveste, s pornim cu pacientul adult
bolnav clinic, de la cele patru întrebri fundamentale,
rspunsurile ce vor urma lor, canalizându-ne viitoare formul
terapeutic sortit reuitei:
1) Vrei s trieti pân la o sut de ani?
a)-instinctiv nu îi asumi responsabilitatea de a da valoare
întregii tale viei;
b)-sperana i teama sunt categorii ce te fac s priveti
prin prisma lor, viitorul;
2) Ce i s-a întamplat cu un an sau doi înainte de a te
îmbolnvi?
b)-poate determina o criz de identitate sau renunarea la
un vis drag din tineree;
3) Ce înseamn boala pentru tine?
a)-un element tabu;
invincibil, atunci pacientul are ceva de la care s porneasc;
Maria Dorina Paca
a)-îl ajut pe pacient s îneleag nevoile psihice pe care
s-ar putea s i le satisfac boala;
b)-scuza pentru un eec;
Din toate, adultul trebuie s învee s fie un supravieuitor,
iar povestea terapeutic poate fi primul semn spre o asemenea
cale de vindecare sufleteasc, „Ceea ce conteaz este prerea sa
despre propria persoan. Trebuie s gseti în via acel rol care
i se potrivete, dup care s renuni la a mai juca teatru: profesia
ta este acea de a fi” ne amintete Quentin Crips în piesa sa,
Funcionarul gol.
Eti tu, atunci când simi c i Dumnezeu este aproape de
tine, descoperind c spiritualitatea reprezinta capacitatea de a
gsi pacea i fericirea într-o lume în continu micare i de a
simi c propria personalitate este imperfect, dar acceptabil.
Din aceast stare de spirit, împcate decurg atât creativitatea cât
i aptitidinea de a iubi neegoist, ce merg mân în mân.
Acceptarea, credina, iertarea, pacea i iubirea sunt trsturi care
pentru fiecare din noi, pot defini la un moment dat,
spiritualitatea. Aceste caracteristici se întâlnesc întotdeauna la
cei ce reuesc s se vindece atât sufletete cât i trupete,
neuitând s adauge:
Cred în iubire-chiar i când ea nu se arat
Cred în Dumnezeu-chiar i atunci când nu vorbete”
Din acest moment, pentru adult, povestea terapeutic ajut,
deaorece el dorete acest lucru, o simte aproape de el, are nevoie
de a fi el însui, reconsiderându-se ca valoare uman.
2.3. Exercitiul premergtor povetii terapeutice
Am considerat absolut necesar în ideea de a nu bagateliza
tehnica terapiei prin poveste, de a puncta pe baza unor exerciii,
elementele care premerg aplicarea psihoterapiei de fa.
Adresându-se copilului i/sau adultului, acesta fiind
asculttorul, pentru atingerea scopului propus, povestea
terapeutic are nevoie de un preambul (exerciiu pregtitor), ce se
bazeaz atât pe particularitile de vârst ale celor în cauz cât i
pe dorina lor de implicare în actul terapeutic.
Exerciiul va urmri obinuirea copilului i/sau adultului
atât cu elemente de creativitate, de vizualizare cât i de
implicarea amintirii pe baza stimulrii senzoriale.
De menionat c, exerciiile ce vor urma, pot fi folosite cu
bune rezultate atât la copii cât i la aduli, important este de a
Maria Dorina Paca ine cont de obiectivul i sarcina de lucru pe care o indic
aciunea în fapt.
În acest caz, de un real folos ne este faptul c nu separm
cele doua elemente: creativitatea i vizualizarea, ci le
surprindem importana în comun, asa cum Day J. (1998) ddea
câtig de cauz, spunând: „Vizualizarea creativ reprezint
utilizarea deliberat a imaginaiei creatoare, aplicat activ în viaa
cotidian în scopul atingerii obiectivelor, al depirii
obstacolelor, al sporirii contiinei de sine i creterii în general a
calitii vieii.”
De fapt, folosirea vizualizrii creative cu copiii este mai cu
seam plin de satisfacii, fiind de obice aproape o a doua natur
pentru ei. Copiii au o nevoie fireasc i un talent deosebit pentru
jocuri creatoare i pline de imaginaie astfel încât, pentru ei,
folosirea contient a imaginarului nu presupune aproape nici un
efort, fiind un instrument firesc ce-i poate ajuta s fie echilibrai
i mai constieni de sine.
Folosit i în cadrul persoanelor cu probleme speci-ale,
vizualizarea creativ ajut la depairea unor situaii problem
ivite cât i a unor stri de hiperactivitate, hipersensibilitate i
incapacitate de concentrare, fcându-l mai ales pe copil s
creasc i s evolueza frumos i armonios, indeplinindu-i
potenialurile individuale.
Povestea terapeutic
vizualizrii creative. Subiectul (clientul) are nevoie s-i
aminteasc, amintirea fiind:
efectul benefic al povetii terapeutice.
Exerciiile-joc reprezint o modalitate de activitate creativ
ce poate fi îmbuntit i completat dup caz, de cei care
practic o asemenea tehnic psihoterapeutic, prin poveste i sunt
deschii actului creator.
i pentru ca în tot ce facem, dar mai ales în felul de a ne
cunoate, ajuta i accepta aa cum suntem, n-ar fi lipsit de
importan de a pleca de la „Parabola încperii albe” (Nuta A.-
2003).
totul este alb: podeaua, pereii, tavanul. O for miraculoas te
ine suspendat în aer, în mijlocul camerei. Nu se aude nimic, iar
Maria Dorina Paca tot ceea ce vezi, este un alb desvârit. Care ar fi experiena ta în
acest caz i cât de mult ai dori s se prelungeasc?
În cadrul acestei experiene, tii ceva despre tine? De pild,
tii unde te afli i de cât timp esti acolo? Eti înalt sau mrunel?
Eti rotofei sau slbnog? Eti un om bun? Eti un om ru?
Intrebri fr rspuns... Aceast experien nu-i permite s afli
nimic despre tine însui.
Brusc, viaa ta se schimb. Pe perete, nu se tie cum, a
aparut un mic punct negru. N-ai observat cum s-a ivit acel punct
acolo. Cert este c el exista. i, odat cu el, experiena ta se
lrgete.
Punctul este mai mic decât tine, prin urmare tu eti mai
mare decât el. Punctul este acolo, tu eti aici. Dei invizibil,
între tine i punctul de pe perete se ese acum o relaie. Aceast
relaie îi permite s te defineti. Începi s-i creezi o identitate.
Apoi, la fel de neasteptat, în camer apare un celu (un pui
de dalmaian), urmat la un interval scurt de o zebr. Habar nu ai
cum apar lucrurile astea. În sinea ta, te bucuri îns, deoarece, cu
ajurorul lor te poi cunoate pe tine însui. Fr altceva/altcineva,
tu nu tii cine eti. Tu i ceilali formai o pereche polar. Ai
nevoie de cellalt pentru a te defini, a te descoperi sau a te
cunoate”.
Astfel, sntatea i boala au nevoie una de cealalt, deaorece
boala este necesar pentru a afla ce este sntatea, iar
comentariul sau interpretarea sunt absolut de prisos, deoarece
fiecare dintre noi înelegem a avea sau nu nevoie de „parabola
încperii albe”.
i tot pentru a ne cunoate mai bine i a ne elibera de
„hainele unui rol ce ne strânge i nu ne face bine”, exist pai ce
ne ajut s depim momentul, mai ales când, actorul este un
copil. Faber A. i Mastish E. (2002) ne amintesc c în loc de a
eticheta un copil, mai bine:
• caut prilejul de a-i arta copilului o nou imagine despre
el insui;
•pune-l pe copil într-o situaie în care s se poat vedea
singur altfel;
• las-l pe copil s aud întâmpltor când spui ceva pozitiv
despre el;
• reamintete-i copilului realizrile lui anterioare;
• enuna-i sentimentele i/sau ateptrile;
povetii terapeutice.
exerciiile ce urmeaz sunt gritoare:
„Zânele tmduitoare”- un exercitiu ce-l ajut atât pe copil
cât i pe adult de a trece cu bine o vizit la medic sau s
minimalizeze durerea normal pricinuit de cretere (mai ales la
copil) vezi Day J. (1998). „Vezi înaintea ta poteca din natur.
Mergi pe ea i treci pe langa Copacul Necazurilor tale. Vezi dac
ai necazuri de atârnat azi. Apoi, continu-i drumul pe potec
pân ajungi la poarta grdinii. Ce poart frumoas este azi...
acoperit cu florile cele mai colorate i cele mai parfumate pe
care i le poi imagina. Trebuie s fie cea mai frumoas poart
existent! O împingi uor, deschizând-o, treci dincolo i te
opreti s admiri poarta care se închide în urma ta. Indepartându-
te de poart i ptrunzând în grdina ta, auzi un fonet. Te întorci
... i vezi câteva chipuri mititele care te privesc printer florile de
pe poart.
Apropiindu-te, vezi c ele sunt ale unor zâne micue, care
apar treptat dinapoia florilor i frunzelor. Mai întâi, se ivete
una...apoi, înca una... Înca una, pân ce vreo zece zâne plutesc
înaintea ta, fluturând din aripioare. Toate au baghete micue i
zâmbesc cald, binevoitor. Ele încep s cânte:
„Hai s-i artm ce putem face,
Ca s te-ajutm, dac eti trist.”
Povestea terapeutic
Te prind apoi de mâini i te poart prin grdin... Ajungi la
o plaj mic, izolat. Nisipul se simte moale, uscat i cald. Aici,
zânele îi cer s te întinzi confortabil. Ele se aeaz în cerc în
jurul tu. Eti relaxat i linitit i poi simi în inim dragostea
zânelor... Ele cânt:
„Dac eti lipsit de chef i plcere,
Baghetele noastre te fac bine pe loc.”
Sunt sigur c exist un loc în care i-ar plcea s te simi i
mai bine... Poate c i-ar plcea sa fii rsfat de zâne...
Mulumindu-le zânelor i prsindu-le, tii c vor fi întotdeauna
acolo, dac vei avea nevoie de ele...aa cum va fi i grdina ta”.
not: -subiectul va sta relaxat, cu ochii închii, iar vocea
celui ce vorbete este linitit, înceat i personali-zat;
-exercitiul se poate adapta, omitând sau adugând noi
momente, acest lucru depinzând de subiect (client);
2) Activitatea creativ ce urmeaz vizualizrii creative, va
direciona energia acumulat i va facilita cunoaterea temeinic
a subiectului (copil sau adult). Ea ne va ajuta s-i creem
subiectului un echilibru între lumea interioar i cea exterioar,
conectând activitatea cu concentrarea i înelepciunea interioar.
În acest context, activitile creatoare alease în concordan cu
trebuinele copilului sau adultului, devin momente de o deosebit
Maria Dorina Paca intensitate a energiei i gândirii pozitive, atât de necesar celor
aflai în suferin.
realiza chiar activitatea creatoare, practic de grdinrit. Astfel,
gradinritul poate fi abordat la scar mai mic sau mai mare,
având ca punct de plecare, plantele de apartament i terminând cu
o adevarat grdin (de zarza-vat, flori). Dac vremea permite, se
poate lucra chiar i afar, ceea ce mrete potenialul creator al
vizualizrii.
Deoarece subiectul urmrete a folosi povestea terapeutic,
desenul/pictatul ca activitate creatoare îi va face bine i se poate
realiza în aer liber atunci când timpul permite. Important este
(dac activitatea se desfsoar în aer liber) s deseneze/picteze
tot ce vede, adugând apoi, dac dorete, ceea ce a aprut în
timpul vizualizrii creative. Pozitiv este faptul c, în felul acesta,
desenul final devine o intreptrundere de realitate i imaginar,
putând fi un exerciiu important în dobândirea echilibrului.
Am putea aborda activitatea creatoare i din perspectiva
desenatului în paralel, finalizând spectrul cu, scrisul.
Desenatul în paralel se prezint ca o activitate creativ la
care particip dou persoane: terapeutul si copilul/ adultul. Cei
doi vor sta fa în fa având între ei, pe podea sau pe mas (se
alege locul cel mai convenabil), o coal mare de hârtie. Cei doi
Povestea terapeutic
încep s deseneze (s improvizeze) fiecare din captul su. În
timpul desenului se poart o discuie uor dirijat despre cele
simite în timpul vizuali-zrii creative i nu numai. Dac nu
deranjeaz i muzica poate fi admis în activitate ca fundal,
meninând o atmosfer cât mai fireasc i mai relaxant. La un
moment dat, vor exista puncte în care cele dou desene (sau
desenele) se vor contopi, urmând ca de comun acord s le unesc,
formând un singur desen. Interesant este de urmrit modul în care
ele devin un singur desen, cât i implicarea termenilor senzoriali,
mai ales cei kinestetici în completarea activitii creatoare
realizate.
Scrisul obinuit ca o activitate mai ales pentru copiii mai
mari poate aprea în aceste momente de pregtire, ca foarte
important. De aceea, lsai-l i pe copil sau adult s scrie scurte
relatri, poezii, eseuri, ajungând, de ce nu, la o povestire ce se
poate întâmpla pornind chiar din interiorul vizualizrii, apreciind
cele relatate i evitând a face aprecieri critice.
Aa cum aminteam anterior:
(vizual, auditiv, gustativ, olfactiv i kinestetic) este absolut
necesar în meninerea interesul pentru poveste (eveniment), ct
i în declanarea unor comportamente menite a aduga un
element pozitiv, terapiei aflat în derulare.
Maria Dorina Paca
totul, reuind a se exterioriza, lsând incontientul s-i dezvolte
i valorifice toate mecanismele. Se poate crea o varietate de
exerciii-joc care s antreneze amintirea senzorial, unele putând
avea i forma: (dupa Kende B.H.-2000)
a) Auditiv
-primul -Eu aud fluierul locomotivei i îmi amintesc de o
gar...
-al doilea (continu de unde a rmas primul)-Gara m ducea
la un drum ...
-al patrulea-Îmi amintesc c am czut din cireul din
grdin i ...
-al cincielea-M-am lovit atât de tare, încat n-am mai tiut
nimic de mine i ...(jocul poate continua pân se ajunge s se
descopere „drama” unuia dintre ei(cauze, efect, consecine)
Stri ca:teama, angoasa, frica, incertitudinea, instabilitatea,
anxietatea, pot s se contureze în asemenea momente.
atenie!-jocul poate declana i elemente de creativitate
gândire pozitiv, fiind de fapt locul de unde: sperana,
Povestea terapeutic
înelegerea, rbdarea i acceptarea au putut porni sau pot porni în
continuare.
Jocul ca i primul face apel la amintirile auditive, fcându-l
pe subiect s asculte ce se aude în jurul su (pai, zgomote,
etc.) i s se raporteze la ele, dându-le sau nu importana ce o au
pentru el. Exerciiul-joc creaz o atmosfer în care subiectul este
rugat s rmân pe toat durata „auzirii” cu ochii închii.
b) vizual
pereche de înclminte (pantofi, sandale) pe care nu le mai
folosete i s le picteze amintindu-i la vederea lor o
întâmplare plcut sau nu. Dac refuz acest item, se poate porni
o discuie legat de „uitându-te la papucii acetia, îi dai seama c
ai crescut? Cum?” i tot demersul relatrii poate porni de la
aceast prezentare.
vizuale, subiectul este rugat s-i îmbrace (dac-i mai sunt bune)
hainele acum vechi, dar de care îl leag amintiri plcute sau
neplcute, relatându-le. Nu intervenim, lsându-l singur s aleag
ce dorete s ne prezinte, urmând ca în cele din urm s apar
relatat i amintirea dureroas.
5)- Îi spune ceva ? -Subiectul/subiecii pot primi câteva
produse s le guste, printre ele fiind cele care dau o senzaie de
plcere (dulciurile) sau de refuz (acriturile), urmrind
îndeaproapre mimica feei, cerându-le a relata ce amintire
gustativ plcut sau nu, au declanat produsele gustate. Reacia
total de refuz, în cazul celor negative, atenioneaz asupra
impactului emoional avut asupra subiectului i dorina de a nu
vorbi despre ele, nedorind ca ele s declaneze aceleasi senzaii.
d) olfactiv
6)- Îi place mirosul?- În faa subiectului sau a subiecilor
sunt asezate mai multe obiecte. Ele trebuie s declaneze
amintiri olfactive prin mirosirea lor (fructe, flori, haine,
parfumuri, înclminte, etc.). Relatarea care urmeaz, mai scurt
sau luând forma unei povestiri, va aduce un plus de cunoatere a
subiectului, cât i o implicare a acestuia în tratamentul terapeutic
pe baz de poveste.
subiecilor va exista o cutie plin cu medicamente. Rugat/ rugai
s le extrag i s le miroase, ele vor declana nite amintiri
olfactive . Fiecare va fi rugat s povesteasc despre „ce-i spune
mirosul?” „îi place?”, „nu-i place?”
Povestea terapeutic
Interesant i de luat în considerare este motivaia alegerii
unui medicament sau altul. În cazul în care nu este ales nici un
medicament, vom considera frustrarea sau anxietatea prea mare,
lsând ca un timp subiectul/subiecii s relateze despre mirosul
de medicamente.
e) kinestetic
8)- Recunoti? -În faa subiectului (va avea ochii legai)
sunt aezate pe o mas, mai multe obiecte. Este rugat s le
identifice pe toate dac poate prin pipit i s-i aminteasc un
fapt sau o întâmplare legat de obiectul respectiv.
9)- Te cunoti? -Subiectul este întrebat dac îi cunoate
corpul. Dac da, atunci este rugat s-i aminteasc ceva dureros
sau plcut despre o anumit parte a lui, atingându-se . În acest
moment se pot declana secventele dureroase aprute în
momentul aplicrii unui tratament medical (radiere, ghipsare,
operare, etc.). Se poate întâmpla ca în cadrul acestui joc,
subiectul s protejeze o anumita parte a corpului, implicaia
psihologic fiind deosebit.
de 5 ani:
- Îmi aduc aminte c am mers cu mami i tati sp
cumprm un radio nou.
- Îmi aduc aminte de trenurile care trec pe lâng casa
mea.
- Îmi aduc aminte de desenele animate la care m uit.
2.- la nivel de 3-5 ani „Ce se aude?” (imaginar).
- Îl aud pe Mo Crciun;
- un sac;
- un lup;
- a czut un stâlp
- pasul unui uria
- cineva nervos bate la u
- tata s-a certat cu mama i ea a spart o farfurie
- când vine tata de la serviciu i trântete ua
Povestea terapeutic
4.- clasa a IV-a-sun soneria anunând pauza iar copilul îi
amintete c:
- Trebuie s mnânc sandviciul cel mare pus de mama;
- Diana nu vrea s se joace cu mine;
- Pot s msor alunul pe care l-am sdit în curtea colii.
5.- vârsta 5-7 ani-se aude „Of! Of!”-Era
- o feti care era tare trist …
- i care plânge …
- c n-o vzuse demult.
linfuri.a reieit faptul c:
- este dulce i-mi place
- m gândesc la ciocolat
- m gândesc la bunica ce-mi face cltite
- c m dor dinii.
- c am vzut o albin
- c vin albinele
- c nu îneap dac nu eti cuminte
- c ne poate mânca mierea.
8.-vârsta 3-4 ani-Când gust o lmâie simt c:
- este acr
- am but suc
9.-vârsta 3-5 ani-Când mnânc banane cu arom de cpuni
îmi amintesc c:
- era grdina bunicii;
- c m dor dinii;
- voi pleca în Spania.
- De bunica atunci când cocea pâinea în cuptor i afar
ploua tare i în cas era cldu.
11.-vârsta 4-5 ani-Îi place mirosul crenguei de brad?
- Da, deoarece e verde i are miros plcut. Tata le aduce în
brad acas, iar în camer miroase a proaspt.
12.-vârsta 3-5 ani-Când miros hameiul îmi amintesc de:
- florile din curte
- ceaiul de tei
- mucata de la bunica din geam
- berea pe care o bea tata.
D. vizual:
13.-grupa mic-mijlocie-Csua
- îmi amintete c bunica are o csu unde eu m joc cu
pisica i cu calul i cu porcul. Cel mai mult îmi place s m joc
cu pisica c ea nu fuge, dar puiorii fug de mine.
14.-cuvântul „scar”-îmi amintete c :
- m-am urcat i am czut, iar sora mea a râs de mine
- nu pot s urc i atept s fiu ca mama i tata
Maria Dorina Paca
- las oamenii s urce.
- muc
- are coad
16.-3-4 ani-„globul”-îmi amintete c:
- vine Mo Crciun
- a adus mami bradul în cas i a venit zpada
- o iubesc pe mami
- tata a uitat s cumpere bradul i Mo Crciun n-a venit
la mine
a corpului tu …
Povestea terapeutic
- La bunica am alunecat pe scri i m-am lovit la fund i
m-a durut foarte tare de nu am putut s m aplec la raftul cu
jucriile mele preferate.
- am fcut „accident” în dulap
- m-a lovit sora peste el
- mi-a curs sânge
- s-a bgat mama s m apere.
19.-vârsta 4-6 ani-Poziia aceasta îi amintete de ceva?
- capul meu este aplecat
- piciorul este în fa
- mâna este pe cap
- c e aspru
- c e zgronuros i cldu
- c e îneptor
Maria Dorina Paca
C Amintirea dublat de fantezie declaneaz prin
exerciiu-joc, elementul de creativitate. Tot dupa Kende B.N.
(2002), voi prezenta câteva exemple:(toate jocurile sunt destinate
grupului).
Nararea are loc în lan, fcând posibil prezena fiecrui
subiect (copil sau adult) la desfurarea jocului. Primul subiect
va lua un obiect ca s ajung la tine, urmatorul îl ea i el adaug
propriul obiect, pân la urm ultimul din grup trebuie s tie tot
cu ce au venit ceilali cât i motivaia lor:
-primul subiect:
-Eu vin la tine mâine cu o valiz plina cu fotografii si
-al doilea subiect:
-i eu vin mâine la tine, cu valiza plina de fotografii
fcute acolo, în tabr, mai iau i-o saco cu niste haine ce ne
trebuie pentru carnaval, dar mai aduc i-o minge ca s.... i
exercitiul-joc continu, putând „aluneca” atât spre partea pozitiv
a unor întâmplri sau relatri, cât i pe elementul de surpriz
neplcut, disconfortul declaându-se instantaneu.
implicarea personal a fiecrui subiect.
2)-Când ajung la tine ce-o s fac?
În cadrul acestui joc, fiecare „combin” relatarea cu
micarea: O s ajung la ua casei tale i-o s sun (arat micare)
i-o s atept apoi (i cel de-al doilea continu) o s zâmbesc
(face micarea) mamei tale care m invit înuntru tiind cine
sunt. Dar, (urmeaz al treilea), eu nu intru fr s m terg pe
picioare (arat micarea) s-mi iau bagajul (îl ridic) i ...jocul
poate continua pân în momentul în care o aciune va declana o
anumit micare ce se motiveaz într-un fel sau altul prin
comportamentul ales. (exemplu-rmân în picioare pentru c sunt
ambliop i nu vd scaunul, nu vorbesc, deoarece m bâlbâi, etc.)
Fantezia se poate combina foarte bine cu amintirea în
urmatorul joc:
1) Locuina bunicii, unde, pe baza termenilor senzitivi i a
amintirilor din acest caz, subiectul (copil, adult) va trebui s
descrie locuina bunicii, trecând prin: gar sau nu, drumul de la
poart la cas, încperile, etc.-minorul cât i toate pot edifica i
anotimpul în care este vzut locuina bunicii, motivându-se
alegerea respectiv.
Dintr-o alt perspectiv, exerciiul-joc surprinde implicarea
emoional a subiectului cum ar fi cel în care acesta, dintr-un
Maria Dorina Paca numr oarecare de obiecte, trebuie s-l aleag pe acela cu care a
trit cel mai plcut sau mai trist moment, sau care îl leag de
el, relatând apoi cele întâmplate (exemplu-am ales salvarea c e
frumoas, dar n-a mai vrea s urc în ea pentru c ... i povestea
continu personalizat).
…Cic se povestete c odat, pe ...
...Cic se povestete c odat, pe un drum de ar...
...Cic se povestete c odat, pe un drum de ar,
trecea o cru plin de ....
1.-Dac mâine vin la tine …
- a dori s ne jucm, iar la plecare i-a împrumuta o
jucrie
- i-a arta camera mea
- te-a servi cu prjituri
- te-a conduce pân la poart.
2.-Dac i-a spune c bunica …
- m las s merg cu ea s cutm oule în cuibar
Povestea terapeutic
- m iubete
- Îmi face prjituri
- m joc pe calculator
- m uit la televizor
- m joc în camera mea fr s fac glgie
- Îmi este fric i-o sun pe bunica s vin la noi.
4. Dac auzi „buf”
- prietena mea a czut
- tata d din picioare
- Dani sare în ap
- Mo Crciun bate la u:buf, buf
- eu când eram mic am czut în fund i am plâns
- o bomb
- se rupe un scaun i se sparge
- au, m lovete.
Maria Dorina Paca
târziu. Din „Jocuri terapeutice” de Benga O. (2002) m-am oprit
asupra celui legat de ...povestea terapeutic.
Jocul „Sunt povestitor” (p. 42)
Descrierea jocului:
Se d un început de poveste pe care copilul este rugat s o
continue, spunându-i-se c el poate fi povestitor i poate
compune singur poveti (dac ne jucm cu un copil care tie s
scrie îi spunem c el poate fi autorul, iar dac nu tie s scrie îi
spunem c el va compune povestea iar noi o vom scrie în locul
lui, ca s poat fi citit i altor copii).
Începutul dat se stabilete în funcie de anumite stri pe care
bnuim c le are copilul i dorim s ni le clarificm mai ales în
cazul unor boli este foarte important s îl facem pe copil s ne
comunice ce simte. „Sunt trist pentru c...”
„Un copila de x ani (se folosete vârsta copilului), cu pr
brunet i ochi albatrii (personajul poate s se asemene fizic cu
copilul) a pornit într-o zi de primvar spre...”
Argument psihologic:
Faptul c i se d copilului posibilitatea de a fi poves-titor
sau scriitor, constituie un important factor de valori-zare, de
Povestea terapeutic
apreciere a copilui, care va contribui la creterea stimei de sine a
copilului, adic a prerii pozitive pe care el o are fa de propria
persoan. Povestea compus de copil reflect un mesaj intern al
acestuia, anumite dorine, gânduri, nevoi, inclusiv cele asociate
sau provocate de boal. Începutul dat ne ofer posibilitatea de a
controla informaia pe care dorim s o obinem de la copil
deoarece a fost ales în funcie de ceea ce dorim s ne clarificm
De urmrit:
- fluena ideilor;
persoane cunoscute de copil;
- tonalitatea vocii în general i în funcie de per-
sonajele care vorbesc;
dup terminarea acesteia;
Ne apropiem de finalul perioadei de pregtire prin exerciiu,
cu paii de pornire spre naraiune. În acest caz, sunt de remarcat
i exerciiile premergtoare care urmeaz:
a) - Subiectului (copil sau adult) i se cere s se rezume la
trei cuvinte cheie care s stea la baza unei poveti i s le
foloseasc în coninutul acesteia:
pregtirea prin corelarea dintre imagine i cuvânt (narare i
exprimare grafic). I se cere subiectului s realizeze un desen cu
nou (9) elemente pe care le primete de la terapeut i care
obligatoriu s se regseasc pe foaia de expresie. Acestea sunt:
-prbuire;
-sabie;
-adpost;
-o persoan;
Dup ce compoziia este terminat, subiectul (copil sau
adult) este rugat „s spun povestea” care st la baza desenului
i prin care s interpreteze cele exprimate.
În acest mod, ca într-o spiral, terapeutul poate începe
programul prin care subiectul va face terapie prin poveste,
Povestea terapeutic
solicitându-i primul pas prin terminarea unei... poveti
terapeutice. Dup trecerea i a acestei „probe de foc”, cei doi
fiind pregtii-asculttorul i povestitorul, terapia trebuie s
înceap având acceptul cât i dorina de reuit.
i ...Poveste neterminat
mnânc cu poft.
-Atunci, termin-mi povestea.
-Care poveste? fcui eu mirat, lsând mrul din mân.
-Cea cu mrul! Doar tu l-ai luat pe cel mai gustos. Hai,
spune!
Nu tiam ce poveste s-i mai spun Liviei. O priveam
speriat.
-Stai, nu te necji. Te ajut eu. Îi spun începutul:
„Din pom czur trei mere:
unul era al meu,
i cel mai gustos,
rmâne pentru cine termin povestea.”
Când te-am vzut c-l iei pe cel mai gustos, am tiut c-o s-
mi termini povestea. Te ascult. Începi?
Maria Dorina Paca
Ochii Liviei preau o poveste. Oare unde o pusesem? Ce?
Povestea! Ajut-m s-o gsesc. Cum? E la tine în palm? Ce
bine!
Era pe vremea...
sentimente
Aa cum s-a desprins de pe parcursul pân în acest moment
al crii, cât i în continuare, povestea terapeutic presupune o
anumit flexibilitate a ei care-i permite a valorifica la maximum
anumite stri, triri sufleteti, sentimente, toate aducând în prim
plan, experiene de via cât i modificri comportamental
atitudinale ale subiectului fie copil sau adult.
Nu reprezin nici o dificultate în abordarea povetii
terapeutice, faptul c nu are întotdeauna anumite „tipare” dupa
care s fie creat. Ea nu dorete tipare, ci impact pozitiv asupra
subiectului i de aceea, abordarea ei este i va fi atât de diferit.
De ce? În primul rând pentru c trebuie s plac i s suscite
interes, în al doilea rând s-l implice direct pe asculttor în
poveste, iar în al treilea rând s nu fie lung, mergând de multe
ori pe ideea „scurt, concis, clar i cuprinztor”.
Povetile terapeutice ce vor urma (18 la numr), vor
identifica momente privind strile i sentimente ce necesit a fi
abordate diferit, fiind necesar cunoaterea cât i implicarea lor,
de ctre subiect, fie copil i/sau adult.
Povestea terapeutic
înelegerea, acceptarea, rezolvarea de probleme i trsturi
temperamentale, teama de a nu grei, dup cum urmeaz:
3.1.1.-Bucuria
Într-un orel de munte, pe o strdu linitit, locuia un
vestit croitor. Toate animalele pdurii îi comandau hainele la
atelierul su.
Aa s-a întâmplat c, într-o zi apru în ua atelierului, ursul.
Era tare suprat. Nu se putea prezenta la serbarea pdurii, pentru
c, n-avea haine.
Meterul croitor îl privi pe deasupra ochelarilor. Oare ce
haine s-i fac? Din blan? Cât de clduroase s fie? Dar, mai
ales, s nu semene cu a altuia din pdure. S fie verzi? Nu se
poate! Nu l-ar vedea nimeni prin poian. S aib pene? Ce-ar zice
psrile? Greu de fcut!
-Ce faci metere? întreb ea sprgând o nuc. Suprat?
-Pi uite. M ateapt ursul pdurii i nu tiu ce hain s-i
cos pentru serbare.
Maria Dorina Paca
Doar o clip fcu Ria-Veveria ochii roat. Parc ar fi
cutat ceva. Lu apoi foarfecele meterului croitor i iei grabnic
cu ele pe u.
Meterul privi mirat în urma ei. Oare unde se dusese? i-i
luase i foarfecele! Se uit la ceas. Cucul se pregtea s cânte, dar
mai repede auzi clopoelul de la u.
Intrând, Ria-Veveria rsturn pe masa meterului, tot ce
inea-n lbue i zise:
-S-i croieti hain de blan moului. Culoare s-i dai dup
coaja de nuc, frunza toamnei, petecul de scoar de copac i-un
smoc de pr din coada mea. i-o semna cu noi care-l vom ocroti
i…
serbarea pdurii.
Meterul se apuc grabnic de lucru. Haina de blan o color
cu ron-maron, iar la serbarea pdurii, ursul se dovedi cel mai
frumos. Nimeni nu era ca el, ci doar dintr-un col se auzi un
ronit. Cine?
frumosul-frumos? Nimeni altul decât ursul Mo-Martin. Pi nu?
Povestea terapeutic
2. otronul
- Joci otron?
- Pe neon?
- Ha! Ha! Ha! Uite aa!
Acum, am învat i eu poezia. Dac este poezie sau nu? N-
a putea s tiu, dar domnioarele mele din bloc:
Ina-Nina i Alina
Dori-Flori i Andori
joac otron de cum îi culc ppuelele, ziua în amiaza
mare.
bine! Atunci tii ce-i otronul. Începe aa:
Un mr, Dou gutui La urm
o par, i-un pui dou ciree
i o castan. de alun. adun.
Maria Dorina Paca
i-apoi, m-ntorc într-un picior, iau piatra de ap în mân
s-ncap i pornesc pe drum domnesc cutând:
Doi ochi, o gur pereche,
un nas, o mân
Ura! tiu i otron! Da pot i cu figuri:
„Iau un licurici i-i servesc limonad,
Stau într-un picior i-atept un mr s cad.”
Nu tiu dac se fac campionate de:un mr, o par i o
castan, adic de otron. S-ar vedea i domnioarele mele la
televizor. Aa, iar îi culc ppuile devreme. Da, pe ele de ce nu
le înva nimeni otron?
Uite! Acum, tiu i eu otron în cuvinte i creion.
3. Albastru
Deasupra de casa noastr, e albastru.De unde vine albastrul?
Ei bine, nu de la cer, ci de la mare. Da, e bine. Acolo, se spune c
s-au întâlnit nu i dragostea. i-atunci, cei muli care erau acolo,
au vzut casa fr acoperi de albastru. i-au rugat-o pe mare s
le împrumute un val.
Povestea terapeutic
-Nu, a spus cerul.
-Ba da, fcu valul. Din dragoste pentru oamenii cei muli ai
casei. Tu de ce nu tii s fi albastru i vesel?
Nu-l mai lua pe NU în braele-i de nori i arat-i
DRAGOSTEA.
Se spune c de atunci, cerul posomorât înv s fie
ALBASTRU i de câte ori st deasupra valului i de câte ori
întâlnete privirea lui, e mulumit.
Acum, e bine cci a învins DRAGOSTEA de oameni.
3.1.2.-Sperana
-Ocrotete-m ! Nu m clca! se auzi un glas subirel.
-Cine a vorbit? întreb Ionu din grupa mare privind în
jur.
-Eu, firul de iarb, îi rspunse acelai glas subirel.
Doar atunci, Ionu observ ca era gata s calce iarba i
florile din parc.
”Cic, într-o împrie tare demult, tria o femeie
priceput la esut. Aa se fcu c, împratul o chem la împrie
dându-i s ese un covor din flori i raze de soare. Courile o
ateptau lâng rzboi, doar razele de urzeal lipseau. De unde s
le ia? Vzând-o necjit, soarele împrumut femeii raze i
Maria Dorina Paca acestea se i apucar de esut. Galbene cum erau, începur s-o
ard la degete pe estoare. i, ca s le astâmpere focul, femeia le
stropi cu ap limpede i albastr c