Coordonatorul senei Antropologie este Nicu Gavriluld

Andra Samson este filolog qi antropolog cu o aplecare speciald pentrunaratologie, absolvind studii aprofundate la Univesitatea Bucuregti, Facultateade Litere, Studii Culturale - Etnologie, Aatropolbgie Culturald qi Folclor pilector la Fundalia Calea Victoriei unde susJine cursuri despre rolul poveqtii indinamica sociald a prezentului, scriere creativd, precum qi pe diferite temeantropologice. Este consultant in comunicare, trainer pi facilitator pe teme decomunicare in sfera afacerilor, cu o pasiune continud pentru aplicarea nara{iuniiin contexte multi-disciplinare precum storytelling in business, public speaking,culturd qi dezvoltare organizalionald, advocacy, comunicare institulionald, bran-ding. Din 2013 este gi blogger - www. povesticumiez.com - in care public[proz6 scurtd.

Andra Samson, Povestea Si sacrul. Cdutarea serxului in dinamica sociald aprezentului. O privire anfropologicd

@ 2019 Institutul European Iagi penhu prezenta edijie

INSTITUTUL ELIROPEANIaqi, str. Grigore Ghica Vodd nr. 13, O. P. 6, C.P. 1309euroedit@hotmail.com.; www.euroinst.ro

Descrierea CIP a Bibliotecii Nafionale a RominieiSAMSON,ANDRA

Povestea pi sacrul: ciutarea sensului in dinamica sociali a prezentului :o privire antropologici I Andra Samson; pref. de Mario Barangea. - Iagi:Institutul European, 2019

Conjine bibliografieISBN 978-606 -24 -02s3 -2

I. Barangea, Mario (pref.)

7

Reproducerea (pa4iald sau totald) a prezentei cdrli, frrd acordul Editurii,constituie infiacliune gi se pedepseqte in conformitate cu Legea nr.81 1996.

Printed in ROMANIA

ANDRA SAMSON

POVESTEA $I SACRUL

Cdutarea sensului in dinamica sociald a prezentului.O privire antropologici

Prefald de Mario BARANGEA

INSTITUTUL EUROPEAN2019

CUPRINS

PREFATA / 9IN LoC DE INTRODUCERE / 13

UN POSIBILARGUMENT / 19

De ce ne plac povegtile? I 19

Poveste - mit: confluenle gi distinc[ii I 22

MITUL_ CADRE TEORETICE SELECTIVE / 33

Perspectiva etnologicd / 33

Perspectiva filosofici qi a istoriei religiilor I 37

Interpretarea psihologicd amitulfi I 43

POVESTEA - CIRCUMSCRIERE ETNOLOGTCA I 49

Cum se nasc povegtile? I 49

Mit qi poveste: o suprapunere imperfectd I 54

Universaliile poveqtii -raportareala athetip I 6lEroul. Relalia cu eroul. Cil5toria erotlJui I 67

NEVOIA DE POVESTE - INCERCARE DEPROBLEMATIZARE / 75

De ce ne intoarcem (ritualic?) la poveqti? / 75

Nevoia de semnificalie I 79

Raportarea la sacru prinmit I 84

Povestea ca ieqire din timpul istoric / 88

Caracterul vindecitor al povegtii / 91

POVE$TI DE TOATE ZTLF-LE. _ CINCI INCURSIUNI / 97

Povestea ca iegire din timpul istoric / 100

Reinterpretarea figurii eroului / 107

Povestea ca adevdr. Realitatea neficfionalizatd l lI0Povestea nu moare / 111

CONCLUZT / II5Interviu cu RucsandraPop lllTInterviu cu Manuela Martin I 143Interviu cu Alex Fifea / 159Interviu cu Despina Naghi / 177Interviu cu Monica Radu / 203

MULTUMTRI t2t7BIBLIOGRAFIE I2I9

Prefald

MitulArb ores c enla interPretdrilor

Din fericire, mitologiile nu qtiu s[ se mineralizeze dog-

matic in formule sterpe sau lesne repetabile. Mitologiile, oricdte

ar fi ele gi oricum qi-ar gdsi o formi, sunt vii qi in continu[schimbare. Pentru cd substanla lor e aceeaqi cu cea a imagnsie|iar imaginalia qtie sd se migte prinffe straturile cosmosului qi ale

sufletului uman aqa cum gdndul mbsurat de raliune nu o poate face.

Nedumeriri elementare, interogalii primare, setea de se

cunoaqte pe sine qi lumea in care locuiegte - tot atAtea atribute,

aldturi de nenumdrate altele, care dau consisten![ gdndului omului,

neodihnei sale, limitelor cu care iqi investegte condilia. Toate aceste

ingijordri, obsesii sau, cAteodati, bucurii qi senindtili se strdng incluqul unei emolii de sintezd a cdrei expresie se nume9te

,,m;rthos". Sursa mitului nu poate fi doar intelecful cercet[tor, ci

intreaga psihee, propulsatd instinctual spre obdrgia lucrurilor. Omul

mitului triieqte intr-un cosmos a cdrui substanli e povestea. El (iqi)

va povesti neincetat lumea qi lucrurile din ea, pe sine qi pe cei care

nu mai sunt, pe zei qi pe eroi. inviluirea existenlei in poveste

confine de fapt misterul unui ,,a fi" Qate nu are de a face doar cu

g0ndirea religioasd sau doar cu o zon[ a istoriei intelectuale ce se

raporteazd fhr6 rest la apaitia ralionalitafli' Mitul, ca formd

seminali a culturii umane, ca nucleu al spiritualitafli din toate

timpurile gi de pretutindeni, interpreteazd Si teinterpretreazd frrd

Mitul - cadre teoretice selective

Perspectiva etnologici

inainte de analizarea miturilor qi a funcliei acestora,

L6vi-Strauss considerd ci avem de-a face cu o problemi de

naturb metodologic[. Mai precis chestiunea nu tezidd inimpdrfirea in subdiviziuni pentru rezolvarea problemei, conformprincipiului cartezian, intrucdt temele se inmullesc la infinit. Ca

atare, unitatea mitului apare mai curdnd ca o proiec,tie care nureprezkrtd neapdrat o stare sau un moment in manifestareamitului.1 Ldvi-Strauss propune termenul de anaclazd asociat

analizei miturilor, in sensul in care asociazd atdt r efraclia tazelor,cdt qi reflexia acestora - diferenla fald de gdndirea rafional6 fiindcd gdndirea mitici nu cautd sd ajungd la sursd, deoarece miezuleste virtual. Suprapunerea mitului cu obiectul insuqi cu care

formeazd o imagine identicd este doar o o dimensiune multiplS,intrucdt mitul evolueazdpe alte planuri.

Caracterul nemuritor al mitului este surprins in modparticular la L6vi-Strauss atunci cAnd susline cd doar in cazul incare o populalie este pe cale s5 se stingd fizic sau moral, ar ptfieaexista posibilitatea ca mitul si moar5. Pornind de la credinfa cispiritul uman apare manifest p6nd in miturile sale, atunci cu atdtmai mult apare peste tot. In aceeagi not6, consideraliile cu privire

t L6vi-Strauss, Claude, Le cru et le cuit, Mythologiques 1, Plon, Paris,

1964, loc. 155.

JJ

POVESTEA $I SACRUL

la asemuirea mitului cu muzica in sensul utilizdrii unui limbaj nuneapdrat linear este un aspect la care Ldvi-Strauss invitd in,,My,thologiques 1", in care face o punte de legdturd intre mit qiopera muzicald gi in care similitudinile cad in sfera unui limbajcare transcende limbajul arliculat, in care dimensiunea tirnpuluieste eludatd. Ideea este reluatd ma.t Idrziu2, cdnd sub aspecfuldificultdlii de infelegere a mitului in totalitatea sa, lucru careteoretic sperie, tindem sd infelegem sub dimensiunea secventialda evenimentelol cAnd in realitate acestea apar legate intre ele giin momente diferite ale mitului. Pornind de aici, apare din nousimilitudinea decriptdrii in termeni orchestrali, in care parlituratrebuie vdzutd in ansamblul qi in organicitatea ei, nu notd dupdnota. Corolarul acestei teorii este valabil qi poeziei qi picturii, depildd, unde antropologul structuralist francez radiografiazd,rninulios limbajul similar utllizat de celelalte doud arte. intre mitgi limbaj, acesta pune un semn de egalitate in sensul identificdriireciproce mitul este limbaj care se (re)trdiegte pe sine, in felulacesta reinnoindu-se de fiecare datd, rdmAnAnd totuqi neschirn-berte elementele primordiale.

Deparle de a se plasa in termeni antagonici fa{a de gtiinlamodernd, Ldvi-Strauss consideri cd pierderea unor legdturi giin{elegeri cu privire la gAndirea miticd nu aduce decAt pierderi qimai mari. Metodele gtiinfei moderne fac ca recAgtigarea acestorlegaturi s6 fie aproape imposibilS3. Totodatd insd, perspectivasincreticd a qtiinlei moderne face totuqi posibild integrarca acestoraspecte pierdute ale gdndirii magice, desiguq cu inten{ia de a leconferi o explica{ie qtiinfifica.

2 Ldvi-Strauss, Claude, Myth ond meaning, Craclcingculture, Shocken Books New York, 1 995, p. 45.

3 Ihidem, p. 5.

34

Mitul cadre teoretice selcclivc

in termeni similari, Mihai Coman vine cu o perspectivd

asupra genezei miturilor in care apeleazd la o ,,recol-lstruc{ieteoreticd" unde iqi rezewd dreptul de a nu fi trangant Ei de autlliza mai curAnd deducliile logice ale unui posibil scenariu

evenimenlial al gAndirii mitice pentru a reconstrui cAt mai

indeaproape reprezentdrile societdlilor arhaice. Aici mitul apare

ca o nevoie de solulionare comprehensivi a unor fenomene dificilde explicat prin instrumentele pozitivismului contemporan. Ca

atare, miturile ,,in arhitectura sever ordonatd qi strict ierathizatd a

viziunii populare despre lume, au menirea de a umple locurilegoale."4 in cornpletare, funclia miturilor nu acoperd numai nevoia

de inlelegere asupra lumii sub fotma unui kosmos pe care omul

arhaic il poate st[pdni prin incadrarea intr-o logicd elementar[ -gdndirea magicd, respectiv. El vine de asemenea cu ideea fulburariiordinii, a clStindrii echilibrului cosmologic care se menfine prinrdnduiala oferitd de mit gi de personajele care au un rol clar inmen{inera acestui echilibru. in caz contrar,,echilibrul lumii risc6 sd

se piardi, dirAmAnd in intregime arhitectura cognitivi prin care

omul a pus ordine in universul din jurul sdu."'Geneza miturilor insi este pusi sub semnul regenerdrii

organice 1a Ldvi-Strauss care continud scenariul vie{ii mituluiincluzAnd metamorfozele la care este supus in urma repovestiriisale. Coman ldrge;te cadrul (apud. Ldvi-Strauss, Antropologiestructurald)6 qi expansioneazd mitul dincolo de sfera sa vitaliirnediat[, in sensul in care suferi un tip de mutalie culturali sub

amprenta modelatoare a repovestirii sale. In insaqi acliunea de

emitere - receptare a povegtii/mituh,ri se petrece un fenomen de

o Coman, Mihai, Stttdii ntitologice, Ncmira, BucureEti, 2009, p. 258.t lbidum,p. 258.6 tbid.,p.270.

the code ctJ'

35

POVESTEA $I SACRIIL

dizolvare a structurii iniliale carq, in acelaqi timp, nebeneficiindde un mediu de primire adecvat al receptorului, se auto-transfor-mi pentru supraviefuire, devenind cu atdt mai pregnant, chiardacd nu mai poartd intocmai elementele constitutive originale.Tocmai caracterul schimbdtor se dovedeqte a fi secretul supra-viefuirii mitului - ,,povestirea nu existd in qi prin sine, ci numaitn qi prin transformdrile ei."7 Dupi Coman, supraviefuirea po-vestirii line covdrgitor de dinamico narativd, condifie intrinsecdliteraturii orale.

Inseparabild, in aceasti secvenlialitate logicd, se dove-degte dimensiunea cauzalitdlii fenomenului mitic, carela Comanapare intr-o rela,tie similar transformatoare. Modellrii qi remo-delnrii permanente a mitului in forma sa povestitd, i se adaugibinomul cauzd-efect sub care Coman propune interpretarealegendei, ca o intruchipare a lumii trdite Si a lumii povestite. Deqivorbim de o cronologie pe care lumea legendei are nevoie s6 ourmeze gi, in mod firesc, am plasa-o in aceeaqi realitate cu careoperim analiza, Coman adaugd o dimensiune ontologicd, re-spectiv a faptelor reale intdmplate, care apafiin lumii trdite qi careeste paralelS cu cea a intdmpldrilor care reprezintd cauzele inilialeale mitului qi care, in mod definitiv, au loc intr-o lume povestitd,deci imaginarl, dar in sensul unei recredri a ei, alunei renaqteri.

Este limpede cd relalia are insemndtate eminentd subraport temporal, dimensiune care iqi reafirmd importanla crucialdsub aspectul ordonator al unui univers aflat in stdpdnirea omuluiprin reiterarea unui flux de evenimente care, repovestite, conferipredictibilitate gi, deci, o capacitate mai mare a omnului deinstipdnire ale unor for,te aparent impetuoase ale naturii. Aceastiinterpretare este pusd metonimic sub cupola unui principiu cu

7lbid.,p.27l.

36

Mitul - cadre teoretice selective

valenli ordonatoare - al predicaliei etiologice8 care este posibilSin logica arhaicd sub forma impunerii elementului particular alconcretului unor categorii sau fenomene mult extinse, generale.

Chestiunea patemitdlii miturilor apare tratatd axiomatic.Raportul ira{ional de care vorbeqte L6viSfrauss ?n,,I\4ythologiques"plaseazd sursa in plan colectiv, prin urmare regimul individual nuare relevan!6. Tocmai perceplia faptului ci sunt aparentfrrd attorle ranforseazd originea reali, dincolo de punerea sub semnulintrebdrii, iar existenla lor se ridicd deasupra incertitudinii prinfaptul c[ sunt incarnate in tradifie. Naraliunea miticd colportatdface si se reintrupeze de fiecare dati, ddnd viafd gi corp mituluioriginal, astfel reintirit de calitatea sa supranaturali. Poate chiardistanla in timp care tot creqte face ca problema paternitilii sd

devind indiscutabil[ - cu cdt timpul avanseazd, qt atdt distaniaffid de origine devine imposibil criticabili qi deci cu atdt maifiresc de luptat impotriva ei. Totodatd, ar fi riscant si apreciem c5

mitul evoc6 continuarea unui obicei, prin repetabilitate, ci maicurAnd poate fi inscris ca expresie individuald uneori impotrivaimperativelor de ordin moral qi social, de pildd mituri cosmo-gonice sacrifi ciale sau autocreafie.

Perspectiva filosofici qi a istoriei religiilor

Mitul trece printr-o operafie de restaurare in termeni laBlaga, care propune revenirea la sensul originar al termenului qi

combate drastic orice asociere cu o posibild substanli care ar

line de ireal, necredibil, ficlional. Din perspectiva lui, mitulsuferl in primele decenii ale secolului al XX-lea o trunchiere qi

r lbid.,p.327.

37

POVESTEA $I SACRUL

o denaturare a sensului, ajungAnd in eseisticf, sb fie ,,abuzat inchip incalificabil"e. Prima critica este adusd judecblii ultime alui Nietzsche, potrivit cdreia miturile cu un poten{ial riclicat de asprijini ascensiunea viefii erau calificate drept legitime, celelateinsd, care micgorau acest poten{ial, dimpotrivl - nelegitirrer0.Lui Nietzsche ii imputd diluarea sensului pAnd la a nu mai gticeea ce nu este mitul, sub aspectul eqecului simplei deliniri qiincadrdri conceptuale in care lucrurile concrete pot cipltaaspecte mitice. Pomind de la aceastd, analizd", Blaga propunerevenirea la sensul de origine, apropiindu-se de esenta mituluica incercare de revelare a misterului. Aici incearcd o clasificaredin perspectiva capacitdlii de revelare, respectiv mituri semni-ficative - care dezvdluie sensuri logice qi mituri trans-semni-ficative - care reprezintd opusul, incercdnd sd facd cunoscutesensuri lird o mdsurd logicd.

intr-o analizd comparativd a metodelor utilizate a ceeace numeqte Blaga spiritul mitologic Si spiritul Stiinlific, apare caloc comun folosirea analogiei, dar in manierd diferit[. Dac6spiritul mitologic se construie$te - in viziunea filosofului,excesiv - pe analogie, spiritul ;tiinlific o face moderat, dozAndmatematic uzul analogiei. De ce apare relevantd aceastd preci-zate a termenilor propugi de Blaga? Instrumentele de analizd amodului in care opereazd, miturile sunt examinate in proftrn-zime, iar datoritd opozitiei in termeni fa{d de metodele utiljzatede gtiintd il detcrmind pe filosof sd clarifice incadrarea acestorconcepte. De pildd, operarea conceptelor despre lumea concretdaparline spiritului mitic, in care notiuni precum focul, pdmAntul,cerul etc. nu rdmAn incadrate doar ca fenomen natural, a$a cum

'.glaga, Lucian, Trilogia cuhurii, Humanitas, Bucuregti, 201 l, p. 36g.'o lhidem,p. 368.

38

Mitul cadre teoretice seleclive

apare in interpretarea qtiin{ifici, ci capdti dimensiuni ce transcend

fizicul fiin{d supranaturald, demon, divinitate. Daci mitologiatinde si intregeasc[ aparenfele ftzlce, qtiinfa tinde sd ledescompund in structuri care substituie fenomenul.

O considera{ie imporlant[ in viziunea lui Blaga este

aceea a eticii dezvelirii misterului. Blaga se declarl impotrivareveldrii mitului, in ciuda fapftrlui cb ceea ce este ascuns invitd laapropiere qi suscitS un interes ridicat in pdtrunderea a ceea ce e

{inut la distanfd. Pe ldngd o dozd de relativd superficialitate inanaliza rnitului sub lupa destructurant[ a radiografiei ca atare,

Blaga susfine ci insdqi experienfa tr[irii mitului este in felulacesta tlistrusd ,,a despuia mitul de latura aceea de gra{ie

datoritd c[reia el rdmAne de fapt la periferia unei semnificafii,inseamnd a nu-l trdi ca mit, ci cel mult ca alegorie; or alegoriilene-au frcut intotdeauna impresia unor fiinle care umbl6 cuintestinele in af'ard."ll Comparafia pe care o face Blaga cuheruvimii mitologiei creqtine imbracd ilustrativ aceastd idee -heruvimii au dou[ perechi de aripi, nu penttu a zbura mai bine, cipentru a-qi acoperi ochii de lumea inferioari. Aceqtia au ceea ce

filosoful numeqte o sfiald in fafa semnifica{iilor.Ideii ca mitologia indeplineqte, istoric vorbind, prima

reprezentare a ,,categoriilor abisale care alcltuiesc matricea

stilistici a unui popor"r2 ii este adusd o completare de catre

Eliade in care etiologia sacri este determinantd - revelaliaprodusi de mituri line de originea sacrd gi de exemplaritate. Cele

doui elemente sunt esen{iale atit in rapofi cu ac{iunile sacre oriprofane, cAt qi cu condilia umand. Reluarea acliunilor primordiale

" Ihid.,p.379.tt 1bi,1.,2011,p.391.

39

POVESTEA $I SACRUL

ritualic nu sunt simplS copiere, ci re-producere, producereareiteratd a actului creator, intocmai cum du frout zeii.I3

Rela,tia cu timpul este fundamentald in ambele viziuni.Condilionarea umani este definitoriu legati de dimensiuneatimpului qi a raporhrlui omului cu acesta. Repetabilitatea purd aistoriei devine imposibilS omului, in special sub aspectulriguroziti.{rii, iar la Marcel Gauchet tocmai din aceastd pricindapare ceea ce numegte inclinalie impotriva istoriei, in care timpulprezent este perpetuu tributar trecutului mitic care ,,garanteazdadevdrul lor inaugural"ra. Aceeaqi rezonanlleste regisitd la istoriculfrancez cu privire la raportarea fa!A, de origine. incdrcarea existenleicu sens este pusd pe seama unor fapte petrecute inaintea noastrdqi nu generate de oameni, ci de fiinle superioare. Timpul doar le-asuccedat. ,,Exteriorul ca sursd qi imuabilul ca regu16" face dinaceste principii nucleul fundamental al sacrului, care la Gaucheteste perpetuat de-a lungul timpului, in pofida transformdrilorsociale, spirituale, materiale politice ori culturale.

Fafd de un moment zero al crealiei mitice, al unuieveniment unic qi global, Gauchet contrapune ideea unei secven-

lialitdf, de inceputuri - reveniri, avatartui sau instauriri frag-mentare ori succesive asupra cirora se revine - intrucdtva supusehazardului sau accidentului, generate de o serie de strdmogi cucalitilli supranaturale de eroi.r5 El propune un soi de imbldnziresau reducere a distanfei pentru a putea fi pdtrunsd ra{ionaldimensiunea cosmogonic[, astfel inc6t tentalia de a glorifrca zeii

13 Eliade, Mircea, Tiatat de istorie a religiilor, Humanitas, Bucureqti,2013,p.422.

ra Gauchet, Marcel, Dezwdjirea lumii, o istorie politicd a religiei,Nemira, Bucuregti, 2006, p. 38.

t5 lbidem,p.46.

40

Mitul - cadre teoretice selective

in chip de creatori ai lumii face ca puterea lor sd creascd pro-po(ional addncjnd prdpastia necesit[fii de inlelegere a crealiei.

In sprijinul viziunii lui Gauchet, Eliade ii adaugi impor-tanla covdrgitoare a reludrii actului originar fbrS false incirc[risimbolice - copilul invald prin intermediul imitdrii actuluiprimordial reprodus de tatd sau bunic ceea ce au fbcut infialstrdmoqiir6, cu alte cuvinte doar primul act manifestat este sacruqi deci, demn de a fi venerat qi reprodus, imitarea nu este decdt oincercare de revenire la origini ca aspira,tie c[tre revelaliasuprem5. Prestigiul perfecfiunii inceputurilor este ireproductibil,dar ndzuinla cdtre el il line totodati viu.

Dorinla de pitrundere a inlelegerii originilor se afldstrdns legatd de cea a proiecliei in viitor. Recrednd un nou inceputiar gi iaq timpul poate fi dominat. Stdpdnind actul ritualic, este

pdstratd vie speran{a cd lumea va ddinui. Reinnoirea, la Eliade,apare gi sub forma ritualurilor de iniliere regressus ad uterum, incare, prin cea de-a doua naqtere, este realizatd intoqrcereo dinurmd ctt un efect similar stdpdnirii timpului, prin ruperea cu

trecutul, qi pregdtirea pentru proiectarea in viitor. Eliade propune

o privire istoricd, nu ontologici. Rupe discursul din plan teoreticasupm existenlei fiinlei umane qi il transferd in istoric, in sensul

in care homo religioszs igi cunoaqte istoria ab origine qi totodatbconsecinlele ei - ,pentru homo religioszs esenlialul precede

existenla"r7. Realitatea este astfel stdpAnitd prin participare, prinrecrearea ei, gi deci atingerea unei forme de nemurire, cheie incare poate fi interpretat mitul viu al lui Eliade.

in skdns6 relalie cu retriirea vremurilor inaugurale prinparticiparea la reproducerea actului inilial se afl[ ritualul ca o

tu Eliade, Mircea, Aspecte ale mitului, Univers, Bucuregti,1978,p.33.t7 lbidem,p.87.

41

POVESTEA $I SACRUL

reconfinnare a valorii apodictice a mitului. Despre supraviefuireamitului metamorfozat, integrat sau camuflat in alte forme mani-feste, Eliade aduce in discufie prezenta unor comportdri mitice increEtinism, cum ar fi ceea ce numeqte timpul liturgic, prin re-cdqtigarea ciclicd aTui illud tempus, sau a creStinismului cosmicin care s-a creat o formd de sincretism fafd de divinitdtileprecreqtine sau, nu mai putin, mitologia escatologicd.

Totodatd pentru a face Lln arc in timp, in actualitate, oserie de comportdri mitice, a$a cum le numeqte Eliade, suntprezente in felurite forme manifeste ale vielii sociale, politice,economice sau culturale. De la ideologii fundamentate pe rasismfoarte cunoscute altminteri, care iqi ar,r izvorul in recursul laoriginea purd, prin prefuirea unei eterne reintoerceri la origineanobil5, pAnd la variantele sfhrgitului istoriei, prin mitul Vdrstei deAur, fdrd, sd fie epuizat intregul qir de exemple, putem vorbidespre simbolistica eroilor modemi cu puteri prodigioase, a lupteidintre Bine qi Rbu reinterpretatd in variante mLrltiple in ar1d,cinematografie, literaturd sau, nu in ultimul rAnd, a formulei-retetd a mitului din publicitate.

Despre nevoia de a citi poveqti, ca act ciclic de retrdireparadigmaticd a temelor fundamentale ontice - mituri, Eliadespune ci este aproape imposibil sd poatd fi conceputd o absentd afascinatiei pe care o produce poafta deschisd citre evenimenteaga cum s-au petrecullS gi cdtre universuri deopotrivi cunoscute,deci cu care rezondm puternic prin oglindire personald, dar qi aunor universuri strdine, expanddnd astfel universul cunoaqterii.Prin narafiune, este deschis din nou un acces la alt timp, la care inmod curent omul nu ajunge prin actiunile cotidiene. Evadarea dintimpul istoric prin povestire este totodatb posibilitatea de a

t8 lbid., 1978, p. r79.

42

transcende timpul qi

indepdrlat.

Mitul - cadre teorelice seleclive

in acelaqi timp de a recupera trecutul

Interpretarea psihologici a mitului

Mitul, prin filtrul interpret6rii psihologice, aqa cum ilpropune Jung aduce mai vechea sintagrni a lui Ldvy-Bruhl de

reprezentiiri colective care cuprindea suma simbolurilor despre

imaginea lumii a societililor arhaice alituri de o definire a

arhetipurilor - ca tipuri arhaice, originare, ca ,,imagini universaleexistente din vremuri strdvechi"le. Jung defineqte arhetipurile ca

pe nigte reminiscenle arhaice sau imagini primordialeto care

adesea au fost interpretate eronat ;i pentru care precizeazd cd slur:.t

mai curdnd reprezentdri ale unui motiv recurent, ins[ fbrb a fiechivalate cu instinctele. Daci instinctul este definit printr-o serie

de impulsuri psihice datorate simfurilor sau accesibile prin ele,

arhetipul este manifestarea simbolic[, transpusi adesea inimagini, reprezentdri cu etiologie necunoscutd. Redus la scar6,

am putea vorbi despre un amestec de imagini ;i emofii, insi Jung

insistd cd nu se poate vorbi despre arhetip, decAt daci cele doud

aspecte se manifestd concomitent. Imaginea simpld este doar

descriere. Incdrcatd cu emolie, imaginea capdtd incdrcdturd sirn-bolicd qi intri in sfera numinosului. Jung apropie sensul arheti-pului de cunoaqtere fundamentald, numindu-l o ,,parafrazd

'u Jung, C.G., Opere complete, 9/1, Arhetipurile Si inconStientul colectiv,

Editura Trei, Bucureqti, 2003, p. 15.tt'

.Tung, C.G., Omul Ei sitnbolurile sale, Editura Trei, Bucuregti, 2017,p.85.

43