8/16/2019 Povestea Magului Calator in Stele

1/4

Povestea magului, de Mihai Eminescu (referat literar) Schiţa de basm filozofic căreia i-am dat numirea de Povestea magului  călător în stele e foarte înrudităprin concepţie cu Mureşan şi se poate aşeza în aceeaşi epocă. Mult mai stângace, aruncată în

 învălmăşeala inspiraţiei, ea are informitatea unui bronz răcit şi părăsit înainte de a i se fi dat o formăhotărâtă. recede fără îndoială Venere şi  Madonă, deoarece versul cunoscut din acest din urmă poem,

!"umea ce gândea în basme şi vorbea în poezii# se găseşte anticipat, în noţiunea lui, în strofa dedeschidere$ !%n vremi de mult trecute, când stelele din ceriuri & 'rau copile albe cu părul blond şi des & (icoborând pe rază ţara lor de misteruri & %n marea cea albastră se cufundau ades, & )ând basmele iubiteerau înc-adevăruri, & )ând gândul era pază de vis şi de eres, & 'ra pe lumea asta o mândră-mpărăţie &)e-avea popoare mândre, mândre cetăţi o mie.# Mihai 'minescu ne aşează închipuirea în faţa unui rigă fabulos, chinuit de probleme de stat, în mi*loculboierilor săi$ !%n sala cu muri netezi +de-o ca marmora de ceară, & e *os covoare mândre, cu stâlpi de aur blond, & )u arcuri ce-şi ridică boltirea temerară, & )u stele, cu flori roşii pe-albastrul ei plafond, & )u arborice din iarnă fac blânda primăvară & (i-ntind umbre cu miros pe-a salei întins rond, & colo sta-împăratul...boierii lui de sfat - & e tronu-i de-aur roşu sta mut şi nemişcat. && )a aripe de lebezi mari, albe, undoioase,& letele-argintoase pe umerii-i cădea & (i barba lui cea lungă pe +umeri piept cădea deasă, & ar ochii,+lui puternici ca stelele stele negre, întunecaţi sclipea. & Sprâncenele-i bătrâne se-ntunecau stufoase, & %nmână sceptru de-aur, povara lui cea grea. & e fruntea lui cea ninsă de aur diadem - & ărea c-aşteaptă-amorţii întunecos problem.# roblemul împăratului este însă acela esenţial pentru monarhul de stat natural, şi anume$ buna ereditate.

 %nainte de a /urni0 domnia pe umerii tânărului voievod, împăratul vrea să-l facă să citească în /cartealumei0, şi, spre a-l feri de prime*dia plăcerilor, să-i pună înainte priveliştea zădărniciilor ei. tunci îşi aduceaminte de un bătrân mag, cu care fusese în tinereţe ca ilad cu 1reste, şi care trăieşte sihăstrit pegiganticul ion, la umbra codrilor de fag. Muntele ion nu este decât )eahlăul, aşa cum îl numeşte2heorghe sachi. 3ătrânul sihastru e un necromant şi un astrolog$ !%n fruntea lui e strânsă un ev de-nţelepciune, & 4iaţa lumii toate +din al ei început în mintea-i a-ncăput. & 5recutul6 viitorul el poate-a ţi lespune7 & 3ătrânu-i ca şi vremea cea fără de-nceput && (i soarele din ceruri la glasu-i +se supune, & laştrilor mers vecinic urmează ochiu-i mut. e-aceea voi ca dânsul pe fiul meu să-nveţe & )ari cărări avieţii-s deşarte, cari măreţe. && ar el din a lui munte în veci nu se coboară, & )ăci nu vrea ca să piardă dinochi a lumei +curs căi, & )a nu cumva măsura, cu care le 8el9 măsoară, & %n lipsa-i să se schimbe6 şi el,

 întors din văi, & Silit ca să înceapă din începutu-i iar & Să nu poată s-oprească gândirea celor răi. & (i cine-enigma vieţii +voieşte s-o descuie, & cela acel munte pe *os trebui să-l suie.# ustnicul va cerceta ca şi :aust semnele macrocosmului$ !'l cartea-şi deschide, la ceruri priveşte & (izodii descurcă în lungul lor neam 8mers9, & '-o carte ce nimeni în veci n-o citeşte, & )u semnele strâmbe

 întoarse - vorbeşte 8arabeşte9$ & Sunt legile-n semne din ăst univers...# şi va citi în carte sfârşitulapropiat, al împăratului şi călătoria voievodului. intr-un soliloc întrerupt de Seraf reiese concepţia originii

 îngereşti a sufletelor al căror sediu veşnic este în stele$ Spun mite - zice singur - că orice om în lume & e-a cerului nemargini el are-o blândă stea, & )e-n cartea veciniciei e-unită cu-a lui nume, & )ă pentru el s-aprinde lumina ei de nea. & e-aceea-ntreb gândirea-mi ca să-mi răspund-anume & in marea ceaalbastră, care e steaua mea.# )ând magul e îndoit asupra raţiunii divine a coborârii îngerilor pe pământ în trupul omenesc, Seraful îi

răspunde cu glas de harpe în bătaia lunii, e;punându-i o filozofie abstrusă, din care rămâne lămuritănumai dragostea platonică a sufletelor şi imaginea, frecventă la 'minescu în această vreme, a /îngeruluide pază0$ !)ând umnezeu creează de geniuri o ceată & Să cerce vrea p-orcare de-i rău or de e bun. &)ăci nu vrea să mai vadă cum a văzut odată & )ă cete rele d-îngeri la glas nu se supun, & )ă cerul îlrăscoală cu mintea turburată & ân< ce trăsniţi se prăvăl în caosul străbun. & e-aceea în om ce naşte, doi8din 9 îngeri orşicare & 1dată-n vecinicia-i coboară spre cercare. && )ând sună-n viaţa lumii a miezenopţiioră & tunci pin ceruri îmbla zâmbind amorul orb, & e îngeri suflete-albe văzându-l se coloră & (i ochii lor albaştri privirea lui o sorb. & lecând spre pământ ochii ei timizi se-namoră & %n pământeşti fiinţe cufragedul lor corp & (i prin a lunei vamă cobor bolnavi de-amor & %n corpurile de-oameni ce-aştept venirealor. && ar pân< ce corpu-n lume un înger îl coprinde, & easupra vămii lumei pe luminosu-i +drum căi &

http://www.crispedia.ro/Mihai_Eminescuhttp://www.crispedia.ro/Mihai_Eminescu

8/16/2019 Povestea Magului Calator in Stele

2/4

=mperiul lui cel mare, o stea +

8/16/2019 Povestea Magului Calator in Stele

3/4

4oievodul va fi călăuzit în curând de Somn în planeta acestuia din urmă, în lună prin urmare, fiindcăaceea stăpâneşte umbra şi visul$ !)urând vom a*unge pe steaua senină & e care în ceruri numesc-o amea7 & e visuri, de umbre, de cântec e plină. & )urând vom intra în câmpia ei lină & (i-n urmă-ţi pământulrămâne o stea.# %n această vreme, magul rămas în urmă, care va fi băut şi el din cupa Somniei, e pe calede a întreprinde şi el o nebună călătorie în stele. :ăcându-şi cal dintr-o stea desprinsă de pe cer, elzboară în infinit, salutat de îngerii siderali$ !(i resfiraţi în spaţiu îngeri duceau în poale & lumilor adânce

şi blânde rugăciuni & (i întinzând în vânturi aripele regale & "-a lumii trepte-albastre le duc şi le depun.#  *uns în calea-lactee, pustnicul dă drumul pegasului de lumină şi se aruncă în bău într-o rostogolireuriaşă$ !easupra ardea stele şi dedesuptu-i stele, & 'l zboară fără preget ca tunelul rănit7 & %n sus, îndreapta, în stânga luminile de stele & ispar - 'l cade-un astru în caos +prevălit azvârlit.# Sensul căderiilui e luna, de pe un munte al căreia priveşte steaua natală îndepărtată$ !in ce în ce s-apropie de lumeadepărtată, & 1 zi mai mare încă ş-a*unge-n luna lui. & colo el răsuflă de calea-i depărtată - & e pe unmunte-a lunei aruncă ochii lui. & )u ochii plini de lacrimi la acea stea priveşte & )e lumina albastrămergându-şi drumul său$ & - )e liniştită-i dânsa, în pace ea păşeşte, 1, cum iubesc eu steaua, unde m-am născut eu.# )are este această stea unde s-a născut bătrânul rămâne cam obscur. )um în ea e linişte, pare puţinprobabil să fie pământul, de pe care de altfel abia plecase. r fi deci o stea în care îşi va fi avut sediulveşnic. Magul contemplă deci o altă stea paşnică, pe care trăieşte un om nefericit$ !Mai e-n tot universul o

stea plină de pace, & Aeturburată vecinic, de ură de război7 & %n toată creaţiunea gura ei vecinic tace, & A-obântuie gri*i rele, n-o bântuie nevoi. && ' un om, care pe dânsa nefericit se ţine, & ar nu-i nefericirea înstea, ci e în el, & ar soarta lui schimba-voi, din rău oi face bine - & )obor acum în astru-mi să-l mângâi şipe el.9# eoarece bătrânul nu s-ar fi putut coborî pentru a vedea pe omul nefericit chiar pe pământ, pentru că n-ar fi avut nevoie de un asemenea ocol prin stele, şi cum steaua necunoscutului e chiar astrul natal albătrânului, presupunem că 'minescu se gândeşte la un astm oarecare şi că e;presia /Mai e-n totuniversul o stea0 e numai o confirmare a placidităţii, uneia şi aceleiaşi stele. 1ricum va fi, în altă stea saudin nou pe pământ, bătrânul se aruncă /din vârf de munte-n lună0 în gol şi a*unge într-o clipă în norii/astrului natal0. in neguri îşi face >prin lungi priviri? funii, din acestea seară, coboară pe mare, dintr-unrest de nour îşi năruieşte o barcă, la care se înhamă iarăşi lohengrinienele lebede$ !in insule bogate cu+lungi mari grădini de laur, & "ebede argintoase aripele-ntinzând & 4eneau sfâşiind apa la luntrea lui de

aur & (i se-nhămau la dânsa şi o trăgeau cântând.# )eea ce urmează tratează întocmai concepţia salvării prin asceză, din Mureşan. )ălugărul, un tânăr frumos, stă în ruina unui templu arab. oarme pe un pat de scânduri acoperit cu trenţe şi bea apă săratăde mare, în scopul de a-şi scurta viaţa. e o arpă de aramă cu strune ruginite cheamă şi el o umbră, ceapare noaptea, printre arcuri sparte$ !)ine-ar fi 8oare9 umbra aceea argintie & )e vine la cântarea-micând eu o rog-o-nvoc 8cu o rug-o-nvoc9, & )ând provocaţi de arfă-mi răspund valuri o mie, & %n nopţi cândpricep scrisul al stelelor de focB... & 5ot ce-am gândit mai tânăr, tot ce-am cântat mai dulce, & 5ot ce a fost

 în contra-mi 8cântu-mi9 mai pur şi mai copil & S-a-mpreunat în marea aerului steril$ & )a razele a lunei ce-n nori stă să se culce & (i a format un înger frumos şi *uvenil.# Magul combate de astă dată himera prin însăşi definiţia ei$ !- Aebun ori eşti lunatec - bătrânulmurmurează... & ' visul tinereţii, e sete de amor. & %ngerul tău e-o rază şi trupul ei un nor...#. cest tânăr cu

comanac negru şi rasă de şiac, care doarme acum cu capul pe un ţol, voise să fie domn al lumii şi să împartă coroane la regi şi regine, fiind, pe cât se înţelege, stăpânitor de ţară sau numai bogat. Cosdeodată de viermele zădărniciei, el se retrage între zidurile unei mânăstiri, nu fără a fi mereu ispitit degândul măririi$ !%n van pune pe suflet greo+aile cătuşe & e gânduri uriaşe, de nalte rugăciuni, & %n van în alui urmă a-nchis a lumei uşă & "a visele ei turburi, cu mari deşertăciuni7 & e focul cugetării a presuratcenuşă, & )i sub cenuş-ard încă consumatori cărbuni. & tunci visul mărirei s-o şterge-n a lui gând & )ândpeste spuza sură se va turna pământ.# 

 scetul fuge atunci din mânăstire şi se aşează pe acel ţărm de mare unde-l găsim şi unde-l chinuievisarea chipului de femeie. ci formularea simbolurilor nu mai e aşa netedă ca în Mureşan. )hipul poate fi

8/16/2019 Povestea Magului Calator in Stele

4/4

acoperământul năzuinţei spre desăvârşire, spre marea 'rotică, sau poate fi, cum am zice în termenibanali, =dealul. Magul ştie cum se poate prinde năluca, ce nu e de aci /din lume0, ceea ce ne întăreşte înipoteza de mai sus, şi e pregătit să întreprindă o nouă călătorie$ !ar nu aici. icea de viaţă n-are parte, &4om merge-n lumea unde trăieşte mai departe.# oemul însă n-a mai fost sfârşit.