7/25/2019 Povestea Fulgului de Nea

1/4

Povestea fulgului de nea

de Trenca Banciu

Era odata, demult, tare demult, o fetita care se numea Roua. Roua se nascuse in casaunui om bun si harnic. Parintii o iubeau ca pe lumina ochilor. Ziua si noaptea se gandeau numai

la fericirea copilei lor. Mama ii tesea rochite din culorile tuturor florilor, iar tata ii facea coronite

de pus in par din cele mai frumoase pietricele gasite in riul ce curgea in fundul gradinitei. Roua

era tot atata de buna pe cat era de frumoasa. Avea doi ochi ca doua scantei, limpezi si plini de

bunatate. Privirile ei blinde alinau cea mai mare durere. Parul ei, un val matasos, moale si

stralucitor, atingea pamantul in mers. Mainile ei erau asa de indemanatice, ca ce lucru luau il si

terminau dar nu oricum, ci frumos si bine. !ntr"un cuvant, toti erau asa de fericiti, ca pereche in

lume nu aveau. Parintii nu"si mai gaseau loc de asa mare bucurie ce daduse peste ei.

#um uneori, insa, zilele senine sunt umbrite de nori tot asa si in sufletul parintilor fetei era o

umbra care le intuneca fericirea. Mama, de cite ori isi aducea aminte, si isi aducea destul de

des, se ascundea in cea mai intunecata camera si plangea, si plangea pana se linistea. Astfel,

zilele treceau, Roua crestea, se facea tot mai frumoasa, dar si durerea in sufletul parintilor

crestea. Mama avea mare gri$a de fetita. % urmarea pas cu pas si niciodata nu o lasa sa iasa

afara in plin soare. Ea o scotea pe fata la plimbare numai seara. !n gradina care era plina de

cele mai frumoase flori, Roua zburda, se ducea in serile cu luna plina si isi privea chipul frumos

in oglinda apei. Acolo vedea ea ca ochii ei straluceau ca doua pietre scumpe, ca parul ei era un

val inspumat de matase. #and nu era luna, licuricii isi aprindeau felinarele si se insirau pe malul

apei ca sa faca lumina in calea fetei. &neori, obosita de atata alergat, se oprea cu mama ei sub

un pom si asculta susurul raului, piuitul pasarelelor care se pregateau de somn, fosnetul

frunzelor, soaptele vantului cald de vara care ii mangaie obra$ii infierbintati de atata zburdat si

se desfata in parfumul florilor care"i erau atat de dragi. 'iecare floare era socotita o fiinta careiaRoua avea sa"i spuna ceva. Tuturora le soptea usor ()oapte buna*, mangaindu"le cu degetele

ei subtiri si moi cand pleca sa se culce.

Aceasta fericire si multumire nu dura mult. +enind intr"o zi la ea prietenele ei, una mai

vorbareata o intreba de ce nu iese si ea afara, iar alta, de ce nu vine si ea in vizita la ele. Roua

ridica cei doi ochi limpezi spre fete si nu raspunse. upa plecarea lor, alerga la mama ei,

spunandu"i (Mama, mama, de ce nu merg si eu niciodata ziua afara la $oc-*

* #opila mea, copila mea/* striga mama inspaimantata si o imbratisa pe fata ca si cum ar fi

aparat"o de o prime$die. upa putin timp, mama ii spuse0 (!n clipa in care te va atinge soarele,

noi te vom pierde, asa a vrut zana cea rea.* e atunci, nelinistea mamei a crescut si in curind

se imbolnavi. Roua o ingri$i, cu dragoste, asigurind"o ca e destul de mare ca sa inteleaga

prime$dia ce o astepta. !n curand mama s"a facut bine si si"a inceput iar munca de toate zilele.

!ntr"o zi, venind de la lucru, ea aduse un voal de matase subtire ca panza de paian$en, alb si

sclipitor, pentru a"i face o rochie. #and rochia a fost gata, Roua s"a asezat in fata oglinzii si s"a

imbracat. Era atit de frumoasa in seara aceea, ca licuricii alergau de colo"colo prin gradina, sa

vesteasca toate cantatoarele, ganganiile, florile, frunzele, vantul ca Roua este mai frumoasa ca

oricand si sa pofteasca toti s"o vada. 1i, intr"adevar, privindu"se in undele lacului, Roua nu se

mai recunoscu. e fericire baga mana in apa s"o tulbure, sa vada daca nu e vreo nalucire. )u,

7/25/2019 Povestea Fulgului de Nea

2/4

cu adevarat era ea.

Mama fetei pleca zilnic la lucru si Roua ramanea cu gospodaria, acasa. #and pleca nu uita

totdeauna sa"i spuna0 (Ai gri$a de casa si mai ales de tine/*. Roua zambea, o imbratisa, o saruta

si mama pleca linistita.

!ntr"una din zile, dupa ce Roua termina toata treaba, lua rochia cea frumoasa si se imbraca. 1e

privi in oglinda. Era incantata. *#e"ar fi sa ma duc la prietenele mele, sa le arat ce rochiefrumoasa am-* 1i se indrepta spre usa, dar... isi aduse aminte de sfatul mamei. Atunci, se

intoarse si incepu sa danseze prin camera. !nvartindu"se, atinse perdeaua care ii dezvalui

minunile de afara. Privi pe fereastra. 1oarele arzator arunca raze de aur care invaluiau tot

pamantul. Pasarelele ciripeau, cantand cantece de bucurie catre soare. 'lorile cu rochitele lor

care mai de care mai frumoase, isi ridicau capsorul, pline de fericire, inspre el. 'luturasii in

haina lor de sarbatoare treceau pe la fiecare floare ii spuneau ceva si plecau la alta si tot asa

mereu. *#e bine trebuie sa fie afara*, gandi Roua. *#um as vrea sa fiu si eu in soare, sa ma

bucur cu toate vietuitoarele/* use mina la cap, isi mangaie fruntea incalzita de tot ce vazuse si

dadu sa mearga la usa. ()u, nu, nu trebuie/* si se intoarse. Trecu ziua, veni mama, mersera in

gradina si noaptea tarziu se culcara. A doua zi, in capul fetei se infiripa asa de tare gandul sa

iasa afara ca nu o mai slabea. !si lua rochia cea minunata, se privi in oglinda, insa bucuria nu"i

mai fu atat de mare. 1e duse la fereastra plictisita. Privi. Acelasi tablou. e cateva ori se

indrepta spre usa si se intoarse. Trecu si ziua aceasta cu bine. +eni a treia zi. Roua isi puse

rochia, se privi in oglinda, vru sa danseze, sa cante. Zadarnic. )imic nu"i mai scotea din cap

gandul de a iesi la soare. (1i ce"o sa fie daca ies-* gandi ea... apoi cu glas tare0 (Ma duc doar in

prag, mai departe, nu*. 1e mai suci, se mai invirti, privi pe fereastra. 'luturii zburau de colo

pana colo, parca ziceau0 (+ino, vino/*!si lua inima in dinti si se duse la usa. % deschise. +ai, ce

incantare/ #aldura ii invalui trupul. #e bine se simtea acum. )u o durea nimic, nu simtea nimic

rau. !esi in curte. !ncepu sa alerge, sa cante, sa mangaie florile incerca sa prinda un fluture.

%bra$ii i se rumenira, ochii ii straluceau mai tare. ar parul...parul era numai din fire de aur in

care sclipeau pietre scumpe. 'ericirea era nemasurata. Roua se simtea usoara, parca plutea.Radea, se invartea, nu mai avea astampar. e"indata, vrand sa se opreasca in loc, sa se

odihneaasca, simti ca nu mai poate atinge pamantul. Bucuria ii fu mai are. 1e lasa in voia

vantului si simti cum se urca tot mai sus, tot mai sus. (A$ung la soare, a$ung la soare/ #it am

dorit si doresc sa fiu langa el. #e frumos e/* Privi in $os. #e frumos se vedeau casele, gradinile,

pamantul/ 1e gandi0 (#um de n"am iesit pana acum afara- Toate au fost numai niste nascociri.*

#um o sa"i povesteasca mamei tot ce a vazut/ !n acest timp, Roua era tot mai usoara si urca tot

mai sus. Parul ei despletit ii invaluia corpul si rochita umflata de vant o a$uta sa urce mai

repede, tot mai sus si tot mai sus. &rcand asa, Roua simti ca"i este frig. 1e ghemui, dar frigul

era tot mai mare. 1imtea ca se ingreuiaza de parca i"ar fi atirnat cineva pietre de picioare se

uita impre$ur si vazu ca a$unsese intr"un palat plin cu apa si in ce parte voia sa puna piciorul sau

sa intinda mina, dadea numai de apa. Era palatul lui )or #enusiu. )ici n"avu timp sa se du"

mireasca ca se si deschise o usa si prin ea navalira o sumedenie de copii, care mai mari, care

mai mici si fiecare avea cate un nume0 )or Alb, )or Pufusor, )or #enusiu, )orulet Albastrui. 1e

inghesuiau asa de tare, incat s"au amestecat unii cu altii de nu"i mai cunosteai. Roua abia isi

gasise un loc sa stea. )"au intrat bine cu totii ca usa se tranti si aparu )or #enusiu, tunand si

fulgerand. #u glas ca din butoi sau ca si cum ar fi batut in toba le spuse sa mearga fiecare si sa

stranga cat mai multe picaturi de apa ca pe pamant trebuie ploaie. )or Pufusor spuse ca el a si

7/25/2019 Povestea Fulgului de Nea

3/4

gasit o picatura care e chiar langa el, aratand"o pe Roua. 'etita incepu sa strige ca nu ramane

la ei, ca se duce la soare. 1triga degeaba. )imeni n"o asculta. 1i cu totii se ingramadeau la usa,

care mai de care sa iasa mai repede afara. Acolo s"au intalnit cu Bate +ant, care i"a luat pe

aripile lui si a inceput sa"i ridice pe toti sus. Rouai i se lumina fata de un zambet. Tot va a$unge

la soare. eodata, norii se imprastiara care incotro si Roua ramase in barba lui Bate +ant, care

ii zise0 (Prinde"te cu mainile de barba mea si tine"te bine, ca te duc eu la soare.* 1i au zburat eiasa pana ce l"au intalnit in cale pe +a$aie"+ant care o cauta pe fata. El auzise de la )or #enusiu

ca sus, in vazduh, undeva, e o fetita si cum 2er )aprasnic avea nevoie de cineva care sa"i

aprinda pipa si sa"i scuture pletele de bruma, fetita aceasta era tocmai ce"i trebuia..1i asa

+a$aie +ant veni in cautarea ei, ca sa"i mai intre in voie mosului care era tare suparat, mai ales

in ziua aceea, caci o raza de soare se strecurase strengareste prin fereastra si ii topise un fir de

gheata din mustata. Asa ca +a$aie +ant, dand peste cei doi calatori, o insfaca pe fata si pleca cu

ea. Bate"+ant nici n"avu timp sa"si dea seama ce se intamplase. Roua incepu sa planga. !si

dadea seama ca acum merge la rau, si chiar asa era. A$unsesera la portile palatului de gheata,

unde locuia 2er )aprasnic. +a$aie +ant batu la poarta cu un ciocan de gheata. Poarta se

deschise, iar cand intrara, la usa palatului vazura doi oameni de zapada nemiscati, care faceau

de stra$a. Palatul era foarte mare, inalt, facut numai din gheata si era asa de rece, ca"ti ingheta

suflarea. +a$aie +ant sufla si in fata lor se deschise printre bolovanii de gheata o potecuta, pe

unde trecura cei doi calatori, sufland din greu. Au mers ei asa o bucata de vreme si au a$uns in

odaia in care se afla 2er )aprasnic. El sedea pe un scaun inalt de gheata. Era invelit cu o

patura de zapada, iar in gura avea o pipa de gheata si cand pufaia iesea din ea o pulbere ce se

lipea unde nimerea. Asta era bruma. #um o vazu pe Roua, o trimise sa ia pieptenele din lada ce

se afla intr"un colt al camerei si sa"l pieptene, ca de mult nu"si mai scuturase bruma din par.

Roua, tremurand de frig se apropie de lada, o deschise si scoase, spre mirarea ei, un pieptene

facut din turturi. !ncepu sa"l pieptene si sa planga de frig ce"i era. 2er )aprasnic simti o lacrima

calda pe frunte. 1e incrunta si zise0 ()u"i de a$uns ca mi"a topit raza de soare un fir din mustata,

tu vrei sa ma topesti cu totul- Ai gri$a, un fir de par de"mi va lipsi e vai de tine/* Roua suspina siincerca sa"si opreasca lacrimile, dar dorul de mama, de casa, de gradina, de rauletul in care isi

oglindea altadata mandrul chip o indemna la plans. 1i plingea fara oprire. 2er )aprasnic, ca sa

scape de lacrimile ei, le prefacea pe loc in pufusor de bruma, care, din cauza rasuflarii lui, se

involbura prin camera si se lipea la ochi, pe fata, pe gat si te ingheta. Atunci, Roua deschise

geamul. Bruma iesi afara si, cu graba mare dusa de vanturi, alerga in $os cat mai aproape de

pamant.

Roua privea dupa ea si dorul de casa ii topea inima. Ea slabea din zi in zi tot mai tare si se

simtea tare, tare usoara. 1e gandi0 ce"ar fi daca odata cu bruma de gheata ar sari si ea pe

fereastra...si asa facu. 2er )aprasnic simti ca nu mai e pieptanat, lovi cu pumnul intr"un clopot

de gheata care zgudui tot palatul si indata se infatisa inainte"i +a$aie +ant. (Alearga iute dupa

fata aceea/ e n"o poti prinde, sufla cat poti si prefa"o in fulg de zapada/* +a$aie +ant iesi val"

varte$ pe usa, cu barba in vant, cu toiagul de gheata in mana si cu mantaua fluturand. Alerga ce

alerga, dar baga de seama ca Roua se departa tot mai pare. Atunci incepu sa sufle Roua simti

ca"i ingheata spatele, apoi mainile, picioarele, capul si incet, incet simti ca o cuprinde un somn

odihnitor. #and sa inchida ochii, ea se mai uita odata spre pamant, sa vada ce"i era mai drag.

1i, spre marea ei bucurie, i se infatisa tot ce iubise ea mai mult casa, curtea, gradina, insa

florile nu mai erau, pasarelele plecasera de mult, fluturii se ascunsesera, merele, perele,

7/25/2019 Povestea Fulgului de Nea

4/4

strugurii numai erau. !n gradini si vii pomii erau goi. Pamantul era pustiu. Trecuse multa vreme

de cand plecase. Totusi ea a recunoscut locurile dragi.

()"am sa te las, mosule, sa ingheti pamantul, n"am sa te las,* gandi ea. !si prinse rochita

inspumata cu mainile tremurande si, intinzand"o, se lasa usor in $os, aparand pamantul de furia

gerului naprasnic. 1i asa, fiecare fir din tesatura minunatei rochite se prefacu in cate un firisor

sclipitor de zapada care acoperi pamantul sa"l incalzeasca, sa ocroteasca semintele caredormeau somnul lung de iarna, asteptand primavara sa incolteasca, sa inveseleasca si sa

imbogateasca pamantul cu rod imbelsugat.

e priviti cu atentie fiecare fulgusor de zapada, in el veti vedea ochii stralucitori ai Rouai, care

zambesc cu drag tuturor copiilor si"i imbie la $oc.