POVESTEA CELOR TREI DETECTIVI: PAC, POC, PIC. de George POPOVICI

Nu-i aşa că aţi auzit de cei trei vestiţi detectivi PAC, POC şi PIC?

De fapt nu ştiu de ce vă mai întreb, când este normal să fi auzit de ei, atâta timp cât cei

trei au ajuns să aibă fani în toată lumea.

Fetele îi admiră pentru curajul, inteligenţa, inventivitatea şi tehnica luptei lor cu

răufăcătorii de orice gen, iar băieţii îi au drept model şi vor să ajungă la nivelul lor de măiestrie.

Cu toate că la ei, în biroul de detectivi numit „3P”, fiecare este în acelaş timp şi manager

şi comisar şi simplu detectiv, totuşi cel care este de obicei liderul grupului, este PAC, o fire

cumpătată şi plină de înţelepciune. Deseori el lucrează sub acoperire, adică, pentru a afla ce mai

uneltesc deţinuţii din închisori, se amestecă printre ei şi trage... cu urechea. Dar fiindcă

puşcăriaşii poartă uniforme în dungi, pentru a semăna cu ei şi a nu fi recunoscut, PAC se îmbracă

în... pijama!

POC este cel mai violent dintre toţi trei. Foarte repede îi sare ţandăra din orice. El

foloseşte pistolul. Cel mai tare îl enervează pungaşii care, atunci când îi fugăreşte şi îi somează

să stea, nu se opresc. Trage la picioare şi, dintr-un foc împuşcă cinci! Asta fiindcă are grijă ca

înainte să-i aranjeze în şir indian, unul în spatele altuia.

PIC nu foloseşte arme de foc. El are o cu totul altă metodă. Cheamă borfaşii lângă el, le

spune un banc bun şi ei mor... de râs!

Cei trei se completează unul pe altul şi formează cea mai puternică şi pricepută echipă de

detectivi.

Ancheta care-i făcu vestiţi pe întreg globul fu cea din anul 1999, penultimul an de domnie

a Împăratului Mileniu al II-lea, când, într-o dimineaţă de vară, fu anunţată prin radio răpirea

Soarelui, în lipsa acestuia lumea fiind nevoită să folosească becuri şi lumânări.

Bătrânul împărat Mileniu al II-lea, care se pregătea să iasă la pensie, decretă atunci ca, pe

câmp, recoltele să se coacă la lumina reflectoarelor, pe malul mării turiştii să facă plajă cu

lumânări în mâini, iar îndrăgostiţii să se plimbe şi să se sărute prin parcuri ziua, când era mult

mai întuneric, noaptea fiind totuşi luminată de lună şi de milioanele de stele.

Tot Mileniu al II-lea înţelese că doar PAC, POC şi PIC, renumiţii detectivi, ar putea

salva Pământul, astfel că hotărî ca Biroul 3P să fie angajat oficial în rezolvarea cazului.

Cu mare urgenţă, cei trei începură să-şi facă un plan. Raţionamentul lor era corect.

Probabil că Soarele răpit are un căluş în gură, razele legate şi capul acoperit, aşa că, ne mai

putând lumina sau striga, el va trebui căutat prin cele mai întunecate locuri, adică prin peşteri,

păduri, găuri cosmice negre, geamantane şi portbagaje.

Pentru a nu uita nimic necesar oricărei anchete, PAC dicta ce trebuia introdus în bagaje,

iar POC şi PIC împachetau. „Trei lanterne” citea PAC de pe listă. „Am pus”, răspundea unul din

cei doi. „Binoclu”, „Este”. „O lupă mare”, „Şi asta”. „Puşti”, „Avem şi puşti şi puştoaice” şi aşa

mai departe. Bagajele fură terminate, când, deodată, PAC îşi aminti ceva „Am uitat. Un căţel!”.

PIC însă îi răspunse „Am pus eu, o funie întreagă... de usturoi!”

Cât priveşte mijlocul de transport, cei trei îşi amenajară o navetă spaţială teleghidată,

dintr-o... navetă de sticle de suc. Dar nu de orice fel de suc, ci din acela energizant, adică dătător

de puteri, folosit şi drept carburant în motoarele navetei.

Odată terminate pregătirile, rămânea de stabilit primul drum. Atunci apăru ipoteza foarte

probabilă că răpitorii, pentru a deruta mersul anchetei, au schimbat numele Soarelui în SOL,

traducerea spaniolă a acestuia, nume mai scurt şi cu diverse alte înţelesuri. Cum se ştie, SOL este

şi denumirea unei note muzicale. Aici se ascundea, probabil, secretul primului drum. Trebuia

găsită legătura între muzică şi întunericul ce îl ascundea pe cel răpit.

Şi PAC, POC, PIC, au găsit-o! În topul muzical mondial se afla valsul „Dunărea

Albastră”, melodie închinată fluviului care izvorăşte din întunecoşii munţi Pădurea Neagră!

Zburară deci în Germania, în Munţii Pădurea Neagră, unde într-o scorbură tot neagră a

unui măr pădureţ, trăia Miriapodul, părintele tuturor Omizilor prezicătoare. El, într-adevăr,

gândea cu picioarele, dar avea multe. Câteva mii de picioare! Cei trei hotărîră să-l consulte.

Părerea Miriapodului, după ce ascultă povestea, fu că detectivii noştri vor găsi răpitorul

„prin alăturarea secretului Ecoului, de lipsa Soarelui”!

Deşi puţin nedumeriţi, PAC, POC şi PIC îi mulţumiră Miriapodului şi decolară de data

asta spre o gaură neagră din Cosmos, dar, chiar pe prima naveto-stradă astrală fură opriţi de trei

poliţişti uriaşi. Fiecare era un Ciclop, adică avea câte un singur ochi mare în mijlocul frunţii.

Primul avea ochiul verde, al doilea galben, căprui, iar al treilea roşu. Acesta din urmă pe semne

că se frecase cu mâna murdară la ochi şi acum făcuse o conjunctivită. Erau Fraţii STOP, cei

răspunzători de buna circulaţie cosmică a navetelor şi sateliţilor şi care, după ce verificară

permisele de zbor ale celor trei detectivi şi aflară de ce vor aceştia să ajungă într-o gaură neagră

din Univers, le dădură sfatul să caute vinovatul ceva mai aproape, sugerându-le că „Luna ar fi

cea care s-ar învârti mereu în jurul Pământului şi al Soarelui” şi că tot ea, Luna, „ar avea

două feţe. Una văzută şi o alta ascunsă, neagră”! Din nou nedumeriţi, din nou mulţumiră şi

din nou porniră la drum.

De această dată un alt înţeles al numelui SOL, acela de teren, îi îndreptă pe detectivi spre

fundul Pământului. Acolo se află nişte încăperi pline de întuneric şi mister: peşterile. Pe loc îşi

adaptară la navetă o elice de mixer care sfredeli cu mare uşurinţă solul, ducându-i într-o grotă

subpământeană imensă. Spre surpriza lor, aceasta era locuită de cineva, care interogat de către

detectivi, răspunse: „Sunt Ecoul, oul, oul!”. Imediat PAC, POC, PIC îşi amintiră de prezicătorul

Miriapod. Conform acestuia ei trebuiau să fure secretul Ecoului. Dar care oare era acesta? Ce

voia să ascundă Ecoul? După câteva clipe de gândire, de acord toţi trei, rezolvară misterul.

Ecoul, în loc să-şi repete numele întreg, spunea doar „oul, oul” astfel ascunzându-şi începutul

numelui, „ec”. Acest început de nume trebuia alăturat, conform spuselor Miriapodului de „lipsa

Soarelui”, pentru a afla răpitorul.

Şi, iată prezicerea adeverită. Detectivii noştri au alăturat secretul Ecoului „EC” de

„LIPSA Soarelui”, descoperind astfel răpitorul: „ECLIPSA”!

Neîntârziat, ei verificară şi bănuiala Fraţilor STOP, care se dovedi întemeiată. Aceştia au

avut dreptate să considere Luna drept complice la răpire. Dacă Luna nu s-ar fi intercalat între

Soare şi Pământ, dispariţia Soarelui nu s-ar fi produs, Eclipsa n-ar fi avut loc!

Prinsă cu mâţa-n sac Luna s-a retras imediat, Eclipsa a fost gonită, Soarele a reapărut pe

cerul Pământului, becurile, reflectoarele şi lumânările s-au stins pe timpul zilei, detectivii PAC,

POC, PIC au fost lăudaţi de toate ziarele, radiourile şi televiziunile globului, iar Împăratul

Mileniu al II-lea a putut să se retragă liniştit la pensie la sfârşitul anului 2000, în apartamentul ce

îl avea rezervat în „Hotelul Istoria”, lăsând împărăţia pe mâinile tinere ale urmaşului său,

Mileniu al III-lea.

De atunci, Biroul de detectivi 3P deveni cunoscut în întreaga lume, fiind solicitat la

rezolvarea celor mai grele şi nemaiauzite situaţii, iar oricine doreşte să îl contacteze este invitat

să scrie pe adresa de e-mail: „PAC, POC, PIC @ vestiţi_detectivi.ro”