pg. 1

Povestea celor șapte rațe

de Vladimir Colin

Au fost odată şapte raţe. Prima era şchioapă, a doua era chioară, a

treia avea ciocul strâmb, a patra avea o aripă mai lungă decât

cealaltă, a cincea era cam jumulită de

pene, a şasea n-avea coadă, iar a şaptea

era niţel cam surdă. Dar ce-are a face?

Fiecare dintre cele şapte raţe credea că e

cea mai frumoasă din lume. De dimineaţa

până seara cele şapte raţe nu făceau

altceva decât să se certe între ele:

- Eu sunt cea mai frumoasă!

- Ba eu!

- Ba eu!

Dacă au văzut şi au văzut că nu se pot înţelege, au hotărât să

meargă toate şapte la un judecător drept, judecătorul să

chibzuiască şi să hotărască de partea cui este dreptatea.

S-au dus întâi la motan.

- Dragă motanule, care-i cea mai frumoasă dintre noi?

Motanul le-a privit şi le-a răspuns:

- Miau!

Bine, bine, dar ce înseamnă ”miau”? Raţele nu ştiau. S-au dus

atunci la câine:

pg. 2

- Dragă câine, vrei să ne spui tu care-i cea mai frumoasă dintre noi?

Şi ce înseamnă vorba ”miau”?

Câinele le-a privit şi le-a răspuns:

- Ham!

Bună treabă! Acum erau şi mai încurcate... S-au dus la bou.

- Dragă boule, vrei să ne spui tu care-i cea mai frumoasă dintre noi?

Şi ce înseamnă vorbele ”miau” şi ”ham”?

Boul le-a privit şi le-a răspuns:

- Mu-u!

Nu mai pricepeau bietele raţe nimic. S-au dus la vulpe.

- Dragă vulpe, vrei să ne spui tu care-i cea mai frunoasă dintre noi?

Şi ce înseamnă vorbele ”miau” , ”ham” şi ”mu”?

Le-a privit vulpea, s-a lins pe bot şi, pentru că avusese de multe ori

de-a face cu tot felul de raţe şi le învăţase graiul, le-a spus:

- Dragele mele, frumoase sunteţi toate deopotrivă. Dar, credeţi-mă,

nu-i mare lucru! Totul e să fii gustoasă....

Cele şapte raţe au început de îndată să se certe:

- Eu sunt cea mai gustoasă!

- Ba eu!

- Ba eu!

- Ba eu!

- Nu vă certaţi, le spuse vulpea. Doar aţi venit la mine, judecătorul

cel mai nepărtinitor...Vreţi să ştiţi care-i cea mai gustoasă?

- Vrem, vrem! Măcăiră raţele îmbulzindu-se toate şapte.

Şi vulpea înghiţi prima raţă cu pene cu tot!

- Mda, spuse ea morfolind, gustoasă, nimic de spus...

pg. 3

- Eu sunt mai gustoasă, strigă o altă raţă.

- Da? Nu vreau să o nedreptăţesc pe niciuna dintre voi, răspunse

vulpea.

Şi înghiţi şi a doua raţă. A fel făcu şi cu a treia, a patra, a cincea , a

şasea şi a şaptea.

Dar chiar în botul vulpii, a şaptea raţă a început să strige:

- Spune, spune, aşa-i că eu am fost cea mai gustoasă?

Vulpea o înghiţi cât te-ai şterge la ochi , se linse pe bot şi grăi apoi:

- Gustoase ca gustoase, raţelor, dar proaste ştiu că aţi fost toate

şapte.