POSTMODERNSIM

Ulirch Beck Conceptul de modernitate reflexivă:

! Actorii devin din ce în ce mai liberi de constrângerea structurală (determinări de clasă, gen, etnie, nu mai sunt dependenți de aceste matrici sociale) și în mod reflexiv sunt capabili să se autocreeze pe sine și societățile în care trăiesc. ! Relațiile sociale sunt noi și în permanență reînoite de către indivizi. Relațiile sociale devin raporturi sociale, devin rețele sociale. ! Elementul definitoriu nu mai este cel al bogăției, ci al riscului. Dacă în modernitatea clasică idealul era egalitatea, în modernitatea reflexivă idealul este siguranța. Oamenii încearcă să realizeze solidaritatea, nu în scopul obținerii egalității, ci în scopul obținerii securității. ! Riscurile sunt, în mare măsură, produse de sursele de îmbogățire (de industrie); și ele cresc odată cu globalizarea lumii. Riscurile nu sunt restricționate la un loc anume și nici la un timp anume (accidentul nuclear de la Cernobîl care a afectat toată Europa, și mai departe în timp au fost afectate generațiile)! Există o relație între risc și structură de clasă, în sensul că elita societății poate să-și asigure, grație bogăției, o securitate mai bună (dar nici ei nu sunt scutiți de risc)! Societatea moedrnă nu produce numai risc ci și refexivitate asupra lui. Oamenii reflectează asupra șanselor și riscurilor din viață. ! Beck critică rolul oamenilor de știință, pentru că știința a devenit protectoarea contaminării globale. ! O altă caracteristică a postmodernității: relația strânsă între natură și societate. Ca o consecință, natura a fost poletizată (are caracter politic) și ea la rândul ei, și oamenii de știință și-au poletizat munca lor.! Guvernarea își pierde din ce în ce mai mult din autoritate în timp ce riscurile cresc în viață. Se dezvoltă subpolitica ( politicile făcute de marile companii, multinaționale, de marile laboratoare farmaceutice)! Progresul în cunoaștere se produce nu în opoziție cu sistemul parlamentar ci prin ignorarea sistemului parlamentar

Zygmunt Bauman:

Diferența dintre legislator și interpreți, ca tip de munci intelectuale:! Sociologia modernă este legată de legislatori; cea potmodernă de interpreți

Legislatorul se caracterizează prin:

- Afirmația autoritară; cu rol de arbitru în cazul în care exsită diferență de opinie- Afirmația autoritară care este susținută de legislator este considerată corectă și

obligatorie- Intelectualii au acces mai facil la cunoașterea legislativă- Există reguli procedurale care asigură atingerea adevărului, ajungerea la o judecată

morală sau cum se selectează gustul artistic corect (un anumit tip, cuvinte standard, etc.)

- Cine studiază aceste reguli devin proprietari colectivi ai cunoașterii; devin dependenți de munca altor intelectuali (aceia care fac regulile procedurale...ex: cei care stabilesc regulile de redactare a unui articol științific). Prin urmare, acești legislatori, nu sunt legați de loc, de cunoaștere locală, de principii locale.

Interpreții se caracterizează prin:- Sunt asociați cu tradiția comunității și ei „traduc” această tradiție astfel încâ să fie

facilitată comunicarea dintre comunități autonome. Pentru asta interpreții trebuie să dezvolte o cunoaștere profundă a sistemului de cunoaștere ce urmează a fi tradus.

- Interpreții caută să prevină distorsiunile de comunicare dintre comunități- Bauman militează spre un mod de gândire postmodern. Postmoderniștii nu caută să

înlocuiască un set de adevăruri cu un alt set de adevăruri. Ei propun demolarea structurii de putere și a barierelor mentale de tip modern.

! Învățăm să trăim cu evenimente care nu sunt explicate. Învățăm să respectăm ambiguitatea. Să simțim respect pentru emoțiile umane, să apreciem acțiuni fără scopuri și fără recompense calculabile, adică preferăm se ne rupem de o lume legiferată și docilă. ! Modernitatea e un drum lung spre închisoare. Ea nu a ajuns niciodată acolo, a fost foarte aproape. (Rusia lui Stalin, Germania lui Hitler, China lui Mao)

Nevoia unei sociologii postmoderne: ! Într-o sociologie postmodernă paradigmele multiple ar coexista pașnic și ar exista fi complementare una alteia. ! Într-o sociologie postmodernă studiem de exemplu devianța, dintr-o multitudine de teorii, în modernitate studeim doar pe una (ca să o verificăm)! Ideea modernă : adevărul stă în măsurare exactă; în postmodernă, nu. ! Condiția postmodernă – subdeterminată și subdeterminabilă – nici o stare a momentului nu e un efect necesar al stărilor precedente și nici o cauză suficientă a celei viitoare. „Ar trebui să ne debarasăm de ideea progresului ca de un balast (greutate)” – Bauman