Posesia

7/15/2019 Posesia

http://slidepdf.com/reader/full/posesia-56327ee3e1829 1/8

POSESIA= Def:este o stare de fapt ce consta in stapanirea materiala asupraunui bun aflat in circuitul civil exercitata de catre o persoana cu intentiade a se comporta fata de terti ca proprietar sau titular al unui drept real.

Elementele posesiei . Posesia are două elemente constitutive: corpus şi animus.2.1. Elementul corpus, este elementul material şi presupune contactul nemijlocit şi

constă în stăpânirea materială a bunului, adică în realizarea de acte materiale de deţinere şifolosire a bunuluiElementul corpus al posesiei se poate concretiza şi în acte juridice referitoate la acel bun:împrumut de folosinţă, închiriere, vânzare-cumpărare etc.

2.2. Elementul animus, denumit şi psihologic sau intenţionat, constă în intenţia sau voinţacelui care posedă de a exercita stăpânirea lucrului pentru sine, adică sub nume de proprietar sauîn calitate de titular al altui drept real.

Lipsa elementului psihologic intenţional face ca cel care deţine bunul să nu aibă calitateade posesor, plasându-l calitativ în aceea de simplu detentor precar.

2.3. Posesia şi detenţia precară. Între posesie şi detenţie precară există un elementcomun, anume exercitarea în egală măsură a stăpânirii fizice asupra lucrului, având fiecareelementul corpus.

Deosebirea dintre cele două noţiuni prin aceea că detentorul precar este lipsit deelementul animus, lipsindu-i intenţia de a se comporta ca şi titularul dreptului de proprietate saualtui drept real. Ceea ce îi lipseşte detentorului precar este animus sibi habendi, ceea ce îldistinge de posesor situatie in care el este obligat sa restituie bunul pe care il stapaneste numaisub aspect material. Detentorul precar poseda numai pt altul,motiv pt care precaritatea esteechivalenta cu lipsa posesiei.Posesia este o stare de fapt iar detentia este o stare de drept. Posesia poate fi si un fapt neregulat ex:posesia dobandita prin furt,uzurpare.pe cand detentia esteintotdeauna un fapt reglementat ca atare.Au calitatea de detentori precari: locatorul, comodatarul, depozitarul, creditorul gajist cudeposedare, etc, toţi aceştia deţinând bunul în baza unui titlu şi deci stăpânirea lor nu este una defapt prin întrunirea celor două elemente constitutive ale posesiei.INTERVERTIREA detentiei precare a) când deţinătorul lucrului primeşte cu bună-credinţă de lao a treia persoană, alta decât adevăratul proprietar, un titlu translativ de proprietate în privinţa bunurilor ce le deţine; b) când deţinătorul neagă manifest dreptul celui de la care deţine posesiunea prin acte de rezistenţă la exerciţiul dreptului său; c) când detentorul transmite posesiunea lucrului, printr-un act cu titlu particular translativ de proprietate, unei persoane careeste de bună-credinţă; d)intervertirea in situatia in care detentorul decedeaza si se realizeaza otransmisiune cu titlu universal catre succesori(det precar transmite posesia printr-un act cu titluuniversal iar succesorul universal este de buna credinta.

7/15/2019 Posesia


2.4. Dobândirea şi pierderea posesiei.

2.4.1. Dobândirea posesiei. Posesia se dobândeşte prin întrunirea celor două elemente – corpus şi animus.

Elementul material al posesiei poate fi dobândit şi exercitat fie printr-un fapt unilateral al posesorului, când realizează posesia pentru altul, cum este cazul locatarului, depozitarului,

comodatarului etc.Cel ce se pretinde posesor este necesar să dovedească că sunt întrunite cele douăelemente.

De regulă, ambele elemente trebuie exercitate de aceeaşi persoană. În privinţaelementului intenţional, trebuie să fie întrunit de persoana celui care posedă, făcând excepţie persoanele lipsite de capacitate de exerciţiu, în ce-i priveşte acest element exercitându-se prinreprezentanţii lor legali. Elementul material, poate fi exercitat şi prin reprezentant.

2.4.2. Pierderea posesiei. Posesia se pierde dacă unul sau ambele elemente care au dus laconstituirea ei, dispar. Dacă posesorul înstrăinează sau abandonează bunul, dispar ambeleelemente ale posesiei. Elementele constitutive ale posesiei pot să dispară pe rând sau deodată.Dacă lucrul a trecut în mâna unui terţ, sau dacă a pierit, elementul material nu mai este întrunit.

Elementul intenţional este pierdut de posesor atunci când posesorul înstrăinează lucrul, obiect al posesiei, bunăoară la un cumpărător. Cumpărătorul, deşi a devenit proprietar, lasă lucrul maideparte în detenţia celui de la care l-a primit şi care devine astfel chiriaşul său. Aceastăoperaţiune este denumită constitut posesor , fiind în prezenţa ipotezei că vânzătorul devine unsimplu detentor precar, el nemaiavând animus ci doar corpus.

2.4.3. Dovada posesiei, se face prin probarea existenţei concomitente a elementelor salecomponente. Elementul material al posesiei este mai uşor de dovedit datorită caracterului săuaparent. Fiind vorba de un fapt material, posesia poate fi dovedită prin orice mijloc de probă,care să contureze certitudinea stăpânirii faptice şi efective.

Elementul psihologic, intenţional, pt a-l dovedi trebuie sa tinem cont de 2reguli:prezumtia de neprecaritate-adica posesorul este presupus ca poseda pt sine sub nume de

proprietar daca nu este probat ca a posedat pt altul si prezumtia de neintervertire a titlului .Dovada posesiei se mai poate face prin inscrierea imobilului la administratia financiara,plataimpozitelor sub nume de proprietar.

3. Calităţile şi viciile posesiei.Pentru a fi valabilă, posesia, pe lângă elementele sale constitutive care semnalează

împrejurarea că există, trebuie să întrunească unele calităţi.3.1. Calităţile posesiei.

Continuitatea este calitatea posesiei care presupune că faptele de stăpânire ale unui bunse realizează în mod continuu, cu regularitatea pe care o cere natura bunului.

Posesia trebuie să fie neîntreruptă, pentru că întreruperea este o cauză care duce ladesfiinţarea posesiei. Continuitatea este atitudinea pozitivă Dacă continuitatea se datorează faptei posesorului, întreruperea conduce la pierderea posesiei. Întreruperea poate fi, naturală sau civilă.Este naturală când posesorul rămâne lipsit mai mult de un an de folosinţa lucrului prinintervenţia unei alte persoane, sau când bunul este declarat neprescriptibil (ex., devine

proprietate publică). Întreruperea este civilă când posesorul este acţionat în judecată, când seformulează un act începător de executare, executarea unui titlu, sau prin recunoaşterea de către posesor a dreptului celui împotriva căruia prescrie. Întreruperea duce la pierderea posesiei, ea înrealitate nu este un simplu viciu, pentru că este însăşi absenţa posesiei.

7/15/2019 Posesia


Posesia să fie netulburată este o calitate care arată că trebuie să fie paşnică şi să sedesfăşoare de-a lungul existenţei sale tot în astfel de condiţii. Posesia să nu se fondeze pe acte deviolenţă.

Posesia să fie publică , adică exercitată în văzul tuturor, fiind cunoscută de toţi cei care ar putea avea vreo legătură cu posesorul sau bunul asupra căruia se exercită

Posesia să fie sub nume de proprietar , însemnând prin acesta că posesorul se comportăfaţă de bunul pe care îl posedă ca un adevărat proprietar. Posesorul stăpâneşte bunul pentru sine,deosebindu-se de detentorul precar, care foloseşte bunul pentru altul. Posesia să fie

neechivocă. =o posesesie este neechivoca atunci cand nu exista indoieli in ce priveste existentacelor 2 elemente constitutive ale sale.

3.2. Viciile posesiei sunt contrare calităţilor posesiei şi au consecinţa că înlăturăaptitudinea posesiei de a constitui un fapt juridic şi a produce efectele juridice ale acestuia. Elesunt: discontinuitatea, clandestinitatea, violenţa şi echivocul,

Discontinuitatea “posesiunea este discontinuă când posesorul exercită în mod

neregulat, adică cu intermitenţe anormale”. Discontinuitatea are urmatoarele caractere jurid.:este un viciu temporar –daca discont.inceteaza

actele de stapanire devin regulate :este un viciu absolut ce poate fi invocat de orice persoana care justifica un interes; discontinuitatea posesiei se intalneste asupra bunurilor nemiscatoare.Violenţa este contrariul calităţii posesiei de a fi netulburată. În conformitate cu art. 1851

C.civil: “ posesia este tulburată când este fondată sau conservată prin acte de violenţă, în contra

sau din partea adversarului”.Violenta prin care se tulbura posesia poate fi o violenta activa

atunci cand posesorul intra in posesia bunului prin acte de violenta sau violenta pasiva atunci

cand posesorul raspunde la actele de violenta ale altei persoane.violenta este un viciu relativ pt ca poate fi invocat numai de catre cel impotriva caruia violenta a fost exercitata.violenta se

aplica posesiei bunurilor mobile si imobile;este un viciu temporar-posesia devine utila din

momentul incetarii violentei.Clandestinitatea=posesia este clandestina cand posesorul o exercita in ascuns de

adversarul sau. Caractere: a) este un viciu

relativ, putând fi invocat numai de către cel faţă decare posesia a fost exercitată pe ascuns; b) este un viciu temporar, încetând de indată ce posesia

a devenit publică; c) este aplicabilă de regulă posesiei bunurilor mobile, fiind mai greu deacceptat la bunurile imobile.

Echivocul-Posesia este echivocă atunci când nu se cunoaşte dacă posesorul are sau nuelementul intenţional adică animus domini. Acest viciu al posesiei există atunci când două saumai multe persoane săvârşesc acte de stăpânire ale unui bun legal, fără a putea pretinde o posesie proprie distinctă.

Viciul echivocului nu trebuie confundat cu precaritatea, când se posedă pentru altul sau în baza unui titlu, el se răsfrânge asupra unuia dintre elementele sale constitutive, adică asupraintenţiei de a poseda pentru sine.

Posesia este echivocă atunci când nu se ştie precis, datorită coproprietăţii, că posesia esteexercitată pentru sine sau pentru altul. Coproprietarii trebuie să facă dovada intervertirii posesiei peste cota parte care îi aparţine, altfel posesia pe care o exercită este afectată de viciulechivocului. Valoarea practică a echivocului, în situaţiile în care este îndoielnică existenţaelementului intenţional, poate fi ilustrată în următoarele cazuri: a) când mai multe persoaneexercită acte de stăpânire asupra unui lucru, nici una nu poate pretinde o posesie proprie; b) cândunul dintre proprietari îndeplineşte singur actul de stăpânire asupra lucrului nu se poate şti dacăse face cu voinţa de a se comporta ca proprietar exclusiv sau coproprietar; c) situaţia celui care a

7/15/2019 Posesia


convieţuit cu o persoană între timp decedată, invocă posesia bunurilor mobile rămase de ladefunct.

. Echivocul este un viciu relativ, el putând fi invocat numai de ceilalţi coproprietari şitemporar , pentru că poate deveni util când are şi elementul animus.

4. Efectele posesie4.1. Enumerare.

Posesia este o stare de fapt care nu se identifică cu dreptul, însă ea are valoare juridică şitrece în planul dreptului prin efectele sale. Semnificaţia acestor efecte juridice este în funcţie decaracterul posesiei, de buna-credinţă sau de rea-credinţă, precum şi în funcţie de natura bunului(mobil sau imobil). Efectele generale ale posesiei sunt:

a) posesia creează o prezumţie de proprietate in favoarea posesorului. b) posesorul de bună-credinţă al unui bun frugifer dobândeşte în proprietate fructele

lucrului asupra căruia exercită posesia.c) posesia prelungită în timp duce, prin uzucapiune, la dobândirea dreptului de proprietate

în cazul bunurilor imobile;

d) posesia imobiliară este apărată prin acţiunile posesorii.Ca efecte speciale ale posesiei sunt de reţinut:1. Posesorul de bună-credinţă poate dobândi în proprietate bunul imobil posedat, prin

uzucapiune de la 10 până la 20 de ani;2. În materia bunului mobil se aplică art. 1909 C.civil, potrivit căruia bunurile mobile se

dobândesc în proprietate prin faptul posesiunii lor, fără a mai fi nevoie de vreo scurgere de timp.4.2. Posesia creează o prezumţie de proprietate în favoarea posesorului. Potrivit

prevederilor art. 1854 C.civil: “posesorul este presupus că posedă pentru sine, sub nume de

proprietar, dacă nu este probat că a început a poseda pentru altul”. Realitatea că, de cele maimulte ori, posesia ca stare de fapt este exercitată de însuşi titularul dreptului de proprietate esterecunoscută de legiuitor prin instituirea prezumţiei relative de proprietate în favoarea

posesorului. Aceasta înseamnă că posesorul bunului are o situaţie privilegiată în caz de litigiu, pentru că nu trebuie să aibă iniţiativa probatorie, sarcina probei revine celui care doreşte sărăstoarne prezumţia creată. Poziţia posesorului este mai confortabilă în proces, el are la începutrolul de a nega, un rol pasiv, care se schimbă dacă se face proba contrarie.

Prezumţia de proprietate are un caracter absolut atunci când posesia exercitată este de bună-credinţă şi priveşte bunuri mobile, în conformitate cu art. 199 C.civil. În materie de bunurimobile, posesia este fundamentală, posesorul actual îşi va păstra bunul fiindcă posesia savalorează titlu de proprietate.

Dovedirea relei-credinţe a posesorului face ca prezumţia de proprietate, care operează înfavoarea sa, să înceteze. Şi posesia de rea-credinţă poate să producă efecte favorabile posesorului, în sensul că poate dobândi dreptul de proprietate asupra unui bun imobil prin prescripţia de 30 de ani. În privinţa bunurilor care fac parte din proprietatea publică, nu operează prezumţia de proprietate împotriva statului sau a unităţii administrativ-teritoriale.

4.3. Posesorul de bună-credinţă al unui bun frugifer dobândeşte proprietatea bunului pe

care îl posedă. Fructele sunt produsele periodice ale unui bun, prin a căror obţinere şi perceperenu se alterează sau consumă substanţa bunului respectiv. Fructele pot fi: naturale, industriale,civile. Spre deosebire de fructe, productele sunt produse ale bunului, cele care nu au caracter periodic, iar culegerea lor reduce valoarea economică, reduce însăşi substanţa bunului..

7/15/2019 Posesia


Productele se cuvin întotdeaua proprietarului, indiferent că posesorul este de buna sau reacredinta.

Posesorul este de bună-credinţă când posedă ca proprietar în puterea unui titlu translativde proprietate, ale cărei vicii nu-i sunt cunoscute şi încetează de a mai fi de bună-credinţă dinmomentul când aceste vicii îi sunt cunoscute.

Buna-credinţă o poate avea posesorul, că este proprietarul bunului pe care-l posedă fărăsă aibă un titlu.Pentru ca să perceapă fructele este deci esenţial ca posesorul să aibă convingerea fermă

că are un titlu care-l îndreptăţeşte să culeagă fructele.Componentele bunei-credinţe sunt arătate de art. 486 C.civil şi cele sunt: existenţa titlului

şi necunoaşterea de către dobânditorul bunului frugifer a viciilor acestuia.Momentul bunei-credinţe trebuie să existe în momentul culegerii fructelor. Momentul

încetării este o chestiune de fapt lăsată la aprecierea instanţei din probele administrate. Dacă posesorul este notificat, sau este chemat în judecată, odată cu primirea notificării, sau a citaţiei, buna sa credinţă încetează. Toate fructele percepute după această dată urmează să fie restituitetitularului dreptului, odată cu bunul care le-a produs. Fructele care nu au fost percepute se cuvin

proprietarului. Orice percepere anormală anticipată nu scuteşte pe posesor de restituireafructelor.

Fac excepţie şi drept urmare nu pot fi dobândite fructele de către posesorul de bunăcredinţă ale unui bun care face obiectul proprietăţii publice. Sunt dispoziţii legale exprese carereglementează diferit problema restituirii fructelor. Astfel, art. 762 C.civ. prevede că lucrurilesupuse raportului se datorează din ziua deschiderii succesiunii, iar art. 854 C.civil dispune cădonatarul va restitui fructele porţiunii ce trece peste partea disponibilă, din momentul morţiidonatorului.21

Posesorul este de rea-credinţă atunci când cunoaşte viciile dobândirii sale. Acesta nu aredreptul să culeagă fructele, el trebuie să restituie toate fructele naturale, civile şi industriale, atât

pe cele percepute din momentul localizării relei credinţe cât şi cele pe care le-a perceput fără să-şi dea seama.Proprietarul nu poate să se îmbogăţească fără justă cauză şi ca atare el este obligat să-l

despăgubească pe posesor în privinţa tuturor cheltuielilor necesare şi utile pe care le-a făcut culucrul şi pentru perceperea fructelor, în condiţiile art. 484 C.civil. Mai mult de atât, până la plataacestor cheltuieli, posesorul de rea-credinţă are un drept de retenţie asupra fructelor, până lalimita valorii creanţei sale. 4.4. Protejarea posesiei prin acţiunile posesorii. Acţiunile posesorii sunt definite îndoctrină ca fiind acele acţiuni aflate la îndemâna posesorului, care adresate justiţiei au menireade a apăra posesia – ca stare de fapt – împotriva oricăror tulburări sau să-şi redobândească posesia, atunci când ea a fost pierdută. 22

Acţiunile posesorii au deci ca scop restabilirea situaţiei de fapt care exista anterior tulburării sau deposedării. Specificul acţiunii posesorii este că se apără starea de fapt, fără să se pună în discuţie dreptul asupra lucrului. Practica judiciară este constatată în sensul că posesorul poate intenta acţiune posesorie şi împotriva adevăratului proprietar, fiind relevant doar faptultulburării în sine.

Acţiunile posesorii au anumite particularităţi:

7/15/2019 Posesia


a) calea acţiunii posesorii poate fi folosită numai pentru apărarea posesiunii asupra bunurilor imobile. Ea nu poate fi folosită asupra bunurilor mobile, deoarece, potrivit art. 1909C.civil, posesorul este prezumat a fi proprietar;

b) acţiunile posesorii urmăresc apărarea simplului fapt al voinţei, al stăpânirii materiale a bunului, dublată de voinţa dreptului asupra bunului;

c) acţiunile posesorii au la îndemână o procedură specială prevăzută de art. 674-676C.pr.civ., caracterizată prin celeritate şi mai simplificată sub aspect probator. 23

4.4.1. Clasificarea acţiunilor posesorii. Pornind de la prevederile art. 674 C.pr.civilă,acţiunile posesorii sunt de două feluri:

a) acţiunea posesorie în complângere (complenda), denumită şi acţiune posesoriegenerală, menită să apere posesia în caz de tulburare obişnuită, de încălcare a ei de către pârât;

b) acţiunea posesorie în reintegrarea (reintegranda), prin care reclamantul solicitărestabilirea situaţiei anterioare, în cazul în care a intervenit o deposedare sau tulburare cuviolenţă.

Această clarificare are la bază circumstanţele de fapt care stau la baza exercitării acţiunii posesorii, în act de tulburare şi respectiv de deposedare.

4.4.2. Condiţiile de exercitare şi admisibilitate a acţiunilor posesorii.Pentru exercitarea acţiunii posesorii în complângere, art. 674 C.pr.civilă cere întrunireacumulativă a următoarelor trei condiţii:

a) să nu fi trecut mai mult de un an de la tulburare sau deposedare;b) reclamantul să fi posedat bunul imobil cel puţin un an, înainte de tulburare sau

deposedare;c) posesia reclamantului să fie o posesie utilă, adică să îndeplinească calităţile posesiei

cerute de art. 1846 şi 1847 C.civil.În condiţiile art. 676 C.pr.civilă, acţiunea posesorie poate fi utilizată şi de un detentor

precar. Astfel, s-a stabilit că acţiunile posesorii pot fi formulate şi de cel care deţine lucrul îninteresul său propriu, dar în temeiul unui contract cu posesorul, afară de cazul dacă tulburător al

posesiei este cel pentru care deţine.În legătură cu prima condiţie, tulburarea sau deposedarea poate să fie săvârşită prin actemateriale (tulburare de fapt ), fie prin acte întemeiate pe o pretenţie juridică (tulburare de drept ),exercitate împotriva posesorului reclamant.

Tulburarea de fapt rezultă aşadar din acte materiale, fapte săvârşite cu intenţia de atăgădui, prin acţiuni exterioare, posesia titularului (mutarea unui gard, ocuparea unei suprafeţe deteren etc).

Faptele materiale care nu sunt făcute cu scopul de a se împotrivi faptului posesiei, cum ar fi culegerea fructelor, smulgerea unor plante dau dreptul la cereri în despăgubiri şi nu la acţiuni posesorii.

Tulburarea de drept, dacă rezultă dintr-un act juridic care încalcă posesia sau folosinţa paşnică a titularului, spre exemplu: notificarea făcută locatorului să plătească pentru viitor chiriacelui care a făcut notificarea şi nu proprietarului cu care locatarul a încheiat contractul şi nu proprietarului cu care locatarul a încheiat contractul de locaţiune; punerea în posesie a unui terţ prin executorul judecătoresc în baza ordonanţei de adjudecare a bunului până atunci aflat îndeţinerea posesorului etc.

Tulburarea sau deposedarea trebuie să fie făcute cu intenţia de a aduce atingere sau de azădărnici posesiunea liniştită a bunului, de a se împotrivi faptului posesiunii. Acţiunea trebuie

7/15/2019 Posesia


exercitată în termen de cel mult un an de la data tulburării sau deposedării, în caz contrar cerereava fi respinsă ca tardivă.

A doua condiţie constă în aceea că reclamantul să probeze că a posedat cel puţin un anînainte de tulburare sau deposedare. Posesia exercitată în acest interval asupra bunului, încondiţiile legii, să fi fost realizată de posesor singur sau prin unirea posesiei sale cu aceea a

antecesorului său. În caz contrar, se apreciază că posesia nu se justifică. Reclamantul va trebui săfacă dovada unor fapte şi împrejurări caracteristice, din care să se poată trage concluziacontinuităţii posesiei, continuitatea prezumându-se. Pârâtul va putea face dovada contrară, adicădiscontinuitatea posesiei.

A treia condiţie a acţiunii posesorii în complângere, aceea ca să îndeplinească condiţiile prevăzute de art. 1846 şi 1847 C.civil, constă în aceea că posesia trebuie să fie continuă,neîntreruptă, netulburată, publică şi sub nume de proprietar.

Acţiunea posesorie specială în reintegrare intervine pentru apărarea posesiei, atuncicând deposedarea sau tulburarea s-a produs prin violenţă. Violenţa nu poate avea nici o justificare în drept. Împotriva tulburării prin violenţă este apărat nu numai posesorul de bunăcredinţă, dar şi cel de rea-credinţă, prima măsură care trebuie să fie luată fiind aceea a restabilirii

situaţiei anterioare actelor de violenţă. Nu se cere ca posesia să fi avut o anumită durată înainte,sau să fi fost utilă. Aprecierea existenţei şi intensităţii violenţei se face de către instanţa de judecată, în funcţie de circumstanţele cauzei deduse judecăţii. Violenţa poate fi materială saumorală. Se exercită prin loviri, insulte, inspiraţia temerii etc.

La acţiunea posesorie în reintegrare se cere să fie îndeplinită doar o singură condiţie, şianume aceea de a nu fi trecut un an de la tulburare sau deposedare .Acte materiale de violentacare justifica actiunea speciala in reintegrare contra uzurpatorului sunt urmatoarele:-acte de ocupare a unui imobil cand o terta pers. Ocupa imobilul pt a ramane acili; acte dedistrugere-distrugerea unei recolte; acte de obstructie cand un tert il impiedica pe posesor safoloseasca imobilul pe care il poseda.

Comparare intre cele 2 actiuni:Ambele sunt actiuni posesorii; actiunea in complangere este o actiune generala actiunea inreintegrare este o actiune speciala; actiunea in reintegrare se poate intenta numai daca sedovedeste faptul ca posesorul a fost tulburat sau deposedat prin violenta pe cand actiunea incomplangere nu poate fi intentata decat daca reclamantul dovedeste indeplinirea conditiilor urmatoare:posesia sa fie utila,publica,continua,netulburata sub nume de proprietar .

7/15/2019 Posesia


2

2

2

Posesia

Documents

Transcript of Posesia