Moto: „O tînãrã prinþesã Bibescu, exce-lentã pianistã”

(Franz Liszt)

Cunoscut scriitor ºi om de culturã,C.D. Zeletin – poet, prozator,istoriograf, traducãtor de elitã din

lirica italianã ºi francezã, în fine, medic ºiprofesor universitar, membru al Academieide ªtiinþe Medicale –, ne surprinde plãcut cunoul dumisale volum consacrat principeseiElena Bibescu (n. Manolache KostakiEpureanu), mare ºi talentatã pianistã ºi prote-guitoare a lui George Enescu, IgnaþiuPaderewski, Maria Ventura, Aristide Maillol(Principesa Elena Bibescu. Marea pianistã.Cronicã, Ed. Vitruviu, 2007). Evident, C.D.Zeletin face parte din stirpea aleasã amedicilor scriitori, inauguratã, indubitabil, deHipocrat ºi Galen ºi continuatã, în modstrãlucit, bunãoarã, de-ar fi sã-i amintimnumai pe medicii români, de VasileVoiculescu, Victor Papilian, Ion Biberi,Arcadie Percek, Ion Vianu º.a. Lucrarea în chestiune a apãrut cusprijinul Autoritãþii Naþionale pentru Cercetare ªtiinþificã laEditura Vitruviu (fondatã de Mircea Ciobanu). Actualmente,Editura Vitruviu este condusã de Ioana Cãlina Marcu ºi publicãcãrþi diversificate în 13 colecþii, impunînd în atenþia ºi conºtiinþapublicului cititor autori ºi cãrþi de mare impact. Aºadar, amzãbovit îndelung în faþa acestui tom ce înmãnuncheazã aproxima-tiv 850 de pagini, cu un cuprins segmentat în 28 de capitole(fiecare dintre acestea este urmat de substanþiale note comple-mentare cu trimiteri la alte izvoare: autori, cãrþi, publicaþii înromânã, francezã ºi englezã, încît lectura necesitã permanenteînsemnãri), precedate de o Mãrturisire („Cartea aceasta e operãde evlavie faþã de amintirea unei mari artiste de altãdatã, virtuozal pianului, iubitoare a neamului ei... Ideea cercetãrii vieþii eiscurte, strãlucitoare ºi tragice mi-a încolþit încã din episodul bîr-lãdean al adolescenþei mele”, p. 11), apoi Cuvînt de încheiere,Ilustraþii, Lista ilustraþiilor, Index. Toate concurã la crearea sen-timentului cã, neîndoielnic, ne aflãm în faþa unei cãrþi elaboratãde un om învãþat, în adevãratul sens al cuvîntului. Plecat dedecenii de pe meleagurile natale, C.D.Z. are meritul de a nu-ºiuita obîrºia, strãmoºii, înaintaºii în ale culturii ºi ºcolile în care s-a format. De aceea, pentru C.D.Z. s-a instituit ca o datorie moralãscrierea a douã cãrþi: una dintre acestea, deja realizatã ºi aflatã încirculaþie, este dedicatã principesei Elena Bibescu (o pianistã deexcepþie, despre care Carmen Sylva spunea „geniala fiicã a luiEpureanu” ºi care a uimit patru capitale cu virtuozitatea sa:Viena, Bucureºti, Paris, Londra, ºi care a beneficiat de cronicielogioase), cealaltã continuu amînatã va fi consacratã lui VasilePîrvan. În pofida rezervei lui C.D.Z., avem convingerea cã selucreazã la cartea respectivã ºi sperãm ca, în urmãtorii ani, s-oputem citi, eventual recenza. Fidel deci acestui deziderat, C.D.Z.

întreprinde întîi o incursiune în istoria urbeiBîrlad, citînd surse istorice privitoare lavechimea localitãþii (chiar dacã unele sîntdepãºite de cercetãrile recente), oraºulimpunîndu-se de-a lungul veacului al XIX-lea ca un veritabil centru cultural: ºcoli, soci-etãþi culturale, tipografii, edituri, publicaþii,sãli de concerte ºi oameni dornici deîmpliniri spirituale. Descendentã, aºadar,dintr-o strãveche ºi ilustrã familie paternã –Manolache Kostaki Epureanu, om politicînsemnat din a doua jumãtate a secolului alXIX-lea, conservator ºi preþuitor al luiEminescu, cãruia îi dãruise un ban de aur,poetul oferindu-l unui cerºetor, iar dupãmamã o Sturdza, familie înruditã cu maitoate familiile de boieri moldoveni, ElenaKostaki Epureanu, 1855-1902 (prin cãsãtorieprincipesa Elena Bibescu), a avut ºansa uneieducaþii îngrijite, în care muzica ºi limbilestrãine erau prioritare. Expunerea ºi reconsti-tuirea vieþii acestei pianiste, o premierã înmaterie, este numai un pretext pentru infati-

gabilul nostru cercetãtor, C.D. Zeletin, care neprecupeþind nici unefort a fãcut timp de decenii cercetãri în arhivele din þarã ºi dinstrãinãtate, a consultat presa vremii ºi cãrþile adesea defãimãtoarela adresa familiei regale a României, pentru a scoate la ivealã oîntreagã epocã uitatã. Fãrã sã vrea, sau poate intenþionat, C.D.Z.face genealogie ºi întocmeºte spiþe de arbore genealogic, dedicãmici eseuri unor evenimente sociale ºi politice, de la LupulKostaki pînã la prinþul Barbu ªtirbei, apoi constituirea alianþei cuAustro-Ungaria ºi Germania (1883), ce a fost abandonatã în prea-jma Primului Rãzboi, interesele naþionale avînd prioritate în faþacelor de familie ºi neam. Au existat în ultimele decenii ale veac-ului al XIX-lea, în România, pianiste talentate, muzicieni ºisaloane artistice, unde se fãcea de predilecþie muzicã, însãºiDoamna Elisabeta (ulterior, Regina Carmen Sylva) dispunea deun astfel de salon frecventat de eroina noastrã ºi mai tîrziu deGeorge Enescu. Saloane de muzicã s-au mai aflat la cîtevaambasade româneºti din strãinãtate, iar la Paris se mai gãseasalonul prinþesei Ralu Brîncoveanu. Se dãdeau Concerte de bine-facere. Surprinde cã un astfel de concert nu s-a dat în beneficiullui Eminescu, la pagina 110 autorul menþioneazã conferinþa þin-utã pe data de 31 martie 1889 de Mihail Quintescu, la AteneulRomân, despre Eminescu, însã Alecsandri îl precedase la 20octombrie 1883, cu o conferinþã în urma cãreia s-au strîns 1500de lei pentru ajutorarea poetului bolnav. Ce omite autorul, de alt-fel foarte scrupulos în digresiuni savante: vorbind la un momentdat despre domnul muntean ªtirbei (pãtruns în folclor: Cînd eraªtirbei, fãceai ce voiai, Cînd era Cuza, ardea focul ºi spuza), nuaminteºte de poezia care i-a dedicat-o tînãrul Eminescu, iar cîndscrie despre cãlãtoria în Persia, cu automobilul, a lui George-Valentin Bibescu ºi Martha Bibescu nu-l pomeneºte ca partici-pant pe Matila Ghyka, deºi îi menþioneazã volumul Curcubeie.Sub pseudonimul Maria N. de la Banca, spune C.D. Zeletin, se

! ! 4040 Revista românã nr. 4 (54) / 2008

PORTRETUL UNEI PRINÞESEPORTRETUL UNEI PRINÞESE

Ionel SAVITESCUIonel SAVITESCU

ascunde Constantin Hamangiu (1869-1932), care, deºi jurist, aplagiat teza de licenþã în drept despre proprietatea intelectualã,dupã cum a demonstrat recent Al. Dobrescu în Corsarii minþii, I,2007. Întrebînd-o pe împãrãteasa Austriei dacã o principesã tal-entatã trebuie sã aparã în public, aceasta îi spune Carmen Sylvei:„Sã se fereascã de asta, rãspunse împãrãteasa, deoarece, chiardacã talentul ei este real, va fi la fel de invidiatã pentru coroanãºi atunci nu i se va ierta talentul” (p. 284). La Paris, sal

Partea a doua a lucrãrii e, pe dimensiune portretisticã, unCaiet de regie. Interesant este cã lucrarea mânzatianã, decisã,ostentativ autoritarã, neinvitând la dialog, se nuanþeazã în aceastã„caracterizare a personajelor”, pe cât de izbutitã în formulãri, peatât de comprehensivã, interpretul cãutând sã sfredeleascãaparenþele pentru a ajunge la mecanismele intime, care nu se dis-ting uºor, ale „antieroilor” cehovieni.

Studiul omului de teatru ºi de condei Ion Mânzatu necesitã,chiar dacã observaþia îl va fi stânjenind pe eseistul care nu seîmpiedicã de fleacuri (râzând de ele „pantagruelic”), mici reme-dieri. Nu mã apuc sã înºir o listã, dar, oriºicâtuºi, în afara faptu-lui cã unele idei ºi unele exprimãri se repetã, ca într-un soi deBolero, e pãcat ca Umberto Eco sã aparã ca Ecco, iar, sã zicem,Platonov ca Paltonov. ªi sã nu trec peste o propoziþie ce s-ar cerepsihanalizatã: „«Revizorul» Hlestakov este confundat cu ade-vãratul revizor”. Chiar ieºit din sistem, cum se prezintã, IonMânzatu se lasã, dupã cum se vede, încercat de nostalgii. Nu potdecât sã-i urez ca, în demersurile scenice pe care le va mai între-prinde, sã aibã parte de interpreþii pe care viziunea sa teoreticã îimeritã.

! ! 4141Revista românã nr. 4 (54) / 2008

REGIZORUL CA EXEGETREGIZORUL CA EXEGET

Florin FAIFERFlorin FAIFER

Un spectacol analitic provocant, cu o apãsatã tentãpersonalã oferã Ion Mânzatu în lucrarea sa„Pescãruºul” de Cehov sau comicul nimicniciei.

Nu e, doar, argumentaþia competentã a unui „practician alscenei”, cum se recomandã autorul, ci demonstraþia plinã deagerimi a unui „analist” care, dacã e sã-l credem, se ignorã.Un analist care se implicã – chestiune de temperament! –, ºirãmâne totuºi lucid, ferindu-se de iluziile care, pe cãi bãtã-torite, pot genera prejudecata. Descinzând în profunzimilescrisului dramatic cehovian, „pânã la înþelesuri”, autorul nuse împacã deloc cu cei ce, abordând acest teatru, se opresc,inerþial, la aparenþe. Înarmat cu un „kalaºnikov” care, fie ºisimbolic, ar trebui sã ne intimideze, el ne someazã, ca un rev-oluþionar cãruia i-a venit clipa acþiunii, sã acceptãm ade-vãrurile ce i s-au revelat. Sau mãcar sã cãdem pe gânduri...

De fapt, nu ne someazã, ci cautã sã ne convingã. Primulcapitol, intitulat fãrã vreun efort de expresivitate,Consideraþii generale, suie la mari înãlþimi, sub tentaþia unorvaste orizonturi. „Divagaþiile”, adesea pertinente, uneori sur-prinzãtoare, colindã prin istorie, filosofie, geografie, sociolo-gie, geneticã, excursul, întreprins într-un limbaj pe alocuriarid (uzând de sintagme precum „produs informaþional”), dincând în când pretenþios, fãcând dovada unei capacitãþi specu-lative aparte.

Apropiindu-se, ca hermeneut, de dramaturgia cehovianã,Ion Mânzatu are un punct de vedere categoric, poate prea cat-egoric, coerent ºi, la destule nivele, persuasiv. Pentru el,lumea fictivã a scriitorului rus e o lume fãrã ºansã, populatã defiinþe înmlãºtinate în nimicnicie, în derizoriu. Neputinþa îi facesã fie comici (un comic inaparent în genere), chiar dacã ei paranimaþi de elanuri, de pasiuni, care – ni se spune iar ºi iar – nusunt decât mimãri ale unor trãiri adevãrate. Argumentele –nenegociabile – ale lui Mânzatu se leagã, arcuindu-se sprezone înalte. Vezi, de pildã, consideraþiile îndrãzneþe privind„imensitatea, labirintul, mãreþia” spaþiului geografic rusesc ºirelaþia cu spaþiul intim, apoi ideile referitoare la „fatalism” saula „eroul salvator” ºi încã altele.

Dar, la un moment dat, exegetul riscã sã cadã în excesiv-itate. În nici o salã în care s-a jucat Cehov nu am auzit (ºi nuºtiu dacã s-au auzit) „hohote pantagruelice” („pantagruelic”fiind aici o vocabulã plasatã inadecvat), un „hohot de râssãnãtos”, un „continuu hohot de râs” (chiar „continuu”?). Orfi toþi spectatorii, care trãiesc emoþia contactului cu melodic-itatea vãtuitã a dicþiei cehoviene, niºte antispectatori? Nu amavut niciodatã impresia cã personajele din Pescãruºul, Treisurori, Livada de viºini formeazã o „lume de clovni, vopsiþipe dinafarã” („violent”?), de „pãpuºi cu trãsãturi clovnereºti”(corect: „clovneºti”) care provoacã râsul, fie ºi însoþit de un„fior rece”. Sau cã Maºa, ca sã o luãm pe ea, are „elementeleunei caricaturi grosiere” („grosiere”?). Sau cã Trigorin esteun „meºteºugar mucalit”. Tonalitatea pieselor lui Cehov mise pare cã nu acceptã nici violenþa, nici îngroºarea. Dar, s-arputea ca depãnând aceste impresii, sã ne aºezãm în bãtaiapuºtii! ...

Partea a doua a lucrãrii e, pe dimensiune portretisticã, unCaiet de regie. Interesant este cã lucrarea mânzatianã, decisã,ostentativ autoritarã, neinvitând la dialog, se nuanþeazã înaceastã „caracterizare a personajelor”, pe cât de izbutitã înformulãri, pe atât de comprehensivã, interpretul cãutând sãsfredeleascã aparenþele pentru a ajunge la mecanismeleintime, care nu se disting uºor, ale „antieroilor” cehovieni.

Studiul omului de teatru ºi de condei Ion Mânzatu nece-sitã, chiar dacã observaþia îl va fi stânjenind pe eseistul carenu se împiedicã de fleacuri (râzând de ele „pantagruelic”),mici remedieri. Nu mã apuc sã înºir o listã, dar, oriºicâtuºi, înafara faptului cã unele idei ºi unele exprimãri se repetã, caîntr-un soi de Bolero, e pãcat ca Umberto Eco sã aparã caEcco, iar, sã zicem, Platonov ca Paltonov. ªi sã nu trec pesteo propoziþie ce s-ar cere psihanalizatã: „«Revizorul»Hlestakov este confundat cu adevãratul revizor”. Chiar ieºitdin sistem, cum se prezintã, Ion Mânzatu se lasã, dupã cumse vede, încercat de nostalgii. Nu pot decât sã-i urez ca, îndemersurile scenice pe care le va mai întreprinde, sã aibãparte de interpreþii pe care viziunea sa teoreticã îi meritã.