KIWI

Denumire stiintifica: Actinidia deliciosa. Familie: Actinidiaceae. In padurile din care este

originar, kiwi poate fi descris ca un arbust cu vite lungi, viguroase si lemnoase,

asemanatoare lianelor, cu aspect de arbust catarator.... Mai mult...

Radaseni Pomul este de vigoare slaba, cu coroana sferica, rodeste pe ramuri scurte.

Fructele sunt mari, de forma sferica, usor turtita... Mai mult...

Delia Pomul este de vigoare mijlocie, cu coroana globuloasa, rodeste pe ramuri scurte.

Fructele sunt de marime mijlocie, de forma sferic-turtita... Mai mult...

Mutsu Pomul este viguros si rodeste pe ramuri lungi. Fructele sunt mari sau foarte mari,

tronconice. Pielita este groasa, acoperita cu multa ceara... Mai mult...

Florina Este un soi rezistent la rapan. Pomul are vigoare mijlocie, iar fructele sunt de

marime variabila, sferic-turtite. Culoarea fructelor... Mai mult...

Priam Este un soi rezistent la rapan, cu pomi de vigoare mijlocie, sau chiar mica, cu

fructificare pe ramuri scurte. Fructele sunt mijlocii... Mai mult...

Wagener premiat Pomul este de vigoare slaba, rodeste pe ramuri scurte. Fructele foarte

variate ca marime chiar pe acelasi pom, au forma turtita... Mai mult...

Starkrimson Acest soi provine dintr-o variatie mugurala a soiului Starking. Pomul este de

vigoare mica si rodeste pe ramuri scurte. Fructele sunt mari... Mai mult...

Starking Delicious Este cunoscut si ca Delicios dublu rosu. Pomul este viguros, are

coroana rasfirata si rodeste in principal pe ramuri lungi. Fructele mijlocii

Este cunoscut si ca Delicios dublu rosu.

Pomul este viguros, are coroana rasfirata si rodeste in principal pe ramuri lungi.

Fructele mijlocii, mari si foarte mari, conice, cu coste pronuntate cu tendinta spre "bot de

iepure'". Pielita este groasa, rezistenta, lucioasa de culoare rosie-violacee intensa, tara

dungi, pe care se gaseste o pruina abundenta violacee.

Pulpa este galben-deschis, fina, dulce, aproape lipsita de aciditate, cu aroma intensa,

asemanatoare cu a pepenelui galben, de calitate buna pentru masa. La supracoacere pulpa

devine fainoasa.

ICP Maracineni

Au material dendrologic de calitate extra si preturi rezonabile.Nu cred ca livreaza prin

posta.Trebuie sa gasim pe cineva din Pitesti care sa faca efortul de intermediar. 

Eu am achizitionat mur, zmeur, coacaz rosu si afin de la ei dar am pierdut afinul pentru ca

nu m-am informat suficient si nu am mentinut aciditaea solului ba suplimentar l-am udat si

cu apa calcaroasa.

"Fondul de germoplasma pomicola al Turciei, sursa de gene pentru programele de

ameliorare "

Autori:

Sezai Ercisli – Universitatea Ataturk, Departamentul de Horticultura,Turcia

Antonia Ivascu, Adriana Buciumanu – SDCP-Baneasa, Bucuresti

Cadrul natural foarte divers, variind de la subtropical la temperat rece, confera Turciei o

bogata diversitate genetica, care contribuie atat la dezvoltarea puternica a genofondului

pomicol, cat si la introducerea in cultura a unui numar insemnat de soiuri. In Turcia se

cultiva circa 85 de specii, majoritatea cu frunze cazatoare, de origine subtropicala si

tropicala.

Colaborarea dintre Turcia – Universitatea Ataturk, Departamentul de horticultura si SCDP-

Baneasa, Bucuresti, se materializeaza prin identificarea, conservarea si exploatarea

resurselor genetice utile celor doua tari in programele de ameliorare.

Lucrarea de fata prezinta cele mai importante specii pomicole existente in Turcia,

raspandirea lor in provinciile tarii , cateva caracteristici botanice, potentialul productiv si

modul lor de utilizare din punct de vedere economic. Turcia este centru de origine pentru

multe specii salbatice sau cultivate, anuale sau perene, erbacee sau lemnoase.

Pomicultura joaca un rol deosebit de important in economia Turciei. In nordul tarii specii

ca citricele, kiwi sau ceaiul sunt foarte cunoscute, in sud fiind cultivate mai mult speciile:

cais, migdal, piersic, nuc, alun, cires, prun, mar, granat, zmochin, trandafir de dulceata.

Din punct de vedere al interesului in programele de ameliorare din Romania, se vor aborda

speciile : mar, par, gutui, migdal, piersic, cais, cires, prun, castan comestibil, alun, capsun,

zmeur, mur si trandafir.

Marul (Malus spp.). Turcia este una dintre tarile mari cultivatoare in lume, cele mai

importante soiuri din punct de vedere comercial apartinand speciei Malus domestica.

Fructele mari sunt consumate in stare proaspata, in timp ce fructele de calitate mai slaba

sunt folosite pentru conserve. M. sylvestris si M. orientalis sunt specii larg raspandite in

paduri, pe versanti. Fructele speciei M. orientalis nu sunt consumate in stare proaspata, ci

sunt folosite pentru compot, sucuri sau sunt uscate. Aceste specii sunt folosite si ca

portaltoi. M. sylvestris are fructe dulci-acrisoare intrebuintate sub forma de compot sau

uscate. In medicina locala de la aceasta specie se folosesc frunzele uscate pentru

prepararea ceaiurilor.

Speciile M. pumila si M. trilobata originare din Anatolia, prezinta o importanta deosebita in

mentinerea diversitatii fondului de germoplasma. Desi calitatea fructelor provenite de la

aceste specii este foarte slaba, toleranta la inghet si seceta, alaturi de tipul de crestere

pitic sunt insusiri foarte valoroase pentru ameliorare.

In Turcia exista aproximativ 600 de soiuri locale foarte diferite din punct de vedere al

formei, marimii, culorii, gustului si al perioadei de coacere. Rezistenta sau toleranta

acestor specii la boli este necunoscuta.

Parul (Pyrus spp.). Ca importanta economica este a doua specie cultivata in Turcia si este

extinsa in aproape toata tara. Cea mai importanta specie este P. Communis, rezultata prin

selectia unor biotipuri salbatice si probabil prin hibridarea dintre P. nivalis si P. cordata.

P. communis este din pacate si in Turcia sensibil la atacul produs de bacteria Erwinia

amylowora. In Turcia exista circa 500 de biotipuri locale de par, foarte variate ca marime,

forma, culoare etc.

P. boissieriana difera fata de alte specii prin caliciul caduc . P. spinosa

prezinta rezistentamoderata la daunatoarele arthropode, dar o mare adaptabilitate la

valori ridicate ale pH-ului.

P syriaca este foarte rezistent la inghet si seceta, fructele sale fiind de calitate inferioara

celor de P. communis, (mai tari si mai pietroase). P. hakkiarica

prezinta rezistentadeosebita la seceta. P. anatolica este o specie despre care nu se cunosc

foarte multe detalii deocamdata. P. bulgarica se cultiva destul de putin deoarece

altitudinile mari reprezinta o bariera in extinderea acestei specii in Turcia. P. elaeagrifolia

prezinta rezistenta mare la seceta si frig, motiv pentru care este un portaltoi foarte des

utilizat. P. salicifolia este cultivata ca portaltoi pentru par deoarece prezinta rezistenta la

seceta si ger.

Gutuiul (Cydonia spp.). Turcia domina productia mondiala de gutui printr-o productie

anuala de circa 100 000 tone. Fructele au greutatea de pana la 1 kg. Unii cultivatori

folosesc fructele pentru consum in stare proaspata, dar majoritatea fructelor sunt utilizate

in industrie pentru gem si marmelada. Anumite selectii pot fi folosite ca portaltoi pentru

par, conferindu-i port pitic, dar nu si rezistenta completa la inghet.

Migdalul (Amygdalus spp). Migdalul constituie o sursa de nepretuit de selectii varietale. In

selectie obiectivele principale sunt introducerea in cultura a unor soiuri cu sambure dulce,

cu inflorire tarzie, rezistenta la inghet, rezistenta la boli si productivitate ridicata. Uleiul

de migdal este folosit pentru aroma si gustul sau . In Turcia s-au semnalat pana in prezent

zece specii. A. webbii prezinta tufis tepos, frunze mici si inflorire tarzie, fructele sale sunt

mici si au miezul amar. A. fenzliana este considerat stramosul migdalului; este originar din

nordul Turciei. Planta este un tufis ce poate atinge inaltimea de 3 m, cu fructe mici si miez

amar. A. nana este o specie pitica, cu miez amar. Pe langa acestea in Turcia se mai

intalnesc urmatoarele: A. kotschyi, A. korshinskyi, A. spartiodes, A. orientalis, A.

carduchorum, A. trichamygdalus si A. lycioides.

Caisul (Prunus armeniaca syn. Armeniaca vulgaris). Turcia domina piata mondiala printr-o

productie anuala de 500 000 de tone. Cele mai cultivate sunt este vechiul soi local

„Zerdali” cu sambure amar si selectia clonala numita” Kaisi” cu fruct mic si sambure dulce.

Caisul este cultivat in zone temperate pana la subtropicale, fiind una din speciile cele mai

vechi in Turcia ( Malatya, Erzincan, Valea Aras). Este altoi in special pe portaltoi salbatici.

Ca portaltoi se utilizeaza Prunus domestica si Prunus cerasifera. Majoritatea soiurilor

ajung la maturitate intre sfarsitul lunii iunie si inceputul lunii august. Caisul salbatic ajunge

la maturitate pe la mijlocul lunii iulie, dar exista unele selectii care se coc spre sfarsitul

lunii septembrie, ceeace poate prelungi mult sezonul de consum . In regiunea Erzincan se

intalnesc pomi crescuti spontan din samburi care au port pitic si inflorire tarzie, deziderat

important in obiectivele de creare de soiuri noi la cais.

Ciresul (Prunus spp.). iresul, visinul si mahalebul sunt denumite in mod obisnuit in Turcia ”

Visne” „ Kiraz „ si Idris”, multe din specii avand chiar originea in Turcia, in paduri sau

vegetatie spontana in jurul gradinilor.

Cultura ciresului este traditionala in Turcia ( merge pana la 1600 metri altitudine) mai ales

in zona Marii Negre unde exista populatii aclimatizate. Exista insa zone in Turcia care

restrictioneaza cultura sa din cauza ingheturilor tardive de primavara.

Prunus avium este un pom mai special deoarece este in acelasi timp specie salbatica, dar si

cultivata. In Turcia este folosit si ca planta ornamentala datorita coloritului stralucitor pe

care il au frunzele toamna. Pomii salbatici au fructele mici si uneori amare, si se folosesc si

ca portaltoi. In Turcia pedunculii fructelor sunt folositi in medicina ca diuretic sau pentru

tratarea bolilor vezicii urinare, sub forma de ceai.

Prunus cerasus are o structura a coroanei foarte variata, de la rotunda si mica la intinsa-

laxa, mare. Fructul prezinta pulpa diferit colorata, de la aproape incolora pana la rosu,

chiar negru. In prezent visinul salbatic este unul dintre portaltoii preferati atat pentru cires

cat si pentru visin, in regiunile Turciei unde climatul este extrem. Portaltoiul este mult mai

rezistent la umiditatea solului si la climatul rece decat P. avium si P. mahaleb.

P. mahaleb., specie originara din uropa centrala si Asia Minor, este foarte mult folosita ca

portaltoi, atat pentru soiurile de visin cat si pentru cele de cires, deoarece acesta nu

manifesta incompatibilitate cu altoiul. Desi fructele nu sunt consumate direct, ele sunt

intrebuintate in medicina, ca digestiv sau ca diuretic. De asemenea este folosit la formarea

gardurilor vii deoarece lastareste imediat dupa ce a fost taiat. Se poate utiliza ca si gard

viu deoarece emite multi lastari dupa taierea in verde.

P. leucocerasus, arbust cu frunza permanent verde sau pom pitic cu o inaltime de pana la 6

m, cu fructe rosu inchis sau negre, are intrebuintari in medicina, ca antispasmodic

( frunzele distialte in apa –aurocerasi).

Din aceeasi specie fac parte si: Prunus prostrata; P. brachypetala; P. incana; P. microcarpa;

P. augustifolia; P. Hippophaeoide.

Ciresul are un potential genetic foarte important in Turcia mai ales pentru obtinerea de

portaltoi.

Prunul (Prunus spp.). Denumit in Turcia „ Erik”, prunul are peste 10 subspecii mai

cunoscute, cu porturi diferite, naturalizate in diverse zone ale tarii.

Prunus spinosa specie indigena din Armenia, Turcia si sudul europei, are fructe mici, de

numai 20 mm, cu gust acru si astringent. Frunzele uscate sunt folosite pentru ceai, iar

florile si fructele uscate sunt folosite in medicina populara. Pomii prefera terenurile

calcaroase, pietroase, situate la altitudini mari. Aceasta specie poate fi valoaroasa ca

portaltoi pentru speciile comerciale de Prunus care sunt insuficient compatibile.

P. domestica.,originar din Asia de vest din zona Caucaz si Marii Caspice, este larg raspindit

in in zona Balcanilor si cea Mediteraneana. Fructele variaza de la rotund la oval, de la mic

la mare, de la violet la rosu sau verde. Pulpa este ferma si de buna calitate. Aceasta este o

sursa de gene utila datorita continutului ridicat de zahar, aromei si infloririi tardive;

necesita insa imbunatatirea rezistentei la frig si a duratei de viata a pomului.

P. cerasifera salbatic si cultivat, fiind aproape imposibil de determinat care este intr-adevar

specia salbatica si care este cea cultivata. Fructul este mic, rotund, asemanator unei cirese,

de culoare galben spre rosu, chiar negru si de slaba calitate. Este o sursa de rezistenta la

temperaturi extreme, la ger si de productivitate ridicata. Fructele nu sunt consumate, dar

plantele obtinute din samburi pot fi folosite ca portaltoi. Specia este foarte adaptabila la

multe tipuri de sol si este rezistenta la boli.

Castanul (Castanea sativa). Denumit in turceste „ Kestane”, castanul comestibil se

regaseste in zona Mediteraneana, in Asia Minor si Transcaucazia.

Productia mondiala de castane este de 518 590 tone, iar Turcia participa anual cu 70 000

de tone (situandu-se in acest fel pe locul III in lume). Exista numeroase genotipuri

rezistente la boli. Castanele sunt foarte populare in Turcia, fiind consumate prajite si

glasate.

Alunul (Corylus spp). Turcia este centrul de origine al alunului, denumit”Findik”, aceasta

specie gasind aici conditii climatice si sol propice pentru dezvoltarea sa.

Turcia detine aproximativ 75% din productia mondiala de alune. Alunul se cultiva in

Anatolia pentru fructele gustoase, bogate in ulei. Alunele sunt consumate ca fructe

proaspete, sau in prajituri si in ciocolata. Cele mai raspandite specii in zona Marii Negre

sunt C. avellana si C. Maxima si hibrizii lor. De asemenea se intalnesc o serie de forme

salbatice in paduri.

C. avellana este specia cea mai importanta din punct de vedere economic, fiind foarte

adaptabila la conditii climatice diverse. C. colurna , pom ce poate atinge o inaltime de circa

14 m, cu coroana piramidala, se regaseste din zona Balcanilor (Romania), Nordul Turciei,

Transcauzia, pana in nordul Iranului. Alunele au dimensiuni reduse, coaja este aderenta

ceea ce determina un consum direct foarte redus. Aceasta specie este mai toleranta la

seceta si frig decat C. avellana.

Selectia clona este una din metodele mult practicate in ameliorarea acestei specii in Turcia.

Nucul. Cultivat in principal pentru fructele deosebit de hranitoare este folosit in industria

ciocolatei, in industria farmaceutica si de asemenea in cosmetica. In Turcia frunzele si

cojile verzi sunt folosite ca pigmenti. Inmultindu-se de mii de ani in mod natural, in zone ca

Nepal,Tibet, Asia centrala, Iran, Pakistan, la nuc, denumit in limba turca”Ceviz”, s-a creat

un valoros fond genetic de circa 5 milioane pomi, acestia prezentand o bogata diversitate in

ceea ce priveste productia, caracteristicile fructului si miezului, inmuguritul si inflorirea

tarzie, toleranta la boli etc. Pomii salbatici sunt intalniti in padurile mixte, cu frunze

cazatoare si conifere, pana la altitudini de 1200-3000 m. Fructele pomilor salbatici au

dimensiuni mai reduse, forma mai rotunda si au coaja mai groasa decat speciile cultivate.

Speciile cultivate provin fara indoiala din selectia naturala a speciilor salbatice. In Turcia

populatia nu este familiarizata cu altoirea nucului, motiv pentru care majoritatea pomilor

provin din samanta.

Coacazul Genul Ribes cuprinde aproximativ 150 de specii de coacaz si agris. Principalele

specii cultivate din punct de vedere comercial sunt coacazul negru (Ribes nigrum),

coacazul rosu (Ribes rubrum) si Ribes petraeum.

Ribes rubru este originar din Turcia, larg raspandit datorita fructelor sale comestibile ce

pot fi consumate in stare proaspata, dar mai ales sub forma de sucuri, gemuri si jeleuri.

Ribes nigrum prezinta fructe de culoare neagra cu gust puternic, fiind rar consumate in

stare proaspata. Fructele bogate in vitamine sunt procesate sub forma de suc, gem, jeleu,

vin sau lichior.

Alte specii cultivate sunt Ribes alpinum, Ribes orientale

Zmeurul si murul (Rubus spp). Genul Rubus este in Turcia foarte bogat raspandit si are

nenumarate si heterogene biotipuri, exceptand zonele desertice. Frunzele si fructele

formelor salbatice sunt folosite in special in medicina.

Rubus ideaus (zmeurul rosu si galben), arbust ce drajoneaza mult, este o sursa de gene

pentru adaptabilitatea la iernile reci. R. sanctus existent si in Europa in zona estica a

Mediteranei, este folosit in ameliorarea murului. Este un arbust care drajoneaza putin cu

inaltimea de circa 1-2 m, cu fructe negre, mici si putin suculente. Este utilizat in spcial

pentru fixarea terenurilor in panta, a rapelor sau a spatiilor largi, deschise expuse

vanturilor. R. caesius prezinta toleranta la inghet. Fructele sunt mari si de culoare neagra.

Frunzele tinere sunt folosite pentru ceai.

R. saxatilis existent in zona Mediteraneana, Caucazia, Siberia, pana departe in Asia (China

si Japonia) si chiar in Scandinavia, este folosit in procesul de ameliorare pentru toleranta sa

la inghet si la rugina. Este o specie stolonifera. Fructele au culoare rosie si 6-8 mm

diametru, fiind folosite la prepararea unor sucuri sau gemuri. R. discolor are fructe mari si

suculente. Alte specii cu fructe de culoare neagra : R. canescens, R. tereticaulis, R. hirtus,

R. caucasicus. Nu au fost facute studii asupra rezistentei la frig, seceta, boli sau asupra

calitatii fructelor deocamdata asupra speciilor mai sus mentionate.

Trandafirul (Rosa spp.). Turcia este o importanta sursa de germoplasma pentru trandafir

denumit ” Gul” (nume foarte uzual pentru femeile turce), aproximativ 25% din speciile

originare de trandafiri provenind de aici. Florile unor specii, cum ar fi R. gallica si R.

damascena, au fost folosite pentru producerea „apei de trandafir”. Fructele unor specii

prezinta valoare economica si sunt folosite in medicina. De asemenea frunzele, fructele si

chiar radacinile sunt fierte in apa si folosite ca diuretic sau pentru tratarea racelilor.

Primele studii de selectie au inceput in 1990, avand ca scop evaluarea si selectarea unor

clone superioare. Au fost selectate cateva genotipuri dintre populatiile salbatice, foarte

adaptate conditiilor climatice si cateva fara ghimpi. Cele mai importante specii care pot fii

utilzate in programele de ameliorare sunt: R. sempervirens, R. phoenicia, R. arvensis, R.

pisiformis, R. beggeriana, R. foetida, R. hemisphaerica, R. pimpinellifolia, R. elymaitica, R.

gallica, R. villosa, R. hirtissima, R. tomentosa, R. jundzillii, R. micrantha, R. agrestis, R.

pulverulanta, R. sicula, R. horrida, R. iberica, R. montana, R. canina, R. dumalis si R.

heckeliana. Cele mai cultivate specii in Turcia sunt: R. canina, R. dumalis si R. villosa.

Capsunul (Fragaria spp.). In Turcia capsunul traditional denumit” Cilek” (F. vesca si F.

elatior) se cultiva din secolul XVI, in specila in zonele arabile si fertile. De obicei se cultiva

pe suprafete mici, fiind o afacere de familie. Rizomii si frunzele se folosesc in medicina

(pentru cresterea apetitului).

F. vesca este cea mai raspandita specie. Este salbatica si prezinta fructe care au forma

ovata, culoare rosie aprinsa si sunt foarte aromate, utilizate in special pentru consumul in

stare proaspata. F. viridis prezinta fructe mici, relativ ferme, de culoare verzuie pana la roz

si foarte aromate. Plantele infloresc atat primavara cat si vara tarziu si s-au dovedit a fi

tolerante la valori ridicate ale pH-ului solului. F. x ananassa (cunoscuta doar ca specie

cultivata), creste in nordul Turciei si are fructe de marime mai mare fata de F. vesca. A fost

obtinut prin hibridarea intre F. virginiana si F. chiloensis.

In concluzie, multe specii din nordul si nord- vestul Turciei pot fi gene utile

pentrurezistenta la boli si daunatori.

Categoria: Alimentatie > Agricultura

Pret: [Nespecificat] Fix

Date de contact:

Persoana de contact: Odette Gamulea

Numere de telefon: 0745-781115

Localitate: Bucuresti, judetul: Bucuresti

Firma autorizata vinde puieti pomi fructiferi import Grecia . Orice soi de cires, mar, gutui,

prun, mango, kiwi, sau orice alt pom fructifer la cerere.

Oferim certificat de garantie si la cerere un specialist care sa acorde asistenta la sadire.