POLUAREA APEI

Importanţa apeiCa şi aerul sau solul, apa este un factor de mediu indispensabil vieţii. Fără apă nu se poate

concepe viaţa. Cantitatea de apă din organism reprezintă, la un om adult, 60 % din greutatea sa. Apa mai este folosită pentru: întreţinerea curăţeniei corporale, producerea şi prepararea hranei, salubritatea localităţilor şi locuinţelor, agrement şi recreere, producerea de energie electrică, etc.

Condiţiile de viaţă sunt variate şi nevoia de apă variază de la o specie la alta, însă pentru fiecare : APA ESTE VIAŢĂ!

Apa este importantă pentru om, animale şi plante în egală măsură!

Definiţii:Termenul de "poluare", potrivit lui Barbault, poate fi definit ca "o schimbare

a mediului natural nefavorabilă, care apare în totalitate sau parţial ca rezultat al acţiunii umane prin efecte directe sau indirecte, alterând fluxurile de repartiţie ale energiei, nivelurile de radiaţii, compoziţia fizico-chimică naturală şi abundenţa speciilor vii.”

Poluarea apei, conform O. N. U., constă în modificarea în mod direct sau indirect a compoziţiei normale a acesteia într-o măsură în care împietează asupra tuturor folosinţelor la care putea servi în starea sa naturală.

Se mai întâlneşte şi fenomenul de “autopoluarea a apei”, ce constă în distrugerea masivă a florei şi faunei din ape, mai ales după perioade de înmulţire intensă, cunoscută sub denumirea de “înflorirea apei”.

Autopoluarea are urmări precum creşterea cantităţii de substanţe organice în descompunere cu consum mare de oxigen, rezultând astfel fenomenul de putrefacţie şi degradare. Organismele aerobe (peşti şi nevertebrate) mor datorită lipsei de oxigen şi plantele ce cresc pe fundul apei datorită reducerii luminii.

Eutrofizarea sau autopoluarea apei este un proces natural sau artificial. Procesul artificial constă în imbogăţirea în nutrienţi a apelor în urma spălării îngrăşămintelor anorganice de pe terenurile agricole.

Sursele poluării• Industria: prin apele reziduale provenite de la procesele de fabricaţie, acestea conţin

substanţe toxice, chimice, metale grele, acizi, cianuri, fenoli, pigmenţi, solvenţi,etc.• Sectorul terţiar: prin apele reziduale care rezultă din folosirea apei în locuinţe, instituţii

publice, societăţi comerciale, băi, spălătorii, spitale, şcoli, hoteluri, etc.• Agricultura: prin apele reziduale agro-zootehnice provenite pe de-o parte de la fermele

de animale (dejecţii), iar pe de altă parte de la împrăştierea de către agricultori, a unor substanţe chimice cum ar fi erbicidele, insecticidele şi altele, care pătrund în apă şi în sol.

Termenul de ape reziduale se referă la apele ce rezultă din diferite tehnologii şi activităţi umane, utilizate şi care din punct de vedere calitativ sunt considerate poluate. După sursa de poluare din care provin, apele reziduale sunt: - ape reziduale menajere - ape reziduale industriale - ape reziduale zootehnice

1

Categoriile de poluare a apei: 1. Poluare fizică

Apare ca urmare a evacuării în apă a materialelor solide, minerale, insolubile, cum este de pildă deversarea în cursurile de apă a rezidurilor de la exploatarea carierelor sau minelor. În această categorie intră şi poluarea termică a apei. Poluarea termică este cauzată de deversările apelor de răcire care provin din industrie şi de la unele centrale termice sau nucleare. Însă, ridicarea temperaturii apei, ca urmare a acestor deversări, poate duce la modificări intolerabile pentru cea mai mare parte a speciilor animale şi vegetale din zonele respective. De asemenea, sunt accelerate fenomenele de descompunere bacteriană; animalele acvatice suferă pentru că temperaturile superioare măresc intensitatea metabolismului. Toate acestea determină aşa-numita „poluare termică”.

2. Poluare chimicăDe exemplu poluarea cu plumb- unele ţevi pentru apă sunt din plumb. Plumbul se

dizolvă în apa care curge prin ţevi. Compuşii cu plumb sunt toxici şi se acumulează în lanţurile trofice. Greutăţile din plumb aruncate de pescari contribuie de aesemenea la poluarea cu plumb. 3. Poluare biologică- bacteriologicăPoluarea cu microorganisme şi materii organice fermentescibile duce la o contaminare puternică bacteriologică a apei, care are drept urmare răspandirea unor afecţiuni cum sunt colibacilozele sau hepatitele vitale, febra tifoidă. La această categorie de poluare, pe langă apele uzate urbane pot participa în mare măsură industriile alimentare, industria hârtiei. Se consideră, de exemplu, că o fabrică de hartie de dimensiuni mijlocii echivalează, în ceea ce priveşte poluarea, cu un oraş de 500.000 de locuitori. Nu mai puţin periculoase, sunt apele uzate provenite de la cresterea animalelor în marile complexe agro-industriale, caracterizate de o foarte mare concentrare a animalelor pe spaţii închise, foarte restranse.

Dacă adăgăm la aceste surse şi poluarea directă din aer a apelor (prin funigine, cenuşă şi alte gaze care cad în ape de la industrie şi agricultură), aflăm concret cum se infestează râurile, lacurile, mările. Aciditatea din apă creşte peste limita admisă iar vieţuitoarele se îmbolnăvesc şi mor.

Ploile acide sunt aşadar un rezultat al aşa numitului smog (fum) care iese, nefiltrat, de la coşurile fabricilor, termocentrale, precum şi din ţevile de eşapament ale maşinilor, ca urmare a arderii petrolului, gazului metan sau cărbunelui.

Cosecinţele poluării asupra omului:Apa este o cale de transmitere a bolilor infecţioase, uneori de epidemii. E vorba de boli

precum febra tifoidă, dizenteria, holera, poliomelita, hepatita epidemică, bolile parazitare. Victimile cele mai rapide ale maladiilor fiind copii şi bătrânii, însă suntem afectaţi cu toţii într-un final.

Prin apă, putem lua şi boli neinfecţioase. Substanţele chimice ne pot provoca intoxicaţii cu nitriţi din apa de băut, care afectează copii mici. De asemenea, intoxicaţii cu plumb, cadmiu, mercur, arsen, fluor, pesticide care sunt foarte periculoase pentru om.

Ce se poate face pentru a proteja resursele de apă:1. Realizarea unui complex de lucrări de amenajare care să se încadreze într-o

concepţie unitară referitoare la gospodărirea cantităţii şi calităţii resurselor de apă ale tuturor folosinţelor: energetice, potabile, agrement, industrie, etc.

2. Reglementări privind calitatea apelor naturale şi ale efluenţilor prin întocmirea şi respectarea normelor de calitate a apelor de suprafaţă;

3. Reducerea poluării prin:

2

• Introducerea pe scară largă de tehnologii nepoluante în procesele industriale;• Reducerea cantităţilor de ape uzate evacuate în râuri prin introducerea de recirculare a

apei;• Recuperarea materialelor utile din apele uzate;• Extinderea procedeelor de colectare şi evacuare pe cale uscată a rezidurilor, mai ales

la fermele de animale;• Îmbunătăţirea randamentului de epurare prin perfecţionizarea tehnologiilor,

instalaţiilor şi exploatării acestora;4. Sensibilizarea opiniei publice.5. Implementarea unor proiecte de dezvoltare durabilăDezvoltarea durabilă având în vedere echitabilitatea dintre parametrii economici, cei

sociali şi cei ecologici, creând în prezent cu gândul la generaţiile viitoare.Dezvoltarea durabilă este bine-venită indiferent de tipul ei: fie ea biocentristă (pune egal

între om şi natură), ecocentristă (ecosistemul mai presusu de om), sociocentristă (ia în considerare toate registrele, se ghidează după reguli etice), antropocentristă( omul mai presus de toate), cu condiţia de a vedea lucrurile în ansamblu şi de a anticipa consecinţele actelor noastre.

Bibliografie:1. Ailoaie Liana, Ecologia apei, Editura Eurobit, Timişoara, 20062. Arborele lumii, Editura Enciclopedia, Bucureşti, 20093. Caleidoscop de ştiinţă şi tehnică, Editura Porţile orientului, Iaşi, 2001

3