Policlorura de vinilIstoric

Policlorura de vinil a fost descoperită accidental în secolul al XIX-lea, în anul 1835 de Henri Victor Reqnault şi apoi în 1872 de Eugen Baumann.

Primul care a sintetizat clorura de vinil în laboratorul profesorului „Justus von Liebig” din Gieben a fost în anul 1835 chimistul francez Henri Victor Regnault, care a observat că sub acțiunea razelor solare clorura de vinil polimerizează dând naștere la o pulbere albă.

Importanța acestei descoperiri a fost numai mai târziu observată.

In 1912 chimistul german „ Fritz Klatte” face cercetări similare cu cele ale chimistului francez, acesta producând clorura de vinil din acetilenă și acid hipocloros.

Clorura de vinil va fi utilizată la filme fibre sintetice, lacuri.

Azi însă din motive de protecție a mediului înconjurător și prin dezvoltarea industriei chimice s-au descoperit alte substanțe, PVC-ul este treptat înlocuit

Definitie si formula

Policlorura de vinil cu numele prescurtat PVC este o substanță din categoria materialelor termoplastice cu o structură amorfă. Sunt două forme de PVC, „forma dură” și „forma moale” la care s-au adăugat stabilizatori. Forma moale este mai răspândită fiind PVC-ul, adecvată prelucrărilor tehnice, este forma care care se aplică pe dușumea, sau în constructii la conductele din material plastic.

Policlorura de vinil ia naștere prin polimerizarea (legarea) monomerelor de clorură de vinil (CH2 = CHCl)

Obtinere

Polimerul se livreazã uzual sub formã de pulbere (rareori perle pentru aplicaþii speciale).Prelucrarea în produse finite se efectueazã la cãldurã, care cauzeazã degradarea polimerului nestabilizat – degajare de clor, HCl, schimbare de culoare.Copolimerii clorurii de vinil se obtin din clorura de vinil ca monomer principal cu unul sau mai multi alti monomeri

Starea de agregare a polietilenei este solidă, aspectul este lăptos, transparent, este flexibilă, are rezistenţă mecanică bună; are solubilitate chimică deosebită şi este insolubilă în apă şi în alţi solvenţi. Este rezistentă la acţiunea substanţelor chimice. Punctul de topire este cuprins între 100 - 150oC şi este izolator electric

Tipuri de PVC

Policlorura de vinil rigida (PVC-D);

 Policlorura de vinil plastifiata (PVC-M);

 Policlorura de vinil clorurata (PVC-C);

Copolimer clorurã de vinil - acetat de vinil (VC/VAC);

Policlorura de viniliden (PVDC);

 Poliacetatul de vinil (PVAC);

 Polivinil alcool (alcoolul polivinilic) (PVAL).

Depozitare

In conditii normale de utilizare, policlorura de vinil nu prezinta nici un pericol pentru sanatatea umana sau pentru mediul inconjurator; Tipic pentru toate tipurile de pulberi insolubile, policlorura de vinil poate provoca boli pulmonare prin inhalare; Policlorura de vinil poate provoca iritatii ale ochilor. In contact direct poate cauza conjunctivite si dermatite.

Se recomanda depozitarea produsului in spatii reci, uscate si bine ventilate departe de materialele incompatibile. Policlorura de vinil prezinta riscul acumularii de energie electrostatica, de aceea silozurile de depozitare se impamanteaza.

Proprietatile materialului

versatilitate, claritate (transparenta), usor de amestecat, rezistenta, durabilitate, rezistent la grasimi, ulei si chimicale, caracteristici de curgere, proprietati electrice stabile.

Exemple de utilizare:

Datorita proprietatilor sale se foloseste in: constructii (armaturi, fitinguri), piese componenete pentru pompele care lucreaza in conditii de coroziune, piese izolatoare pentru industria electrotehnica

Îl întâlnim zi de zi când folosim cărţile de credit, buletinele, la ramele geamurilor, coşurile de gunoi, în compoziţia obiectelor casnice precum

sticlele, piepţenii, jucăriile, interior pentru maşini, discuri audio

Proprietati fizice

material termoplastic

rezistenta mecanica ridicata

duritate mare

stabilitate dimensionala

calitati dielectrice

bun izolator

Dezavantaje

Comparativ cu alte materiale plastice, PVC rigid are o rezistenta slaba la soc si foarte slaba in cazul existentei fisurilor sau la temperaturi joase.

Pericole

Face parte din categoria substanţelor toxice. Nu reprezintă un pericol mare pentru mediul înconjurător dacă se resprectă anumite reguli privind scurgerile de toxine care trebuie să fie cât mai reduse. Principalul pericol este reprezentat de scurgeri de aditivi şi clor. Altele emit substanţe chimice în aer (ex: cortinele pentru duşuri). Plastifianţii adăugaţi PVC-ului pot cauza cancer şi boli ale ficatului. Alte efecte pot fi alergiile mai ales în cazul copiilor. Procesul de producţie al PVC-ului are loc cu eliberarea unui chimical toxic numit dioxină. Este greu de reciclat şi ajunge în sol poluând mediul.