Frumoas e natura de Grigore Alexandrescu

Frumoas e natura, frumoas dimineaa,Plcut este al undei murmur melodios:i roua i zefirul, i floarea i verdeaa, Dar lumea nimic n-are ca tine de frumos.A mea inim, suflet pe pasurile-i zbor,i vntul i optete misterul de amor.

Sunt dulci ale prunciei dorite suvenirei visuri fericite, iluzii ngereti,Dar nu e nimic dulce ca dulcea ta zmbire,Dar nici un vis nu-mi place, de nu-l pricinuieti.

Cnd soarta nemblnzit m-adap cu durere,Cnd lumea -orice bunuri a vrea a le uita.Nimic nu cer vieii, mrire, nici putere,Nimic nu m mngie dect iubirea ta.A mea inim, suflet pe pasurile-i zbor,i vntul i optete misteruri de amor. InscripiideConstantin Negruzzi n acest lca de pace unde Domnul se mrete,Omul nti se boteaz, cnd se nate pe pmnt,-apoi cu a lui soie vine de se nsoete,n sfrit aicea afl linitire n mormnt.

Naterea, viaa, moartea, sufleteasca mntuire,n acest loc se adun i d-amarul lumii greuOmul scap cnd se duce ca s-i iaie rspltireDe la dreapta ndurare a bunului Dumnezeu.

Eu nu am fost ca alii, de-aceea n suferinAm petrecut i-n lipsa plcerilor lumeti,Dar cugetul mi spune c n-oi avea cinC-am fost i eu unealt la rele omeneti.

ElegiedeDimitrie BolintineanuDe lacrimi nfocate, vai! genele-mi sunt plinei mna-mi acum rece pe harp a-ngheat;Strin mi-este lumea d-acuma pentru mine,Cci ce-am iubit n via ca visul a-ncetat.

Aveam un frate tnr a cruia junieCa ruor de lapte luase cursul lin,Ce n a sa ferice, plcere, bucurie,Zicea cu vorb dulce: Eu nu voi s suspin!"

Aveam i-un tat nc, amic cum i printe,A crui gene albe n plns au fost albit.Dar vai! ei dorm acuma n tristele morminte,Copilul lng tat, precum au vieuit.

Iubeam o copili, o tnr suflare,O floare matinal ce crete surznd,Ce fr s adune n via-o srutaren dimineaa vieii a ncetat cntnd.

Tot ce-am iubit n lume a ncetat din via,i iarba primverii sub paii-mi s-a uscat;Al vieii mele soare s-a stins colo n ceai anii mei de tineri n dor s-au ntristat.

Eu am trecut ca floarea aici n ast lume,Dar inima-mi zdrobit att a ptimit!Ah! d-a fi fost o floare purtnd un dulce nume,A fi trecut prin via i n-a fi suferit. Alb si negrude Bogdan Petriceicu Hasdeu Blanda toamna dunareana, dezmierdandu-ne, s-a dus,Totu-i alb si rece-i totul: jos, omatul, bruma, sus.Moarta-i lumea sarbezita, peste care, fara fataFara nori si fara soare, greu atarna alba ceata.

Serpuieste-n aer fumul si se-ntinde alburiuDin colibe, troienite,ca sicriu langa sicriu.In zadar privirea cata negre benghiuri in albeata;Pan' si umbrele sunt albe pe cea marmura de gheata

Insa iata, ca siraguri de calugari in sobor.Vezi ceva negrind in zare: ciorile pe ses coborSi de spinul chip al iernei, vesel croncanind, s-agata...Mult mai drag mi-e viul negru decat albul fara viata!

Cand amintirile...De Mihai EminescuCnd amintirile-n trecutncearc s m cheme,Pe drumul lung i cunoscutMai trec din vreme-n vreme.

Deasupra casei tale iesi azi aceleai stele,Ce-au luminat att de desnduiorii mele.

i peste arbori rsfiraiRsare blnda lun,Ce ne gsea mbriaioptindu-ne-mpreun.

A noastre inimi i jurauCredin pe toi vecii,Cnd pe crri se scuturauDe floare liliecii.

Putut-au oare-atta dorn noapte s se stng,Cnd valurile de izvorN-au ncetat s plng,

Cnd luna trece prin stejariUrmnd mereu n cale-i,Cnd ochii ti, tot nc mari,Se uit dulci i gale?

Cantarea Romaniei de Alecu Russo (Poezie)Doina si iar doina !.cantecul meu e versul

de moarte al poporului la sezatoarea priveghiului.

pamantul ii e de lipsa.si aerul il ineaca. vazut-am flacai

scuturandu-si pletele. si fruntea lor a se increti fara de vreme.,

florile de pe capul copilelor a se vesteji. si poporul cantand in betie

uitarea necazurilor. Trist e cantecul in sarbatorile satului: Birul e greu,

podvoada e grea !. Batranii isi ascund ochii plini de lacrimi, barbatii

stau obiditi., cantecele sa sfarsesc in blastamuri. si copii caineaza

nasterea lor. Poporul e stalpul tarii. fiecare particica de pamant e vapsita

de sangele lui. si intr-o zi ni s'au zis: Munceste, Romane, de dimineata

pana in seara. si rodul muncii nu va fi al tau !. tatal tau ti-au lasat de

mostenire o tarina si arme. si nu te vei bucura de dansele. si tu vei

trai vesnic robind., trupul si sufletul tau vor fi straini pe pamanul inrodit

de tine. vei plati aerul ce rasufli. vei plati soarele ce te incalzeste si

locul unde zac oasele mamei tale, vei plati dreptul sa cresti vaca ce

hraneste pe copiii tai si boul ce-ti ajuta la munca. trupul tau se va garbovi

subt bataie si partea ta in lume va fi ocara ! Veneticii, zisu-ne-au in limba lor:

Al nostru e pamantul si acei ce locuesc pe dansul. ale noastre campurile.

ale noastre dealurile. ale noastre catunele, satele si targurile, colibele si

curtile, toata miscarea si toata suflarea. Tu ai fost puternic si viteaz in lupta.

dar puterile tale s'au tocit de saracie si de stricaciune. si noi am cules rodul

vitejiei tale. vor veni feciori cu mangaieri mincinoase de ti-or povesti ca esti si

tu un popor. noi suntem pastorii. tu esti turma chinurilor. toti isi bat joc de

vieata, munca si saracia ta, si slugile slugilor calc peste trupul tau. cei ce zic

ca sunt alesii tai cresc in mariri si avutii si tie-ti este frig si copiilor tai le este

foame !. Ei fac legi, dar nu pentru dansii, ci pentru impovararea ta !.

Doina si iar doina !.. suntem pribegi in coliba parinteasca. si straini in pamantul

rascumparat cu sangele nostru !.. Dar in campie creste, si pe dealuri iarasi creste o

floare pentru popoarele chinuite. Nadejdea !

Esti searbada si slabanogita.ai suferit toate. o tara de chinuri !. Ridica-ti capul

strivit si cauta de vezi., semne s'au aratat pe ceriu.furtuna mantuirii au inceput !.

(65) Cinge-ti coapsa, tara romana. si-ti intareste inima. miaza noapte si

miaza zi, apusul si rasaritul, lumina si intunericul, cugetul disbracator si dreptatea

s'au luat la lupta. Urla vijelia de pe urma. duhul Domnului trece pre pamant !.