Poezie în grai bănăţean

volumul II

Autori din Voivodina, Serbia

Consilier editorial: Prof. dr. ing. Horia Ciocârlie

Coperta: Alex Şurtea

Tehnoredactare computerizată:Bianca Trif

© Editura ORIZONTURI UNIVERSITARE Timişoara

Tipar executat la TimişoaraTel/fax: 0256 293 975

Poezie în grai bănăţean

volumul II

Autori din Voivodina, Serbia

Ediţie îngrijită de AurEl TurCuş

românia

în colaborare cu IONEl STOIŢ

şi VASIlE BArBu

Serbia

editura orizonturi universitare

timişoara 2009

�

Cuvânt înainte

Semnificaţia unei culegeri de poezie în grai bănăţeana românilor din Voivodina

Cel mai important rol în păstrarea identităţii etnice a unei comunităţi îl are limba. Aceasta cu atât mai mult dacă este vorba de o minoritate naţională. În privinţa românilor bănăţeni din Voivodina-Serbia putem constata cu satisfacţie că limba maternă se foloseşte în familie şi în cadrul comunităţii etnice care fiinţează compact, în special în mediul rural, în cadrul unor sate româneşti sau cu populaţie mixtă, constituită din români şi sârbi. În aceste localităţi s-a păstrat – chiar mai bine decât în Banatul româniei – graiul neaoş, neinfluenţat de limba română literară.

După al Doilea război Mondial în fosta Iugoslavia s-a dezvoltat o apreciabilă literatură în limba română cultă, excelând, îndeosebi, poezia. Nu ştiu câtă priză la publicul român o fi avut poezia respectivă şi câtă influenţă din partea acesteia se va fi răsfrânt asupra etniei româneşti întru îndrăgirea şi păstrarea limbii materne. Dar, cu certitudine că poezia în graiul de acasă – atât de abundentă în ultima vreme – este foarte îndrăgită de vorbitorii de limbă română din Serbia şi, implicit, contribuie, în mare măsură, la conservarea rostirii materne.

şi în Banatul Serbiei, precum în Banatul româniei, efervescenţa lărgită a poeziei în grai se manifestă cam de pe la cumpăna mileniilor II-III, iar în momentul de faţă a devenit un adevărat fenomen literar cu o vigoare neobişnuită.

Trebuie, însă, să subliniez că există deosebiri pregnante, în ce priveşte motivaţia resuscitării mişcării literare în grai, la bănăţenii din românia şi la cei din Serbia. În românia raţiunea de a se scrie literatură în grai bănăţean constă în exploatarea unei realităţi lingvistice locale, pentru dobândirea unei expresivităţi literare particulare, cu incontestabilă

�

funcţie estetică. Se poate sconta că, prin creaţia unor scriitori talentaţi, profesionişti, identitatea lexicală locală contribuie la o mai pregnantă conturare a geografiei literaturii unei zone a româniei. În Banatul Serbiei, scrierea în graiul românesc al locului are rostul, în primul rând, de a întreţine comunicarea interumană etnică. limba vieţuieşte doar atâta vreme cât este folosită ca mijloc de comunicare. la rându-i comunitatea îşi păstrează identitatea culturală etnică atât timp cât este întrebuinţată limba acesteia, oral şi în scris. Bineînţeles că, fiind vorba de literatură, am putea avea în vedere, - când e cazul - şi valoarea estetică a textelor, care poate fi sesizată, adeseori, din perspectiva unei expresivităţi involuntare. Spunând aceasta nu vreau să se înţeleagă că subestimez, bogata creaţie literară în grai a confraţilor noştri din Voivodina. Vreau doar să subliniez că, prin firea lucrurilor, prin statutul lor de minoritari, scrisul acestora nu trebuie să fie judecat, potrivit unor exigente criterii estetice, literare. El trebuie preţuit, înainte de toate, pentru că are o excepţională însemnătate etnică, aceea de conservare a unei realităţi lexicale, care este marca unei viguroase identităţi, consolidată cultural, de-a lungul timpului, după fireasca rânduială a tradiţiei. Acesta a fost şi motivul principal care m-a îndemnat să introduc, cu bucurie, în această culegere de poezii, un mare număr de autori, unii dintre aceştia fiind simpli stihuitori. Marele lor merit este că, dincolo de orice pretenţie literară, ei sunt buni vorbitori în grai bănăţean, care este limba lor maternă. Prin scrisul lor, aceştia învederează că limba lor maternă are, încă, o extraordinară vitalitate, cu toate că, în Voivodina, a mai rămas un număr mic de români. la recensământul din 1990 erau aproximativ 38.000 de suflete. Însă, important este că atât cât numără, acum, comunitatea românească din Banatul sârbesc, aceasta dovedeşte că are o puternică identitate culturală şi atrage atenţia asupra ei, prin uimitoare manifestări culturale, cum sunt festivalurile de folclor şi zilele de teatru din Voivodina, iar în ultima vreme, prin bogata mişcare literară în grai bănăţean – care, datorită amploarei sale, şi-a reclamat, firesc, o instituţionalizare, ce parcă s-a înfăptuit aproape de la sine. Dar noi ştim bine că promotorii actului au fost Vasile Barbu şi Ionel Stoiţ, inimoşii, neobosiţii osârdâitori pe tărâm publicistic-literar-cultural, primul fiind preşedinte al uniunii Scriitorilor în Grai Bănăţean, cu sediul la uzdin, celălalt având funcţia de secretar al acestei organizaţii. Acum li se cuvin

�

toate laudele şi luminoasele noastre mulţumiri pentru pilduitoarea lor implicare, la înfăptuirea volumului II al prezentei culegeri de poezie în grai, aceasta cuprinzând creaţii ale autorilor din Voivodina. Ei au asigurat adunarea materialelor şi prezentarea autorilor.

Îmi place să cred că volumul de faţă – care cuprinde între coperţile sale cea mai masivă culegere de poezie în grai bănăţean din Serbia, publicată până acum – nu numai că relevă un interes pentru scris, neobişnuit de larg, la fraţii noştri români din ţara vecină, ci, totodată, va contribui la menţinerea dragostei acestora pentru limba maternă – patria întregii lor identităţi entice.

AUREL TURCUŞ

�

Literatura română în dulcele grai bănăţeanla românii din Banatul sârbesc

Deseori marginalizată pe nedrept şi socotită a fi un gen literar minor fără imagini poetice bogate în metafore şi alte figuri de stil, fără expresivitate şi profunzimea pe care o are poezia, literatura în general, totuşi scrisul în graiul bănăţean, atât în partea română a Banatului şi într-o măsură mai mică şi în partea noastră a Banatului sârbesc, a reuşit să se afirme pe un plan cultural mai larg devenind o adevărată mişcare literară.

Iar după constituirea uniunii Scriitorilor în Grai Bănăţean, cu sediul la uzdin este clar că această mişcare literară va putea să se dezvolte tot mai mult şi să se afirme pe un plan cultural românesc mai larg, promovând valorile de netăgăduit ale specificului român-bănăţean împins dincolo de patria limbii.

Dacă Victor Vlad Delamarina şi George Gârda au fost pionierii scrisului dialectal în Banatul românesc, în Banatul iugoslav (pe atunci) primii care s-au încumetat, între cele două războaie mondiale, a se aventura în ceea ce numim literatură în dulcele grai bănăţean au fost doi condeieri torăceni: Ion Niţă Secoşan (1900-1939) şi Vichentie Avram - Folomoc (1900-1953). Primul a scris foarte mult şi mai ales bucăţi teatrale (piese într-un act, monologuri, dialoguri şi chiar piese în mai multe acte). Aceste piese au fost foarte îndrăgite mai ales de trupele de diletanţi, care le-au şi montat în scenă prezentându-le la unele serbări ocazionale care se dădeau în satele cu populaţie românească de unele sărbători, cum au fost ruga satului, la „Zăpostât” sau de Crăciun... lui Vichentie Avram şi lui I.N. Secoşan le-au apărut poezii în grai în „Nădejdea” din Vârşeţ.

Mult mai târziu, după dispariţia fizică a lui V. Avram (a suferit mult în închisori, fiind considerat – naţionalist român!!!) la Editura „Tibiscus” din uzdin, graţie fiicei celui care a fost poetul şi animatorul cultural V. Avram – Folomoc, doamna Ana Marian, în anul 1996, va apărea placheta de versuri a acestuia, intitulată „Toate vieţile mele”.

10

În anul 1955 la Editura „Libertatea” din Panciova apare de sub tipar romanul „Cumpăna fântânii” a autorilor Todor Creţu şi Petru Dimcea, ambii din uzdin. Acest roman se consideră a fi un fel de literatură clasică pentru scrisul dialectal la românii din Banatul sârbesc. Florin Ţăran a dramatizat acest roman şi teatrul din uzdin „Todor Creţu - Toşa” a jucat cu succes în anul 2001 piesa care a avut titlu „Linişte de plumb”.

un alt pionier al scrisului dialectical în Banatul iugoslav/sârbesc este fără îndoială Ioţa Vinca născut în anul 1937, un adevărat împătimit al acestui gen literar şi un scriitor valoros, care are un umor rafinat şi un limbaj arhaic foarte îndrăgit. Împreună cu regretatul Todor Creţu- Toşa (1929-1979) au scris timp de, poate, douăzeci de ani, sute de povestioare scurte, hazlii pentru redacţia română a postului de radio Novi Sad, care, fiind interpretate de Ioţa Vinca, un excelent actor, au fost publicate în „Emisiunea pentru ascultătorii de la sate”. Suntem de părere că datorită acestui personaj „Ventilă Agraru” inventat de cuplul Creţu-Vinca şi difuzat duminică de duminică la radio Novi Sad, literatura dialectală şi-a obţinut definitiv dreptul de cetăţenie păşind cu dreptul în marea literatură română.

Cuplul scriitoricesc T. Creţu – I. Vinca a mai scris şi trei piese de teatru: „Ventilă Agraru”, „Ventilă Agraru în haină nouă” şi „Omul din casa pustie” care au fost jucate cu succes mare (mai ales la public) de către Teatrul din uzdin. Piesa „Omul din casa pustie” a fost transformată şi în film artistic de regizorul Iulian ursulescu cu actorii: Ion Vinca, Ioviţă Dalea, Ana Niculina ursulescu, Viorica Ţăran, Irimie şămanţu, Ion Secheşan, Pavel rămianţu, Vasile Demenescu, Adam Onciu... Acest film s-a realizat pentru TV Novi Sad, fiind în acelaşi timp cel de-al doilea film artistic al românilor din Voivodina, după „Tinereţe frântă” a regizoarei Maria Marici.

regretatul medic uzdinean Petru Dimcea (1925-2004), dealtfel un foarte talentat scriitor şi pictor dar nu prea realizat în literatură şi în artă, a scris în anul 1975 comedia în grai „Pe drumuri”, care de asemenea a fost jucată de teatrul din uzdin şi care a avut un succes nemaipomenit de mare, mai ales ştiind că este vorba de o comedie inspirată din viaţa cotidiană a uzdinului, pe timpul comerţului ilicit cu marfă cumpărată în Italia şi apoi vândută în românia.

11

Fără îndoială că şi serbările locale care se organizau în satele româneşti (Torac, Satu Nou, Petrovăsâla, Sân Mihai, uzdin, Vârşeţ, Seleuş, Ecica, Coştei...) au contribuit substanţial la afirmarea acestui gen literar deosebit de îndrăgit mai ales în mediile rurale.

Aşa s-a făcut ca azi în provincia Voivodina să existe poeţi de certă valoare care scriu în grai bănăţean, precum: Ionel Stoiţ, Ioţa Vinca, Todor Groza-Delacodru, Simion Gaşpăr, Costa Popa, Gheorghe lifa, Ioviţă Dalea, Mărioara Sârbu, Aurora rotariu-Planjanin, Vasile Barbu, Pavel P. Filip, George Tibi Petrovici, Pavel Onciu-Nicoară, Valeriu Grosu, Petronela Barbu-Busuioc, Ion Berlovan, soţii Iluţa şi Cornel Panciovan, Ionel lazăr, Aurel lazăr-Cizu, Dănuţ Drăghici, George lavinel Baloş, Adam Ionaşcu, Trifu şoşdean etc.

* * *

În anul 1992 ionel stoiţ şi vasile barbu iniţiază revista “Scărpinatu” care apare şi azi (dar din păcate numai ca şi supliment la “Tibiscus”, motivele fiind de ordin financiar) care promovează în exclusivitate scrisul dialectal. Pe paginile acestei reviste, în fruntea căreia se află redactorul şef Ionel Stoiţ, au debutat mulţi dintre acei creatori care azi sunt scriitori afirmaţi. la Editura “Tibiscus” din uzdin, care este condusă de către Vasile Barbu, director, au fost editate şi unele cărţi de literatură dialectală. Astfel în anul 1992 Ionel Stoiţ publică placheta de versuri intitulată “Zâmbiţi vă rog”. În anul 1998 apare de sub tipar comedia “Omul dân casa pustâie” a autorilor Todor Creţu şi Ioţa Vinca. În anul 2001 apare şi placheta de poezie a lui Vasile Barbu – “Năloagă în fondroc”. un an mai târziu Ionel Stoiţ publică la “Tibiscus” placheta de versuri “Hai cu minie în coşie”. Fiind la capitolul editorial mai amintim şi cele două antologii, apărute tot la “Tibiscus” în anul 2001. Este vorba de antologia “Satira şi umorul la românii din Voivodina”, ediţie îngrijită de către Vasile Barbu, unde este publicată multă poezie dar şi proză precum şi teatru în grai bănăţean. De asemenea menţionăm cartea “George Gârda – Todor Creţu Toşa”, ediţie îngrijită de Ioan Vodicean, Ion Gheorghe Oltean (despre G. Gârda) şi Vasile Barbu (despre T. Creţu) care a apărut graţie Editurii

12

“Augusta” din Timişoara, precum şi volumul Ştroalie goalie, de Vasile Barbu şi Ionel Stoiţ, Ed. Zamolsara, Timişoara, 2007.

Cea mai recentă lucrare a noastră în grai bănăţean este o panoramă poetică, ediţie îngrijită de I. Stoiţ şi V. Barbu, apărută cu sprijinul studiou-lui de radio reşiţa. Se numeşte Când urducaţi drâmbon în bucfarie.

un aport deosebit de important la propăşirea literaturii dia-lectale l-a adus şi regretatul gazetar adam doclean, redactor la Novi Sad, care a sprijinit în cadrul emisiunilor pe care le-a redactat (mai ales “Evantai distractiv”) această mişcare literară şi a organizat în mai toa-te satele cu populaţie românească: Iancaid, Grebenaţ, uzdin, Seleuş, Torac, Coştei, Ovcea… emisiuni publice unde au participat scriitorii dialectali. la fel merită să fie amintită şi redacţia română a TV Novi Sad care a filmat mai multe scenete umoristice în grai bănăţean, mai ales cu eroul îndrăgit Ventilă Agraru, care a fost interpretat de către Ioţa Vinca şi care au fost foarte preţuite de românii din Voivodina.

Periodic şi presa românească din Banatul sârbesc precum: “Tibis-cus” din uzdin, “Familia” din Petrovăsâla, “Folomoc” din Torac, “Sărcia” din Sărcia, “Foaia Sân Mihaiului” (Sân Mihai)… au acordat spaţiu şi creaţiei literare în grai bănăţean.

În zilele noastre au fost înfiinţate şi trei cenacluri literare care în mod aparte cultivă literatura română în dulcele grai bănăţean. Este vorba de ce-naclurile “Cea Ventilă” din uzdin (preşedinte Mărioara Sârbu) “Folomoc” din Torac (preşedinte Ionel Stoiţ, coordonator Mariana lelea) şi “Izvorul cu leac” din Mesici (preşedinte Teodor Groza). În anul 2000, la 1 aprilie la uzdin, la SlA “Tibiscus” a luat fiinţă uniunea Scriitorilor în Grai Bănăţean, fiind ales în funcţia de preşedinte regretatul ştefan Pătruţ, un mare iubitor al scrisului dialectal şi omul care a ştiut să adune la un loc pe toţi aceia care au scris în dulcele grai. Atunci la uzdin s-au adunat scriitorii din ambele părţi ale Banatului, din Caransebeş, Făget, Sinteşti, Bocşa, uzdin, Torac, Vârşeţ, Panciova… şi au promis că vor continua pe calea, bătătorită, dar veşnic nouă a afirmării şi cercetării în continuare a specificului bănăţean în totalitatea lui. ulterior, în urma unor neînţelegeri, provocate de partea română, scriitorii din românia şi-au constituit la Făget în anul 2002 – Aso-ciaţia Scriitorilor în Grai Bănăţean. Conducerea u.S.G.B. este următoarea: Vasile Barbu (preşedinte), Teodor Groza Delacodru (vicepreşedinte), Ionel Stoiţ (secretar) din Novi Sad, Dănuţ Drăghici (casier).

13

În anul 2005, graţie neobositului poet, Ionel Stoiţ, sub egida uni-unii Scriitorilor în grai Bănăţean şi a S.l.A. “Tibiscus”, apare primul nu-măr al periodicului “Graiu Bănăţanului”. În această modestă publicaţie văd lumina tiparului creaţii poetice ale autorilor precum: Teodor Groza, Petronela Barbu – Busuioc, Pavel Gaşpar, Mărioara Sârbu, Ionel lazăr, Aurel lazăr/Cizu, Mariana Stratulat, Vasile Barbu… redactorul şef al publicaţiei este Ionel Stoiţ.

Prin această uniune, cu ajutorul tuturor membrilor (deocamdată fiind - 35), şi printr-o muncă susţinută, mai ales cu tinerii şi elevii, se speră pe drept că literatura dialectală va dăinui încă mult timp aici, în Banatul sârbesc, că se va dezvolta rapid pe măsura posibilităţilor, că va contribui din plin la păstrarea fiinţei naţionale şi a identităţii de neam a românilor bănăţeni şi că se va putea integra, pentru totdeauna, în literature română.

VASILE BARBUUzdin – Serbia

1�

VICHENTIE AVRAM - FOLOMOC(1�00 - 1��3)

Vichentie Avram, cunoscut torăcenilor sub denumirea de „Folomoc”, s-a născut în Toracul – Mic la 4 martie 1900, într-o familie de agricultori săraci. Școala primară (6 clase) a absolvit-o în satul natal.

Cu toate că nu a continuat școlarizarea, datorită inteligenței sclipitoare s-a prezentat mediului înconjurător ca un adevărat intelectual. la aceasta a contribuit faptul că o parte din

timpul liber l-a consacrat lecturii publicațiilor și a mai multor opere ale scriitorilor români. A rămas în amintirea celor care l-au cunoscut, ca o personalitate complexă, cu diverse preocupări.

În cursul vieții sale de mai bine de cinci decenii, a practicat mai multe meserii: pe lângă că era într-o oarecare măsură agricultor, a fost mai mult cunoscut ca vopsitor de materii textile, fotograf al satului, iar apoi ca poet și persoană care aprecia muzica românească. Se consideră inițiator al înființării vestitei orchestre de muzică populară „lira”, care făcea primele repetiții în casa lui V. Avram. Dânsul încuraja membrii orchestrei, care veneau cu multă plăcere în casa ospitalieră a acestuia, respectiv a lui „Folomoc”, cum îl cunoștea tot satul. De la dânsul auzeau diferite știri, dar și glume, cu care se distrau și se delectau nu numai membrii orchestrei, dar și alte persoane care veneau să asculte orchestra lui Bocăluț (Vichentie Petrovici).

Activitatea lui V. Avram a fost urmărită de autoritățile din fosta Iugoslavie, din cauză că a criticat regimul vechii Iugoslavii și monarhia. A fost de câteva ori arestat, dar și maltratat și persecutat. Judecătoria din Zrenjanin l-a condamnat la șase luni de închisoare.

lexiconul scriitorilor din Iugoslavia, editat de ”Matica srpska” din Novi Sad în anul 1972, la pag. 111, publică biografia și activitatea literară a torăceanului V. Avram. Este reprodusă și fotografia dânsului,

1�

purtând o pălărie pe cap de care cu greu s-a despărțit. la Torac se povestește că cineva i-a aruncat pălăria în cazanul de vopsea, spunându-i că s-ar fi topit. A rămas și azi zicala în sat că... „S-a topit ca pălăria lui Folomoc”.

În săptamânalul „Nădejdea” din Vârșeț, publică poezii sub pseudonimul „Cu-Vin-Torăceanu”, în anii 1928 - 1930, 1935, 1937. Din anul 1928 este și membru al redacției ziarului „Nădejdea”. Pe lângă poezii, scrie și epigrame și povestiri umoristice. Colaborează cu contribuții la revista „Almanahul Banatului” (Timișoara, 1930 - 1933).

În revista „lumina” (Vârșeț) i se publică bibliografia literară, referitoare la contribuțiile lui publicate în săptămânalul „Nădejdea”. reproducem titlul poeziilor și contribuțiilor apărute în ziarul „Nădejdea”, în ordinea cum sunt redate în „lumina” (Anul XV, I, 1961, pag 59):

Comorile neamului nostru, Nădejdea II - 18, 1928, 3; Armele învingătoare, Nădejdea II - 29, 1928, 2; Cronica, Glume, Nădejdea II - 33, 1928; lira care plânge, Nădejdea III - 41, 1929, 3; Din gura morții, Nădejdea IV - 1, 1930, 2; Ziua așteptării, Bine ați venit, Nădejdea IX - 23, 1935, 3; Ceasul dreptei judecăți, Nădejdea IV - 24, 1935, 3; Nădejdea mea și a ta, rugă, Nădejdea IX - 26, 1935, 3; Ceasul dreptei judecăți, Nădejdea XI - 52, 1937,7.

În istoria culturală și literară a românilor din Banatul iugoslav, V. Avram va rămâne cunoscut prin meritele sale pentru înființarea orchestrei de muzică populară „lira”, dar și prin activitatea literară. Se stinge din viață la Zrenjanin în 31.VII.1953 și este înmormântat în cimitirul din Toracul - Mic.

Editura ”Tibiscus” din uzdin, repunându-l în circuitul cultural românesc, i-a tipărit în anul 1996 placheta de versuri ”Toate viețiile mele”. Poeziile au fost adunate de fiica poetului, doamna Ana Marian, iar ediția a fost îngrijită de poetul Vasile Barbu din uzdin.

1�

doamne fereșce

Aus Flore!Când o fost io fata mareNu fost ștrinfii la pișoare Aus FloreAstas portat tota muștiiȘtrimf matasa, lac papușii Da fași crușii

Tango Șimi danțuleșceHai se las - dar bițiclește Se ghingeșceSe rușini fost un dataChind vest bițicl cu fata Cuma gataDracu șci az baur feceAlb la pudr cum parece Și cocheceTot la moda duns la caprochete scurt și strimt cum sac Tote drac

Ai văzut cum buz roșeșceCum la domne spațireșce Io ghingeșceAsta sa mult CocoțeșceSă faș cruș domni fereșce D’un mic creșce

Iesti rău chind mult copiliiBane bane tot un zilii Și feciliiCum la iamt (iut) acuma creșce

18

Să fași cruș Domni fereșce Și pazeșceMai ales acuma fataMerge școli sa fi vațata Vezi un dataVini cas școala nu gataȘio tu plinji ca ieste-un fata Fara tata

A meu mama nu lasatMerșe școala sa vațat MaritatȘi niș mult nu cheltuatPuna io so maritat Meu barabat

Da meu fata MargaretaCumparat un bicicleta VerighetaPentru chind golo la miniSi el tot fata ramini Zou rușini

Asta vara tot un zileFacut bei cu ominile Doctor MileCu noter și tote dracuZo la el nu dore capu Vai saracu

Pun la ziua asta varaȘpațarit cu domn la fara Tot un saraPana chind la pat picataPuțin de nu dat un fata Fara tata

1�

Chind trecu alta prosteșceVre se merșe escurzeșce BițicleșteȘi bolind iel nu ghingeșteCa la el batjocureșce Nu iubeșce

Nau barbat și vint beciagaChind mers Margaret la Praga Asta vragaFecili chind escurseșcela noi para nu găseșce Sărășeșce

Zo chind fece mult acumaVin sărac nu este glumă Măcar unaChînd iel șci se bicicleșceȘi mai fașe escurseșce Sarașeșce

Zo pazeșce aus FloreFata mica vost și mare BolindareNo să fi cum la iamțeșceSchip la sin d’un așa creșceȘi să spun:Domni fereșcie!

20

dacă litera e amanet

Amanet vreau să fieAici pe vecieSă spuie de-a rostPe-aicea ce-a fostCum unii româniCu minte capcâniPentru a lor interesMorala au șters

Babili dau cu giocuDar s-o mai găsi norocuSă găsească vițelușCă alegeria-ai acuș,Și cu cea bătrână „firmă”Nu-i speranță pentru cârmăC’ai din „Firmă” măi cu samăTare îl...laudă de mamăPe șeful partiduluilăsând firma...nimănui.Și el năcăjitu plângeDe parcă plouă și ningeC’a ieșit cu pruncu latăȘi el știe că odatăVede Nașu...Cum să spuiPolitica finului...***Nu mai plânge, dragă vere,Când partidul jertfă cere,Că din „Firma” cea bătrânăNumai Capra ce-i la stânărătăcește când și cândDupă „Vacă” behăind...

21

roagă barba părinteascăO molitvă să-ți ceteascăȘi să roage pe cei zei Ca să’ți mai crească Viței!

vestea păstorului străin

Vecinu învață de la vecin Pelinu rămâne pelinIar păstorii sufleteștiCând s-ocupă de povești,Ori fleacuri politicești,Zbeară bietul în zadarlumea-i spună: N’ai habar!

Târgu BabilonuluiÎn mijlocul satului,Popii cu predicelePăstorii cu hoarneleStrașnic pocnesc biceleCa să scoată vacilePopa zbeară la Altarlumea n’are nici habarNumai cei bătrâni închișÎși scot capul pe furișȘi când văd birăiliiParcă-i prind frigurilii,Sî ascund bieții cum pot,Blăstămând dreptul de vot Zăluindu-se’n zadarCă nu-i popa la altar.

22

ordinea zileiPela colțuri ies flăcăiȘi se-ntreabă, oare, ce-i?Măru’ntreg să fi stricat,Ori preoții și-au uitatDe predica din Amvon,De nevastă și pardonZbeară vaca la imașPopii luptă pătimaș

Cântarea ... Anul 1928

Ascultă, Mă, te râde lumea...Că am să ți le spun pe șleauBa pun placate’n colț la MumeaȘi poate la țaitung te dau Și iți mai spun pe legea meaCă pun placatu și la...ea.

Pe Pătru vezi de’l întâlneștiȘi-i spune să mai șadă - acasă,Căci pentru el am tari cuvinteȘi „lira”-i dă măsura rasă,Da’ vezi se poate întâmplaSă’ deie - afară Ba și ța.

Și-acuma fără gură mare,De „liră” și de Folomoc,Să nu v’atingeți, că’s în stareSă pun plivazu să ia focScriind placate de samsarila cei ce poartă urechi mari.

23

de la noi

Sună-n trâmbiță purcarii, Se’ncurcaseră focarii,Comandantul vrând să iasăIțele la încurcare Și plecare.

Domnul raici de la ZupăCam de-o lună se ocupăCu notariu și primariuCântărind pe tot focariu Cu cântariu.

Să găsească-un diplomatSă îl pună la descurcat,Chiar de-ar schimba ițeleSă descurce firele Și intrigele.

Atunci Badea cu ai luiBiroul partiduluiDin lada cu vechiturăScot o nouă garnitură Care jură

Sună’n trâmbiță purcarii,Dau cu zori acu’ focarii,De va ieși pânza bine,Cu-aste ițe-așa bătrâne, Vedem mâine!

24

sima boancă

Într-o zi de dimineațăStriga Moriț prin voreț,Făcând larmă pră toți slugii,Că nu-i ciurca în coceț.

Slujnica și sluga MitruScotocit-au tot notrețu,Numai să găsească ciurca,C-o aprins Moriț vorețu.

la veșini dă gimineață,Pân’niși n-o vinit purcariu,Sima Boancă-o șî spus treabaDă ciurca lu gospodariu.

Într’aia vine șî MorițSă să plângă cătă ei-„Asta noapcie furat șiurca”...Boancă dzâșie: „Mari mișăi”...

„Șci-l dracu, aus, Boancă,Io nu șciu cum o fost furat,Când el durmit sus la casă,Cum putu să fi luat?

Dacă fi suit la casăȘî țârepele fi spart,Io nu șci, io nu cuminceCum putut să fi furat?”

Și zicând așa jâdanuSă miră șin l-o fi luat,

2�

Iară Boancă îi răspunge„Eh!...l-o luat vrun blăstămat!”

Toți să râd pe sub mustețe,Numai Boancă ștudăreșcie„Mă...sus pă casă să furi ciurca,Numa cu-ala șie prindz pieșcie”

Supărat jâdanu-i dzâșie„Eh!...tu șcii?...mai bini tași!”„Io nu șciu?...Ba rămaș MorițCă-i furat cu vină’ncoași...”

„Cum fi ala?...aus Boancă,Șiurca meu dormit la cas...”Boancă arată șî îi spunieVorbind ca Moriț pe nas:

„Vină’ncoaș țipat la șurcăȘ-atunși tras frumos la el,Io ghingesc că dus la casăȘî mâncat ca la purșel.”

„Ei vrei Boancă duși la dracu!”răcnind dzâșie supărat:„Când tu șcii așa de binie,Numa’ tu putut furat!”

2�

GEORGE BALOŞ LAVINEL

tata

Tata meu fie iertatPrea dă grabă o plecatşî acuma tata arăÎn otaru raiului.

l-am visat dăună-sarăCum punea plugu-n coşieşî i-am spus atunşia: TatăSă fi fost aişi cu minie.

Nu pântru lucru ş-ajutori,Măi mult pântru-o vorbă bună,Pântr-un sfat şî pântr-o glumă –Fruncia să m-o dăscrăţăsc.

C-o poviastă dân bătrâni,Cu-o păţanie, întâmplarieDân vieşini, dî la români,Dă prân sat şî lumea marie.

Da visu mi s-o spulbieratşî acuma-m pare rău –Poace că aş fi aflatVieşci dân raiu lu Dumniezău.

2�

ministru dă agricultură

Ast-o fost un an năince,Da' bine-o să ţânem mince...

ungeva după sămănat,Pă când paorii-or arat,Domn ministru-o budulitşâ-n arciili şie le-o primit

Să vadă cât grâu s-o sămănatPorşii dar s-or îngrăşatSflechili şie digesti or avutşî şe-o măi rămas dă făcut.

Când ochilarii i-o chicitEl pă loc o zgremenitşî dăloc o constatat“Prea mult grâu s-o sămănat!”

Pră atunşia n-o şciutCă a vrajbă ne-o făcut,Când scoasă asta dăn gură –D-a noastră sămănătură

Poace atunşi ne-o giochiatşî d-atunşia n-o ploiat;şasă luni şî jumătacieSăşieta ne-o stat în spacie

Aşa coabă ni-o soroşitDă grâu nu ni-o rogit,Cucurudzu s-o pâlit –Numa paili s-or scumpit.

28

Ast-o fost anu trecut,Cum o fost, noi am vădzut;Dor nu s-o măi întâmplaşî la anu tot aşa...

2�

PETRONELA BARBU BUSUIOC

S-a născut la 02.08. 1975 în Iași. Absolven-tă a liceului „G. Ibrăileanu”, Secția filologie – limbi străine moderne. S-a stabilit din anul 1995 în localitatea Jablanca.

Scrie versuri și mai nou poezii în grai. la Festivalul internațional „DruMurI DE SPICE”, în 2000, a primit mențiune.

Prezentă în culegeri și antologii de poezii în grai.

Cânt

Cu durărie inima-m baceCând ascultă, măi nepoace,Câncecu-ț plin șî amarCa ș-o frundză dă șovar.

Inima parică îm moarieȘî-ascult, plângând în tăcerie,Câncecu-ț plin dă veninCa ș-o frundză dă pelin.

Nu lăsa jalia șeă marieChiar acu șî neă doboarieDor amar șî niegru sânjieNi-s sătui a măi astrânjie.

Numa doina șeă străbunăPră toțî la sânu-i ne-adună;

30

Zâi, nepoace, una dulseCum numa tu șcii a zîșie.

Fluieră dân liemn dă fag;Zâi, nepoace, măi cu drag!Fluiera dân liemn dă soc,Zâi, nepoace, măi cu foc.

Căigană ca la târg

Înaince, la înșeput, omu să uita la soarieDe-o fost șinși prăjâni dă sus, o șciut i-amiaza marie.Da’ dă când s-o născoșit lucru șel mai intirisant,Toace șele o lăsat șî dă soarie s-o zuitat!

Când vre ca să uice, punie ocheț negri pră nas,Să nu-i vatămie vigerea, că acuma îi cu șias!Dă cu sara îl chicește giminiața când să sunie,Să nu doarmă, doamnie păzășce, cât vișiniu, că-i rușânie.

În Sălcița o muiere să grăbia biata la târg,Îi zî dă piaț, ș-arie să vândă uouă prospice. Dîn cuib.Șî taman avu noroc Baronu să s-opreascăCu notariu bași io nu șciu să să vorbească

Dar, zuitoaca să muiere, să nu mănie pră coconu,Să pusă șî ia călarie, dă în space la...Baronu.Taman cu-o mână să să țînă, uouăli cu ailalaltă,Fiacăru porni-n pucerie, drumu-i lung, bată-l să-l bată.

Mână coșiașu, tot mână...dar pra drum gropili-s desăȘî-n a muierii cotariță toace uouăli să spărsă.Cu marie greu iaca-au ajiuns. Siriacu cal i-o apă tătDupă atâta mânătură dă șel coșiaș nărod.

31

S-o scoborât muieria gios dă pră federe dîn spaceȘî cu lacrâmi pră obraz prăstă frunce tot sa bace;Baronu să uită mirat la muieria năcăjâtăȘî-l zgodi un pui dă râs văzând șe-i în cotăriță

- Binie, binie, cini șe-o pus, muieri dragă, să ce-ascunz,C-ai putut frumos sî-ntrăbi lângă minie să ce urși?Ce zăuiți că uou-i jingăș, să să spargă arie nană,Șî în loc să fași vriun ban, ai făcut-o...caigană

Țăranul

Țăranului îi sfântă doinaȘe dân fluieră o zâșie,Suflietu-i să zbace-ntrânsuDă dureri șî răni prea mulce.

Tăranului îi sfântă pita,Sfânt îi grâu șe să coașe,Plângie cu lacrămi dă sânjieCând barbarii vin s-o calșie.

Țăranului îi sfântă glia, Moșcenită dân stăbuni,Vin străinii să i-o furie,Să-l omoară-n țara lui.

Țăranului îi sfântă mumaȘe i-o dat la sân să sugă,Șî dân leagăn l-o-nvățatPovara grea șie-arie să ducă.

Țăranului îi sfânt șî graiu,Graiu dulșie șî curat,

32

Că n-o vrut ca să-l zăuiceDușmanii l-or blăstămat.

Țăranului îi sfânt un numie,Mândru numie, tăț ăl șcim,Mulț probit-au să-l înjenunchieȚăranu mieu-i țăran român.

33

VASILE BARBU

Născut în anul 1954 la uzdin.Este președintele S.l.A. „Tibiscus” din uzdin,

de la înființare, în anul 1990 și directorul editurii cu același nume.

la uzdin a înființat Cenaclul de creație literară în grai bănățean „Cea Ventilă”, primul Cenaclu de literatură dialectală în Banatul sârbesc.

Împreună cu Ion Gh. Olteanu din Făget, el a înființat, în anul 1996, Festivalul de creație literară

în grai bănățean „George Gârda / Todor Crețu – Toșa”, care a avut loc, alternativ: un an la Făget – un an la uzdin. Azi, acest Festival se numește „Todor Crețu Toșa – Petru Dimcea” și are loc la uzdin.

Este poet, publicist, editor... Până în prezent a publicat 41 de cărți și a obținut mai multe premii literare.

În domeniul scrisului dialectal, a publicat o plachetă de poezie intitulată „Năloagă în fondroc” și alta, împreună cu Ionel Stoiț, intitulată „Ștroalie goalie”.

În anul 1990 a fondat la uzdin publicația „Tibiscus” pe care o conduce până azi.

Este președintele uniunii Scriitorilor în Grai Bănățean din Voivodina

Lumia asta

lumia asta-i cărpoșită,Tăt la scucială ar sta;la șie nu ce-așcepț ar presta,Numa să nu fie folmoșită.

34

Să băzgoaie la năsărâmbe,Nu trâcnieșce că-i cu ganșieCând are-n mână o lanșie,lovieșce-n al girept șî nu-n strâmbe.lumia asta-i cu șiorșioalie,Ghitușâtă-n soba mică,Anumit nu șcie dă frică –Tumba iei îi gavăt dă ștroalie.

lumia mia-i trănțăluită,În lung șî-n lat da tăt croită;lumia mia-i tăt șiuntăvită,O nătăbală goală-nbuturită.

lumia asta-i prăzăluită,Ghijari dân ia poț postăși,Cu ralie șî năcazuri ce pot asnui,Zancu iei că-i-morșelită !

lumia mia-i cu marie smintă,Prântru ai năacătărie șî oliendrie culcuș,lumia mia-i cu spiridușObăr dă bolândă șî dă schidolită.

tăt măi mult mă doarie doru

Cum triec anii șî-s scutură arj’intu,Tăt măi mult mă prind cum mă ia gânduȘî mă azvârlieșce napoi cu ani șî aniCând îmblam fără griji șî bani în pozonari.

Șî mă triezăsc că suspin cu lacrimi,Dă mi să rupe baieru inimii,Mi-i dor dă ăia carie nu-s măi cu noi,Carie or pliecat șî nu măi vin napoi.

3�

Vieș’ini miei ai dân vieș’iniunge mai graș’ină acum,Cu ș’inie mai stau acum dă vorbăPră ș’inie dă vrieme ei măi întrabă ?

În ș’ie lumi acum s-or fi propcit,Cu ș’inie dă nou s-o măi niemoșât;Ș’ie măi fac vara, să oginiesc iarnaCulieg toamna, samănă tot primăvara ?

unge-s acuma moș Ioniță lu roșu,Adămiță lu Bercea șî Șămănțonii, baba șî moșuSteva lu Bosică șî uica Gheorghe lu Ghilăd’anuGheorghe lu rista șî Ioniță lu Măranu ?

Ș’ie pociacă or luat dă numai vin acasă,Pră unge urma lor acum să lasă;unge să asnuiesc cu dă toace acumaȘî prân ș’ie lumi li-e flutură chica.

răspuns nu am la niș’i o întrăbarie,Totu-i prântru om o marie, ascunsă mirare,Șî, d-aia, mă pun ghes să drâmbonȘî să scutură chimiașa dă pră orșâș’ie om.

viața asta se dedică lui Valer GROSU

Toț pr-un dărap dă glieȘî-ntr-o limbă ne-am născut,După un anumit rățăpt nășciutȘî toț ni-e niemoșăm cu viața asta păcătoasă,Cu viața asta atât dă cicurată.Îi plăcim întruna arvăluc,Nu măi avem în ea ruștuc.

3�

Viața-asta, vinită dă sus dân stălieÎi o oliendră ș’ie număi arie stăvală,Ni-e dă cu merticu șî-i șpeculantă,Dar noi, noi di ș’ie o lăsăm vacantă ?

Di ș’ie ni-e țâniem atât dă chițoș șî făloș,Atât dă îmbonțât șî dă graș,Di ș’ie ni-e-ntrâncim cu ia mirieuCând platca ieșci tăt tu, ortacu mieu.

Di ș’ie o potcovim cu cunie dă Cristos,Di ș’ie așiezăm tot ș’ieva pră dos,Di ș’ie incinj’iem mâna abia la șlogoit,la imburițat șî bășcășât.

Când viața asta nu-i o zducnitură,O rablă ș’ie trăbă țânută cu țuțla în gurăViața asta, ortacu mieu - îi o schidoalăȘ’ie rănchiad’ză dân liagăn până în școală.

rabdă șî să gostășcie,În anii când ia piețășce,În anii când par a fi atât dă j’iepoșî,Să păcuieșcie ș-o ia mirieu pră j’ios.

aminciri cu platcă

Șinie ni-o fi ascuns jârada dă paie,unge ni-e dăgeam d-an rostogoala ?Șî-unge-s Costa, Pătru, Doru Oala,unge-s ortșii miei, aflie-i boala ?!

Ghingeșci că șiniva i-o șpindatȘ-or pliecat dân a nostru sat

3�

Șî ș-or dus pr-un șărămpău,O rămas sângur numa vinitoriu mieu.

Or pliecat pr-un drum fără întors,lăsând duruțu’ d-abia la tors,acățat în cuni căpăstru lu’ Șarga,sania, coșia, griebla în sama lu’ Ioșca.

Ortașii miei, doru-mi-i d-o fluierițăși-or făcut-o moșî noștrișî d-un zbiși d-ai împlicițdă ordori, ludăi fripce șî cacamâț.

Să nie fașiem colibi dă soc,să trongozâm amvlia lu’ Crășiun alu’ moc,s-adurmim la păriecie pr-o dricalăsă nu măi aviem tătă d’zăua stăvală.Să ni-e scoalie purcariu cu căraba,bunii noștri să ni-e împlie tașca;să nie zburdăm ca mieii primăvara,s-o măi pișcurăm pră vieșina Mărioara.

E dar, acuma toace-s numa vis,Că șiasu’ nostru zvârnăie închis.Triecut-or anii, s-or dus mândrilie,ugit-or numa amincirilie.

38

moșî miei

Acum patrud’zăși șî măi mulțî aniSocacu al marie iera plin dă bătrâni,Carie stăciau d’zâua-ntragăBa la givan, ba la sfadă.

Propcițî în cârj’i șî dă babiePăvăstuiau la întâmplări șî snoavie,Băj’iucurau ba pră unu, ba pră altu,Să acățau baș dă tăt natu.

Șî poacie tucma d-aiaAstăd’zî mi-s măi draj’i ca văpaia;Astăd’zî, măi mult ca niș’icând,M-apliec asupra memoriei lor și plâng.

Că givanu lor iera cu bunătacie trifit,Așa că șî al măi pogan șî șiuntăvitSă costoria ca lumia cu vorbilie lor dulș’iȘî să adăpa cu mierie dân băbăluc șî năluș’i.

Moșî miei blând’zî ai dân vieș’iniAstăd’zî nu-s măi tovară nimănui,Astăd’zî îs pliecaț dă ungie drumu nu-ț dau,Într-un alt fel dă cătănie fără dă urlau.

Nu pot nimic să fac să-I măi astrâng odată,Să-i măi văd launloc cu a lor gloată,Dăcât să-i dăscriu așa cum io i-am șciutȘî cum numa mie m-or plăcut.

D-aia strâg macăr să-mi pună ștrof marie:unge-i moș Moisă lu Miclia, om tarie ?unge-i Oș’iu al cu covăș’iaȘî unge-i dieda mieu – al cu ominia ?

3�

trăbă că…

Furt mă-ntrăb di ș’ie în lumia asta-sAtât dă mulț oamini d-ai răiȘî unge-o fi lumia aia măi ca lumiaCu tălifon la care poțî să zvârnăi.

Șî mă-ntrăb în nopțâlie mielie nădurmicieDi ș’ie io dau tăt dă ștroalie șî dă propcițDi ș’ie mie mi-s sorțâlie atât dă strâcacieȘî di ș’ie mi-s io în tumbă cu ai nătrăbuiț.

Îmi vinie să cried că-n alce lumi,Gloata nu-i atât dă îmbonțată,Că acolo nu trăbă întruna să tuniȘî lumia nu-i atât dă răsfățată.

Trăbă că-n lumia aia dă prăstă drumniș’i nu-i atât dă întunericșî niș’i nu-i atât dă mult scrumșî niș’i tătă vriemia aprins vr-un sfieșnic.

În lumia aia pră cariei io o visăd’znu-s mozomăinie șî niș’i blotovâțnu-s bord’z, otrăvuri șî armițâienu-s tăndăraiuri șî niș’i chirchițoanie.

Șî d-aia vriau ca-n lumia aia să fii șî tuca acolo să ni-e fașiem culcuș șî aviere;acolo să dau dă moșu-mieu șî dă tată-tușî să nu ni-e măi ghingim la’napoierie.

40

unge-s ?

unge-s, Doamnie, sările cu priculiș’i,unge-i Muma marie să să vaice dă ș’iribiș’i ?unge or dispărut ărilie cu răță mucie,ștălilie cu mând’z, iepi șî cornucie ?

unge-i bundașu’ lu taica moșu’,vinu’ șî mustu’ dân săclicu’al roșu ?unge-s mozomăinilie dân grăgină șî cupilie dă tuleivierilie când zburdam în min-dă-n fieluri după miei ?

un’ s-or dus cilij’ilie dân dzâlilie mariCaii noștri dâ la păripi, năcălărițî – vai !Când s-o uscat bobala dân bunarieșî ș’ie pomilari ni-or pocnit pocnitorilie ?

unge-s cacamâțî miei dân nas șî cocaia dă Pietrică,dărânatu dă Ioțică șî dăbălatu dă Văsâlică ?unge-s ducenarii dân drâmbonielilie după bumboanțăflușturaciș’ii șî fieșcelițî ortași dâ la răstaniță ?

Ș’ie rablă faș’ie acuma șărămpăuîn postata suflietului mieu ?Ș’inie-mi scârțâie rocila inimii,fără saț, fără stavălă șî cu spini ?

Doamnie, strofoieșce-i când or fi la tălănițăsă-m priș’iapă țâpliga dân mânuță,vânățaua șî zgaiba după a ploilor uzoni.Doamnie, cân triecut să nu mă zugoni.

Numa, cișciucă-mi la znoabie, viectări șî votcoluri,la urd’zarie, tăndăraiuri, tocalie șî clisturi.Doamnie, șupieșci-cie tăman acuma -până am șchipițî șî mă măi țânie-gura.

41

toamna asta

Frig în suflet, frig în casă,sloiețî mi să prind dă masă;toamna nișiodată nu-mi fi măi năcăjâtă,viața nișiodată măi amărâtă.

Mălăxât mi-s șî măscărit dă viașăjoavinilie m-or lovit cu tăt fielu dă lopăriță;ieram tătdauna numa mărjinari la mânăvrieîmblieznat șî fără miciavă pus numa la probie.

Toamna asta o făcut dân minieom mânjât cu mielie - corcofieliemulă mărdălită, molieșâtă șî măscăritămozomaină nătrăbuită șî năploșcită.

Afurisâta dă toamnă m-o pus astupușiar ia s-o rătras, ghingeșci c-o avut spiriduș,bieșandra dă ia o pliecat pră nărăsuflacie,lăsând în urma iei - numa pustânătacie.Dzâlilie acuma una-ntr-alta să rostogoliesc,ogina nișicum nu m-o măi găsesc;toamna asta, pizdurană dân oasănișiodată nu va pucia fi scoasă.

bădania dă viață m-o artuit

Prăzaluit întruna-am fost,când cu d-aginsu, când fără rost;ruștuc nu măi aviam nișiungieșî m-am dădat tăt cu lucruri măruncie.

42

Ogina mia dămult, numa a ogină n-o măi sămănatșî dân năcaz io m-am făcut zăniat,c-aț dat în minie c-a-ntr-o nicovalăcu tăcie că nu măi aviam niși o scucială.

Aț dat în minie cu plumbi dă vorbie,m-ațî mărdălit dă sus șî până jios;ațî dat în minie ca șî când niși n-am fostla minie acasă – numa un năpofcit gost.

Ș-acum abia dacă măi mă pot îngirepta,dacă măi pot încinjie cuiva șî o mână;Acum, așa chinuit, fără cicnă șî amurțâtîmi vinie să borăi că-s căpătuit.

Să urlu, așa cliefnit cum mi-s îmi vinie,să drâmbon dân imăloșunia în care nu-i binie,că mi s-o griețăluit viața asta fără mauîn carie io mă scăldam numa-n gâldău.

Păcat

S-așcernie iarna șî-n socacu-al marie,Niaua astrucă amvlii poceși, bunarie,Mă mână Buna, cu glasu-i plin dă bunătăți:- Văsâlă, o tu n-audzî, porșii iar să bat în voriețî.

Ciurșilie șî gâșcilie șier boambie dă mâncarie,Găinilie șî tutchilie-s prăstă zâd, în grăgină la Muma Marie,Vaca trăbă mulsă, pisatu moiat.Oilie adăpace ș-un snop dă tuliei în vălău aruncat !

Mă tăt zâcțări Muma Bună:-Văsâlă, nu ce zuita să-nchidzî cociaru,răniește ștala, țăsală calu,

43

la purșiei bagă paie prăstă noapcie în coșinăȘ-apoi gată tăt șî vină la șină !Șina era la un muc dă lampă aprinsă:Nișce crumpi fierțî cu șiapă șî clisăȘ-așa sătui, cu taica moșu în fruncie,Ni-e punierăm tăț roată prângă cuptori cu spacilie.

Taica bunu păvăstuia poveșci dân băbaluc șî dân GalițiaMuma cârpia la ștrimfișî să văita când dă una, când dă alta.

Iar când somnu ni-e bolgi dân amorțală,Toțî ni-e tăvălirăm în dușăg șî-n dricalăȘ-ațăpiam pră nărăsuflace,Dușî în lumilie măi năcunoscucie.

Acum o fi cam mult d-atunși,Dân amvlii s-or spăriat ș-alie dă pră urmă ciurși,Nu-s măi niși dricălilie,Niși zbișiu, niși sorsamurilie șî niși oilie,Dar al măi grieu mi-i tarie,Că nu-s măi niși Taica Bunu niși Muma Marie.

testament

Zuitațâ-mă vă rog prântră visători,Prântră care n-au ruștuc șî năimitori;Cu iei io măi pot broci,Cu vorba lor măi pot asnui.

Zuitațâ-mă prântră-ai răbluițPrântr-ai rozoliț șî nătrăbuițZuitațâ-mă așa pilieg cum mi-sFără să-mi rășchiaț în vis.

44

Zuitațî-mă acolo unge nu-i miciavă,unge niși pr-ai morșeliț nu-i întrabă;Acolo unge ai mărdăliț nu-s mătuițunge ai liecuiț nu-s lărmuiț.

Zuitațî-mă în a suflietului cuplierai,unge tât mă înponchișațî că-i frai,Că șa-șa io o viață-ntragăAm fost tot o rablă biciagă.

Zuitațî-mă dă tăt șî prântu tătdăunaȘî nu-mi măi purtaț grija;Zuitațî-mă dăloc șî fără niși un rost,Că io șa-șa tăt zuitat am fost.

4�

PAVEL BĂLAN

Născut în anul 1964 la uzdin. Ţăran. A început să scrie poezie în grai bănăţean, anul trecut. A publicat doar în „Tibiscus”. Este membru al Cenaclului „Cea Ventilă” din uzdin. Este un cunoscut activist pe tărâm cultural, fiind actor, corist şi interpret de muzică populară românească.

drumurilie

Tăcie drumurilie duc ungiva,Numa unu nu şciu unge.

Pă colo, până coloÎnaince şî napoi,Dă aişia până aşi -Numa, Domnu le-o măi şci!

Tăcie vin şî să măi ducPr-unge-am fost sau nu apuc.

Dân bisărică la şcoală,Pân’ la mândra în fondrocşî d’aşia pân la biertunge dracu n-are loc.

Toace-s uge, morşieliceşî dă vriemuri prăurice.Dă acasă pân la loc,

4�

Pân la jiocu dân comunăşî da-işia prăstă drum,unge popa ce cunună.

Toace-s şciuce năşciuce,Vădzuce şî năvădzuce.

şî ce duc şî ce aducNuma unu nu şciu unge,Poace atunşi că o să şciu,Poace atunşi când n-o să fiu.

drumuri dă spişie

Tu, Doamne, drumuri dă spişie ni-ai dat,măi scumpe ca auru li-ai lăsat.

Să aliergăm prân ielie,să durmim pră ielie,ielie să ni-e hrăneascăscrisu să li-e păvăstuiască.

Scoace tăşiunilie dân ielie,şi să nu bată piatra în ielie,Copiii să să jioaşie în ielie,Paorii s-adoarmă-n ielie,Domnii să mânşie dân ielie,Poeţii să scrie dăspră ielie.

Să să zburge vântu-n ielie,luna să zăbovască-n ielie,să mânşie şi păsărili dân ielie,doina să cânce dă dor şî jalie.

4�

Că aşa ni-or fost daceşî binecuvântace,să li-e sămănăm mirieuaşa să nie ajiuce Dumniedzău.

să nu nie zuităm

Nişiodată să nu-i zuitămpră carie prântru noi s-or sculatcu noapcia-n cap,atunşi când cocoşu-n arie o cântat.

Cu plugu-n coşie şî sapa-n spaciela locu dâ la Păranjină,să nu-i prindă zorilie acasă,fluierând iei or pliecat.

Dar nu naince dă tăceuna dă dudă pră grumadzî or datşî ştale cu marvă or rănitcă aşa s-or pominit.

Cu pita caldă-n straiţă,un buş da brândză, şiapă, răchie,d-alie gurii bucaciepră doauă dzâlie să le fie.

Dă giminiaţă până noapceacu boii iei or lucrat,ca urmaşî lor să nu şcieşie însamnă aia sărăşie.

48

Cu funie izmienilie dă fuior li-or liegat,ca să astrângă avierie,pră carie pră nădrăptaciecândva ai roşii li li-or luat.

Dar iei, săraşii, totu or iertat,că aşa i-or îngemnat bătrânii lor - să lucrie pământu cu mândrie,că numai iel îi pră vecie.

4�

ION BERLOVAN

S-a născut în 12 martie 1948, în localitatea Seleuş. A urmat şcoala generală în satul natal, liceul – secţia română – la Vârşeţ, Facultatea de Filosofie, Secţia limba şi literatura română, la Belgrad.

Cu începere din 15 septembrie 1971, este profesor de limba şi literatura română la liceul “Borislav Petrov Braca” din Vârşeţ.

A colaborat intens la revista Tribuna tineretului (devenită Tinereţea) în paginile căreia s-a impus prin rubrica Alfabet literar.

În afară de manuale şcolare, Ion Berlovan a publicat culegeri de versuri ale membrilor Cenaclului literar al elevilor, numit Tinere condeie, cărora li se adaugă o antologie de creaţii populare.

Elevii săi s-au remarcat, în mod excepţional, la festivalurile tinerilor poeţi, la olimpiade şi concursuri literare din ţară şi din străinătate, precum şi în cadrul Zilelor de teatru din Voivodina.

Când ai bani

Când ai banişî trăieşci binie,Ai mulţî priacinilângă cinie.

Când n-ai banişî ţî măi griău,Nu-i nimic fracilie… tieu.

�0

Pân’ lucramşî bani aviăm,Cu tot satul niamIăram.

Toţ cu minieOr mâncat şî or băutşî pră burtăS-or bătut

Dă când Nu măi lucru-n satMulţ priăciniM-or zuitat

Nu-i măi niamNimie cu minie,Nu măi puot să lieFac binie.

�1

NICOLUŢĂ CĂLĂCEAN

Povestea vacii

Cât îi Banatu dă marieSat ca Ancăitu n-are,Oameni harnici şî frumoşîşî ca piatra sănătoşî.Dar şî fiecilie-s frumoasăşî la fişiori drăgăstoasă,Că au budză subţârielie,Dulşie sărută cu ielie.Oaminii la noi în satToţi umblă cu capu-n sus,Nu ghingiăsc la cucurudz,Nici la sfecla de zahărşî toţ trag câce-un pahar.şî pă cât ni-s dă săraci,Toţ ţânem şî patru vaci,Că nu duşiem lapcie tarieC-aviăm apă în bunarieDuşiem lapcili dă doi,Să nu păţască ca noi,Că, dacă-l duşiem măi tărie,Ei ni-l iau la aparacieşî ni-l fură jumătacie...Of, Boiano, vaca mia,I-o ce-adăp şî cie răniescşî alţî ce folosăsc.Of, Boiano, vaca mia,Vai ş-amar dă pielia ta –Într-o bună gimineaţă

�2

O să cie rujăsc pră faţăSă ce duc la cancelarieSă ce mulgă-o directoarie,Să-i dai lapce cu smântână,Că i-ai uşoară la mână...Dar pucea vaca să tacăşî să geie apă acrăşî, în loc dă lăptărie,Să dăşchigem prăvălie.

�3

TODOR CREȚU – TOȘA

Todor Crețu, fiul Anei și al lui Costa Crețu – Obăgeanu, s-a născut la uzdin în anul 1929. Școala elementară o termină la uzdin, iar liceul românesc la Vârșeț. A urmat doar doi ani de facultate la Belgrad.

A scris proză, teatru, poezie și satiră și umor. S-a afirmat, pe la începutul anilor ‘70, cu textele satirice în grai bănățean, semnate „Ventilă Agraru”, scrise împreună cu Ioța Vinca și difuzate la Postul de radio Novi Sad, redacția română. Textele au

fost interpretate de bravul actor Ioța Vinca. Ani în șir, până la deces, în anul 1979, la vârsta de 50 de ani, textele sale satirico-umoristice în grai bănățean au fost savurate cu multă plăcere în întreg Banatul istoric unde se aude acest post duminica, la „Emisiunea pentru sate”.

Cu toate că a început să scrie încă de mic, abia anii de liceean îi vor aduce și primele satisfacții de scriitor. Aici, la liceul românesc din Vârșeț, va începe să scrie poezii și epigrame pe care le va citi la întrunirile cercului literar.

Din anul 1949 își începe activitatea teatrală, domeniu în care va face o carieră strălucită, ca actor, dar mai ales în calitate de regizor. Astfel că în cariera sa, care a durat exact trei decenii, a jucat în 10 piese de teatru și a regizat 21 piese de teatru. A regizat și mai multe montaje folclorice, dintre care amintim „Nunta din uzdin”. Aceasta, în anul 1969 i-a adus și gloria internațională, fiind distinsă cu 5 premii la marele festival internațional de la București, „românia ‘69”.

Todor Crețu a fost un om care întreaga sa activitate și-a consacrat-o culturii și mai ales teatrului. Este considerat ca fiind unul dintre cei mai merituoși oameni din Banatul iugoslav pentru propășirea teatrului amatoricesc la românii de pe aceste meleaguri. Pentru aceste mari merite a și primit unele premii și distincții, câteva chiar post-mortem.

Împreună cu medicul Petru Dimcea, în anul 1956, la tipografia „libertatea” din Vârșeț, publică și primul său roman, intitulat „Cumpăna

�4

fântânii”, care, în anul 2000 a fost dramatizat de Florin Țăran, sub denumirea „liniște de plumb” și prezentat de Teatrul de amatori al Căminului cultural „Doina” din uzdin, care, din anul 1985, poartă numele lui Todor Crețu – Toșa.

Cu un alt scriitor de satiră și umor, Ioța Vinca, Todor Crețu a scris și trei comedii, care au fost montate ca și spectacole de teatru din uzdin. Este vorba de comediile „Ventilă Agraru”, „Ventilă în haina nouă” și „Omu’ dân casa pustâie”. Toate cele trei piese de teatru s-au bucurat de mari succese la prestigioasa manifestare: „Zilele de Teatru ale românilor din Voivodina”, obținând premii frumoase. Piesa „Omu’ dân casa pustâie” a fost publicată în anul 1998 la Editura „Tibiscus” din uzdin, fiind prima piesă de teatru publicată în grai bănățean. În anul 1995, piesa a fost turnată pe peliculă la TV Novi Sad – redacția română, regia aparținând lui Iulian ursulescu.

Tot împreună cu Ioța Vinca, el este autorul a peste 100 de schițe umoristice, care au fost transmise, duminică de duminică, la emisiunea pentru ascultătorii de la sate a postului de radio Novi Sad. Aceste schițe au fost interpretate scenic, cu măiestrie, de ascultători. Vreo câteva dintre ele au fost filmate și pentru necesitățile redacției române a TV Novi Sad. Personajele lui „Ventilă Agraru” (Părăschia, Marcel Căsapu’, maistorul Ghiță, Moș Pau etc.) interpretate foarte frumos în dulcele grai bănățean de actorii uzdineni: Ioța Vinca, Ana Niculina ursulescu, Adam Onciu, Irimia Șămanțu, Iova Dalea, Pavel rămianțu, au fost deosebit de bine primite de telespectatori, bucurându-se, ani în șir, de laude și felicitări.

Cât despre viața familială, putem spune că Todor Crețu s-a căsătorit în anul 1953 cu profesoara Elena, născută Albu, din Vlaicovăț și a avut doi copii: Florina, născută în anul 1955 și Octavian, născut în 1965.

Todor Crețu-Toșa s-a stins din viață, subit, la 19 mai 1979, la uzdin, la vârsta de numai 50 de ani, în urma unui atac de cord.

��

scrisă carcie...

Scrisă carcie dân Ditroit pră Micigan,Cu plivaisu lu Ioan –Vai !Aiș’i la noi îi marie rai...O pus cuscra măi un gram,Că-i în sânu lu’ Avram.

Scumpa mia cumnată,Să cie-mbrățâșăd’z odată,SănătaceÎți doriesc cu multă bunătacie,Întâni dă la sfântu Dumnied’zău,Apoi dă la sufliețălul mieu.

Mă întrăbi dă lucru mieu,Apu, să șcii, soro, că nu-i grieu;J’ingășâie,Măi curat ca-n farmațâie...Dup-atâta lucru-n soarie,Am aj’iuns șî la răcoarie.

la-nș’ieput n-o fost ușor –N-am șciut, soro, limba lor.N-ai putință,Dar vin mulcie cunoșcință –Acum mierj’ie: ainț, țvai, drai,Că lie spun frumos: gut bai.

la un benc mi-s la OfisO mândriață dă biznis,Că dășchidPră la opt, la patru-nchid.Sâmbăta orie-n plus la cafenea,Tăt țânie dă slujba mia.

��

voi îi benc, ș’ie ieiVrun credit și-ntorș’i când vriei;Iei odatăȘ-apoi tot îțî trag dân plată;O, n-o pățât șî bietu MicuC-o subscris prântu Călicu.

Dă Călicu să-ț măi scriu,Îi aiș’ia și îi viu;Arie bani,Parcă-r fi aiș’i dă ani.Ș’ie să spun, la lucru-i foc,Dar bicheri, dă n-arie loc.

Tunie-o mie-n iel să tunie,Cum lie suș’ie, cum lie punie -Pră cuvântDacă nu-i ca moara-n vânt;Acas – marie comonist,Aiș’i s-o făcut – baptist.

la minie în cănțălarie,Afară, pră ușă, scrie:Toalete –Șî-i măi pus ca-ntr-un ochiecie,Parc-ar fi dă ghioș’iei,Șî păpucul dă femei...

Ș’inie-ai fost cuscră acasă,Aiș’ia – cănțălăriasă !Toalete –Cu păpucul în ochiecieSî acas la cuscru laieScrie, soro, după paie...

��

Ș’ie cinică dăscumpărarie,Ca să trăieș’i la clasa muncitoarie.Toalete !Alma mater... la chiuveteViu să cântă dân be-durGaudeamus igitur...

s-o dus ion prăstă ocean

S-o dus Ion prăstă oceanCu dad-Ana ș-un ghiozdan.la bătaiel-or lăsat pră taica laieFără gardul dân grăgină –Drumul libăr la vieș’ină.

Taica laie-o plâns încinsDă un dor ascuns, cuprins;Toțî să ducȘî rămânie sângur, cuc...În casă va crieșcie iarbaSă cie j’ioși da-n baba-oarba.

Șî câțî Ioni or mai pliecatAmierica sigur că s-o ionizat;Dân ciobaniIacătă-i – demnitari urbani...Pălăria pră uriechieȘî cu datina străveche.

Baba Via lu Ș’impocaȘ’i-o-ntriecut dă mult iepocaFără facultăț,

�8

Dar în veci cu noutățO spus simplu, dar în termeni tari:Aiș’i pucie a dulari.

Talpa lată-n mocasinola grumad’z flutur’gambuzino,Cu sombreroÎl j’ioacă pră cabaleroȘî dad-Ana în corsetO strâns carnie berechet.

Sub lăcăt o pus dularii,Îs măi scumpi dăcât dinarii;Îi un j’iocCu dobânda pră mijloc,Că acas’, la mister Frenc,la dricală-i spunie – benc.

Fracie Ioanie, ș’iai făcut,Inima nu ci-o durut ?Bacie trist,Tact greoi, capitalist...Vină, șî-o curăță dă smog,Să n-o laș la iei zălog.

Pră sofă s-o-ncins dad-AnaȘî îșî curăță bananaDăsfătată,Foamicie întruchipată...Până ieri, când fu acasă,Mânca prunie... bieșânoasă.

��

IOVA DALEA(1�33 - 200�)

umorist, scriitor în grai bănățean.Născut în 1933, la uzdin.Propunător de limba română.A fost actor amator de vârf al românilor din

Banatul sârbesc. A regizat în jur de 30 de piese de teatru.

Organizator excelent al multor manifestări culturale din Voivodina.

A fost președintele secției de pictură naivă a Casei de cultură „Doina”, uzdin. A fost și coregraf și director al C.C „Doina”.

Bun muncitor și pe tărâm sportiv.În timpul vieții a publicat poeme în grai la „Tibiscus”, radio și

TV Novi Sad, „Scărpinatu”...

La givan

Sara ne-adunăm cu toțîla givanul al dân colț;Acolo vecini s-adunăSă măi audă vreo minciună.

Șî după ce li-am pus pră cântăriNe-am ales și secritariPrântu că al cie măi mult mincieȚânie locu dă președince.

�0

Apu după cum îi cuvințaEl dășchigie șî șădința.În dăcursu ăstu-i mandatDoi membri s-or evidențiat.

I-am propus, or fost alieșiDân iarnă până-n culies.la una dân șădințăl-am ascultat cu gura căscatăPră al nostru prășădincie.

- Am avut un cânieDevotat la lătrat, bun dă vânat,Cu nișcie ani-napoi,Înaince dă război.

Am plecat cu el la vânatȘ-o stat acolo dă pândăMăi binie d-o săptămână.Atunci nevasta m-o chematSă mă-ntorc în satCă-i război, nu-i vremea dă vânat.

Am plecat în război, că șcițiPatru ani n-am fost cu voi;Când m-am întors l-am aflatCâinile unge l-am lăsat,la margine dă sat.

Numa o fost un biet dă cânieȘi schelet,Atunci soacra o dzâs: să poacie,Că-n lumie să-ntâmplă dă toacie.Al meu tată o avutun cânie măi priceput;l-o învățat să meargă-ncet

�1

Pră picioară, mort,Numa oasă șî schelet.Se poacie, dzâsă unu, nu-i minciună;Se-ntâmplă-n lumie dă toacie,Că-ntr-o țară-ndepărtatărămân femeile-n altă stareFără contact,Numa dacă ce uiți la ele dân dăpărtare.

Să poacie, dzâsă unul, o şî fi,Cregeți-l, nu fiți copii,Că-n acea țarăOuă găinile de 5 ori pră dzî.

Ce vă mirați, dzâsă altu, voi tăți,Așcia-s numa noutățiVorbă de aur ți-o ieșit dân gură,Aș vrea să nu fie minciună,Ca-așcie găini ouătoarePot fi pentru satul nostru o salvare;le-mportăm, că avem reputațieȘî nie scăpăm dă inflație.Ba o să fim în stareSă intrăm în stabilizare(E şî după al nostru statut,Am mințât toți cât am putut).

Ei, și dacă nie mint ășcia toți ai dă sus,Mințim și noi la givanu dân sat.Și dacă vi-s intărisați dă câni și dă găini,Viniți la givan la uzdâni.Adresa o aflaț,Că la una dân șădință,Alegiem șî un nou președincie,Pră timp limitat în ăsta al doilea mandat.

�2

baba vărsăvia motru

Nana Măria lu PiluVrea să-și însoare copilu,Dar are un bai pârlituÎi cam tont și-i cam urâtu.

Boldânios, mare-n nas,urechiat, întrochiat,Pră dasupra dezmierdat.Cine dracu să-l ia dă bărbat?

Mulți dân sat îi dzâc tont,Alții îi măi dzâc și prost.Motru dă baba VărsăviaZis-o vorbă cătră Măria:

- Însoară-ți copilu MărieCă-i mare, dă cătănie- Șciu, baba Vărsavio, dar cine-l iaCă-i cam tont, nimie nu-l vrea.

- Am io fată frumoasă,Cam săracă...neîmbrăcată,Cum dzâc ai dân sat:Fără bugi, bună doar dă pat.

Ad-o babo, dăsară,Măcar numa-n pielia goalăȘi eu cu toacie că-i postCie dăruiesc c-un porc.

O plecat baba VărsăviaAcasă la Păraschia

�3

Să-i spună vestea de măritiș:- Părăschio, ți-am aflatun copil dă măritat.Îi frumos și dărănatPră deasupra și-i bogat- Care-i săracu care vrea să iaFără bugi și saltea.

- Îi bogat, Ion alu PiluȘi ce vrea măcar în pielea goală,Așa o dzâs mamă-sa.- Baba Vărsavio, îi tont.- Părăschio, prântru pat nu-ți trăbă domn;Să fie lucrători, să aibă-n casă,Merinde pră masă.

Părăschia s-o lăsat amăgită, s-o măritat.Baba Vărsăvia-n postO primit dă la Pilu un porc.Or făcut și veselia, pră toți io prins bucuria.

După mult timp, baba VărsăviaO întâlnit pră PărăschiaȘi-o întrăbă dai d’an casă,C-o vădzut-o cam mânioasă:

- rău, nu-i nimica babo m-ai aflatCa-n dzâua când m-ai măritat- Să poacie, tu eșci dă vină,Ca-i rămas neacinsă;O dâ la nimie n-ai învățatCă trăbuie dân dos mișcat;Puțin îl sumuță, și-l gâzdălă,tic, tic,Până mincea nu i-o suci un pic.

�4

O probit, săraca Părăschia,Tot ci-o învățat-o baba VărsăviaȘi nimic, tot cum o fostla ei în casă tot o rămas post.

Și-aminci Părăschia dă sumuțat,În pielia goală s-o dăzbrăcat,O luat în brață trifoi,Că-i dăstul prân sat la noi.

Și-o început cu sumuțatu,Dă-o-aprins tot satuVecinu Ion alu GoleaVăzând-o în pielea goală,O rămas mirat și-o strigatSă-l audă cei dân sat:Părăschio, ascultă-mi sfatu’(Că-i adevărat și verificat)Dacă nu vinie la păr niegru,la iarbă viergie vinie doar vițălu!

��

DĂNUȚ DRĂGHICI

Născut în anul 1961 la uzdin, unde trăiește și azi. Este poet - țăran. la editura „Tibiscus” din uzdin în anul 1997 a publicat placheta „Miros de glie”. Iubește foarte mult poezia dialectală, de care se preocupă intens de vreo 5-6 ani. A publicat în publicații literar - culturale în Serbia și românia.

Este un colaborator al periodicului „Tibiscus” din uzdin cu materiale de presă privind comunitatea românească.

Face parte din Cenaclul „Cea Ventilă” din uzdin.

Fără triecut

Am triecut prân șâbii,Am triecut ca vai dă noi,Tăt împinși în noroiȘî țolu luat dă pră noi.Podurile ni-or măturatȘî prân bătăi ni-or purtat.

lunji li-or fost domniileMari bolândzâilie;Nișiodată nu li-o fost dăstul,Niși când ni-or vădzut în nămol.Ș-atâta dă mari or fost în cap,C-or criedzut că-s fără liac.

Dar cum în viață trieșie tot,Așa șî-a lor domnie s-o-ncheiat.

��

S-o sfârșât, ca șî când niși n-o fost,Viața lor fără dă rost.Că-n ia ș-or făcut dă capȘî d-aia istoria li-o răzărvat un locla bucliucu-al împuțâtlocu lor binemeritat.

Floaria satului

Floaria satului meu e dusă-n străinătacePrân și iarba în carie s-or jucat;Străinu pră dulari i-o cumpăratTot și-o fost acum li pră zuitace.

Fișiorii satului meu să nu vă vingețî,Pr-ai boldânoșî să nu-i cregețî;Vrăsnișii mei dă un sânjeGlia strămoșască după voi plânjie.

Aiși, la uzdâni șî spinu-i măi oltănitȘî-al imălos nu-i nătrăbuit.Aiși la fiecarie paș întâlnieșci ominia,Căldura suflietului șî priecenia.

Nu zuitațî satu - nu vă’nstrăinațî,Prăstă tăt, vorba să v-o purtațî,Iar când sămțâțî că doru vă amurce,Viniț în sat, viniț cât măi iuce.

��

PAVEL P. FILIP

Pavel P. Filip, publicist, poet, cronicar local, umorist, creator în grai bănățean.

Născut în anul 1938 la Torac. Autor a mai multor volume de publicistică, istorie locală, panoramă de poezie.

A fondat publicațiile „Cuvânt românesc torăcean” și „Săcălazul strămoșesc”. Timp de patru ani (1994 – 1998) a fost vicepreședinte al Comunității românilor din Iugoslavia.

Ziarist excelent, a publicat foarte mult în publicații, precum: „Tibiscus” (uzdin), „libertatea” (Panciova), „Tribuna tineretului” (Panciova), „Floare de latinitate” (Novi Sad), „Familia” (Petrovăsâla), radio Novi Sad, „Cuvântul românesc” (Vârșeț) etc.

vatra noastră torășiană

Vatra noastră torășianăÎi Banatu’ sfânt și drag,Îi șî glia strămoșască,Casa noastră părinciască,Zâmbetu’ mamii dân prag.

Vatra noastră torășianăÎi cramu bisărișesc;Îi șî școala rumâniască,Ființa noastră țărăniască;Îi sorocu bătrâniesc.

�8

Vatra noastră torășianăÎi colinda dân Ajiun,Îi slova latineascăȘî tradiția vicejască,Credzu nostru al străbun.

Vatra noastră torășianăÎi doru săcălăzan,Îi durieria suflieceascăÎi puceria haidușească,Îi pământu torășian.

��

SIMION GAȘPĂR

S-a născut pe data de 13 aprilie 1942 la Coștei, în Banatul sârbesc.

Este absolvent al Școlii medii de Tehnică de la Apatin.

Pasionat de pictură, dar mai ales de poezie în grai bănățean. la festivalul de creație în grai bănățean „George Gârda - Todor Crețu - Toșa”, Făget obține locul I; la Festivalul internațional de poezie în grai bănățean „Tata Oancea” - Bocșa: premiul special; la

Torac în anul 2000, la concursul organizat de Cenaclul de creație în grai bănățean „Folomoc”, în cadrul manifestării „Osută de ani de la nașterea lui Ion Niță Secoșan și Vichentie Avram” - poeți în grai bănățean: „premiul pentru limbaj”; la Iudin, în anul 2001, în cadrul Festivalului de creație în grai bănățean „George Gârda - Todor Crețu - Toșa”: premiul al treilea; la Festivalul internațional de poezie în grai bănățean „Tata Oancea” - Bocșa: premiul al II-lea; în anul 2002 cu ocazia jubileului de aniversare a 10 ani de existență a postului de radio reșița, primește „Diploma de onoare”; la Festivalul de satiră și umor, la Torac, în anul 2005 i s-a acordat locul II.

Scrie poezii lirice și satirico - umoristice exclusiv în grai bănățean.

Portu nostru românesc

Marie zarvă, lume multăDân Ioropa, Azia, Africala expoziție s-adunarăÎn Vașington, la Amirica.

Toacie națiile din lumieMamă Doamnie, mult popor

�0

În coloană triec s-arăcieFiecare portu lor.

Mierg, în straie sultăneșciÎmpodobicie cu mătasă,Falnic triec prângă tribunăÎn șalvari fiecie frumoasă.

Alcilii purtând chimonoCu o mie dă culori,În năgejgea c-o să fie Al măi frumos portu lor.

Dar să viedz marie minunie:Triec ficiori cu capu ras,Pră mâni înșâracie burmieȘ-o virigă marie-n nas.

Alți-n aor îmbrăcaț, Dă la cap pân la pișorie,Îș arată bogățâiaCarie strălucie la soarie.

Dar iacă dân Carpaț fiecie frumoasă,Cu portu lor cie-l au în dor Clipcă, borcuri, culori aliesălucracie dă mâna lor.

Ficiori frumoș ca bradzî-nalț,români ca înjerii - mbrăcațVin dân a lu Trăian Columnă,Vin coborând dă prân Carpaț.

S-arăcie lumii portu lor,Cum altu pră sub soarie nu-iȚăsută-n iel îi fir cu firIstoria românului.

�1

S-a-mbrăcat doamna ruzveltÎn portu-al măi frumos alies:În șiupag cu brâu șî fațăBaș în portu româniesc.

gincili

În miedz dă noapcie larmă multă,Prăstă sat e văicărială;Or ișât cu mic cu mărieSă vadă și-o fi afară.

Aplicat prăstă firiastră,Popa-n grabă făr’mincieDă tri ori crușie îș fâșie„Oarie, Doamnie, șie să fie?”

Audz un glas d-afară:„N-o murit nimi părincie,Pră Iosum a lu PiparăVai, săracu, îl doarie-un gincie!”

Tot urlând dă doarie mărieCare nu-l lasă oliacă,Mierge Iosum pân la doctor,Când pră drum, când pră pociacă.

„Domnu doctor!” - strâgă Iosum,la firiastră bacie tărie:„Așa doarie, vai dă minie,Ăsta gincie mă omoarie!”

„Fie-ți milă, fie-ți jălie,Fă cum șci să scăp dă iel,

�2

Nu ci las fără dă plată,Pră cuvânt îț dau un miel!

Omulie, lasă-mă-n pașe,Iaca îți spun încă o datăToată dzâua am lucrat,Nu-mi pasă șie spuni dă plată.

Domnu doctor, la-așa doarieȘciu că-i puțân un miel;Pră cuvânt, să șci că mâineAi să capiț un vițăl!”

Șiă să facă, nu-i dă glumă,Plin dă frig sî ostănială Prinsă-n clieșcie, îl sușieșciăȘî-l smulsă dân gură afară.

Așa doctoru îi aratăGincili cătră lumină„Șî dacă-minciș dă platăAd-o mâinie o găină.”

ușurat că nu-l măi doarie,După și-o schipit odatăPră momient Iosum cu gânduO făcut altă socoată.

„Am șciut că-ș bilitoriCi fași doctor fără vină,Prântru un minut dă lucruVrei să capiț o găină.”

�3

a fătat vaca lu Pătruț

lumnie multă, lumnie multă,În oraș la târgu-al marieOr vinit dă prî la sacie,Cu coșii șî pră pișoarie.

Or vinit să-ș vindă marva,Bani să facă vro mie, Bani dă cheltuială,Bani prîntru porțîie.

unii-ș vând vro șcărturăPurșei d-ai cu suspiniȘie li plașie să mănânșieGăinaț, dar șî găini.

Ba vrun cal, d-aia buaș Șie nu-i plașie la tovar,Dă arată lu stăpânCă îi cal șî nu-i măgar.

Tot ași, măi la o parcie,lâng - Axentie dân Prisaca,O vinit nienie Pătruț,Așciaptă să-ș vindă vaca.

„Hai, să-m spuni dă-i vacă bună,Or dă lapcie, ori dă vin?”Șinie criegiț că întrabăuica Nielu dân Buchin.

„Sigur că îi vacă bună. las-o Nielie măi la liece,

�4

Dac-o cumpiri, într-o lunăGarantat are să fiecie.”

După și-o lăudat-oCu lapcili șî cu smântână,Ba că una, ba că altaPână nu-ș dădură mâna.

Tăman când banii-i numărarăVini Olariu șî răcolțla alvăluc atunși plicarăPân la biertu al dân colț.

lângă biert ligară vaca Dă un pom, o uscătură,Șî grăbiră ca s-ajiungăla un strop dă băutură.

Dar în biert marie năloagăCa în stupu dă albinie,Tăman ca la bițârcunu pliacă, altu vinie.

Iaca Tibi, Stoiț șî cu BaronuGroza cu Simion dî la CoșcieiȘovre, Câmpianu, MunteanuGherhard, Chira și Bencei.

Dar o viastă dă afarăAjunsă la uica Nielu:Iaca măi un alvălucCă vaca-ș linjiă vițălu.

Ajunsă Nielu la Buchin,Tăman după o săptămână;O ajiuns la baba luiNumai cu căpăstru-n mână.

��

- Ia-cie naiba dă nătângungi-i vaca, făcătură,Doamnie du-mă în pământ,Iar ci-mpluț dă băutură.

Stai muiărie, stai oliacă,Că îț spun tăman și vreiBucuros că am o vacă,Am gostât priecinii miei.

Vaca am dat-o-n alvălucA vițălului, ma rog;Dar vițălu prântru vacăO rămas la biert zălog.

bunicu’ mieu al bun și blând

Bunicu’ mieu al bun și blândM-o luat cu iel la „Coturi”,Că la briazda dântră tăriAvusărăm nișce locuri.

- Buniculie, vrieu să-m spuni- Întrăb cu fața mirată -Dă șie-i pusă printră spiniSârma asta a ghimpată?

Atunși bunicu mieu al bunM-o chiemat să mă așăzPră tulpina lu un prun,Zmuls dă vântu dă anțărț.

- Șăzî nipoace dă ascultăȘî bagă binie dă samă:

��

Aiși ni-s în țara noastră,După sârmă-i țara mamă.

Iși români, colo români,Întră noi sârmă ghimpatăȘî ni-e mai dăsparcie Prutu,Dar șî Dunăria a lată.

��

VALERIU GROSU

Valeriu Grosu s-a născut în anul 1931 la uzdin într-o familie foarte săracă de țărani români – zilieri. Nu a avut parte de educație școlară, pentru că părinții l-au pus de mic să păzească gâștele satului. Acolo, pe lângă râpe, în pusta uzdinului, a îndrăgit cartea. Căci, de regulă, în traistă, pe lângă puținele bucate avea și o carte.

Și așa a îndrăgit literatura românească... Iar mai târziu, fiind muncitor la muncă provizorie în

Austria, a început să scrie. Caietele cu poeziile scrise în Austria au fost pierdute, iar odată cu pornirea la drum a S.l.A. „Tibiscus”, începe și adevărata viață literară a țăranului – poet Valerie Grosu.

la „Tibiscus” a scos de sub tipar două volume de versuri: „un strop de soare din Cartiz” și „Tot în Cartiz visez”. Are și câteva premii literare, atât în Voivodina cât și în românia.

De vreo doi ani scrie și poezie în grai.A publicat la „Tibiscus”, „Tăt Banatu-i fruncea”, „Scărpinatu”,

TV Novi Sad, „Floare de latinitate”...

graiul mumii

Graiul mumii nu l-am zuitat,Măcar că dă mult muma o pliecat;O triecut în veșnicie,Iar graiul o rămânias la minie.

Muma dă mult putrădzășcie,Graiul iei în minie trăieșcie;Ia o plâns șî m-o țucatȘî în suflietul mieu l-o sămănat.

�8

Șî m-o șopcit cu vorbie dulșiSă-l las șî io la a miei prunși,Că-i grai păzât dân bătrâni,Să nu ni-e zuităm că ni-s rumâni.

Graiul șinie șî-l zăuităNiși Dumniedzău nu-i ajiută,Că asta îi marie păcatȘî nișicând nu-i dă iertat.

vieșinii miei

Dă mulcie ori îmi aminciescTrăcuce sărbători dă prăstă anȘî totdăuna păvăstuiescCâță am fost prî la givan.

Iar, acuma, la noi în sat,Puțâni oamini viedzî la givanȘî sărbătorilie s-or cam zuitat,Așa cum trieșie an dă an.

Numa clopotu bisărișii ni-e aminceșcieDă obișieiul dă altădată,Iar televizia nie orbieșcie,Dă am zuitat șî pră maica preacurată.

Vieșinii miei să nu vă zuitațiCă aviem marie păcat –Cânduva am fost surori și frați,Iar, acum, dă toacie ni-am lăsat.

Fiecarie, în casa lui,Stă închis în soba marie;

��

Cu capu pră căpătâniAșciaptă bun dă mâncarie.

Când viegie zupa șî purșielu fript,Atunși toată dzăua îi sărbătoarie;Dă băuturi cam țepenit,Îi frică să iasă la soarie.

Sara, când să răcorieșcie,Cu burta cam îmflată,Iasă la socac șî bombocieșcieȘî-i șiudă pră lumia toată.

Așa îs vieșinii ai dă acuma,Toată noapcea îmburțucațî –Ni-e suduie tata șî muma,S-or zuitat c-am fost șî frațî.

unge-i iubirea dă dămultȘî vieșinii dă altădată,Pră ai dă acum nu pot să-i ascult,Că-mi suduie mumă și tată.

uzdâniu mieu

Aiși îi uzdâniu mieu,Aiși îi glia mia străbunăAiși m-am născut șî ieuAiși am îngropat tată șî mumă.

Aiși m-am pietriecut copilăria șî cinerieața,Aiși o să rămân pântru totdăuna,C-a să-m pietriec bătrânieața –Așa m-o învățat taica moșu șî maica bună.

80

Aiși, la umbra dudului bătrân,Să scriu poezii șî aminciri –Cum s-or făcut poșoarcălie dă fânȘî dăspră istoria dîn bătrâni.

Aiși, la mormîntu dî la Trifoaie,Să duc rugășiune șî flori;la crușia bătută dă vânt șî dă ploaie,la carie m-am rugat dă atâcia ori.

Pântru voi strămoșî miei,Ca Dumniedzău să vă ogineascăAcolo prântră alieșî săiCă aiși ațî bătut paru pântru vatra noastră.

Pră aiși or triecut răzmielniță,Aiși vor dat foc pohoailie turșieșci,Dar tot o măi rămânieas sămânțăDă sufliecie crieșcinieșci.

Niși maghiarii n-au fost măi miloșî,Pră carie i-ațî aliergat cu coasă șî topoară,Dar, la anu, or vinit șî măi fioroșîCu topuri șî pușci, ca să vă doboară.

Aișă o curs mult sânjie năvinovat,Pră socacurilie plinie dă prau sau dă imală;Mulcie mumie șî copii or picatÎn focul dă mânie maghiară.

Aiși ațî rămânieas scrișî în istorie,Pră vatra carie noi acuma o păzâmȘî vă purtăm totdăuna în memorie,Că noi ni-s străniepoțî ai uzdâniului bătrân.

81

Aiși, la altariu mieu strămoșăsc,Aiși am învățat graiu dă la mumă –Pră cinie să cie iubăscuzdâniu mieu, pântru totdăună.

tata mieu

Tata mieu, om fără dă carcie,În viaţă nu o șciut dă toacie,Dar tare binie s-o prișieputPână pră minie m-o criescut.

O fost sărac șî slugă marieȘî o măi câșcigat dă mâncarie;M-o îmbrăcat cum o putut,Macăr că numa pră minie m-o avut.

la școală puțân m-o lăsatȘî dă ia m-o dăpărtat;M-o dus la Slacina marie,Să-mî câșcig sângur toalie șî mâncarie.

Dă minie nimie nu șcieCâcie am pitriecut în copilărie;Am mâncat pită uscatăȘî cu pișioarilie îmblam prân apă.

la școală mult am voit,Dumniedzău nu m-o părăsât –M-o dat Biblia în mână,Să învăț liejia creșcină.

Șî m-o dus pră drumu-al bun,Să învăț să fiu rumân.

82

Într-o straiță am avut clisă șî pită,Alta cu cărțî năbușâtă.

Toată dzăua am șicit,Porși și gâșce am păzâtȘî, în draga dă natură,Am sorbit multă cultură.

Acolo, pră iarba vierge -Puțâni îs care mă criege;Am scris trișcie aminciriDân viața dă copil.

Acolo am făcut ieuliegământ cu DumniedzăuȘî ca sămn iel m-o datSânjie cum cânilie m-o mușicat.

Toată viața îmî aminciescDă liegământul șierescȘî când văd sânjie pră corpu mieuÎmî aminciesc dă Dumniedzău.

Vină, tată, ca să viedzîCă nișicând n-ai vrut să criedzî;Tot ai dzâs că nu mi-s bun,Că toată dzâua, numa șiciesc șî scriu.

Nu s-o împlinit poșitu tieu,Numa darul dî la Dumniedzău –lumii să păvăstuiescCâcie oaminii pățăsc.

Iar acum, la bătrâniață,Să scriu șî dăspră a mia viață.Tată, nu-i cum dorieșcie omu –Numa cum ajiută Domnu !

83

niorcoș

Într-o sară pră la givanS-or sfăgit cu-n prostocanCă-i potcaș șî sucmădzâtFașie la șodzâmi șî dă blizât.

Dar moș Moisă cu moș GhigaOr îmblieznat tot la elȘî dă șiudă li s-o ragicat chicaDă supt clăbățu dă miel.

Iar moș Sima cu moș Paul-or suduit șî i-or luat mau,Ca să nu măi flienchișească,Dacă n-are alta să givănească.

Atunși Niorcoș al dăzmierdatO mormăit cam îmbonțatȘî o înșieput să drâmboană,Dă ghingieșci că-i la pomană.

Moș Pau, fălos dă izbândăI-o făcut șiudă, să plângă:- Nu ieșci tu al prăbăluit,Acum mârloni, ca mârtanu după covăsât.

- Am șciut că ci ia dracu !Că dăstul ni-o vuvăit capu,Că a tielie șiebălituriPoțî să lie puni la porși în lături,

Că niși iei n-au să lie sorbască,Macar că-s marvă proastă.

84

lasă-ce dă năbuniiȘî dă a tielie prostâi.

Nu fi ștreang nătrăbuit,Prântră lumie schinovit,Că acușa iau șî bâtuȘî îțî dau dan curcugicu.

Șî îțî pun vruna după cap,Că nu ieșci prost niși biceag –Numa ieșci fantariezâtȘî trăbuie cam pigulit.

Șî atunși îțî vine mincia la loc,Că nu ieșci niși nătot niși bolomoc,Să tași când lumia givănieșcieNu cie dracu prăbăluieșcie.

Atunși Niorcoș rușânatO dat fuga pră socac,Gâfăind ca un aizimbanȘî i-o suduit pră ai dî la givan.

Așa o fost în triecutPră vriemuri, în băbăluc;Prângă foc la givanVinia șî câtă un prostocan.

Șî după cum ațî audzâtCâcie Niorcoș o pățât,Fițî cumințî șî ascultațîȘî să nu vă dăbălațî.

8�

Pescariu șî țânțarii

Șinie drac’ o măi vădzutOm cu cârpă îmbrobojât,Când îl viedz îi piescari dai mari,Dar arie frică dă țânțari.

Totdăuna când piescuieșcie,Cu cârpa să îmbrobojășcie,Dar țânțarii îs mari drași –Îl împung sî prântră crași.

Atunși prân mincie îi plisnieșcie,Cu palma îi lovieșcieȘî așa, plin dă năcaz,Să lovieșcie prăstă obraz.

Țâpă, suduie dă durierieȘî să ghingieșcie la a lui muierie –Cum ia acasă să oglingieșcie,Iar iel sângur să pălmuieșcie.

Dzăua când îi mult soarie,Țânțarii stau la răcoarieIar noapcia, când pornieșcie,Ghingieșci că dracu îi bolgieșcie.

Săr dân iarbă șî năvăliesc –Cu sânjie săcia ș-o potoliesc,Pră pielie lasă blăngie mari,Dă la otrava dân țânțari.

Atunși sângur plănuind,Îi vini șieva în gând:

8�

Să să ducă la tirarțî ai mari,Să-i gea vr-o untură păntru țânțari.

Dar tirarțu, om bicheri,l-o sfătuit, ca pră muieri,Dă țânțari să să fiereascăÎmbrobojându-să cu o cârpă muiereascăAșa să unjie toată vara,Dă-ș potolieșcie inimioaraPăntru iel piescuitu îi o făloșâie –l-o învățat dân copilărie.

Șî, acum, la bătrâneață,Își pitrieșie a lui viațăla Cimiș tot piescuind,Acolo zorile îl prind.

Iar când ajunjie acasă,Muieria îi tarie făloasăCând viegie atâta pieșcie –Tot în bani ăl sococeșcie.

8�

TEODOR GROZA DELACODRU

umorist și scriitor în dulcele grai bănățean „par excellence” printre românii din Banatul iugoslav. Născut la 16 februarie 1952, în mica localitate Mesici de lângă Vârșeț.

Școala elementară a urmat-o în satul natal. Școala Normală de învățători la Vârșeț. Facultatea de Biologie la București. Studii post-universitare la Zagreb (Croația).

A debutat la Editura „Tibiscus” din uzdin, cu placheta de poeme „Versuri pentru Terra”, 1997.

Scrie poezie, umor, teatru...Este director adjunct la Școala generală ”Olga Petrov radišić”

din VârșetA publicat la: „Tibiscus” (uzdin), „libertatea” (Panciova),

„Tribuna tineretului” (Panciova),radio Covăcița, radio și TV Novi Sad, „Târgoviștea” (Târgoviște), „redeșteptarea” (lugoj), „lumina (Novi Sad), „Glasul Națiunii” (Chișinău), „Heliopolis” (Timișoara), „Cumpăna” (uzdin), „Cuvântul românesc” (Vârșeț), „Graiul bănățanului” (uzdin)...

Prezent în antologia „Satira și umorul la românii din Voivodina” de Vasile Barbu și în „Antologia poeziei în grai bănățean” de Ștefan Petruț.

Pentru activitatea literară a fot premiat în Serbia și românia.

nu mă mai chinui, doamnie

Nu mă mai chinui, Doamnie,Că să rabd io nu măi pot;Oaminii-ș bat jioc dă minie,Măi bine ia-mă dă tot.

88

rău la nimie-n lumea astaN-am făcut șî niși nu fac,Dă șie duc viață dă cânieȘî dă șie nu țâ-s pră plac ?

Când ai să-mi asculț șî mierugămincili fierbinț,Să-mi aduși pașia la minie,C-am zuitat-o la părinț

Șî d-atunșia mânioasă,Pitulată stă-ntr-un colț;Nu mă măi chinui, Doamnie,Ajută-mă că Tu poț.

Vez cum mă topieșcie doruȘî mă stoarșie dă pucieri;Mă cem că mânie, poimânieAm să-ț bat la ușă-n șieri.

Dar ș-așia n-am pră nimieDa i-ascultă-mă un pic:Când ci-i sătura dă minie,Fă-mă să nu fiu nimic.

o ajiuns șî popa dascăl

O vinit un biet dă popă,Niegru, ca un pui dă șioarăla copii să lie gie mincieDân scriptură șî la școală,

Că așa îi liejea nouă,Pră carie o dat-o statu -

8�

rânduiala dân bisărișiMusai s-o șcie tot natu.

Șî ăia dân banca școliiTaica popa șie vorbieșcieCă șie fașie, cum o dușieOr vegia iei când or crieșcie

Sărașii școlarii noștri...Dar șie boală să să facă ? –Statu-i stat șâ liejia-i liejie,Iei nu dau dăcât să tacă.

Io șciu că lie vinie-a dzâșiela copii căci-o scofală„Iaca vinie-arăturaCu miros dă-npănjănială

Dăspră sfânț să nie vorbeascăIel, omu-al măi cu păcacieȘie dâzbină-n loc s-astrângălumia noastră dă pră sacie.

una dzâșie, alta fașie,Șie să criegem, asta-i bunășie nie-nvață taica popaAgevăr îi ori minșiună ?”

la școlari prân gând lie trieșieSă să-ntrâbie la o vriemie:„Pră năpârcitura astaȘinie drac s-o pus să-l chiemie ?

Călindari ni-o făcut capuCu d-alui dă prin bucvare,Șie nie chinuie șî ăstaPoacie iel alt lucru n-are ?”

�0

O avea, dar un-să-ș facălucru lui cum să cuvinieȘâ-n fața cui să predișie,Că nu-l măi ascultă nimie.

Iaca dă șie liejia nouăI-o făcut loc șî la școală...Că dă lumnie școala-i plină,Dar bisărica îi goală !?

Ca tot natu

Oamini buni, dațî-i bestragaPr-ai șie n-au locot la gurăȘî-ș bat jioc dă popa nostru,Dă parcă-i năpârșitură.

Dzâc că îi cam umblă ochii...Ba că bie, ba doonieșcie,Ba că-l suduie-n tot fieluȘî pră care îl slujășcie.

Șie să fașiem, ăsta-i omu,Bucuria șî năcazula ce miri șie ce îngeamnă,Dar să-ț șî roșasc-obrazu.

Dacă-l ai; e, popa nostruAre-obraz, dar nu să viegie,Că îi pitulat supt barbăȘî lumnia dă toacie criegie.

Să vorbieșcie prî la colțuriCă l-ar fi-ngemnat păcatu

�1

Să treacă prî la veșinaCând n-o fost acas bărbatu.

Frațâlor, așa îi slujbaAgevăru ăsta îieBărbațî să fie acasăCând vinie popa-n gostâie.

Să vă-ntrăb pră care criegețCă vis buni, o vis în liejieSî-l vegeț numa pră popaBa c-o fașie, ba c-o driejie.

V-o trecut prân gând vr-odată(Că aveț muieri acasă)Până-n fandroc umblă popaSă daț pră la preoteasă ?

Vegeț cum vă zboară mincia - Ș-aia plină dă păcace,Numa că nu vă stă binie...Dar lu popa i să poace.

Șie vă spun, băgaț dă samă:lăsaț dracului păcatu...Dă la brâu în sus îi popă,Dar în jios îi ca tot natu.

ogașu

Prân Misăși curge ogașu,Dă la gial cân gogie ploaieȘî cu iel dușie la valieFiel dă fieluri dă gunoaie.

�2

Șî cum vinie așa d-avalma,Dă pră coastă dă la munce,Cu cât trieșie măi la valie,la gunoaie-s tot măi mulcie.

Io nu șciu, ogașu ăstaDă măi poacie să nie spielie,Că-i sătul șî iel, bacsama,Dă atâcia lucruri rălie.

Ploili îs tot măi rare,Niauă nu-i să să topeascăȘie blăstăm pră capu nostru.S-o pus să nie osângiască ?

Iaca trămură GlăvițaDă atâta uscătură.Sășița vinită goastăToace apili îi fură

Șî lie dușie șinie șcieunge, că-i mare pământu...?Năgejgea a dă pră urmă,rămânie focu șî vântu.

Nie rugăm șî dzî șî noapcieSă gie Dumniedzău o ploaie,Apa să vină cât casaSă nie spielie dă gunoaie...?

Prân Misâși cure ogașuDă pră coastă, dă la munceDar în taină, că d-o vriemie,la gunoaie-s tot măi mulcie.

�3

Pușca mia

Pușca mia a cu cocoașăIară m-o făcut la smintă,Când m-o fost lumnia măi dragăO pus-o dracu să mintă.

Io o-nțălieg că-i bătrânăȘî că nu-i ca una noauă,Dar să nu ia foc când trăbăȘ-aia țăvili-amândoauă,

Nu-nțălieg, cât dă patroanieIelie-s făcucie dă minie,Ar fi luat foc ca mina,D-ar fi fost lovice bine.

E vedz, aișia îi baiu,Numa cunili-s dă vină,Că cocoșu-o tras în ielie,Baș cum trajie în găină.

Musai că, d-atâta vriemie,S-or scurtat, bacsama, iacă,Șî nu măi ajiung cât trăbieGaora-n capsă să facă.

Pușca îi tăman ca omu,Mă ghingiesc șî mă ia fricaCând i să scurciadză cuniu,Nu-i măi bună dă nimica.

Dar șî capsa-i ca muierea,Icleană șî blăstămată,

�4

Dacă nu-i lovită binie,Nu ia foc, bat-o s-o bată...

Nu șciu șie ar fi măi binieSă nu măi fiu vătămat,Să probesc să-mi chicesc pușca,Ori să mă las dă vânat ?

��

ADAM IONAȘCU

Născut în anul 1950, la uzdin unde trăiește și azi. Este țăran și mare crescător de oi și vaci.

Scrie poezie populară și în grai bănățean. A participat la manifestări ale poeților dialectali la: uzdin, Torac, Măru, Timișoara... Are și un premiu: locul al III – lea la Festivalul de satiră și umor de la Torac, din anul 2007.

tri doamnie șî toțî trei

Am avut șî noi odatăTri directori mari... dă plată.Foaie verge ș-o sipicăZadruga mia îi cam mică.

Îi acolo pră afarăAșădzată lângă gară.Foaie verge ș-o laleaTri directori dzac în ia.

Ăla marie, tarie, lung în mâniO gătat dă oltănit câniȘ-o școală dă politicăNiși d-al dă sus nu ii frică

Ălălalt îi măi micuț,Măi micuț șî măi drăguț;O cumpărat oi șî vașiIel o gătat dă - covași.

��

Al triilia-i măi dășciept,Școală marie o gătatDar la școală n-o pliecat.Cum adică: școală marie o gătat,Dar la școală n-o pliecat?

uica Mita n-o muritCu diplom l-o dăruit.Șî un curs dă politicăNici da-l urât nu i frică.

tri doamnie, șî tăț tri...

Dar vremurili s-or schimbatAlt directăr ne-am aflatDirector cu facultacie,Vinit dân străinătace.O vinit dâ la SărșiaSă ne scape sărășia.Dar iel cât o dictatZadruga noastră o dat„Agropile” când o vinit,Zadruga că ni-o curgit.Noauă ani iei or lucratMărșânilie toace li-or datȘî acuma v-o spun ieuudvai îi în crugu mieu.Spuneț lume șie să facZadruga s-o-ntorc la sat.

��

La culies

Dă gimineață am pliecatDă culies ni-am apucat,la grămiedz l-am aruncatPână dă o coșie am gătat.

Cu cotărița l-am aruncatPână coșia am încărcat.Io spră casă am pliecatCu coșia la dăscărcat.În ambari l-am aruncatCu mâna tot l-am dăscărcat,Că pră vremuri așa s-o lucrat.

Așa tot am lucratPatru coșii la dzî am căratPână nu s-o însăratCând spră casă am pliecat.

Mânie dz cu noapcea-n cap,Noi la loc iar am pliecat,Toț tulieii i-am tăiatPână-n zori i-am șî liegat.În cupă i-am așădzatCâtă douădzăși am numărat,Ca să șcim la încărcatCâț în coșie or intrat.

Așa cucurudzu ni l-am adunatDân holgile dân Banat,Că el îi aoru nostru bănățan - Puceria paorielui dă prăstă an.

�8

La pășunie

Când ieram io cinierelPurtam clăbățu dă miel,Șioarișii dă oaia mia,Frigu ca să nu mă ia.

Burdușu dân pielia ieiCu mândrie poț să-l iei,Duruțu dă oaia laie -Vântu ca să nu mă taie.

Ș-așa io îmbrăcatOilie li-am numărat,Cătră „Ostru” am pliecatCu oilie la pășunat.

În „Ostru” când am ajiuns,Io pră iarbă jios m-am pusAm luat straița dă pră boatăSă fac fruștucu îndată.

După șie m-am săturat,Cu turma am șî pliecatTucma pân la „Bara marie”,ungie iarba îi măi tarie.

Iarba îi dă troscoțăl,li-e ajiută să ia miel;Iarba îi dă uimit,li-e ajiută la mârlit.

Ș-atâta cât am îmblat,Oilie s-or săturat.la torină când am ajiunsOilie li-am dat la muls.

��

Plăcacilie

Într-o dzî până-n zoriPrân firește-s prinsă foi;Pră plăcacie-s molărițPatru oamini d-ai vestâț

Chiniezu nostru dân satDă giriapta-i așădzat.Dă Octiță n-or zuitat,În stânga l-or așădzat.

Săcritariu s-o smiritȘî pră iel l-or molărit.Dar omu ăla-i chielȘăf la dramă îi tot iel.

Pră placacie scrie așa:Festivalu vreu să-l gia!Dar io cred că nu-i așa,Festivalu nu-l vom da!

Zmău șie i-o molăritÎn tăcut iel o zâmbit,Numa că iel s-o zuitatȘie școală o învățat.

Școala nu-i dă politică,Niși agricultură mică;Școala iel o învățatla Cristos dă s-o rugat!

100

Pățania lu festivalu

Într-o iarnă pră-nsăratMultă lumie s-o-adunatlumie dân mulcie sace,Să-șî facă la noi gireptacie.

În sală când s-or băgat,Două tumbie s-or formatAia dă stânga miaFestivalu vreau să-l ia.

Ai dă gireapta or strâgatNoi festivalu nu l-am dat,Nișiodată nu vi-l dăm,Că șcim noi să ni-l purtăm.

S-o răgicat unu chielȘî strâga dân gură iel:- Frațâlor să salvăm,Festivalul nu îl dăm.

Șî așa or discutatCă la sfadă iei s-or luatBa s-or șî suduit -Dă mamie, surori or amincit.

Ai dân staânga ar c-am vreaFestivalul să ni-l ia,Să-l conducă câta ieiCă nu-s oamini d-ai răi.

Aielanți s-or supăratȘî ștambilu l-or luat,

101

Dâ la șădință or pliecat - un alt comităt or format.

Dar ș-ai dân stânga s-or vorbit,rând pră rând s-or sfătuit,rând pră rând ei or votat,Comitătu șî iei or format.

Acum am avia consilii doauă,Care nie organizad’ză festivalu noauă,Numa că îi vai șî jalieC-o-s-avem șî festivalie - doauă.

Povasta consilului

Într-o dzî dă primăvarăMultă lumie pră afară.lumia-n sală s-o băgatConsiliu șî l-or format.

Consiliu al rumâniescGiurna lui mulț o trăiesc,Dar atâta îs dă tariCă au șî doi săcritari.

Șăfu iei șî l-or aliesParcă dân sfânț l-or culiesO cizmă marie șî tarie,Să-l asculcie - fiecarie.

Apu, doauă băndz iei or formatȘî dă cizmă n-or ascultat:la iuțală l-or schimbatĂla carie l-or trădat.

102

Șăfu nou, carie-o vinitO părut c-am potolit.El dă membrii o ascultatNuma, până la un momient dat!

Când ajinsă o cemarieTucma dântr-o dăpărtarie.Frundză verge, foi dă tieiAscultaț copiii miei:

- Cizma nu m-o’ntărisat.Păstoru voi l-aț zuitat.Pră iel să-l ocrocițȘî năpoi să-l porobociț!

Dar ciobanu-i, ciobănelStrânjie turma prângă iel.Șî atunșia el șăfuieșceȘî pră toț că îi curgieșce.

Când dân zbiși el că o datConsilu pră loc l-o spart;Țăndări or rămas dăn ielPră masa lui Daniel.

dudzî dân copilărie

Prâ-n mulce sace am îmblatDar așa frumusață n-am aflatDudz ca la noi în satMândri, mari șî încărcaț.Când Pașcilie or vinitNoi cu var i-am văruitȘî binie i-am togeratCa s-aracie binie-n sat.

103

Gimineața când m-am sculatPita-n mâna că m-or datSub dud jios m-am așădzatȘî pită cu duge am mâncatPână când m-am săturat!

Dâ la gâscari gășcilie or vinit,Sub dudz ielie s-or opritȘî atâta or mâncat- Până nu s-or îndudat!

Dudzî io i-am scuturat,Mulce duge-am adunatȘî în cadă le-am băgatDugilie la fermentat.

la Ceal Marie am plecat,Abia când patu s-o lăsatrăchia la fript am dat.răchia bună am făcutToată dzâua dă băut.

răchie dă dudă, dzăuNumai iestă în satu mieu,Că dă mult la noi în satTăț dudzî ni i-or tăiat.

Dudzî dân copilărieOr fost șî n-or să măi fie,Jălia marie mă cupringeDupă rachia dă duge.

104

La coasă

Așa îi dă zăpușalăȘ-am ieșât la umbră-afară,Coasa în mâna io am luatDă bătut m-am apucat,Să miargă ușor ia.

Ciocu șî cu cucia am luat,Șî la coasă am pliecatCu coasa mirieu trăjiamGrâu-n brazdă-l așădzam.Muieria l-o polonitÎn snopi frumos l-o chicit.

Snopii binie aranjaț,Cu funie dă grâu liegaț.Funilie ia li-o purtatla brâu ia că li-o liegat.Noi snopii i-am adunatȘî în cruși i-am băgat.În coșie noi i-am pusȘî acasă i-am adus.Mășâna am așceptatȘî grâu l-am treierat.

10�

RADOICA JIVOIN

radoica Jivoin a văzut lumina zilei la Deta (românia) în anul 1967. De fapt este din satul Sângeorge. Provine dintr-o căsătorie mixtă, tatăl sârb, iar mama româncă. A făcut zece ani de școală, iar în anul 1990 se căsătorește cu sărcianțul Ion Jivoin - Beconi, astfel devenind și dânsa sărcianță. Până a trăit în românia, radoica spune că a avut în manuscris o sumedenie de poezii personale, dar, din păcate, le-a aruncat. A scris poezii și în Sărcia și are publicate

(dar nu în grai) în „Sărcia”, periodic al românilor din această localitate.

vorbeșce un om în sat

Vorbeșce un om în satCă vrea să dăvină bogat;Purcei că va creșceBogățîia ș-o măreșce.

Târgurili-o colindatȘî purcei o cumpărat;Acasă iel i-o adusȘî pră conțăntrat s-o pus.

Purceii or început să creascăȘî cotarca să golească.Pregăceșce dă mâncare,Purcelu să vină mare.

O făcut ce o făcut Purceii, porci or crescut;

10�

Dar atunci ce s-o-ntâmplat,Prețu jos că o picat.

Cei acuma dă făcut?Că porcii îs dî vindut;Dacă stai să sococeșci,Oare-n mână cu ce eșci?

vine domnu dân oraș

Vine domnu dân oraș,Să-ș cumpere-un tăuraș.Cu mășânili lor scumpe,Gheepecurili ca să-ș umple.

Vinge lumea-așa cum poace,Pră cecuri, pră așceptace;Trăbă piese, motorină...Oare, cine-o fi dă vină?

Orișîcum să sococeșci,la capăt binie nu ieși;Că domnii îs cu creionușî țîe-ț rămâne zvonu.

10�

IONEL LAZĂR

Ionel lazăr, născut la Ovcea (Belgrad) în 1953. Școala elementară a terminat-o la Ovcea (1-4) și la Belgrad (5-8). După aceea se înscrie la Școala medie de economie „Vladimir Peric - Valter” din Belgrad. Facultatea de economie a terminat-o în februarie 1977 la Belgrad. După reîntoarcerea din armată, se angajează la „rapid” - lielgrad, firma pentru comert exterior. Totodată cu angajarea, s-a

înscris la cursurile postdiplomatice de la Facultatea din lielgrad, pe care le termină în martie 1982. Ionel lazăr a fost secretarul SCA „Steaua” din Ovcea, 12 ani de-a rândul. În cei mai strălucitori ani ai acestei societăți participă la secția de dramă. În grupul vocal și ca dansator în echipa de dansuri. A colaborat la nenumărate emisiuni de TV, cu momente umoristice, ca și la postul de radio Novi Sad . Împreună cu Traian Deheleanu Gluma, a înregistrat o casetă de muzică și umor. De două ori a luat premiul I la Panmonus (Festivalul de pantomimă, monodramă și satiră), organizat la Seleuș. Ionel lazăr trăiește la Ovcea.

mândra cu buricu gol

Baciă vântu prân ocol,Mândra-i cu buricu gol;Dăzgolită-i și dân spaciăNu șciu, zău, zău, dă poartă - gaciă.

Țucăi, tato, icu eiȘi tu, mamo, dacă vrei;Mie nu-mi traba-n ocolNoră cu buricu gol.

108

Așa-i tânărimia noastă,Nu-i cumincia, nu-i nici proastă;Tătă zâua stă-n căfici,Cu pizza șî cevapcici.

Mie d-asta-mi pare biniă,Ascultaț lumiă dă mină,Ca la anu carie vinie,După buric - știți șie vine...

Pățania lu baba măriuța

Baba Măriuța dân satla doctoru o pliecat;Șapcie zâle-o stat pă moarcieDă stomac nu să măi poacie.

la doctor când ajunjiaBaba rău mi să văita:„Doctor, doctorielu mieu,Pântru bunu Dumnedzău,Fă cumva să mă goliescDacă nu, am să plieznesc.

Doctoru, om dășciăptat,lu Măriuța-un plumb i-o datȘi cu jiestu i-o arătat:

„Măi Măriuță, măi MăriuțăPlumbu punie-l în guziță;După aia vini la minieO să fii golită binie.Măriuța acas’ plieca,Da binie nu-nțălăjia

10�

Plumbu-n gură îl băga,Pântru c-o-nțăles „buzița”,Da’ nu gaura - „guzița”,

După nișcie zâle grielie,O zburat Măriuța-n stelie:Dacă limba nu-nțălegi,Tu dă plumb să nu cie legi.

110

AUREL LAZĂR – CIZU

Țăran din Coștei, comuna Vârșeț. Membru al Cenaclului de poezie în grai bănățean „Izvorul cu leac” din Mesici, condus de către poetul Teodor Groza Delacodru.

Are o bogată activitate cultural-scriitoricească. A fost publicat la TV Banat (Vârșeț), „Graiul Bănățeanului” (uzdin), „Floare de latinitate” (Novi Sad), „Tăt Bănatu-i fruncea” (Făget), TV Novi Sad, „Tibiscus” (uzdin)...

Participant fidel al festivalelor de poezie dialectală la care a primit și unele premii.

În plan are, anul acesta, editarea unei plachete de poezie în grai.

Cătră oraș

Suind la gial cătră oraș,Ion cu Pau să vorbăscȘi-or pățât în cinireațăȘâ li-o măi rămas în viață.

Auzând șî o coșie,Tocănind a sărășie,Pau cu Ion grăbăsc,În gial ș-o oprăsc.

Atunși ajiunsă coșiea,În care era Măriea.Dar, avu ș-un vițăl-lângă iel plin un vălău.

111

Ion cu Pau or oprit-o,Pră Măria or ispicit-o.Dăspră al mândru vițăl,Care o mâncat tot dân vălău.

Numa Pau, bun pilari,O întrăbat-o pră MărieaDă șei toacăne coșieaC-așe cară sărășiea.

- Măi oamini vă spun;Șciț că am bărbat bun,Dă piață s-o zuitat.Așa, vigeți, io muieriePusăi vălău cum să șierie,S-arăt vițălu cum mănâncăȘâ dân gură tot frământă.

Atunși Pau cu Ion , dăloc,Pră Măriea or țânut-o-n locȘ-or făcut târgu în gial,la cooperativă, lângă ștal.

Dar, Măriea bucuroasă,C-o făcut târgu acasă,Șî văzu mărșili în suceO plicat, ca să-i țușie.

Atunși s-or întors-napoiMăriea cu oamini ai doi,Dar vițălu în coșieBoncăni a sărășie.

Așa Măriea s-o scăpatMuierea dă adăpatȘî-i spusă lu Pau șî lu IonCă viţălu-i pui dă domn.

112

Dar, Pau îi răspunsăla vorba care ie-o spusă:- Mărieo, noi ț-am cumpărat viţălu,Tu ai rămas iar cu vălău...

bărbatu mă cieme tare

Bărbatu mă cieme tare,Crege că mi-s tot fată mare;O, iel sama nu ș-o datDă câtă vrieme m-o luat.

Ș-acu mă țâne ligată,Are gând că mi-s tot fată;Nu mă lasă să mă ducla cuptori liemne s-aduc.

Niși afară la socac,Mă cieme că o s-o fac;Șie cimut, ăsta cimut,Că doi copii i-am făcut.

Dar șine m-o mânatDă cu iel m-am măritat ?Să fi stat nămăritată,Să fiu stat mai câta fată.

Ieu fată când eramNăcaz în viață nu aveam,Am îmbilat satu în latDar acu mi-s cu bărbat.

Șî trăbă toace să rabd.unge plec vrie s-ăl întrăb;

113

Dacă nu mă-ntorc dăloc,După mine pleacă foc.

Șî mă-ntrabă mâniosDă șie dăloc nu m-am întors,Că iel la șias s-o uitatDân sobă când am plicat.

Io i-am spus: Bărbatu mieu,Așa strânsă nu mai vreu;Închingi-mă șî-n podrum,Io tot ies să stau la drum.

Șie dracu dă blamare,Nu mi-s io măi fată mare;Io fată mare când eram,Șciu pră unge umblam.

Acu vreu să mă lașSă mă duc iar în oraș,unge dă fată mareAm stat numa la răcoare.

Șî-n iarba mare m-am culcat,Că atunși nu mi-ai fost bărbat;Acuma mi-s la robieMulț oamini nu mă mai șcie.

La astrâns dă prune

O fost vremea dă astrâns la pruneunge s-or ales muieri tot d-ali măi bune.Așa într-o sară, pră răcoareS-or vorbit sub nucu al mare.

114

Juța cu Vuța să strângă la prune –Muieri d-ali măi bune –Numa n-or avut șine să li care,Or luat-o mireu pră pișioare. Dar or fost tare grăbiceȘ-așa mândru dă chiciceȘ-or vrut să astrângă pră răcoare,Că s-or păzât iele dă soare.

Dar șine li-o ajiuns pră drum ?Chiriță omu al măi bun.Șî-i spune lu Juța șî lu VuțaN-am șciut să iau căruța.

Ca să nu mierjiț pră pișioare,Că șciu bine că vă doare;Dar aveț stilu fărmăcat,Acu în boală m-aț băgat.

Dară Vuța-acuma-i spune:Noi am plicat să strânjim prune,Dar, dacă spuni că ni-s bune,Merji șî tu cu noi la prune.

Chiriță spuni că-avem stil fărmicatDar în boală nu ci-am băgat,Că noi lucrăm numa pră răcoare,Să nu fim arsă dă soare.

Șî tu, dă vrei să merji cu noi,Poț, că noi ni-s muieri moi.Dar, dacă scuturi la pruni,Poț câta în sac să puni.

11�

Acu Chiriță lua șî li spune:- Bată-vă, că vi-s tare bune,la corp, dar șî la pișioare –Juțo, Vuțo îi bun că-i răcoare.

Bun, numa scutură-ne prunii,Să împlem, Chiriță, sașii;Șî să uginim câta crașii,C-or dat cam dă toț drașii.

Dar, Chiriță fu năbun –O sărit din prun în prunȘî când o ajiuns la gatal-or luat pră om ca cu lopata.

Coștei, 14 iulie 2005

11�

LIVIU LĂPĂDAT

S-a născut în 6 ianuarie 1934, la Sărcia română (azi, Sutiesca). După terminarea şcolii generale cu patru clase din localitatea natală, a urmat şcoala cu 8 clase din Vârşeţ, aici absolvind şi liceul român (în anul 1953). În anul 1958 a absolvit Facultatea de Drept din Belgrad. Este avocat şi scriitor.

Scrie versuri, epigrame, proză scurtă şi piese de teatru, pe care le-a publicat, în ultima vreme, în

volume reprezentative privind bogata lui creaţie literară.Acum locuieşte în Zrenjanin, desfăşurând o rodnică activitate

scriitoricească şi obştească în interesul comunităţii române din Serbia.

Cimişul

Dân Sărşia la uzdinCurje Cimişu nost linşî coceşce şî să suşie –Doru mieu ungeva-l duşie

lângă cini m-o născut mamaM-o alinat şî m-o cântat,S-am o viaţă măi bogatăToată vreme m-ai păzâtD-am credzut că îmi eşci tată.

Când fişior io am crescutMulce lucruri am credzutCă mi-s apa ta dân cinie,

11�

Că vin fecili la minie,Că atunşia când să scaldă,Pră mini mă îmbrăţâşadză,Pră minie ele mă iubesc,Cu min’ viaţa îş petrec.

Iară tu, bătrân vicleanCu noi stai tot la givan;Toacie gândurili noaşceşî dorinţâli visace,Pră carie noi ţî le-am spusÎn straiţa vieţî le-ai pus,le duşi pră ele dăparce.

Nie duşi şî pră noi, fârtace,şî dă casă nie dăsparţ,Dă copii şî dă nievastă şî dă sat şî dă viaţăşî ni-arunşi cu năpăsareÎn negură şî în mare;Ne stânji ca pr-o lumânare...

Iunie, 2006

118

HOREA TH. LELEA

al măi căutat articol dân lume

(poezie-parodie dă prîn anu 1982)larmă, chihot, glasuri mulcie,Hainie frâncie, gieşcie cruncie,Sie să fie, sie să fie,Ii fotbal o-i răbelie?Nu!... Ii mare gumbuzală,C-o agiuns cafa asară;şî îi mărie tărăboi,Că să vingie azi în toi...Cie năcazuri dă corvoadă,Când pră loc să-ncingie o “coadă”...lumea să înghesuie,răciproc să presuie,şî d-atâta hărmălaie,Coada pringie şî să-ndoaie,Să unduieşcie ca brâu,Ca vântu când suflă grâu.Duchenarii îs niervoş,Pomilarii îs gălăgios.un muşteriu măi înşcolat,Explică fără bănat:Că az tăt natu s-o domnit,D-aia-i mărie dăfiţâ!Câtă cafă am băutşî pră turci i-am întrecut!- Hai, mă! Că eşci bun dă gură...- uh! M-ai stat pră bătătură!- Cie rog... fă rând... uica Chentă -

11�

Zâsie timid o clientă.Nuşca lu SâmtoagereSpunie c-are “trajere”Pântru cafă d-a turşească,Că-i băutură aleasă!Dar, ar propunie cu dorSă vină criză d-alcohol,Că bărbatu-i Văsălie,Vrea tot îmbeţât să fie...ş-ar fi mărs treaba galant,Numa, iaca, un “trabant”Dân el - Nae conţopistuIasă ca un domn ministru,ş-o apucă aşa niervos,Taman spră uşa dân dos...El să vegie „goangă” mare,Nu-i el unu ca oricarie -Oari-aşa domn onorabil,Să facă coadă-i rentabil?!Coada să zbârleşcie în periDă asăminia “păreri”,Fiecare componentProtestadză vehement...Când s-augie dîn plutonO vocie dă bariton.Strigă Toma uriaşu:- Tăt omu îşi află naşu !Auzâta-i... Cu “andreaua”Nu să cumpără cafeaua!Cafă vrei? În cap îţi bagă,O să stai şî tu la coadă!Nu facie pră şpeculantu,Stai în rând la comerciantu,Că dă nu-ţi fac prau trabantu!

120

GHEORGHE LIFA

S-a născut în anul 1929 la 28 februarie, la uzdin - sat românesc - din părinți agricultori: Mama Maria, de la care a învățat, odată cu laptele pe care l-a supt, dulcele grai românesc și bănățean și a moștenit darul cititului, și tata Gheorghe, de la care a moștenit memoria.

Dulcele grai românesc și bănățean, cum îl rostește Gheorge lifa, l-a îndrăgit mai mult din folclorul copiilor, însușit de la superiorii dumnealui,

și mai târziu l-a așternut într-un volum de folclor „Contribuții la monografia folclorului din uzdin III”,„Folclorul copiilor” și-n unele poezii create de dânsul.

Gheorge lifa și-a făcut școala primară la uzdin, liceul Mixt român la Vârșeț și studiile finale la Facultatea de Filologie din Timișoara. limba literară a început să și-o însușească atunci când i s-a dat prima dată carte românească în mână. Dar peste tot vorbea graiul dulce bănățean. Cunoștea însă, după vorbă, pe orice vorbitor de limbă românească, din ce regiune face parte, de atunci de când și-a luat examenul în dialectologie.

Gheorghe lifa scrie și poezie literară, având tipărite două volume, dar versurile sale sunt presărate cu multe bănățenisme.

S-a stins din viață la vărsta de 77 de ani, la uzdin.

121

mă cântMă cânt după jiocuDân satȘî dân Gomilă.

Mă cânt După lăptaș-ai bătrâni,Care or zâs,la jioc,D-or rupt.

Mă cântDupă caru cu boiCu care paoriiOr aratȘ-or tras la bucliuc,Șî la grâuȘî la tuliei.

Mă cântDupă Nina țâgana,Care, gimineața,O strâgat:„Așe soro”.Șî după Cola șântăruCare, după șe n-o primit,O dzâs: „Nimic, nimic”.

Mă cântDupă lumea,Care o pus cânepăȘ-o murat-o:În Bara cu patru crași,În Gropi ori Cimiș.

122

Casa noastră

Mama țasă în războiCiacia traje la bucliuc:Maica toarșe sub dud,Io mă jioc, că asta șciu.

Mama țasă la cilim,Că la toamnă-i nuntă-n casă;Să mărită sora meaȘî ia toată zâua coasă.

Vine ghes la noi șî babaȘî mos Costa lu Jâvan;Vin veșini să ne ajuceȘî neamurile șî nănașa.

Stau la noi ca-n șăzâtori,Ba măi fac șî cât-o clacă,Că, la toamnă, să mărităNana, fată mare-n casă.

123

DANIEL MILOȘ - PEPE

S-a născut la maternitatea din Zrenianin, în anul 1971. Este sărcianț și trăiește la Sărcia.

Provine dintr-o familie de țărani (tatăl sărcianț, mama uzdineanță). Termină o școală medie, lucrează și pământul, iar în momentul de față este angajat la o fermă în satul vecin, Seciani. A făcut teatru, arătându-se ca un actor talentat, dar, din păcate, nu mai este activ la trupa de teatru. Chiar la repetițiile trupei de teatru, mai mult în glumă, a scris ceva versuri, iar cele alăturate au fost publicate în „Sărcia” (periodic al localității Sărcia).

domnul Lonti

Scrie lonti poizii,Câtă două, dzî dă dzî.Dăspră Olbrait șî ClintonȘî al lor „Stelt” avion.Pântru cineri șî copii,la urmă fie ce-o fi.Nu i frică lui dă nime,Scrie el șî dăspră mine.Dăspră oamini voluntari,Cunoscuțî noștri focari.O scris iel șî dăspră teatruȘî acum să râge satu.Domnu lonti-îi șî zâdari,Poce că-i șî măcelari.Vreau să spun că șcie mulce,Dumnedzău să îi ajuce.

124

teatru la sărcia

O trecut un an dă dzîle,Trupa iar s-o întâlnit;regizoru nostru, Iancu,la-nceput iel ni-o pricit:Domnu livi o scris piesa,lucru ăsta îi frumos,Dar noi, oamini, ce să facem,Să jucăm măi sărios.Voi dă minie s-ascultaț,Io nu vreau să-ntârzâiați;Probili la șasă-ncepȘî nu vreau ca să așcept.Oamini sărioși suntemȘî să facem teatru vrem.

Dar, ce s-o-ntâmplat,Dzâua-a doua o urmat.unu o vinit la șapce,Altu o vinit la opt,(unu traz șî altu copt)Dar măi mulț or fost dă ăiaCare n-or vinit dăloc.Dar noi traba-o aranjăm,Noi pră nimne nu nie dăm,Învățăm vro doauă luni,„Sărciențî-s ai măi buni”.

12�

IOSIF MILOȘ-PUIU

S-a născut la Sărcia în 1937, într-o familie de țărani români. Cu agricultura s-a ocupat și Puiu. Dar, încă de tânăr, se evidențiază ca solist vocal, ca apoi să facă și înregistrări la rTV Novi Sad. Pentru destule din cântecele sale, este și autorul textului. Mai este și un pasionat culegător de folclor. În 1969 Puiu părăsește satul natal, plecând în Austria, ca mai târziu să ajungă în SuA, unde trăiește și azi. Odată cu părăsirea satului în care s-a născut, începe tot mai mult să scrie versuri de „Dor de Banat”, așa cum se intitulează și cartea sa de poezii apărută în anul 2003 la Editura Augusta din Timișoara. Versuri scrise de Puiu se află și în cele două volume de folclor literar „Foaie verde, spic de grâu” și „Foaie verde, lămâiță”. Scrie și în prezent și are în manuscris o sumedenie de poezii.

I. Murărescu

românii mei dîn bănat

rumânii mei dân Bănat,Bine-i care n-ațî plecat;Vă petreceți c-un lăutarSă zuitați dă chin ș-amar.Plecat-am dă multă vreme,Dâla pomi șî dâ la piene;Plecat-am dă mult dân sat,Mi dor dă tot ce-am lăsat:Dă păsărili frumoasă,Ce-n Banat cântau duioasă,Dă ulmu al cu trupină,Dă soare șî dă luminăȘî dă graiu bănățan,

12�

Care-n lume nu-l mâi am.Toace țărili dân lume,Nu șciu doru cum să spune;Numa măicuțâli noastre,Au dorurile duioasă,Șî să plâng, să tânguiesc,Că sângurele ugesc.Sângure făr dă copii,Iar cășâli îs pustii.Nu-i măi lumea ce-o șciam,Cinerel pră când ieram,Pră când pră ogor umblamȘî la sat pră când trăiam.lumia asta-i lume nouă,S-o schimbat ca șî o roauă.Să trăiesc în aor mult,Satu meu nu-l măi zăuit.Nici priecenii mei dă dămult,Până mor n-o să-i zăuit.

mama m-o-nvățat să cânt

Mama m-o-nvățat să cântDă când am fost copil mic.Șî frumos m-o legănat,Apă dân zvonuț m-o dat;Să am glasu ca dă zvonu,Să pot să cânt la tot omu.

Tata meu o fost becheriSă uita după muieri;Care-i bună șî frumoasăȘî la țucat drăgăstoasă,Care-s nalce la stăturăCare le place dă gură.

12�

Tata meau o fost fălosȘî la mândre drăgăstos,Orice mândră întâlniaPră toce că le țuca.

la cântat io mi-s pră mamaȘî la țucat mi-s pră tata.Ș-așa viața m-o trăiescMândrili le fericesc.

Locu unge m-am născut

locu unge m-am născutȘî unge-am copilărit,l-am lăsat cinăr ficiorAm plecat, dar nu-i ușor.

Dragi ortaci dântr-al meu satNu cregețî că v-am zuitat;După dor șî după chinAm vinit la voi bătrân.

Vremea m-o îmbătrânitOrtacii nu i-am găsit.Prâ la mormânt mă duceamȘî pră cruce îi ciceam.

Tare bine îi sciamCu ei când mă petreciam,Or fost ortacii mei dragi,Acum în pământ îs îngropațî.În mormânt or putrâdzâtCu care-am copilărit.Fie-le țărâna ușoară,D-acolo nu să mai scoală.

128

îți aduci, mândro, amince

Îți aduci, madro, aminceCum trăiam noi măi ’năince?Ce ghingeşce, dacă vrei,Când am fost noi cinerei.Prâ la dâlma dă Cimiş,Mâncam amândoi mâcriş.Ni-am iubit dă copilaşîla Cimişu cu tălaşî.şî la sălcili-nvărdzâceNiorcili noapcia să cânce,Prân cubice controlam,Peșcii cu hopu-i pringeam.Noapcia greierii cântauIară noi doi ne țucam.la Cimiș toată vara,Ce vreme atunci iera.Spălai lâna-n cotăriță,Iară io-ț dăgeam guriță.Cimișu iera călduț,Iară noi cineri, drăguțî.În brață io ce-am luatSă ce-nvăț la înotat.După ce s-o însăratCătră casă am plecat;În grăgină ce duceai,Struguri dân vinie să tai.Struguri mulțî îm aduceaila fântână îi spălai.

12�

dă multă vreme-am plecat

Dă multă vreme-am plecat,C-o fată șî c-un băiat;Cu copii șî mama lor,la toțî dă Bănat ni dor.Dă casă șî dă pământ,Dă ortaci ce i-am avut.Vai, vai, vai șî lumea meaStrăinătacea-i tare grea.Acum dup-atâța ani,Copiii-s americani;Iei nu șciu doru-al greu,C-am plecat dân satu meu.Să nu cregețî că-i ușorÎn străini, cu limba lor.Vremea trece șî să duceȘî ce-așceaptă sfânta cruce.

130

LIUBIȚA ZELA MESELGIA

S-a născut pe data de 21 ianuarie 1942, la Kupresko Polje - republica Bosnia și Herțegovina din Ex Iugoslavia, unde-și termină școala elementară. Școala medie de comerț o face la Zrenianin,

Iar din anul 1962, se angajează la Torac, la Inteprinderea de comerț „Velej”. Zilnic, fiind în contact cu românii, învață limba română și se încadrează în activitatea de tineret, unde este aleasă în anul 1964 ca secretar, tot atunci fiind ales

Teodor Munteanu - Pișta (decedat). Organizează serbări, dans, șezători literare. Încă de pe atunci începe să scrie versuri, dar se sfiește să le citească. O face abia odată cu fondarea Cenaclului „Folomoc”, fiind unul dintre membrii fondatori ai acestuia.

Interesant lucru, pe care l-a observat Ștefan Pătruț la prima întrunire cu poeți în grai la Torac, 2 aprilie 2000: „Nu am mai întâlnit caz ca cineva din poporul majoritar al unui stat să învețe limba minoritară și să creeze într-un dialect al acelei limbi, mai ales că este vorba despre dulcele grai bănățean, pe care și românii l-au uitat.”

Zela se trudește, pe zi ce trece, să-și însușească limba română, îndeosebi graiul bănățean.

o stâns foc cu apa sfântă

’Năince dă sărbători ale mari,umbla popa cu vodița să svințascăApa, casa șî pă toț care-s în casă.Șî atunși mulce să-ntâmplasă.S-o dus popa la Sălșia să svințascăApa, casa, că sărașii nu au popă.

131

O umblat popa în casa unge era pofcitPe țărani i-o mulțumit, pe toț pe rând,O întrat popa și într-o casă mai săracă,Să svințască casa, apa și pe găzădrița.Dân păcace năcazu s-o întâmplatlângă feriastră pă părece sta oglindaPrân care să uita popa la gazdărițaCare-o stat la șpoieriu dângă zâd,Astupându-i cu cotrința ușaPrin care ieșea flacăra afară.Baș în vremea slujbii cotrința s-apringe;Văzând oglindă cum cotrința arge,Preotul, săracu, rău s-o tulburat,Apa sfântă toată pă ia o aruncat.În sat șî az lumea cuvântă:„unge-i popa cu-apa sfântă?

La givan

Șăge uța șî Ginuța,Da’ o vinit șî lenuțaToce cu obada-n mânăS-audă măi v-o minșiună.

Acu mierze tare rar,Să chinuie în zadar.Dân gură ca vântu mare,Satu-ntreg îl iau în cale.

Povestind măi una altaCât îi lumea la piață,O ajuns șî baba TițaÎn mână c-o cotăriță.la piaț cu zori o plecat

132

Dară piațu s-o gătat;I-o mers gura fără milăCa și moara lu Chirilă

Atâcea le-o mestecat,Că dă piață s-o zuitat;la givan iar o vinit,Tot dă unge o pornit.

Mare lucru îi givanuȘî cum zăpăceșce omu!Pleși la drum, da ce opreșci,Givănind ce zăbuneșci.

O iei iar să la-nșeputPrișeput năprișeput;Important îi că-i minșiunăȘ-asculț cu obada-n mână...

Șe-i viața?

Viață-i o cântare năcântată,Vorbe spusă-n năsfârșât;Viața îi ca un romanO-ntâmplare c-un sfârșât.

Dorința năspusă, neîntâmplatăViața-i ca apa curată dă izvorPasărea șie zboară șî dân zborSă lasă pă creanga uscată.

Viața-i vântu care bace,unge nu cunoșci ce duce;unde nu știi, te lasă,Sufletu-ți apasă.

133

Cu bucuria cu zâmbetu,Ce duși odată cu viața,Ca pasărea, ca vântuAh viața, viața...

în noapcea dă privege

Masă lungă la fireastrăÎn mijlocu sobii mari,Scamne lunji pă lângă pat,Pă masă împodobităCu cilimuri țăsuceȘî măsaie șlinguice,Perini dă mușulin,Pă masă-i o ființăCea fără dă viațăMânili pusă pă piept,Înfășurace-n cârpă,Crușea dă lemn pă piept,În ultima sară stau cu elCei care-l iubiau din inimă,Ochii plini dă lacrimi,ultimu sărut!la unii li jălieDân tot sufletu,Alțî să uită ciudat;Or vinit numa să-l vadăSau or vinit să vadă Cu șie țoale-i îmbrăcat.Doi veșini stau pă scamnieGivanu să-ncinje dân gură-n gurăȘi la momence s-or zuitatCă pă masă-i ființa fără viață.În noapcea dă privege

134

Multă lumie-n sobăȘî vorețu-i plinNiamuri, prieceni, vieșiniCrofnie șî răchie„Dumnezău să-i primească”Așa se spunie atunșiÎn noapcea dă privege.Tot ce s-o făcut Era pentru el.Doar el, sărmanul,N-o măi șciut cine-o vinitȘi care i-o lăsatultimu sărut.

13�

PAVEL ONCIU - NICOARĂ

S-a născut la 3 februarie 1944 în uzdin. A

terminat 6 clase la școala elementară din uzdin. A început să scrie poezii din dragoste de sat și de cei lăsați acasă pe când era la armată în anul 1963. la reîntoarcerea acasă nu a mai scris timp îndelungat, până la moartea unui prieten apropiat, când a creat o poezie la înmormântarea acestuia. Așa a fost descoperit, ca talentat în cele ale scrisului, de prof. Gheorghe lifa și Vasile Barbu, redactorul revistei „Tibiscus” din uzdin. A devenit apoi membru

al Societății literare artistice „Tibiscus” din uzdin, unde se află și în prezent și unde a publicat poezii în grai bănățean. A mai publicat și în revista de satiră și umor „Scărpinatu”, apoi în almanahul „Apă vie”. Versuri citește și în emisiunea Panorama culturală a Postului de radio Novi Sad redacția română, iar la ediția a patra a Festivalului de creație în grai bănățean „George Gârda, Todor Crețu Toșa”, obține locul trei la concursul de poezie în grai. Este prezentat în Antologia de poezie în grai bănățean, întocmită de Ștefan Pătruț.

satul meu

Satul meu ieșci mult iubit,În cine m’am pomenit,În cine eu am crescutTinerețea m’am petrecut.Tu esci un sat minunatCu străzi mulce, asfaltat,Holge tare rogitoare,

13�

Pluguri mulce pă ogoare,Oamini harniși lucratoriToată zâua pă tractori.În cine s’or nascut pă lumeȘî trei băieți dă minuneCare’n lume or umblatMedalii or adunatDă aur, bronz șî dă argintSatului le’or dăruit.Florin, Mircea șî IlieNe-or adus mare bucurie,Bravii noștri și dragi fiiAi uzdinului feciori;Ei pă unge or umblat Țara’ntrag’or luminat.În liga’ntâi când or intratToată lumea s’o’ntrebatuzdinu u’să găsășce,În el șinie locuieșce.Dar vezi timpu o trecut,Vremuri grele or sositȘi voi toț ne-ați părăsât.Mai întâi plecă din satAntrenorul fermecat,Bosică mult iubit,Dă tot satu îndrăgit.Șî az unu mâine altu,Toț tri aț părăsât satu.„unirea” echipă săceascăNu o avut bani să plăceascăAcum toț vi-s la Apus,Că acolo îs bani mulț.la „unirea” aț jucat,Pentru cinste pentru sat.Nici-un dinari n-aț luat,Doar că Dumnezău o dat

13�

Șî vremurile s-or schimbatȘî voi aț vinit năpoiȘî dacă voi mai jucaț,Pă tineri să-i ajutaț,Că lie trăbă ajutorȘî vr-un bun antrenor.Ei vreau ca să muncească,Pră voi să vă înlocuiască,Ba chiar să vă dăpășască.Șî după un an ori doiSă fim iarăși campioni.Asta noi am dori Dragii mei, iubiți copii,Pentru a voastră dragă „unire”Să vă luptați cu mândrie,Ca să vadă lumea toatăCă „unirea”-i campionatăȘî la urmă să trăițÎn pace șî fericiț.

La vânătoare Se dedică lui Teodor Groza

Într-o zi mândră cu soarePleacă Todor la vânătoare,Să vâneze căprioare,Iepurași ori rățișoare.l-am vădzut când o plecat,În patroanie-nfășurat,Pușca la grumaz legată,Fălos îi, bată-l să-l bată.Dân sat numa ce-o ieșit,un iepuraș i-o sărit.Bietul n-o fost prăgăgit,

138

Iepurașul i-o fugit.Merse atunci tot înaince,Poace altu să-i măi pice.Și, mergând pă drumul mare,Căprioara-i iasă-n calie;Scoace pușca șî ținteșce,Dar nu o baș nimereșce.Stă pră loc șî să ghingeșce,Sus la șieri duios priveșce,Dar deodată ce zări?un cârd de rață sosi,Trage din pușcă, ochieșcie,Dar iar nu lie nimereșcie.l-am vădzut când s-o întors,Parc-o fost cam mânios, Mânios șî supărat,Că nimica n-o pușcat.Todor iepuri ar pușca,Dacă legațî i-ar afla;Ar pușca Todor îndată.Câț bani pră patroanie-o dat,Purșiel dân târg ar fi luat,Ar fi avut purșiel dă friptȘî n-ar fi fost ostănit.Dar friptura dă purșiel Are tot natu’ la el;Dar aia dă iepurașÎi dulce, că-i din ogaș.

13�

eminescu la uzdin

Într-o zî dă vară,Așa cam în dă sară,Eminescu mult doritla noi în sat o vinit.

Membri de la „Tibiscus”Multă trudă or dăpus,C-or adus în sat aiciala festivalul „Drumuri de spice”.

Monument l-or ridicat,Frumos țî l-or așăzatla Casa dă cultură,Să nie faci inimă bună.

la dreapta vezi primăria,Dar la stânga librăria.Drept în fața ta stândlăcașul Domnului Sfânt.

An dă an ce aniversăm,Poezia ț-o păstrăm.Cu cinie noi ne mândrim,Tot cu flori cie împodobim.

Tu al românilor fiu,Tu nu eșci mort, tu eșci viu,Tu luciafăr cerescAl cuvântului românesc.

Iar acei ce te urăsc Nu au sânge românesc;Cie înjură, toț fac din mâni,S-or uitat că îs români.

140

Cum s-o format partidu minciuna

Într-o dzî pră însărat,Ne bace doba prăn sat,Să vinim să nie adunămun partid nou să formăm.Cu furci, săpie șî dă toacie,Că așa nu să mai poacie.Spunie lumea a dân satAi bătrâni trăbă-nburdaț!Ne-am strâns toț la colț la lința,Aici o înșeput ședințaȘî atâcea-m dăscântat,Până când i-am îmburdat.Șî acuma dâ la înșieputPartidu nou trăbă făcut,Să aliejem alțî noi,Să nie scăpie dă nievoi.Șî așa-m pornit la drumCare dân noi ar fi măi bunSă-l puniem dă președincie,Pră care ar fi mai cumincie;Pră Costa lu Bucicoi,El îi măi dășcept ca noi.unii-or stat, or ascultat,Alțî dăloc l-or votat.unii strâgă-n gură marie:„Noi fașiem partid măi tarie,Că Costa lu BucicoiVrea să-și bată jioc dă noi!”Șî așa s-o întâmplat,Două odată s-or format.Ășcia dă președinte or aflatPră Toma lu lăpădat.

141

Frațâlor vă spun, anumie,Amândouă ni-ar fi bunie,Însă trăbă răghistracie,Dar măi întâi bocezacie.Sări atunși Ciulă lu Prună:Pră a mieu îl chiamă Minciună!Dar Trăilă lu PrăjalăA meu îi Făgăduială!Șî puțân o-ntârziat.Pră Bucicoi, pră lăpădat,Dăloc la iel i-o chemat;O înșieput să lie dea sfatȘî pră loc i-o șî îmbinatȘî că în partid trăbă aflatDă prășădince măi învățat.Dar, cum v-am spus măi-năince,Eu aș pucea fi președince,Că io mi-s la domnu jiuratȘi io n-am niș-un păcat.Bucicoi șî lăpădatDăloc i-or șî aprobatPopa mulce-o făgăduitNuma să fie primit.Dă mă punieț prășădince,Eu vă spun prea dânăinceC-o să avieț atăța bani gataSă-i răsturnaț cu lopataȘî șie inima vă șieriePână mi-s io la pucierieDă băut șî dă mâncatun vițăl pus pră grătar.O trecut un an, ori doi,Criza-i tot măi marie la noiNu-s măi bani, nu-i nici dăvizăNu măi avem nici pântru clisă.Banii primiț dă la stat

142

Tot popa i-o adunat;Ș-o luat casă la oraș,O părăsât al lui satDar cuvântu șie l-o dat,Dă băut și dă mâncatS-o dus dân târg ș-o luatÎn loc dă vițăl un țap;Pră toț iel ni-o înșelatȘî la Domnu s-o rugat:„Doamnie iartă-mă păcacili,Că nu măi fac alcili!”

143

PAVEL PANCARICEAN - LONTI

P.P lonti s-a născut la Sărcia în anul 1952. Mama casnică, tatăl zidar, așa că și lonti se ocupă cu această profesie. A fost activ pe plan social - politic, a jucat fotbal, dar se evidențiază și ca organizator al manifestărilor sportive, a fost fanfarist, a făcut teatru... Scrie poezii în graiul nostru bănățean, așa cum se vorbește la Sărcia. Scrie din anul 1996, inspirat de jubileul de 100 de ani ai bisericii. Până în prezent poeziile sale sunt publicate în periodicul românilor sărcienți, „Sărcia” și în alte părți, dar s-au putut auzi și în emisiunile posturilor de radio Novi Sad, Vârșeț, Seciani, Plandište, apoi la diferite întruniri în sat, precum și la întâlnirile poeților în grai. Până în prezent a scris cca. 50 de poezii.

alu uica todorică

Când am fost poștari la foaie,Am umblat prân frig șî ploaie.Dă gimineață am plecat,la poștă foaia am luatPră bițiglă (că-i măi bine)Cu cățălu după mine.Am umblat io pră socacȘî în lung, dar șî în lat,Dă givan cu lumea-am stat.Alțî pră mini-or strâgat:„uica Todorică, vin-acumaHai la mini, să tragem una”.Dăloc înluntru m-am băgat,Că cinsta nu-i dă lăpădat,(În cinstă dă dai cu picioru,

144

la urmă o să-i duci doru).Cât-o cafă, o răchie,Într-alt loc, cine măi șcie.Altă dată s-o-ntâmplatCă șî foili-am duplat.Să-mpart foi nu mi urât,Dar poce c-am tăbărît.Ani poace m-or așădzat,Nu mi-s prea măi dă umblat.Acum, parcă mi șî fricăSă mă sui șî pră bițiclă.Sărciențî, să șciți toț voiCă-i bun să fii poștari la foi.

Livi nostru

livi nostru, advocatu,Vrea să facă aici teatru;Mulce lităre o scris,Sărciențî o convins.Că bina îi ca șî sacu, Tare gol fără dă teatru.O scris tot ce i-o fost dat Șî în lung, dar șî în lat.N-o cerut la noi nici costulasă..., că îi omu nostru.livi, să nu ce zăuițPră unge-ai umblat dăsculț;Prân imală, pră răcoare,Ai făcut șî pocnitoare,Dân valea fotbaluluiȘî dîn „Capu gealului”.Nu zuita a tea Sărcie,Nici coșu dâ la țîglărie

14�

Șî ghitara ce-ai cântat,la care fecili-or oftat.Nu trăbă ca să zăuițî„Jocu” șî mândrili nunțîȘî nici clisa ca șî untulȘî nici vorba noastră, f...l.

bună sara lu ajun

Bună sara lu Ajun,Întră noi nu merge bun.Ne-am împărțât în doi, tri,Alianța, uDrI, CrI.Dar avem șî Me - De - reDâncolo dă Dunăre.Dzâua abia am așceptatCând Consiliu s-o format.Doamne, ce s-o întâmplat,Ne-am sfăgit șî iar ne-am spart.unii or plecat dăloc,Fără să spună năroc.Ciacia Nelu șî-uica TieOr plecat într-o cocie.Cine șcie ce-o măi fiȘî când s-or măi întâlni.Ciacia Vel șî ciacia Ion Or rămas acum la tron.Dar Șî ășcia ci-or rămas,Trăbă ca să deie glas,Multă vreme să nu triacăCine ne poartă s-aliagă.Poce trăbă măi odatăSă-l cemăm pră moș Ion roată,Să ni-e strângă lumia spartă.

14�

la anu s-avem altă oglindă,Poace ș-o noauă colindă.

Cu vogița

...Dacă-ț trăbă vorbă bunăHai la popa să ț-o spună!Bine-i să fii popă-n sat,Dă lumie ieșci onorat...Strâgă la noi luminița:- Vine popa cu vogița!Iuce, fug în soba marie,Să aduc o lumănare,Tămâia șî tămânieriu,Busuiocu șî cinieriu.umplu cinieriu cu apă,lângă iel am pus o bancă.Popa-n sobă s-o băgat,Dă cântat s-o apucat.Moaie popa măturița,udă zâdu, găzdărița...Tot la rând stropieșce-n casă,Dar să uită șî pră masă.Că șî popa îi bicheri,Să uită lângă cinieri:Dacă banca îi mai mare,Îș sloboage glasu tare.Dacă banca îi mai mică,Câți bani - atâta muzică!Cântă popa, glăsuieșceȘî crâsnicu – terțuieșce!Sigur că îi mulțumit...Sănătace ni-o dorit.(O spus popa cătră minie,Că la Pașci iel iară vinie!)

14�

măria șî răchia

Mânșie-l boala dă căzan,M-o mâncat, dân an în an,Șî clăbățu dă străgan.Dar cu buna lui răchieM-o sfăgit șî cu MărieȘ-ntră noi n-o fi plășieriePână-i cazanu la pucierie;Cu Mărie nu am cap,Dă cazan să mă dăspart.D-aia cazanu l-am vîndut,Dă tăcie să mă zăuit.

Numa că-ntr-o dzî, ia m-o strâgatȘî așa o comăndat:- Mânie mierjiem la uzdâni,unge-o fost lupta dă câni.Dar acum ie o vesălie,Fac festivalu dă răchie.Am tăcut ș-am ascultatȘî totu am executat.Că, poace, o fi măi moalie la gură,După ș-o trajie o înghițâtură.

Hopa - țupa

Hopa - țupa șî iar hopa,Acuș jucăm în Europa,Satu meu, satu Sărcia,Cu unitatea șî frăția.Europa are lege,Cum ni-o mers, nu ni-e măi merge.

148

Administrație n-o să măi fie,(Ca la noi la țâglărie,Prăstă tot iestă îrcie).Șî trăbă să ne praxăm,Măi puțân ca să lucrăm;Dar, când îi vorba dă lucrat,Dă mult noi ne-am învățat.Nu măi mergem, acuș, frace,Cu căntuța după lapce,Porc acuș nu măi tăiem,Pucem numa să-l visăm.Țâgara o să ni-o oprească,Dar, lasă iei să doonească;Că noi sînguri ne-am oprit,Dar, șî dăstul am doonit.Europă, vai dă cine,Când Sărcia-n cine vine;Cu politica dîn colț,Să ce văd cât o să mai poț.Șî când ce ia cu vorba noastrăO s-o iei la sănătoasă.Hopa - țupa șî iar hopa,Cam dăparce-i Europa.

14�

CORNEL PANCIOVAN

Este născut în 9 martie 1952 la Vladimirovaț, din familie de țărani. Școala generală o face la Voivodinți și Coștei, iar școala medie și Academia pedagocică la Vârșeț. A rămas la vatra părintească să continue tradiția agriculturii și a dulcelui grai bănățean. Scrie versuri în grai bănățean din anul 1998, atunci când a făcut cunoștință prima dată la uzdin cu creatorii graiului bănățean la Festivalul de creație

în grai bănățean „Gheorghe Gârda - Todor Crețu - Toșa”. Participă la acest festival în anul 2000 și primește mențiune din parte juriului. Este menționat și la concursul de creație în grai bănățean „Ion Niță Secoșan” a Cenaclului „Folomoc” din Torac în anul 2000.

satu meu...

Satu meu îi VoivogințCu-oamini harnici șî cuminț.Nici un sat dă pră sub soareCa iăl n-are sămănareCarie goge în sat vinieÎi primit cum să cuvinie.lumia-i bună șî-i voioasă,Ci-așceaptă cu drag în casăSatu meu îi așădzatPră un gial nu prea înaltPrângă el Cărașu treșe - râu frumos, cu apă rășie.Dacă merji la iăl la scaldă,

1�0

Vara, când îi apa caldăO să ce cuprind-o vrajă,Jos, lângă moară la plajă.Când satu îl părăsășciTot la iăl ai să gângeșciCâț ț-o fost în iăl dă binieNu-ț fie niși unge-n lumie.Tot mă mir șî mă gângescD-ai ci satu-ș năpustăsc,Cum măi pot pră astă lumieSă măi aibă dzâlie bunie.

balada unui cioban...

uica Miță lu PrâlogiaCie arie ciopor dă oiÎși schimbă cam giăs păstorii,În toată luna cam doi.Nu i-o plăcut cum să poartă,Tărie i-o băgiucurit,Când veneau sara la poartăI-o bătut și suduit:Că îs oili flămângie,C-o vinit acas dăvriamăunu o-nciput a plângie,Că l-o pus să-i taie liâmnie,l-o scos noapcia-n drum-n stradă,l-o bătut prăstâ picioarie,Bani i-o spus că n-o să-i vadăȘ-o să-l bagie la răcăarie,Că-i vinit din-traltă țară,Că i-o pierdut două oi,I-o strâgat mulcie pr-afără,C-o fost păcurari d-ai noi...

1�1

O plicat atunci sărmanuȘi s-o dus într-altă parcieO crizut că facie anuSă pună vrun ban d-o parcie,Dar o nimirit ca dracula un om așa mișălS-o dus fără bani săracuC-ai dânăince dă iăl...După ăst-or fost mai patruD-ai cie n-or avut aviăriăNicu, Ion, Niălu șî PatruDupă iei șî o muieriă...Ia l-o pus la griă-ncercărieCă i-o dat tot ci-o cirutNoapcia cât o fost dă măriela un loc or petrecutS-o purtat binie cu fata Până bani nu i-o cirutDar când i-o cirut lui plata,Să o vadă n-o mai vrut.I-o închis ușa în fațăȘ-o lăsat-o afară-n drum.Șî d-atunci dă gimineațăPăstor n-o mai luat nicicumli pâzășcie cum iăl șcie,Îmbla pră otar cu boataCât piergiă nici iăl nu șcieSă-ș facă sângur socoata.l-am văzut-ul prâ la moară,După oi c-o alirgat,Prân trifoi ca să nu-i moară,Ca toaciă i s-or înflat.Iăl o vrut măi iut săracu,Să lie saturie pră oiȘ-o dus turma-n loc la Marculângă moară la trifoi.

1�2

Miț-atunci s-o prins dă chică,D-atâta prostie marie,C-o văzut o oaie micăCum sărie-n doauă picioarieȘî să-nstrâmbă la-alilacie,Ci-or fost înflacie ca casaȘ-or fost dusă măi dăparcie,Pră pământ or stat cu coadaȘî măgaru la o parcieTot o bătut dân picioarieȘî pră foalie șî pră spacieșî zbira așa dă tarie,C-ai ci-or fost atunci la scaldăOr plicat cătră trifoiMăi aproapia ca să vadăTurma lu Mițî dă oi...Iăl o tricut prâ la toacieȘî binie li-o controlat,Să lie răgicie nu poacie,Gîngieșci că li-o sămănat,Că o fost în toată forma,Ca pră câmpul dă bătaie,Ș-or întrecut toată normaNormilor dă tărăboaie...Mult s-o năcăjât, săracu,Când o vădzut ci-o făcutTot napoi cum miărgiă racuAșa soarta o avut...unii dzîc că l-or vrâjitCareva să îmbliă tot cu bâtuFără oi șî fără bani...

1�3

ILUȚA PANCIOVAN

S-a născut pe 24 iulie 1960 la Zrenjanin. Copilăria a petrecut-o în satul natal uzdin, unde a frecventat școala generală. După aceea a terminat școala medie de economie și turism din Panciova, ca, după 2 ani, să termine și școala superioară - Academia Pedagogică din Vârșeț.

După absolvirea școlii superioare s-a înscris la Facultatea de științe naturale și matematice - secția Geografie din Belgrad, terminând-o cu

succes, astfel devenind profesor de geografie.la momentul dat lucrează ca profesor de geografie în două școli

și anume: Ș.E „Olga Petrov - radișici” din Vârșeț și Ș.E „1 Mai” din Vladimirovaț, ambele fiind școli mixte, unde predă în limba română.

Cu arta a început să se ocupe încă din băncile școlare, dezvoltând mai întâi cultura muzicală și cultura plastică, prezentându-se la diferite festivale de muzică populară și distractivă, precum și la programe - în calitate de crainic, recitator sau cântăreață a postului de radio Novi Sad. Mai târziu a început să scrie poezii în dulcele grai bănățean, cu care a colaborat la ziarele „liberatatea” și „Tibiscus”, precum și la posturile de radio Vârșeț, reșița și Novi Sad.

La bunicii dân uzdâni

la bunicii dân uzdâniAbia așcept iară să vinPrimăvara, vara, toamnaSă mă văd la ei șâ iarnaSă mă văd iar în sat, mamă,Cuprinsă d-o marie taină,Dă visuri copilărieșci

1�4

Mulce doruri dă poveșci.Dă stâna bunicului,Dă apa Cimișului,Dă căsuța mamei mieleFerită de cele rălie.unge-i cu totu schimbat,De când mama a plecatDoru nostalgic îi mareDă aceea șie ce doareDă un sat așa frumos,Dă mama iubit duios.Dar a plecat tare dăparcePrăstă văi și mulce sace.Ș-apoi mă întrăb așaCum s-o sâmțî mama mea,Îndepărtată dă părințDă fraț, viecini șî dă bunici.Șî, dar în viață are rostSă fie atît de întortochiosTot cie poace fi frumos.Atunci o înțăleg pră mamaCând spunie-stai micuță draga mia,Stai la căsuța tia;Nu ce îndepărta dă minie,Că îi greu șâ nu îi binie,Nici cucu nu va cânta,Ca acas la casa tia.ușa îț va fi închisăOriungie vei plica,Deparce de glia ta.Iarba nu miroasă-a iarbă,Ca-n poiana dân ogradă;Florile nu sunt frumoasă,Ca acelia dân firiastră;Fluturașii mititeiNu-s ca ăia prântră miei.

1��

dor dă satu mieu

Dâ cie mă-ntrăbi măicuțăCând măi vini tu ficuțăla casa noastră dragă,Să ce vadă lumea toată.Că toț ce doriesc cu dorBătrânii, viecinii tieiȘî priecini dă ai miei.Voi vini măicuța mieCând mi să dăschige caliaÎntr-o zî frumoasă tarieVoi ajunge pră răcoarie.Să-mi văd satu-n sărbătoarieFece mândrie șî flăcăiAliergându-să șâ ieiPrîn grăgina raiului,Pră lângă apa CimișuluiSă-m văd copilăria miaPierdută dă mult pr-aicia.Să-m văd priecinili dragiAdunând în pădurie fragi,

Să-m văd ochișorii mieiȘî cât farmec o rămas în iei,Să-m văd căile ascunsăDă vriemuri țî ieli pierduce,Să-m văd mamă, să-m văd tată,Să-m văd fraț șî lumia cunoscută,Să-m văd casa părăsîtăȘî mama îmbătrînităStând în prag șî veghindȘî pră minie așceptînd.Vină-n coaci ficuța mia

1��

Să-mi alini durieria,Că durieria mia îi marie,N-o pot împărțî cu fiecarie.Vino-n coaci la vatra caldă Să ce încălzășci oliacă,Că pră ungi ai îmblat,Frigu-n oasă s-o băgat;Pră ungi tu-ai trăit,Nimie, dzău, nu ci-o iubitMăi mult dăcât mama tia.Ce iubesc ficuța mia!

Ș-al tău tată-n dăpărtarie,Muncind prân căldură marie,Ce așceaptă sângurel,Să-l mângâi șî pră iel.Că n-or mințît ai bătrîniei,Măi bine să-i cauț pră ieiPărințî dragi ai tăiCare ce-or crescut șî educatȘî la școală ei ce-or dat;Dăcât pleci în lumia marie,Făr pic dă sărbătoarie,unge dă cinie nu-i doarie.la străini șî la dușmaniCărora lie plac mulț baniD-aia vă spun tuturoraFă cie faci șî stai acasăC-o s-ai viață mai frumoasă!

1��

nici în sat, nici la oraș

Gimineață dă gimineață,la trifoi am mâniecatCalu-al rigi ieu l-am liegatlângă iel l-am pus pr-al alb.Zbiară tarie taica moșu,Că nu-i bun cum l-am liegat,Că să-npiegică al rigiȘî că cagie ș-ălălalt.Coasa nu am pus-o binie,Cu tăișu trăbă-n jos,C-așa-i aia dân bătrîniMiergi la loc, cât măi frumos.la trifoi când am ajiunsCaii îi liegai dă nuc,Dă lucru nie apucarăm,Dar caii să-nfierbântară.Io nu șciu, cie fac acumCă nu-i ăla, taica-l bunCu carie-s caii învățațNuma mi-s io alălalt,Frâniez jios șî zdrânchienița- Ia-o zmău dă cocie!Asta-i grieu nu-i pântru minie,Dân minie paorie nu fie!Trag cu coasa-n lung șî-n lat,Dar coasa s-o-mpiegicatOri că io m-am tăbărât,Că n-am măi lucrat nici cândlucruri griele ca șî așcea.Am miers sara tot cu viastaPrân sat, prî la ortacii mieiDar spusără, la-nceput

1�8

Tot așa pățîră șî ieiNuma io m-am tot gângit:Dăcât așa chinuitMăi binie oi sta linișcit la o școală marie, înaltă,Măcar că să ciere carce.Pră aia am șî pliecatla oraș ai miei m-or dat.Să-nvăț carcie să fiu omȘî în viață să fiu domn.Tot asta s-o întâmplatNuma-m parie rău dă sat.Orașu tot oraș rămânie,Numa-i satu fără minie.Când m-apucă vr-un tovar- Taci măi, nu-ț măi fă coșmar,Domn ai vrut tu ca să fii,Nu să cie cari în cocii,Să cie prețuie cu toțDî la mic șî pîn la moșȘî tot asta-i frumos, dzău,Numa mie-m parie rău.Că mult mai ușor aș fi trăitla sat io, daca-ț fi ugit.

Mulțămesc lu Dumniezău,Că poacie așa a vrut ielTot natu cum îi rânduitÎn viață așa va fi sorcit.unii-n sat, unii-n oraș,Alțî intră iele-s traș.Așa șî io tot furt roatăVai ș-amar dă a mia soartă.

1��

baladă

la grăgina din IzlazMândra-i plină dă năcaz;Sapă bugiacu dân locȘî să plângie dă năroc.Că nu l-o avut nicicândDă când îi pră ăst Pământ.Că nărocu când s-o datIa parcă n-o fost în sat.Că dă mică-o fost lăsatăȘî dă mamă șî dă tatăȘ-o criescut întră străiniCa ș-o floare întră spini.O crecsut cu greu pră lumie,Fără milă dî la nimie.Mulce lacrimi a vărsatPră pita care-o mâncat.N-o avut nicicând dreptace,C-o avut ș-un vitrăg frace.Dar când o ajuns fată marieO fost mândră ca ș-o floarie,Iar duminica la joclumia toată-i făcia loc.Ș-o jucat pân-amânatCu mândruțu ei din sat.Multă vriămi-o pietrecutlângă iăl, că i-o plăcutȘ-or îmblat păn amânatTot unu cu alălalt.Dară într-o dzî cu soareIel o plicat să să-nsoare,S-o dus în sat la CoșceiȘ-o luă pră prăcina iei.

1�0

lacrimile-i curg șâroaieCum curgiă apa cînd ploaie,C-o luat-o d-ungi-i bogată,Bată-l al dă sus să-l bată.

moda noauă

Ce să vă spun acu vouăIaca o ajuns moda noauă,Și în satu nostru micrușânie nu-i măi nimic.Fiăciă mari îmblă prân sat la doisprăciă amânatFărbuice prî la ochiC-unghii mari să nu lie giochi.Păpuci mari șî sucna scurtă,umieri goi, goală la burtă,Cu țâgarea face fum,Cîinii lie latră pră drum.Copiii îș tunși dă totȘî în nas iniăliă port.Vin aici cu limuziniMari, adusă dân străiniAlțâ vin dî la caficiȘi să bat pră drum pr-aici.Să duc giriăpt la podrum,la sală și stau în fum.Să frâng tăț, bat din picioareCând ascultă vro cântare.Băutură câtă vreiIăst-acolo pântru iei.Măi vin șî dân altă parceCopilaș plini dă păcace.Pră fiece lie strâng în brațe

1�1

Parc-ar fi dalie năroage.Măi să duc și în naturăCă-s copii dăi, cu culturăNu-s iei ca și ăla BulĂȘî-șî pitriăc pân amânatPân mână marva-n sat...

soarta

Soarta-i omu cum ș-o facie, la unu-i zî, la altu-i noapce.Soarta-i dă la Dumniezău țî datăCum s-o tragi șî cum s-o porț.unii-s îngeri dă nuielie,Alțî au pră cap mărgielie;unii-s îngeri dai dă apăAlțî dăloc nu-s iubiț.la unii-i porcu pră masă,Alțî stau închiș în casă.unii frig răchie bună,la masă n-au cie să pună.unii fac palace înalce,Pră alțî soarta îi bace.limuzini, calculatoare,Alțî să păliesc la soarie.Vr-unii vorbiesc cu celularu,la altu-i gol buzunaru.unii-s duși în AmericaAlțî-s bai nu șciu nimica.unii-n Franța or ajuns,Alțî nici n-or auzît dă apus.Mulț mierg vara pră la marie,Pră alțî capu îi doarie.unii stau în cafenea,

1�2

Ceilalți să zbat cu viața grea.unii lucră ca robotu,Altu își scarpină cotu.unii zboară pră tractoară,Alțî fac dân ochi la cioarăȘâ îmblă cu burta goală.Până unii chiniiesc,Alțî stau șâ să iubescunii șciePoace că să șî pocniesc.Alțî au șî avioanie,Vapoară șî aizimbanie.unii nu șciu nici să scrie,Să nu vorbim dă geografie.Manechencie, mândrie, mulce,Caută unge să să culcie.Ele vreau ca să trăiască,Absolut să nu muncească.la unii-i pianu-n casă,Alțî bat cu pumnu-n masă.unii-s idioți prea mari,Nu-i poț punie pră cântari.unii trăiesc cât îi culaPr-alțî i-o distrus băutura.Ș-atunci vă întrăb io roatăNu-i asta jioc dă SOArTĂ?

Asta-i soarta bat-o focu,Că nu șcii unge-i nărocu;Că d-ai șci, ai fugiȘapce ani șî măi o lună, După o soartă mult măi bună.

1�3

GEORGE TIBI PETROVICI

George (Tibi) Petrovici s-a născut la 10 ianuarie 1945 la Toracul - Mic, într-o familie de țărani. Frecventează șase clase la școala cu opt ani din satul natal, ca apoi să termine școala elementară în limba sârbă la Jitiște.

După aceea se înscrie la școala de agronomie în limba sârbă din Vârșeț, pe care o întrerupe, angajându-se la centrul comercial „Nama” din Zrenianin, unde și termină școala comercială. După

câțiva ani urmează școala superioară de turism și comerț din Novi Sad, pe care, din motive familiale, o părăsește după doi ani de studii.

Iubește mult localitatea natală, de aceea revine din nou în sat angajându-se aici comerciant, funcție pe care a avut-o concomitent și în satul învecinat, Jitiște. regretând că s-a îndepărtat în viață de limba maternă, limba română, călătorește mult prin patria limbii mamă – românia, de unde adună noi cunoștiințe atât lingvistice cât și geo-istorice.

Colaborând cu mai mulți profesori din românia, la îndemnul acestora încearcă să așterne pe hârtie mai multe întâmplări din viața românilor din Banatul sârbesc, mai mult în proză, pe care nici până azi nu le-a făcut publice. În schimb versurile sale în grai, la îndemnul câtorva colegi de branșă, pornesc pe drumul „Bănatului”.

George Petrovici mărturisește că un mare imbold în lumea scrisului său în grai l-a avut de la Doamna Felicia Petrovici, profesoară de limba română la școala elementară din Begheiți - Torac, apoi de la profesorii din românia, pe care i-a cunoscut și care l-au îndemnat să-și păstreze dulcele său grai bănățean.

Poeziile sale descriu viața tăranilor, viața acelora care au plecat în străinătate, împrejurările petrecute în urmă și traiul de fiecare zi. I-au apărut poezii în grai, în ziarul „renașterea” lugoj; „Cuvântul românesc Torăcean”; „Scărpinatu” și este participant la maratonul de poezie „Floare de lotus” locve (Sânmihai), „Drumuri de spice” – uzdin și la Casa de Cultură Caransebeș. la Torac a fondat publicația „Pițigușu”.

1�4

satu’ meu

Satu’ meu, vorbit de bine,Mulți trăir-odată-n cineȘî cîșcigau a lor pâineDin olgile mari cu gâne.

Dar mereu ce-or părăsât,Nime năpoi n-o vinitOr plecat să se-nșcoledzeAlțî la străin să lucredze.

Duș dă părinț, dă bunici,Nu s-or mai întors p-aici;Or murit, în jalea mare,Acolo păstă otare.

Dar or vinit urmașî lorDân umbra amincirilor,Cu izlozu înfloratunge moșî s-or jucat.

Cătră cine or luatSă ce vadă măi odatăNu cumva ce-ai înschimbatDare mai ieșci că altădată

Ce-ar găsât năînschimbat,Cu gropili lângă satDân care pământ s-o luatȘî zâduri or răgicat.

Clopoce or dat să tragă,Aflându-se în cine, dragă;Pă uliță s-or plimbat,Doru dă l-or dăscărcat.

1��

Și visul li s-o’ mplinitSatul lor al pomenitMereu în străinătaceunge-or fost dă el dăparce.

săceana

O săceana mea bătrână,Torcând la căieru cu lână,Cu privirea la fereastrăA-nșeput să-mi povestească:

Dar rău s-o îngânduratNu șcie cum s-or aflatDoamne, în țoale chicice,Dă nimeni amincice.

Toată lumea ca să șciel-au anunțat c-o să vieSăcrătariu’ al dă statÎn program dă vizitat.

Grojdurili or spălat,Păstă tot or curățat,Vașili pă codz or parfumatȘî lângă „ștal” s-or adunat.

Dară el când o vinit,Era câta cam grăbit;Să vedzî: Mergeau-năinceDoamnili alea chicice.

În „ștală” cănd or intratDoamnili s-or săpărat;

1��

Pă dălături s-or uitatȘî păstă pișior m-or luat.

Fusăi trasă la o parce,Ca muierili sărase,Cu spășel cărpit în spaceȘi-ncălțată-n năticașe.

Nu șciu șe m-or tăt vorbitDă „vreșeu”n-or amincit Șî nimic n-am înțelesȘie li aia „toales”.

Dar puțân le-am rușânat,C-un pic„M-or șî deranjat”.Din ochi: „P-ăla l-am scăpat,Dă atâța-nconjurat”.

la obraz or gălbenit,Parcă s-or înțăpinitȘî în cap m-or trăsăritTreaba nu-i măi dă glumit.

Cu mâna le-am arătat,Aișea nu-i măi de stat;După paie fuga dațîȘ-acolo vă ușurașî.

Vai, mă credz: Șe s-o-ntâmplatDomnii, tăț, când or plecat,Pă mine m-or asângitCu doamnili-aș fi greșât.

Parcă io port o stricarela astă organizare,Făcută în grabă mare(S-or zuitat dă „ieșîtoare”).

1��

Cuptoriu

Într-o dzî l-am întâlnit la „Torăceana” la birtPră zâdariu nost’ dân sat;Cu beția șe s-o luat,Dă-i la tăț îndatorat.

După șe am închinat Dân uiaga a dă crac,Cu mare greu l-am întrebatDe-nprumutu șe i-am dat,De-ani să-și cumperie coșie,la muiere o mincie.

Mulți ani l-am șî așceptat,Dătoria s-o zuitat;O luat răchia-n cap,lucru l-o com înlăturat.

Așa vesel prân beție,M-o dzîs: „Dătoria sa o șcie”.Dacă șeva îmi lipseștePî la mine să repezește.

la ureche i-am șopcit:Am un cuptori dă chicit,Astă iarnă n-a-ncăldzît,Anu-i rău, n-așcep vinit,Să nu rămân în fum șî frig.

Șî așa cum ne-am vorbitDă rusalie o șî vinit,Dacă cuptoriu trăbă chicit,Noi ne punem pe tocmit.

1�8

Să-l facă: dânăuntru țăpenit, murluit,Cu rafu șî osia șe i-am pregăcitDân afară: văruit șî fărbălitCu farba-n piaț șie am cumpăratȘî var bord neastâmpărat

Iacă să punie pă treabăCantă, lespegea-i întreagă,Dar măi traje dîn uiagăSpre un scaun rotogolSă se baje în cuptor.

Cu limpașu m-am uitat,Înlăuntru îi tare spartȘî-orcât trăim de bineSă-ț fac lesnea-i rău de minelă cuptoriu astă spart,Oi sta mult îmburițat.

O majă dă făină nu țî mult,Banii șe m-ai dat împrumut,un burdac mic dă răchieun șold dă șuncă șî mie,Să fim cu plata-nțelesSă-l gat până la cules .

M-am pus atunși pra ghingitPoace bine-am nimerit,Că m-am abătut la birtDîn bani, dam-ei cheltuit,Că dăstul am șî târpitCu cuptoriu năchicit.

Am fript dăstulă răchie,Cred să-m rămînă șî mie.Dă șuncă o fi-ntrebare;

1��

Nu am porc la îngrășare,Nișî la grâu rodu n-o dat,la moară n-am mășinat.

Cuptoriu dă l-ai chici,Cu șe naibi l-oi probi.Tulei: an, nu am tăiat,Nișî lemne n-am cumpărat.

M-o trăsărit în cap mie,Fi-o bună vreo cipcie;Vădzui colo un săjeac.Negru, șcii îi ca un drac.Șe-ai avea în cuptori a frijeCrumpii ăia ș-or scăpat,Goanga loza le-o mâncat,Șeva vrăjuri dă ludaie,Oțâră clisă da bătrână.un șoric ș-o șpârloșână

Dacă cuptoriu-l chiceșceȘî bine mă încăldzășce,Taica așcea le probeșce.Dac-oi pringe și vrun peșce,Pă tăți voi chemaSă probiți frigarea mea.

1�0

COSTA POPA

Născut în Sânmihai, la 26 ianuarie 1933. A terminat școala primară cu șase ani, după care a urmat meseria bunicului și a tatălui, lemnăritul (dulgher) cu care se ocupă până în prezent. Îi plăcea muzica populară și era membrul al orchestrei din satul natal. Îi plăcea poezia satirică în grai bănățean, fiind prezent cu creațiile sale la diferite manifestări și întreceri locale, comunale, regionale, cât și la postul de radio Novi Sad. I-a apărut o carte de poezii în

grai bănățean, în care descrie viața lui și a consătenilor săi, cu întâmplări satirice și obiceiurile lor strămoșești.

vremea dă acuma

Tot pășând cu pasul rar,Bun prieten dă păhar,Bea vin șî răchiu cu ocaSâmianțul Costa Popa.

Bună dragilor spectatori,Vă doresc toace’ale bune;Șciu că sânteți răbdătoriSă dorim toți pace în lume.

le doresc șî la țăraniSpor la lucru șî mulț bani,Produse dă clasă’ntâi,Galbeni mulț sub căpătâi.

1�1

Bucacie șî zâle buneȘî’n podrum răchiu din prune;Vă salut pă toți din țarăȘî p-ai dă păstă hotară.

Să vă spună taica-cumaVremea nouă ci-o adus,Că mă bacie gându-ntruna,Când am gloace la apus.

Ginerele șî cu fataDă vreo zăce ani jumaceScurt îș făcură socoata -Plecară-n străinătace.

Iaca să vă spună taica,Noi ca șî bătrânii toțîNe-o fost mare’ngrijorareDă ai noșcii doi nepoț.

Eu le-am spus „Copii cu taica,Vă duceți unge doriți,Dar lăsaț nepoțî-acasă,Ca să nu-i nefericiți.

Iaca-așa un moș ș-o babăȘî cu ai noșcii doi nepoțMii dă nopț șî-atâcea zileÎngrijeau de două sorți.

Tot la doi-tri ani dă zâleCopiii veneau acasă,Dar nepoții tot cu taicaDă părinți nici nu le pasă.

1�2

După câțiva ani dă zâle,Petrecuți în pribegieGinerele șî cu fataMi-au trimis scrisoare mie.

Că la nepotu’al măi micI-or plăcit un „Opel Ida”Da’ la nepotu al măi mareI-au plăcit auto „Florida”.

A sunat șî tălifonuDî la copiii dân apus;Mă-ntrabă dă Opel Ida De ce toată n-o ajuns?

Nici nepoții n-au răbdare,Dânăince plănuiescCum să programeze-n careCâce fece spățuresc.

la ecran văzui reclama,la auto dân AmericaFrigider bucătărieDă-i planată șî găgica.

Șciți ia-i pusă la prim-planSă n-ai tremă la volan.

Tot aud eu tălifonul,Că iei zâc tot hai bai fai,Dar le-am spus că-i creșce taicaGarantez că’s făra bai.

Aveți grijă tata CostaCopiii cum îi purtați................

1�3

Nu dorim să fie alțîDăcât iei mai îmbrăcațiȘî dacă-or umbla cu fece,Vă rugăm nu-i controlaț.Iaca-șa, cum șciți, copiiiZâua dorm noapcea’s lilieci,Dar când îi vorba dă școală,Nicidăcum nu poți să-i pleci.

Gimineața, zâce baba:„Moșule, ia vezi dă-i scoală,Măi vreo jumătată dă orăVremea-i dă plecat la școală.

De-o fi cei ca mai’năince,Mă dusei șî bat la ușă,Nici nu m-o trecut prin minceCă iei au câce o păpușă.

Doamne, ce-mi văzură ochiiOare, asta-i cu putință?Pentru’așa fel dă diplomeDoi nepoți își dau silință.

Ce să fac, să-i spun la babă,Dacă, cumva m-o-ntrăbaSau să tac, s-o las bestragă,Până nu o izăfla?

Tac io astăz, tac și mâne,Tot dă luni șî până marți;Într-o zâ-i văzu șî babaDoi cu doi încârlicați.

Tot văzui că ea vrea șievaMai târzâu să-mi povestească

1�4

Dar io...tot fug dî la temaȘie vrea ea să-m tăinuiască.

Șâ-am rămas apoi noi sânguri;Baba-i nervoasă ca focu;Toată zâua stă pe gânduri,Văd că n-o mai țâne locu.

Șâ-am pornit să-i țân morală;I-am spus moda s-o schimbat;Toace șie are orașulAu copiii șî la sat.

Să-ntâlnesc, dă bunăoară,Cum le zâc video cluburi,Iaca-aiși să dăsfășoarăDragoste șî-altfel dă lucruri.

Văru meu m-o spus odatăSă port grija la nepoți;Nu-i măi cum a fost vrodată,Totuș păzășce-i cât poți.

Dar ieu pe cuvânt v-aș spuneCa un om bătrân în casăDă nepoți am păreri buneȘî mi drag cu iei la masă.

Ca dân apă cresc nepoțî,Or plecat măi sus, la școală,Șî acuma înșiepe problemaCu banii dă cheltuială.

Taica le dă bani câți trăbă,Baba le dă cu furata;Dân apus trimet dolariiCând ginerele, ba când fata.

1��

S-au dodat nepoții taichiiCu dolari, cu bani d-ai noșci.Crezu ginerele șî fataCă nepoțî rămân proșci?

Într-o zî o tăligramăTrăbă să scoată pe Ida;După vreo trei-patru zâleVeni șî auto Florida.

Acum să vezi bucuriela ai noșci doi nepoț;Într-o clipă satu șcieCă-avem cară cu șinși roț.(Bine-nțăles cu rezervaDacă vrei să o socoț).

Șî-aișia măi dăparceVă las sânguri să gângiț:S-or ales cu multă carcieNepoțăii mei iubiț?

Într-o zî nepotu’al mare,Stând la masă, față’n față,Îmi spusă o întâmplareȘie-i legată dă viață.

Taică, fata șa-i vazut-oIeu îț spun, nu mă glumesc,Ce-aș ruga să nu-mi strâci voia,Cu ea mă căsătoresc.

Dar vă spun șî întâmplareaCu năpotul taichii, Gică,Mierla i-o cântat cântarea,Ș-o găsât șî iel gagică.

1��

Nu trecusă multă vreme,Gică primi o scrisoare;Oh, dragoste cu probleme,Că mândra-i în altă stare.

Cândva când era pă vremuri,Dacă șieva s-o’ntâmplatVreo măistoriță bătrânăTaine d-așcia-o rezolvat.

M-am gângit: nu-i jucăreauă,Nepoții nu să glumescCu așa fel dă distracții,Din glumă, copii săgesc.

Am clăgit șî casă nouăȘî după și-am tărminatO împărțârăm în două,Cum nepoțî or prestat.Șî așa trecu dân vremeCâțiva ani, câceva luni;Eu tot port războiul receCu nepoții mei cei buni.

Dăspre taica-n casa nouăNiși-o vorbă nu să fașie;Am două nurori frumoasăCe nu vreau bătrâni la masă.

Iaca vă spun cum stă treaba,Supt ambari stau ieu cu baba...

1��

tincuța

V-aș ruga pă toțî dân salărăbdarea s-o concentrațDă’ai străcura vreo greșală,Fiț drăguț să mă iertaț.

V-aduc salutări în graiDân frumoasul Sâmiai;Vă iubițî pe dăzbrăcaceFără frică dă păcace.

V-aș spune io o poveastăCu Mitru ș-a lui nevastă.Mitru frumușăl băiatCu Tincuța s-o-nsurat.

Tincuța era frumoasăVă spun, ca oglinda’n casă...Pe uliță când treșea,Ș-or frânt capu după ea.

Or trăit în vesălie,Ca șî două păsărele,Dar în scurtă vreme iacăCă-i lovi mare durere.

Mitru să îmbolnăveșceȘî în scurtă vreme moare,Dar pă nevasta lui TincaO cuprins-o jalie mare.

Pe Mitru-l înmormâtasăÎn căsuța dă vecie

1�8

Șî-acuma o rămas TincuțaSângurică șî pustie.

Șî-acuma să vă spună moșuO zâcală dân bătrâni,Cum jăleșce’o văduvițăDupă șasă săptămâni.

După-a șasa săptămână,Trecu popa la fântână.O văzut-o că-i acasȘ-ontrăbă dă părăstas.

Zâse: „Nu fi strânsă șî poganăTrăbă să dai dă pomană;Dacă șcii că n-o să dai,Nu-ți merge sufletu’n rai.

Tinca-nșepu să roșascăȘî puțân să șovăiascăȘî cam pocicni muiereaN-o crezut că mâncărimeaÎi măi tare ca durerea.

Îi pierdu puțân răbdareaȘî popi-i dăschige calea...Într-a șapcea săptămânăIaca șie s-o întâmplat:Veni măcelaru IancuSă-l primescă la conoc.Iancu-i vestit măcelarCu mulți bani în pozonar.Când vinea iel la iubit,Adușea șî mielu frit.Într-a opta săptămânăVeni șî bierțașul Niță,

1��

Să rugasă să-l primiescăȘî să-i dea câta guriță.Niță-i om cum să cuvine,Nu-i fricos, iubeșce bineNiţă când fu la plecare,Băgă mâna-n buzunare,Îi lăsă câce vrun ban.„Ciao, dragă mândruliță,Numai pă cine ce am”.Tinca-l sărută șî spune:„Numa tu ieșci om în lume”.

Într-a noua săptămână Veni dascălu AndreiȘî să apucă să iubeascăMăi fierbince ca toț trei...O lăudă învățătoru’Ș-între timp s-o obligatC-o iubeșce pân la moarceȘî iel mulț bani i-o lăsat.

Când ajungie-a șapcea lunăPă sat niegură-furtună;Într-un șias să umple satuCu poveasta lu ăi patru.

Tinca născu o fetiță...Trăbuiea mult să gângeascăTatăl fetei să-l găsească:O fi popa, o fi Iancu,O fi Andrei, o fi Niță?Nu voiau să-o răcunoascăPe micuța porumbiță.

Popa zâșie: „Eu bocez,Cu cregință priveghez;

180

Niță, ca biertaș în satla tot primul ban i-a dat;Iancule, tu le hrănesci,AI grijă să le păzășci!Dascăle, tu o-nveți carceȘî toț patru avem parce.”

nostalgie

Am rămas dă mic cu taica,Pân-a miei lucrau în câmpȘî n-aviau lapce să-mi geieȘî io-am înșieput să plâng.Fășia taica folomoculşî-l muiasă în răchie,Tot m-o dat el la guriță,M-o-npăcat moș VăsălieȘî d-atunșea bătrânul nostruM-o dat și cu lingurițaȘî mereu niepotul taichiiS-o dădat cu țuiculița.S-o făcut niepotul marie,Toți spuneau, șie băiat bunAlțî, las’ că-i plașe țuica

Da’ pruna cage lângă prun,Da’ să lăsăm noi lumiaSă ghingească șie o vria,Că acuma toțî niepoțîGoliesc sticla ș-ar măi bia.

uită cum o ajiuns vrămia,Nu măi viedz bătrâni în biertȘî toacie șe-or fost odată

181

Nu mai sunt, miriău s-au piărt.Am sta noi bătrâni în casă,Mai lângă televizor,Da’ șî-ași reclama-i geasă,Mai vezi pișiorușul gol.Da’ după șie-adorm nepoțî,Aproape dă miedzul nopțî,Apare vrio porno damăPân’lie pică șî chiloțî.Nu vă-nchipuiți cu moșuȘie-i acuma pră pământCât or naintat cu șciința,şi-o avia lumia dă gând?

Pensia șî advocatu

Măi acum o săptămânăPoștariu îm dădu-n mânăO foaie d-am iscălit -Zâșie c-am bani dă primit.

Ștampilată cu peșet,Am bani de primit la cec;Mintunaș m-am prezentatDiferența-am căpătat.

Penzia o măi crescut,răstu pe anu’ trecut,M-o cuprins o bucurieȘ-am pornit-o c-o răchie.

Io, să mă zăuit d-amar,Am pornit cu un păhar;După unu, două, trei,Nu măi poț ieșî când vrei.

182

Trecui pe la prăvălieVreau să fiu dă omenieȘî pe baba-o ajuns-o dorDe-o sticluță cu mentol.

M-am gângit cumpăr șî peșce,Cred că baba bomboceșce;Peșcile-i cu mulce oasăNuma’ ne-om scupi la masă.

Dar mentolu, dacă-l bem,Noi o să ne șî țucăm;Mereuț intrăi în casă,Baba-i foc dă mânioasă.

- Idăr, tu pe unge-ai stat?Dar io am capitulat;Io cu baba-am fost sfăgit,Dă opt zâle n-am vorbit.Az îi șiasu potrivitPașiea d-am fi iscălit;M-am pus flori am cumpărat,Chită șie n-o fost în sat.

Am închis obloanile,Am tras șî șăloanile;Ne-am privit girept în ochi,Fără frică dă giochi.Tăman să iscălim pactuȘî ne-o trădat...advocatu.

183

AURORA ROTARIU - PLANJANIN

Aurora rotariu Planjanin s-a născut la 7 octombrie 1952 la Coștei, într-o familie de țărani, buni români, tatăl ei fiind Ion rotariu Cordân - o persoanlitate a culturii românilor din Voivodina, vestit dirijor de fanfară și cor. Școala elementară o face la Coștei, Școala medie de economie la Vârșeț, iar Facultatea de economie la Novi Sad și Subotica. Continuă studiile postuniversitare la Belgrad și Budapesta, devenind doctor în științe economice. Trăiește la Novi Sad.

Publică lucrări literare la Casa de editură și presă „libertatea” din Panciova, iar în limba sârbă în „Index”, „Glas omladine”, „Devenik” Novi Sad, „Mladost” Belgrad, versurile ei fiind traduse și în limba maghiară și albaneză.

Debutează editorial cu volumul „Calul bunicului” (1982) la C.E.P. „libertatea” unde îi mai apare și plachetele de versuri „umbrele pașilor”, „Singuri cu noi” în colecția revistei „lumina”.

Aurora rotariu Planjanin optează pentru o poezie modernă dar scrie și poezie în grai bănățean cu care participă la numeroasele emisiuni publice „Evantai distractiv”, organizate de Programul în limba română al Postului de radio Novi Sad. Tot în fonoteca acestui post de radio are și zece înregistrări de muzică populară românească.

A obținut pentru poezie câteva premii însemnate.

Ce-o pățăsc eu cu veșinaBună sara, dragii mei,Io-s Săveta din Coșcei.Cum să spun, ăsta-i un satCâta cam nedezvoltat,Numa că io m-am trugitCa să mă dezvolt rapid

184

Și-acuma m-am emancipat,Așa că profesiunea Mi-s „doamnă dă bulevar”.Să plec din satu natal,Că-n idei și-n tot ce-aveamTare ne diferențiam.Io șî cu aia - veșinaVoi o știți pe Gheolina,Aia a lu Pătru ManduCare colindă tot satu.Ea are pretențiuni că idealizează,Da tot ne dezinformează,Da-ia-odată să vă spunI-am dat cu capu dă prun,Ne-am sfăgit păntr-un cocoș,Să nu spun și păntr-un moș.Zâce că nu să cuvineSî stea cocoșu la mine Șî că găina cu ouăTrăbă s-o-mpărțâm în două,Că cocoșu, spun, săracu,Numa că n-o dat dă dracu,Săre gardu, iși colea,la min, la veșina mea.Fașe ouă, fașe puiȘî iar îi a nimănui.Ba la mine, ba la eaVrea găina, ori nu vrea.Șie să-mpartă o viață-ntreagăun gard ș-un cocoș de treabă,Daia io m-am hotărât Să plec la oraș rapidEu acuma recunoscC-am planificat pă dosȘ-am greșât procentualDar la noi, asta-i normal,

18�

Cu inflațî și reflacțîPrestigiu șî indicațî.

Acu duc doru dă sat,De ou șî cocoș lăsatȘî dă cuibu dân grăginăȘî dă biata mea veșină;Ba nu-i „biata”, s-o ia dracu,C-acu are cocoșî...patru.

alo ! radio novi sad...

Alo, radio Novi Sad,O fi șeva pântru sat?Aiși Săvieta lu Oaie,Io m-anunț direct dân baiePrân firu dă telegraf,Că la noi, acuma-n sat,Tot șe-i nou șî șie să-ntâmplăNuma-șa sî comunică.Da, da, m-anunț prân tălifoaneCa să spun la domni șî doamneȘe-o pățăsc io cu veșina(voi o șciț pă Gheolina)Asta a lu Pătru ManduCare colindă tot satu.Nu șciu șe-are șî șe-o doare,Că, să șiudă, cred că moare.Nu-m dă pașe să trăiesc,Dă când baia folosăsc.Dă vege că curje apa,Dăloc iasă-n drum cu sapa,Ca să săpe la șâroi,Să-ntoarcă apa năpoi.Șî chinuindu-să-n zadar,

18�

Să-ntoarcă apa spră geal,Ia tălifonu în grabă- O măi fași tu duș șî baie,Că apa curje șâroaieȘî-m împuț oboru meuIațî dracu bideul tău.Marva-n baie să țî să-neșeȘî fântâna să îțî săce,Să mă scăp cumva dă voi,Că mi oboru-n năroi.- Ba să-țî ia oboru tău,Că îi mult măi jos c-al meuȘî apa curje natural,Io nu pot s-o-ntorc spră gialȘî curje apă curată,Cu șampoanie parfumată.Tu să-m giși, mulțam veșină,Că-țî spăl casa dă rujină.

- Io țâe să-țî muțămiesc?Ba mă duc să ci pârăscla comună, milițâie,la organe șî-nspecțâie.Șî când plâceșci caznă acușNu ai să măi fași tu duș.Să mă ia dracu pră mine,Dacă nu trămăt la cineCa să iasă comisiaȘ-așa am să ci chicescNu caut cât am să plăcesc.Scoace, scoace tot șe-țî plașeSă văd șe m-or poace fașe,Că șî io ci-oi anunțaCă-m deranjăz linișciaȘî la sud am socociCare șe cazn-or plăci.

18�

MĂRIOARA SÂRBU

S-a născut la 15 martie 1938 în uzdin din părinții Anușca și Iova Motorojescu. Școala elementară o face în satul natal. A început să scrie de când învățase alfabetul – mărturisește ea, iar în clasa a II-a învățătorul Petru Mezin i-a observat talentul scrisului și astfel dându-i teme din fotografii, devine cunoscută prin compunerile școlare. Dragostea scrisului culminează în clasele VII și VIII, la îndemnul profesorului Ionescu Gheorghe, căruia îi

este recunoscătoare. Scrie poezie și proză, dar mai mult preferă să scrie în dulcele grai bănățean, așa s-a iscat personajul preferat „Vărsăvia”, în gura căreia pune tot ce-i stă pe suflet.

Dragostea scrisului s-a transmis și în sufletele fiicei sale, Niculina și a nepoatei Oana. Așa după cum afirmă doamna Sârbu, „Fiecare din noi scriem după cunoștințele pe care le avem, fiecare are lumea lui și cu plăcere ne cetim cuvintele înșirate pe caiet ca și mărgelele dintr-o salbă, dar nu ne facem „temele” una la alta. După mine e o hoție să scrii ideile altuia.”

Din anonimat a fost scoasă de către Vasile și Anicica Barbu, de la „Tibiscus”, pentru că era rușine ca o țărancă, să se știe că scrie, așa că doamna Sârbu scria pe ascuns, sub pseudonim.

Pocăiala

Omu-ș pune pălăriaCând îi strălușie chiliaȘî o pană la obadăMăi bine în cap să-i șadă.Muiere ț-ai lăpădatCârpa cu găitani dân capȘî o porț numa civită,

188

Ca s-arăț măi pocăită.Pocăiala nu-i în ea,Numa îi în mintea tea.leag-o sub barbă mai strâns,Ce pune pră post șî plâns.Șî mă ascultă șie-ți spun,Postășcie post cu cănun,Că nu postu-al dă bucacieD-aișia ce poace scoace.

răportu

la uzdâni o fost ședințăPântru ale cu cotrințăȘî șciț care i-o fost rostu:Să-ș schimbe muierea portu,Să nu măi fie la noila toată casa război!O fost ședință ca toaceȘî doctoru o luat parceȘî câțâva învățătoriI-or vinit în ajiutori.Dar nu poartă iei păcatu,Așa povestășce satu;Numa-l poartă-o păoriță,Tot cu poale șî cotrință.Să spune că ia îi spinu,Pră ia s-or vărsat veninu,Dar s-o lasă lumia-n pașieI-or ruga dă sănătaceFecili șie ies dân școalăC-alea nu măi vreau în poale.Îi frumos portu dân sat,Dar îi cam greu dă purtat

18�

Șî iarna prân geru-al mare,Dar măi ales vara prân soareSă udă poalili sub brâuCa când polonesc la grâu,Trec sudori nănumăraceParcă-s în Cimiș scăldace.Bine-o duc slăbuțele,Vai ș-amar grăsuțele,Că roșesc vara ca macuȘî măi dau portu la dracu.

Șieva șî dăspră artișce

În uzdâni, ca-n orșe sat,Mulce s-or mai întâmplatunile-s șî dă lăbdat:Satu nu-i mic, numa-i mareȘî fotbalișci buni are.Fala uzdâniului toatăDă tri ori Cupa cășcigată.Orchestra dă pionieriNe cântă prî la serbări.Dar cu șe ne măi mândrimSunt și pictorii naivi - Mai bine dzâs pictorițieCă-s cu poale șî cotrințieDar ș-or ales directoriPr-un bărbat, învățători.Ele dzâc că-i om istețIo vă spun că-i lăbdăreț.Pentru un tablou lucratȚâne omu-n șias la sfat.Dar când șî pictorițâleÎș dăzleagă limbile

1�0

Stau la sfat pân’ pră-nsăracePân’ d-acasă îs căptace.Anuica Măran - ostașă.Sofia Doclean - croitoreasă.Motorjescu Maria – Țărancă dă mâna-ntâia.locu patru nu-i vacant:Îi nevasta unui muzicantSă nu zăuit cum o cheamăEa-i Anuța lu Dolamă.locu șinși, cu orișie preț,Îl țânie Florica Cheț.Iar pră locu șasă am Pră Măria lu Bălan.Ca să fie măi dă prețEa pictadză dân Vârșăț.Toace șasă, dă cu zori,Iau pensulă șî culori,Dar pră fusu șî pră acu le-or dat artișcile la dracu.Când soțî le năcăjăscCă ciorapii nu-i cârpescEle iau pensula-n grabăȘ-astupă pielea cu farbăȚî le dzâc, cu mult respect,Că mulți văd, puțâni prișiepCă ciorapu nu-i cârpit,Ci cu farbă fărbuit.Atunși soțî mulțumiț,Pleacă la lucru grăbiț,Pră ele acas le lasăTabloul să șî-l sfârșască.Când soții să-ntorc acasăAșceaptă șină pră masă.lasă, că acuș îi gata,Spune-artista, mulgând vaca.

1�1

O punie lapce pră focSă freșe, la nudjă, scrob.Totul s-o lucrat în grabă,Că acasă –i multă marvăCă așa s-o întâmplat Că la porși n-or măturat.Și așa, soțî iubițTrăiesc tare fericiț,Că-s numa șasă aleșCare cu-artișce trăiesc.

Eu mă scuz cu un „Pardon”! -Că le pictai dân creon.Ele, dă n-au altă treabă,Să mă pictădză cu farbă!

uzdin, 25 decembrie 1962,cînd s-a înființat școala depictură naivă din loc

1�2

TRIFU ŞOŞDEAN

Poet ţăran din uzdin. Născut în anul 1945. N-a publicat până în prezent nicăieri. A început să scrie abia... anul acesta. Poezia sa în grai are un substrat satiric, este bine gândită, bine structurată şi dă dovada unei maturităţi poetice.

Poezie fără dămocraţie

S-o-ntâmplat dă multă vremiespun că baş la noi în sato trăit o familie -o muierie c-un bărbat.

El om bun şî lucrători,ea şinstâtă prântră trei -unge să duşia-ntră lumietăt vorbia numă da iei.

Cum muierilie d-acumaîs strâcacie şî mult mint,pră barbaţî nu dau nimicaşî să duc cu şinie prind.

- Io dă când am fost fatănuma la binie m-am gângit,dă mama am fost învăţatăsă am prieţ când mă mărit.

1�3

Dar acuma mi-s biciagă,nu pot cu sapa să dau,nişi să mătur o pociacă,nişi în coşie să stau.

Mi-s biciagă, tăt mă doarie -dî la pişioară la cap,spacilie mă dor tarieşî nu măi şciu şie să fac.

Dăr barbatu mieu, Ghiorghiţămă-nţăliejie, mă ajiută;acasă cu minie spală,nu m-ar da nişi pră o sută.

Într-o dzî dă gimineaţăGhiorghiţă o dzâs: Mă ducpân la sud şî la comunăşî să văd şî la grumbuc.

C-am cu grabie o pliecatla aizimban ca să ajiungă,dar pră drum s-o întâlnitcu Damu alu limbălungă.

- Măi Ghiorghiţă, tu ai spusc-ai dă vindut un dulaşşî binie că ci-am întâlnitca să faşiem aldămaş.

şî să-ntorc dân drum napoi,să vadă Adam, duplaşu,dar ajiunşi la Ghiţă-n şupă:Vai: Anişoara-i cu părtaşu.

1�4

În şupă după coşie,pră grămada da şioclodzîstau poşor prăstă grămadă,ascunşî nimie să nu-i vadă.

- Tuţ, io, mama tia dă curvăşî dă iapă-npărăciască -să-mi faşi tu ruşânia astasatu tăt să mă vorbiască.

Dar, dântr-o dată ca trăznitSări Pătru Căpăţânăşî cu pantaloni-n mânăîn grăgină o fujit.

Anişoara rău spăriatăşî pră jiumătace goală,o rămas ca şlogoită,n-o putut nişi să să scoalie.

Bietu om, cuprins dă frică,i-o pus mânilie în chicăş-o-nşieput s-o pălmuiască,cumva ca să o triezască.

I-o spart gura, i-o spart nasu’,i-o tras cârpa dă pră fruncieşî până în casă o ajiunsnuma în poalie scurcie.

- las-o dracu, n-o măi baci -strâgă Damu limbălungăcă nu şcii cum o lovieşci,dă o omori – o şî robieşci.

1��

După şi-o pliecat Adam,Ghiţă s-o dus prân amvlie,ca să măi strângă vr-un ţoldar o găsât o pălărie!

O vinit cu ia în casăşî o pus-o-n conc în cuni,să o vadă carie vinieşi-o stăşit muieria lui.

- Vină aişia, tu bieşandro,i-o spus Ghiţă la muiere,tu ai curvit pr-o pălărie,alcilie o fac pr-avierie.

Viedzî, unge am pus pălăria,să nu ce puni s-o iei,că-ţi pun ştriangu la grumadzîşî ce acăţ în locu iei.

Vina o fost alu Anişoarac-o închis cânii în ştalăca să li cicnească lucru -ş-o făcut marie grieşală.

Or triecut vr-o doauă dzâlieşî Gheorghiţă s-o-ntânitcu Floaria lu Căpăţânăşî tăt i-o păvăstuit.

O rămas să să-ntâleascăla casa dângă mormânţî,la mătuşa Iconia,sâmbătă cam după prândzî.

1��

Dă atunşi furt să-ntâniescşî tarie mult ei să voiesc,îşi măi întorc dătoriasă-şî păzască ominia.

Nu mierjie tăt cu minşiuna:după faptă şî răsplată,că aşa să c-am întâmplăcând al urât îşi bagă coada.

doi ortaşi dă una mică

Doi ortaşi dă una mică,la căzan făşiau conzumu,or băut fără dă frică -ei, doi prieteni – ca şî unu.

Avia unu – avia altudă un vin, dă o răchie,tăt ca fraţî împărţausă nu fie vr-o mânie.

Într-o primăvară răşieunu dân iei o pliecatdă unge nu – s-o măi întoarşie.Alălant, dă flaşă, nu s-o lăsat.

Odată, la miedzu nopţî,să-ntorşia bini chefelit,dar dăgiaba, că în casămuieria nu l-o primit.

- Să să măi triezască afară,că, dă când îi tăt vorbiesc,

1��

că dacă măi vinie batîn casă io nu-l primiesc.

lângă uşă o adurmitbietu om c-am binie bat,baba, ca să nu răşiască,c-un şiuvani l-o-acoperit.

O durmit vr-o doauă şiasuriaşa jios – tăbărât -dar i s-o uscat grumadzuşî săcia l-o pominit.

O vădzut că nu-i în casăşî cu şie îi acoperitsă criegia că-i în sacrindar nu şcie să fi-e murit.

Îi vini în gând priecinu(nu iera mort dă dămult)şî-i şieria răchie o flaşă,să io gia doar înprumut

- Dă-mi vieşinie ajiutorică ţ-o rămas dâ la pomieni;mie, când îmi acoliesc,o întorc. Nu-ţî rămân dători.

La pomana porcului

Într-o dzî d-alu dăţămbăr,în postu Crăşiunului,ni-o cemat moş Nicolaela pomana porcului.

1�8

- Să viniţî copii la moşu.Tai o scroafă d-ale mari,arie tri suce dă chilie,dar şî vr-o patru ani.

Mânie dzî dă gimineaţătăţî la moşu am vinit,s-o băut rachie caldăşî la lucru s-o pornit.

Cu ştrianguri şî cu toporpatru oamini ş-un căsapor tras scroafa dân oborşî i-or dat o muchie-n cap.

Căsapu cu un cuţâtdrumu la sânjie i-o datşî or tras-o pră betonla pârlit şî la spălat.

Când or dat să o pârlească,sări scroafa zăbunită,că n-o fost binie tăiată -o fost numai ameţâtă.

Dar căsapu iucicanluasă brenăru în mână,l-o băgat la scroafă-n gurăş-o dat drumu la butan.

Biata marvă otrăvităo cădzut iar la pământ -căsapu dân nou cu focus-o prins iară dă pârlit.

O explozie n-aşceptatăca o granată dă top

1��

în bucăţî o aruncat scroafaprâ-n amvlie, prăstă tot.

- Ieşâţî odată afară,strâgă moşu dă pră pator fi aruncat vr-o boambă,vigeţî şie s-o întâmplat.

Or avut şî şie să vadăcăsapu lipit dă zâd,tăt dă sânjie şî pişat -jiumătacie amieţât.

Dân scroafă numa dărăpuriprâ-n amvlie aruncacie,să lie strângă-n cotăriţă -bunie ar fi şî măşinacie.

şî aşa până la urmăiară s-or înbucurat,binie o fost că o fost niauă,n-or avut mult dă spălat.

Dân năcazu şie o fosttoţî or fost feriţî dă rălie,cu toace că n-or avutclisă să pună-n murielie.

bunica dăşceaptă

Vă păvăstui dă pră vriemuri,că aşa iera odată,ai cinieri s-or căpărât,până n-or fost în armată.

200

Bunica dusă la bănin-o fost acasă să vadăpră junie şi pră cuscriecând or vinit la pogoadă.

- lie cunosc io familiaşî dă mamă şî dă tată,i-am vădzut odată-n viaţă,dar pră junie – nişiodată!

- Cum să-l dăscriu, bunico,îi ’nalt şî cu păru crieţ -o să ţ-îl placă şî ţâiecând odată o să-l viedzî.

Acuma îi dus în armată,după un an îi la urlăuo să-l ciem la noi la prânzî,ca să-l viedzî cum arată.

O triecut poace o lună,cărţî să duc, alcilie vin -bătrâna răbdarie n-arieşî să ghingi şie o să spună.

- Ascultă şie vriau, niepoată,scrie-i tu în carcie clarsă-ţî trimită un molărainuma să fie – natural.

O primit cătana carciaşî la prieceni s-o lăbdatcum i-o scris fata d-acasăşî-l vria – fotografiat.

201

Priecenii dă fielu lorl-or bătut la cap, săracu,că fata ar vria să-l vadăcum arată când îi gol.

S-o dus fata jioi la poştă(că tot jioia primia carcie)ş-o primit şie o şierutmolărit cum s-o născut!

O luat foarfişilie-ndatăl-o tăiat prăstă mijlocşî tot o pus în poşetăcu scrisoaria la un loc.

Bătrâna dân uşă-ntrabă:- Fată, astădzî, carcie ai?- Da, bunico, m-o trimiesCarcie, dar şî molărai.

O pus poşeta pră pat şî s-o dus să să dăzbrăşie,dar bunica n-o-aşceptatsă-i dia molărai dân carcie.

Nu ş-o pus nişi ochielario vrut molărit să-l vadă,dar o luat parcia dă jiosşî nu io vinit să criadă.

- l-aş cunoaşce dân dăparcie,că-i plaşie să să poarciecu barbă, ca uica luişî cravata... la o parcie.

202

ION NIȚĂ SECOȘAN(1�00 - 1�3�)

Frunză verde leoșteanCheamă-l Niță SecoșanFrunză verde de cicoareNăscut în Toracul Mare

Așa se prezenta poetul în grai bănățean Ion Niță Secoșan, născut la 16 septembrie 1900 la Toracu Mare. Școala primară (6 clase) și-a făcut-o în satul natal. Situația materială și mai ales cea politică din țară (Primul război Mondial) nu-i permite să-și continue școlarizarea. Abia în anul 1926, la vârsta de 27 de ani, se înscrie la liceul „Coriolan Brediceanu” din lugoj, isprăvind astfel cursul inferior în anul 1929. Încă pe atunci se face

cunoscută creația sa literară, Ion Niță Secoșan fiind trecut alături de Victor Vlad Delamarina, Gheorghe Gârda, Tata Oancea etc. Chiar și într-o antologie de versuri în grai bănățean. Este vorba de „Ano , Ano, logojano” (selecție, prezentări și introducere de Gabriel Țepelea) care a apărut la Editura „Facla” din Timișoara. Din numeroasele sale creații literare amintim doar pe cele tipărite la Editura „Cartea românească” din Timișoara. Anume: Divorțul, Căsnicie comedie, Ghiță Păcurarul, Țiganul la telefon, Ion Ordonanță, Nu-i cum se socotește omul, În sat la noi și Cătana. Mai toate acestea erau puse în scenă de amatorii din Torac dar și din alte sate, imediat după apariție, altele și în zilele noastre pentru „Zilele de teatru ale românilor din Voivodina”...

Ion Niță Secoșan este prezent cu versurile, articolele și lucrările sale umoristice în paginile ziarului „Nădejdea”. Publică și poezii lirice, note de drum, și versuri satirice sub pseudonimul Ginu Papălapce, precum și comentarii și scrisori deschise, sub alte pseudonime, toate, însă, scrise în dialect bănățean, biciuind unele neajunsuri ale vremii

203

sale. Amintim câteva din acestea, publicate în „Nădejdea”, mai ales că nu întotdeauna putem ști despre cine era vorba, îndeosebi atunci când purta polemică cu alți umoriști corespondenți ai „Nădejdei”, printre care și cu consăteanul său Vichentie Avram - Folomoc: - „Ca nuca-n păreche” în 1928; „Moș Andri la mozi”, „lumie pră dos”, în 1929, „Baie de soare”, „Așa-i zăconu”, „Tăstămientu lu moș Gică”, „Moș Achim Filăru”, „Fără glumă”, „Nică Pleșu”, „Boancă la pătică”, „Pătru Plașintă la scălz”, „Șie să fie” și „Ion lu’ Zdreanță”, publicate în anul 1930, an în care Ion Niță Secoșan a avut, de fapt, cea mai bogată activitate gazetărească. urmează apoi anul 1932 când publică (tot în „Nădejdea”) „În șiudă”, „una d-a noașce”, „Năroc a vost”... și „Mis bănățean” și în 1936 când publică „Nunta la Viena” și „Visul”. Interesant este de amintit că, în toți acești ani, publică o singură poezie scrisă în limba literară. Este vorba de „Amurg” în anul 1929.

În urma lui Ion Niță Secoșan au rămas foarte multe lucrări în manuscris. Din păcate unele dintre ele, cu tematică politică, au fost distruse în anul 1944 - după cum afirma fiul său rancu Secoșan - Dobromir.

Amintim aici că 10 piese de teatru s-au păstrat în manuscris: „Ioșca vinde iapa”, „Biletul”, „Truță regrut”, „Făcăleț Gălușcă”, „Doi mincinoși și „lumea de azi”, scenete comice, apoi „lucia” – piesă în 3 acte, „Boala bunicii”, piesă pentru copii într-un act, „luța-n București”, monolog comic, precum și o piesă tragic - comică neterminată, intitulată „lumea mea”.

Au mai rămas și câteva caiete în manuscris. Între ele se află două caiete de poezie satirică în grai bănățean, care are și un glosar cu cuvintele folosite la Toracul Mare (localisme), apoi un caiet de epigrame și aforisme și unul cu bancuri autentice din Banat, care începe cu versurile:

„De la mine fabricate,Din tot locul adunate,De la toți și de la toateȘi iarăși tuturor date”

În poeziile sale satirice, Ion Niță Secoșan are în vedere oamenii și întâmplările din sat. Astfel avem și personaje precum Boancă, un om foarte glumeț și descurcăreț care făcea chiar și pe „finienț” (poliția financiară de atunci) de râs. Apoi „Susi” - nemțoaica care nu vorbește

204

bine românește, astfel făcând mereu aluzii la unele cuvinte și întâmplări. Țiganul care pălăvrăgește într-o limbă necunoscută nouă, dar se pare, bine cunoscută de poet, apoi neamțul, maghiarul, sârbul... fiecare fiind descris în felul cum îl vedea și cunoștea Ion Niță Secoșan, trăind cu ei în vecini, așa cum se trăise de veacuri în Banat. Temele din poeziile sale satirice și din anecdote sau bancuri am putea zice că sunt foarte apropiate și de vremurile de azi, prezentând oameni zgârciți, răufăcători, materialiști etc.

„Șoage vremuri îs la noi,Nu să-nțăleg doi cu doi !”

Ion Niţă Secoșan trece în lumea umbrelor la 7 august 1939, la vârsta deplinei tinereți.

boancă la Pătica

„Bun dă gură, om șuchiatGlumie ca la Boancă ?...N-ai găsât cât ai umblat.

Șî d-ai vrut să-l păcălieșci - Să viedz făcătură Păcălitu iar tu ieșci !

Într-o dzî șie-i cădzu’n gând:Păticarului să-i facăPoznă... șci colea „dă rând”.

Cât ai dzîșie unu-doi,Boancă tună’n luntru,S’uită-n dreapta...înapoi-

Caută-n sus, înlături... jios;Păticariu’ ntriabă:- „Ce poftești? mă rog frumos”.

20�

Tăt zgâindu-să pră sus,Boancă-ntruna caută:- „Sie io caut – mă ciem că nu-s.”

- „Sierie ori șie-ai-vria șî-ț scot,Ișie Păticariu,„În pătică iestă tot !”

- „Hai fă binie, dacă poț,Îșie Boanc-a nostru,Dă-m-o grapă d-a cu colț...”

în târg- Bină dzâua, dragă cuscrie,Ș-e măi cauț pî la oraș ?- Mulțam dumitale cuscrie,uice-aduc un grăsunaș.

- Ia fă bine, măi Dumitre,Ș-împrumută-m un sutar,C-am făcut un târg dân vremie,M-am luat doi boi la car.

- Cu tot dragu ț-aș da cuscrie,Da’ nu am la mine-un ban;N-am un ban, să dai cu pușca,N-am dă lulă, dă duan !...

- Ptu...! Da’ dăm o sută cuscrie,Ca să vedz șe boi frumoș- N-am șî crege, n-am la mine- Dar acas ?- Toț sănătoș...!

20�

Fără glumă- Fără glumă, măi veșinie,Nu-i baș bine,Tot napoi îi dăm ca racu,unge-ajungem, șcie dracu !...

Șî ce lasă că nu-i bine,Da-i rușânie,Că ni-s neam dă viță mareCum nu-i altu pră sub soare !...

Tăt îi bine, casa-i casă,Masa-i masăCând ai șinie să-ți ia locu,Ieșci bătut dă tot nărocu !...

Așcia dzâșie lui IliePăntălieÎn coliba dî la vieDau cu flașa dă răchie.

- Dzău pierim ca șî dă șiumăFără glumălumea ca năince vremeDă păcat nu să mai cieme.

- Bine, mă, nu poat’ să fieDă IlieDacă-i vremea păcătoasăȘî muierea îi drăcoasă !...

- Binie dzâși nu-i treabă bunăFără glumăIo nu fac, niși tu, niși satu...Vai dă noi șî... Dă-mpăratu.

20�

IONEL STOIȚ

Născut în Begheiți, azi Torac, în 5 iulie 1952, într-o familie de țărani, școala generală în limba română și-o face în satul său natal, iar Școala medie de tehnică și Școala superioară de tehnică le termină la Zrenianin în anul 1973.

În anul 1979 se angajează la Institutul provin-cial pentru statistică ca șef al Despărțământului de pregătire și introducere a datelor, iar din anul 1990 la Centrul de calculatoare electronice din cadrul Consili-

ului Executiv al Provinciei Autonome Voivodina. Din anul 1994 lucrează la Centrul regional de calculatoare electronice (rIC) - PTT Novi Sad.

Este un zelos activist cultural al românilor din Banatul sârbesc. În anul 1970 este printre inițiatorii revistei locale „lumină torăceană” (au apărut 5 numere). A fost membru în Comitetul de inițiativă al revistei „Tribuna tineretului” și redactor al rubricilor pentru tineret, distractive, satiră și umor. Este printre inițiatorii deschiderii despărțământului în limba română la liceul nr. 3, din Zrenianin (1972 - 73) și promovatorul Primului festival de umor al românilor din Voivodina, Begheiți ‘ 71.

Colaborator al postului de radio Novi Sad - redacția română, cunoscut ascultătorilor prin poeziile satirice în grai bănățean, texte satirico-umoristice în diferite emisiuni, precum: „Panorama culturală”, „Emisiunea pentru sate”, „radiodivertisment” și mai ales „Evantai distractiv” cu care este prezent la toate emisiunile publice prin satele românești din Voivodina și pe care o redactează. Este prezent la toate festivalurile de umor organizate la Torac, uzdin și Seleuș.

Din anul 1992 activează la S.l.A. „Tibiscus” din uzdin, fiind ales și vicepreședinte.

Sprijină organizarea Festivalului internațional de poezie „Drumuri de spice” - unicul de acest gen în Serbia, este redactor șef al revistei de satiră și umor „Scărpinatu”, editată de S.l.A. „Tibiscus” - de asemeni, unica de acest gen din Serbia.

208

A publicat 11 cărți la editura „Tibiscus”din uzdin, printre care două de poezie în grai bănățean „Zâmbiți vă rog” (1992) și „Hai cu mine în coșie” (2002).

Este prezent în mai multe antologii ale poeților români din Voivodina, precum și în „Antologia poeților în grai bănățean”, întocmită de Ștefan Pătruț.

Pita muiată cu miere Lui George Stoiț - New York

Măi țîni mince, vere Ghiță,Când copii micuț eramȘi mergeam la grădinițăCâtă potcă mai fășeam.

Toată zâua-am alergatCât fu ulița dă marePrau-n sus l-am răgicatPână-n șieruri, pân-la soare.Prăuriț șî imăloșNe-ntorșeam târzîu acasăObosâț, da’ bucuroșA noșci viniau dî la cosă.

N-aveau prea mare avere,Doar aveam suflet curat;Îț mai aminceșci tu, vere,Cât dă frumos ne-am jiucat.

Împărțam pita cu miereCa doi fraț agevărațȘî ne-ascungeam în tășiere,Să nu vină ș-aielalț.Atunși când primeam bătaie

20�

Pântru potca șe-am făcut,Ne ascungeam după paieȘî plânjeam că ne-o durut.

Da’ plânsu nost împreunăParc-o fost măi ușuratȘ-atunși iară voie bunăȘ-atunși iară uriedzat.

Prîn năcaz șî sărășieNe-o trecut copilăria,Da’ aveam ș-o bucurie,Ne-o fost dragă jucăria.

Astăz când avem dă toaceȘ-am astrâns puțân avere,Ne lipsășce oțără poacePita muiată cu miere.

Compiutăru’

Dragii mei, vă spun acuma,Cu compiutăru nu-i gluma,Dă când nis pă internetNu-i măi în lume secret.Să mă cregeț șie vă spunCă lucru ăsta nu-i bun !Vă spun și-o pățât Ionuțun vieșin, copil drăguț...

Într-o dzî dă gimineațăPlecă la oraș, la piață,Cu oauă în cotărițăO vinit o găzdăriță

210

Să tocmiră șî le-o datȘâ doamna l-o înșcințatCă-n oraș îi un târg mare Cu-ale măi noi compiutoareDacă-i puni o întrebareNu-ț măi trăbă vrăjâtoare.

Șî s-o dus șî el dăloc,Da’ cum o ajuns la loc,Vădzu pă baba MărieCrușindu-să cum „el” șcieunge șî când s-o născutȘ-aia șie mulț n-or șciutȘie tot o făcut pân satPână nu s-o măritat !

E, ș-atunșia șî IonuțCum o fost – copil prostuțN-o putu dă gură tașiel-o-ntrebat: „Tata șie-m fașie ?”Compiutăru s-o-mfocat,Toț bumbii i-o luminat,Farburili le-o schimbat,Basâmca s-o fi-nărvat,Or poace s-o concentratSă dea răspuns la-ntrebare,Că nu șcie fiecareCare-cum șie gânduri are,Nu-i tot natu vrăjâtoareȘî io dzâs: „Mă, tata teuPringe pieșce la Bigheu”.

- „Hahaha ! Că n-ai ghișitCă tata meu o murit,O trecut acum un anO șcie-orșie săcean !”

211

- „Asta o crezi dumneata,Că nu-l cunoșteai pe tata,N-ai fost bine informatCă alu măta bărbatĂla-i mort, ăla-o muritAșa cum ai auzit,Dar taică-tu, ți-o spun eu,Pringe peșce la Bigheu”.

Șie să vă spun, n-are rost,Bietu Ionuț, copil prost,Șinie dracu l-o mânat,D-așa șieva o-ntrebatȘî sie-ș pringe mincea luiCu mincea compiuterului.

Criza

uica Pătru lu Smântână,Măi bine d-o săptămână,rău la nervi îi atăcatCă nu are concentratPorcii ca să îi rănească,Persa lui să-nebuneascăDi șie șăge tot în pat - „Când îi omu tulburatĂla al din cănțălareSă dușie la bolovanie,la băi șî l-aer curat,Tu nu mă laș niși în pat !” - Dzâșie Pătru năcăjât- „Audz Pietre, n-ai prostâtSă-ț iei șî tu bolovanie,Că-ț creapă marva dă foamie.

212

Nu cie fă dă vai ș-amar,Aer curat ai p-otarHaida șî cie scoăl-odat,Că acușa iau o boatăȘî ț-oi da io bolovanie,Șie tu credz îță trăbă carnie ?”uica Pătru în izmenieSă scoală pân sobă, jiemie,Suduie șî păorituFăbrica șî concientratuȘî porșii când i-o-nvățatCa să mânșie concientrat,Suduie criza șî naturaStrigă Piersa: „Să-ț țâni gura,Șie-m atâta bleoceșci,Să cie duși să urluieșciȘî să dai la porși pisat,Da’ să-i iei un pic la sfatȘî porșii trăbă să-nțăleagăCă-i criză în lumea-ntreagă !”

dătorie

Astăz iar am primit carceDă la mama dă dăparceȘî cu slovili micuțăÎmi scrie a mea măicuțăCă toace mult s-or scumpitNu-s mai bani dă cheltuit.O vint cecu dă porție,Tata țânie o beție,Suduie pă toț la rand,Ei îi frică că-l inchid,Că prea mulce bleoceșce,

213

Dătoria nu-ș plăceșce.Mama scrie să fac cum pot,Să trimit plata cu totDătoria să-ș plăcească.D-ar șci ea să sococeascăCât ni plata, cât ni traiu,Ar vigia atunși șie-i baiu.Asta, vedzi, tata o șcie,D-aia țânie o bețieȘî tot scrie, sococieșceDar nimica nu plăcieșceȘî când o fost întrebatDîșie s-o îndatorat,O zis cu fruncea-nneguratăCă șî țara-i îndatorată.

doboșarul

Nu-ș la voi măi bacie duba,uită la noi care-i hiba –O bătut duba în satCă prețu s-o răgicatla cucuruzu în boambă.O ieșât lumea la dubă,Că abia or apucatl-or bătut, l-or liferatNuma când fu la socoatăNu iasă binie la platăSpun că prețu-i năschimbat.lumea rău s-o conturbatȘî s-o răgicat tot satuSă vadă care-i vinovatu.S-o expus, s-o explicatCă prețu nu s-o schimbat,

214

Deci lumea-i dusă-n eroare.un lucru îi dă mirareȘinie o putut s-o ducă,Șinie oare-o dat poruncăCa să bată duba-n sat,Oare șine-i vinovat ?Să sculase directoruAlb la față ca șî varu-„Tovarăș, dacă-analizămAgevăru să-l aflăm,Eu dân câce-s informat,Prețu nu s-o majoratȘî să nu măi explicămVinovatul să-l aflăm.Cel ce v-o mințât pă voiÎi p-aișia pântră noi”.-„Șine-i – întrebară toț,Să-l vigem șî noi pă hoț !”-”Ăla care v-o-nformatĂla trăbă-i vinovat !”-„Va să zică DOBOȘArul !”Cu gura căscată poporulNu șcia ce să măi creadă,Situația-i cam șoadăIacă la noi asta-i hiba –Dar la voi măi bacie duba ?

modă șoadă

Iacă am primit o carceDî la Stacili Inice,Dî la Ventilă șî Părăschie,Că-s duș acolo pă gostie.Sî-n carce Ventilă-m scrie

21�

C-acolo nu beau răchie,Că o bagă-n limuzinăSă ardă-n loc de benzină.Așa-i moda l-AmericaDa’ pă mine m-o luat frica –Când vine Ventilă-năpoiȘ-aduce moda șî la noirăchie-n autori să băgăm,Noi atuncea ce mai bem ?În față la restauranie,O să se pună cazanieCa să toarnie-n limuzinărăchie-n loc de benzină.Așa că n-o mai fi hanuVestitului Moldovanu,Ci o să fie căzanuOri pumpa lu Moldovanu.Să vezi atunci trai șî viață,Când ce scoli dă gimineață,Puni țava la rezervoarȘî nu-ț mai trăbă păhar.Dăloc tot îi măi frumos,N-o măi fi șofer nervosE, acuma-i problem marela cei ce merg pă picioare,Că ei nu au rezervoar,Daia trăbă-n buzunarSă poarte o țavă lungă,Pân-la rezervoar s-ajungă.Acuma eu nu știu cumMerg limuzinili pă drum,Dacă s-or fi răchiatȘî le-o lua v-un sughițat,Să vezi atunci veseliePă drumuri ce-o să măi fie.Autorili când să-mbată

21�

Cu șoferii laolaltă,Șoadă moda l-America,Da’ pă mine m-o luat frica.

socoata lu uica ion și uina Cata

uica Ion cu uina CataS-or pus să facă socoataSă vindă cucuruz în boambă,Că-i vinit șî-i bună treabă.După cum or calculat,După prețu pus dă stat,Ar fi mult dă căpătat.Iasă greu la liferat,Că nu-i baș așa uscat.Prețu-i mare șî-i fixat.Tare mult s-au bucurat.După ce l-or liferatȘî socoat-or căpătat,uica Ion s-o învolbat,la uina Cata s-o țăpatS-o sugrume nu mai altaCă ea o smincit socoata.uina Cata tulburatăNu să lasă vinovată,O luat foaia șî ciceșceȘî pădănou sococeșceCu prețu ce-o fost fixat,Așa cum s-o informatȘî după ce-o fost gatal-uica Ion i-o dat socoata.- „Na, vezi că io n-am smincit,Acuma ieșci lămurit?”- „Dă lămurit mi-s lămurit,

21�

Numa de ce nu-i venitAșa cum am sococit,Că iasă bine la socoată,Dar nu iasă bine la plată.ungeva ne-am încurcat...” - Zice uica Ion întristat.Cum i-o fost treba cam șoadă,Pădănou s-o dus să vadăSocoata dî la liferat.Tovarășî i-or explicat: - „Asta-i cât ai liferatCu proțăntu al uscat;Ăsta-i prețu al fixatȘî proțăntu ce-o picat;Asta îi pântru uscatCu proțăntu năfixat;Asta ai tu dă plăcitCu proțăntu al mărit;Așcea-s cheltuielileCu toace proțăncile;Asta jos ai dă primitCu prețu al morșelit,Care, dă fapt, îi smincit,Că-i alt preț la sococit,Care nu l-am stabilit,Așadar, ieșci lămurit ?...”uica Ion tot zăbunitCătră casă o pornitȘ-o țânut un bombănit,Tot în proțănt o vorbitȘî iaca, d-o săptămână,Cata îl dușie dă mână,Dî la un doctor la altuDă să miră întreg satu,C-atâta l-or vizitatDar boala nu i-or aflat.

218

Firu dă tălifon

Mult mă-ntreb șî mult mă mirCă-i mare lucru un fir !Că iacă unu s-o băgatȘî-m țâne firu-ocupat,Nu poace nime să-l scoată,Că-i linia încărcatăȘî firu meu îi legat Păstă firu alălalt,Cu firu a lu vecinu,Care-i p-un fir cu căminu,Pă o linie dublată –Numa la fir nu la plată.Acuma, dă-l suni pă vecinuȚî să anunță căminu,Tot așa șî vice-nvers,Că al cu firu când o mers,Atuncea când le-o băgat,Cum o mers s-o-mpiegicatȘ-atuncea când o picat Firili le-o îmbinatȘî-mbinace le-o-ngropat,D-aia sună ocupat.Da’ să dăzbină, câceodată,Când ploaie șî-i groapa udatăE, dar, dacă-i șî imală,Atunci îi bai în centrală,Că-i prea jingășă, curată,Nu se lasă imălată.

Șî îi săre șî sub nas,Când îi vreunu tare-n glas.Dăloc să descopciadză,

21�

Atunci pun-ce șî urează.urezi cât ce țâne gura,Până capeți legăturaCu centrala-automatăCare-i tare încărcată.Stau la tălifon șî mă mirCum nu mă pot băga pă fir.Șî mă pun pă suduiceP-ăi cu firili-ncâlșiceȘî liniili ocupaceȘî numerili dublaceȘî centrala automată.Șî le sudui mreja toată.Stau cu tălifonu-n mâni,Până mă umflu la vâni,Nu iau apă, niși mâncare,Niși nu ies zâua la soare,Stau tot lângă aparat,Ascult cum sună: ocupat !

220

MARIANA STRATULAT

Cum o vrut moş Pătru s-o otrăvească pră baba Floaria?!

- Dacă mă-ntrebaţ, vă spun: Mă nărăvisăm dă tot!Nu-s om rău, nişi chiar nebun,Dar cu ia, dzău, nu măi pot.

Noi doi, pră scena vieţii,Dămult jiucăm “Năpasta”şî nimic iei nu-i convinieD-aia am hotărât să-m otrăvăsc nivastaPână când să-ş bată, urâta, jioc dă minie?!

Mă gângii, dân zori şi până sară,Cu capu lipit dă părieceş-apoi furai dân giantă,Dâla strănipoată, două eprubece.(Strănipoata mia Măria,şie studiadză chimia, la românia,Dă tri ani pră clasa întâia)Pră o eprubetă scria N-A-T-r-I-u,Pră alta scria C-l-O-r.le amiestăcai atent,Baş ca la T-E-l-E-V-Z-O-r.Îi turnai în dzamă şi în băuturăI-am pus câta pră pită,şî câta pră fripură.Dar, tot o rămas Floaria vie,Fir-ar a dracului să fie,Că prân reacţia dântră

221

Natriu şi clor, să primeşce“Sarea de bucătărie”!

Iaca, aşa scrie-n carce.şî mă nărăvisăm foarce,Floaria trecu pră lângă moarce.

morala în iubiremoş Pătru iubi pră furiş…Dzî dă vară-i… Dzî fierbince,Mulce măi îmi triec prân mince.Ochii ei verdzi şî chipul blând.şuviţăli blonge, prân vânt fluturând.

IA şî IEl – glumind şî râdzând…IEu şî IA – în vis şî în gând!

O, soarce nămiloasă, inimă nebună,Dă şe nu pucem să fim împreună?Dă şe iubăsc şe nu-mi aparţinieşî nu măi am speranţă în dzâuă dă măinie?

IA şî IEl – şe frumos vis…IEu şî IA – strict interzis!

Să trăiesc doar pântr-o clipă,S-o privăsc dân dăpărtarie,Să fiu mulţumit c-un zâmbet,Pră furiş, c-o sărutarie,S-o strâng în braţă o clipăşî s-o văd pană disparie…

şî-nsfârşit, MOrAlA îş dă tributul:şelui şe iubeşce pră furişI să dă doar doaga dă butoiDa nu şî conţinutu!

222

TODOR ŢĂRAN – DECICO

Pliecarea mia

Drajii miei săceni,draji uzdânienişî mândri bănăţăni,aşa o fost pliecarea miaîn niagra străinătacia gria.În anul o mie nouăsucie şazdzăşi şî şasăam pliecat dâla a noastră casă.Afară vântul băciaşî ploaia nu măi stăcia.În Italia ni-am oprit,o nouă viaţă am pornit.Pru’ngie-am putut am lucratşî banii i-am adunatşî iar la drum am pornit.Pră apa marie am plucit,În Canada ne-am oprit,Culcuş nou ne-am construit.Tot umblam în lung şî-n latşî lucru mult am căutat.Măi pă urmă am aflat.Doi puişori ne-or bucuratşî chin mare am avutPână mari nu i-am crescut.Acum am îmbătrânitViaţa dă toţ m-o răznit;Am rămas sângur năcăjât,Ca mielu al părăsât.

223

IOAN ALIN ȚEPEȘ

S-a născut la 18 decembrie 1985 în reșița, județul Caraș-Severin.

A trăit la uzdin ( Jugoslavia), unde a terminat școala elementară.

Este debutant în poezia în grai bănățean, fiind cel mai nou membru al Cenaclului de creație în grai bănățean „Cea Ventilă”.

A studiat la Timișoara, iar actualmente s-a stabilit în Constanța.

Țâie

Țâie, carie mi-ai dat viața,Țâie, carie ce-ai bucurat,Șî ai triemurat, la capatâiu mieu;Îț închin gândurile,Dragostea și zâmbietul mieu.Țâie, mama mea,Țâie, lumina dân ochi,Țâie, căldura dân sufliet,Că ce iubiesc șî ce admirCa nimenea pră lumie.Tu ieșci izvorul viețî miele,Tu ieșci călăuza visurilor miele,Tu ieșci steaua ocrotitoare a mea,Carie mă cheamă șî mă îngeamnă.Tu ieșci mama mia,Carte mă învațăCe-i omenia, ce-i bucuria.Mamă, tu exișci păntru minie

224

Șî păntru inima mia,Iar cu ochii tăi blânziÎmi dăruieșci, iubirea ta.Cu cât ce priviesc,Cu atât îmi ieșci măi dragă.Ce iubiesc, mama mia!

dor dă fată

Amierică, Amierică,M-ai lăsat tu, năcăjâtă,C-ai luat-o d-ici, dăparceȘî nu ne-a trimies nici carce.

Căci dă străini ia a fost luată,la o casă mai bogată.

Nu ne-a dat o mângâierie,Nici o poză, o vigierie,Că ai dus-o tu, dăparceCa să-ș faca șî ia parce,

O parce dacă ș-a făcut,Ea ne-a zuitat dămult.A zuitat ca ni-s aiciȘî dă mult n-o măi vinit.

Am lăsat-o să să ducă,C-am criezut că o să vină,Dar să viege c-a zuitatDă uzdâni șî dă Banat.

A zuitat dă casa iei,Ba șî dă părințî iei.A zuitat ca are-o mamă,O mătușă șî o babă.

22�

după ani dă-nstrăinat

După ani dă-nstrăinat,M-am întors în al mieu sat;lăcrimilie m-o împlutCând văd unge m-am născut.

ulițâlii birtuice,Acuma îs părăsâce.Pomii toț îs înfloriți,Iar oamenii îmbătrâniți.

Școala unge-am învățatAcuma ia n-are niși gard.Bisărica argincie,Duminica îi pustâie.

M-am întors târdzâu în sat,Pră moșu nu l-am aflat,Iară baba-i cărunțâtă,Dă ani mulț îmbătrânită.

Mi-i dor dă copii dă toț,Ce viniau în sărbători;Dă toace și-o fost, mi-i dorȘî dă marva dân obor.

22�

IOȚA VINCA

Născut la uzdin în anul 1935. Angajat la Poșta din satul natal. În prezent, pensionar. Împreună cu Todor Crețu Toșa a scris două piese de teatru „Ventilă în haină nouă” și „Omul din casa pustie” (în colaborare)

Colaborează, ani în șir, cu texte umoristice, epigrame și aforisme, în emisiunile de satiră și umor ale Postului de radio Novi Sad și în paginile de umor ale revistei „Tibiscus” din uzdin.

A publicat la: „Graiu bănățanului” și „Scărpinatu”.la editura „Tibiscus”, în anul 1999, a publicat (împreună cu

regretatul T. Crețu) piesa în grai „Omul din casa pustie”.Este un actor de neîntrecut al teatrului românilor din Voivodina.

Premii însemnate la emulații teatrale și festivale umoristice.În anul 2007 a fost, împreună cu Arcadie Chirșbaum, laureatul

Festivalului în grai bănățean „T. Crețu Toșa – P. Dimcea” de la uzdin.

Cronicus... Călcânicus

Mi s-o becejât veșina,Are foc mare-n călcâni,Îmblă și să șpățăreșceCălcânii șî-i lecuieșce !

Să-ncinje d-asupra dă bârcovienePigluită, pepcenată,Pân la coace sufulcată,la șiupag, cam... dăzbumbată.Dân zori vizitadză tăț veșinii

22�

Să-șî lecuiască... călcânii !Soacră-sa moartă dă frică,Baș alaltăieri m-o spus:- M-am lăsat dragă veșine, dă călcâniNuma să nu-i suie focu-n sus !Dzâc: - Da ia șeva medățână ?- Dar cum nu, d-o săptămână’Că o învățat-o tantiSă poarce cecșăle la brâuD-ale cu biotici... anti

Am fost șî la șpețialist,Dar nimica nu ne-o spusNuma-n rățăpt văd că scrie:Cronicus... călcânicus !Dzâc: Focu-i dâ la bătătură,d-aia trăbă împlătură,N-are nici un șiribișiBiata soacră, șică:- Niși !

Dar asta-i, dzâc,- PrăpăgităCe ascultă, ce ajută ?- Dar cum nu, Doamne Fereșce,Când mă pepcen...Numa ia mă dăscâlșieșceȘî frământă, șiupileșce,Șe să-ți spun -Ca soacră mă prețuieșce.

Când ia frământă tăițăiiașa dă fain să zdrumicăpoț sa jori sută la sutăcă-s dâ la vro... „Maghi” zupă.Ieri am dzâs – Să aducă un cățăl,

228

să aiesc câta friptura.Moment s-o dus,Fără vorbă, fără smintășî s-o chinuit cu Bobi,dar n-o răușât să-l prindă.

Atunci îmi dădui io sama,Dișe-i soacra năcăjâtăȘî să vaită prân veșiniSminta la nora-i măi susNu s-oprit numa-n călcâni.

La noi

Nu-i lumină,Nu-i fănină,Nu-i unsoare;Doar democrăție mare.

Dă alilalce dă toacela nimic nu dușem doru,Numa una ni-e lipsășceAia - șe-ar dori poporul.

mu - mu

Grupa mia nu-i roc grupă,Grupa mia nu-i pop grupă,Îi săcească, păuriască !

Grupa mia nu țâpăGrupa nu urlă,A mia numa rumăgă !

22�

Grupa mia nu mioanie,Grupa mia nu schioanieA mia numa râșchie !

Grupa mia nu-i știmuită,Grupa mea nu-i acordatăA mia-i numa țăsălată !

Șicma cuscrei

un cuscru,vădzu la o cuscră aluiun model dă șicmă noauă.Șî cum îi un pasionatdă folclor șî artizanatșicma cuscrei l-o-ncântat !

O vădzut-o astă toamnăpră când vântu o aburat...Slăbișiunia vântuluisuflă,șî ungie nu-i dă nasul lui.

Dar mulțămită vântului,c-o suflat la gândul lui,Cuscru, așa c-am pasionat,dă cuscra rămasă îngândurat.

Trecură dzălie, săptămâni,triecură șî câciva luni, dar lui dân gând nu-i mai ieșașicma vădzută la cuscra.Mai vădzu iei pră manechiniela ducianuri, prân vitrine

230

altă șicmă, dă duzină,dar nu dă calitacie bună.la cuscra-i... lucru dă mânășî parcă pră manechinieniși nu stă așa dă binie...

I-o plăcut așa dă multCând i-o arătat-o vântu’ș-o vădzut-o așa dă fulgercum să dzâșie la expres.Dar dac-o vigia măi ghies,Cum s-o împăca cu gându’ ?!

Că șî gându-i ca șî vântu’: șuieră șî viscolieșcie,vântu stă - gându’ s-oprieșcie.Iar gându’ cuscruluis-o oprit la cuscra lui.

Dântr-odată găsî salvaria:eterna dzî – aniversarea !Când ș-ai dă pră urmă mușchetarifac daruri la soții.Și-ar fi să să alăturie șî ielșî ca șoț șî ca fidel ?la nievastă șieva – trainicsă rămână dă păstrat.un model, ca ș-alu’ cuscra – dă mână, artizanat.Problema-i modelu’:să ghingi cuscru’, fidelu’Să dzâcă, cum l-ai vădzutcând să poartă dădăsupt !Dar cum gândul, dușie omu’,dân dorință la-ndrăznială,pliecă șî cuscru la cuscrașicma dă model s-o șiară.

231

Șî tăt vorbind, tăt acolind,șî punând vina pră vânt,îș dăscărcă sufliețălușierând dă la cuscră modelu

Gândzălată la mândriec-arie modele frumoasădă mânuța iei lucracecu migală… migăloasă.

- Tu ai vădzut, cuscrie, modelu’dzâsă cuscra a isteață,ș-ei mierg ochii tăt pră față- Dar am unu șî măi frumosîi un pic măi complicatcă mierg ochiidoi pră față, doi pră dos.

- Să-l văd cuscră,dzâsă cuscru’pr-al cu ochii dă pră dosmăcar că-i măi complicat,dacă dzâși că-i măi frumos.

Șî tăt dându-i îndrumăricum mierg ochii-n sus șî-n joscând pră față, când pră doscând iei unu, când lașî doi,când îi strânji pră amândoi,după jiejit cum să dai,cum lași ochiu, cum îl iai.Prinsă un pic theoretic,dar în dzâua aniversăriisă dovigi șî practic.

232

Cuscru nostru al fideli-o adus nevestii-n darșî pră cuscra ca model.

Vedz cum altădată vântu’,intensificând suflatu,fașie cât-o-ncurcătură,răspângind artizanatu.

Cântaria mândrii

Dă când tăcie s-or scumpitMândra nu s-o năcăjât,Că ieșim șcie tăt satu’,Că ia o scumpit țucatu’…

Io am fost tarie răvoltat,M-am sculat ș-am discutat,Ș-am strâgat la adunarieC-o scumpit făr-d-aprobarie !

În concluzie am adusCă scumpitu’ dă măi susSă intrie-n stabilizarieS-o țuc după răzolvarie.

Clocitul vorbei

Dintre frunțile-ncrețitece cloceau vorbe în dosprin cuiburile de ședințenumai tu vorba n-ai scos

233

Nu cloceai cum cloceau alțiidupă lege polojâți;tu te sperlecai ciocnindoule pe la - bănuți !

Vremurile s-or schimbat;se clocește-n modă nouăcuiburi vechi, aceleași cloțezac acum pe alte ouă.

Degeaba tu cloncăneștidacă nu stai polojâtpe un cuib de modă nouăiar clocești un ou - clocit.

La târg

Miercurea îi târg la noiși găsășci la târg dă toacedî la ou - până la boi.Vin săcenii cu duiumuși din alce sace vinunii vin cu noapcea-n capnu să scoală toțî o-formăalțî vin măi amânatVin purceii în lăgițăși vițăii-n pricolițănuma lumea pră picioarăstrigă, givăneșce, zbiară. - Ioane, așceaptă, merg șî io – strâgăuna pră bărbat - Afle-l boala, iel s-o dus,pră mine nu m-o așceptat !- Miața bună ! d’zice unu,

234

Hai la târg să măi vigem - Ce să merg că n-am crițari ! - Haida să măi căscăm gura,poace vine șî-al cu băutura.

roba toată, dăzgolităstă pră tezgă șî așceaptăca să fie întrăbată,pipăită, cântărită.După tezghe-s vânzătorii,lumea tătă pră mijloc,unii-n sus și alțî-n jostrec „cumpărătorii”.unii întrabă: „cum îi ou ?”alțî: „cum îi pășcănatu ?”cum îi varza, ceapa, aiucât îi litra dă păsulă ? - Patrud’zăci și cinci îi șoalaDoamne baceo, așa-i dă scumpă ! - Îi, că-i da bobolocată,când o fierbi, sare-n figeudă zgândără șî oala. - Io aș fi vrut da dă să suieDoica mea - asta-i baș d-aiaîi ca putăru la miezfierbe iuce ca ludaia.

- Să nu fie d-a bătrână,că m-ai măi vindut odatădă m-o fiert o săptămână ?- Asta nu-i ! Pră postaica ei mă jurdă nu fierbe măi ușor.

Măi încolo cătră capătjâvini albe și pistrițăstau legace dă picioară

23�

câtă două-n cotărâță.

unu cu-n gânsac subsoarăvrea să-l vindă dă plămadăîi cu moț șî-i însemnatși vestit la scos în sat !

Prîntră ciurci, d’zice una cătră unu: - Nu-ți cumpiri o ciurcă noauă ?Nu ! M-ar scoace ochii a vecheși dac’ași avea măi unami i-ar scoace în păreche !

Și la capăt îs purceiicăprile, vițăii, mieii.unii zbiară, alțî behăie ușorFiecare fac reclamă-n limba lor.

Toți întrabă - toți pilaricei mai mulți - fără crițari.

Parlamentul lu’ ventilă

Iaca, noi vecinătateane-am făcut un parlament,ca să ne-aducă progresși cât măi mult interes.

II

După ce-am gătat la marvă,ne-am astrâns toți la givanși fiecare cu gurași-a depus candidatura.

23�

III

Dacă-i liber - liber fie.

Ești dători să te propunidacă nimeni nu te vreaTreaba lor. De te vreaabia atunci e - treaba ta.

Am tras câte-o-nghițăturămuierile protestară,dar le-am spus: „Tăceți din gură !”

- Asta nu-i propagandă,e băutură !Și am drept la-nghițătură.Dacă-i liber - liber fie !

- Hai să formăm parlamentu,zise daica Simioana.Ea e câta liberalădă mulți ani – văduvoane. - Iaca, eu mi-s candidat,macar numa cu-n mandat.Am trecut-o la votareoamenii or aprobat-o,muierile or replicat-oEu am constatat:Dacă-i liber - liber fie !

Siminica și Gheorghinadouă vecine de noudupă ce s-or pudăritor venit să ne ivascăar vrea și ele - partid.

23�

- Noi, ni-s cinere, zise unade niște ani măritatedar putem fi democrate ?Și dacă ni-s democratedar din drepturi,ne măi luațiori ne măi dați ? - Tovarășilor domnistați câta, ziseipână parlamentul nu-l formămnici nu luăm, dar nici nu dămdupă aia - măi vigem.rădicalu’ de moș Paule-ar lua în opozițiedacă nu câștigă else gândește la - coaliție.Ceru vorba baba lui: - Tune-o mie în tin’să tunete propuni și tu la lume ce făgădui la cetățean ?ce program ai ? - Cruțifix, zice moș Paucu un accent ca la Apuseu vă duc în Europa;de nu mă votați pe mine,Va-ți dus !Maistor Ghiță,singurul dintre vecinice rămase soțialist,s-o sculats-o propusși s-o - reținut !

- Aah, căscă moș Solomon,- Haideți oameni că înseară, să votămcandidații îi avem

238

ce mai așteptăm ?- Stai câta, moș Solomoane,dar la troacă cin’să fie ? - Ne trăbă o comisie !Na, abia or aprobatcomisia s-o formattrocile s-or ștambilat -ș-am votat.

rezultatul nu se știe,parlamentul nu-i formatdin sparce că o înghețatși noi nu ne-am adunat.Când aflu vă dau un comunicat,că dacă-iliber, liber fie.

23�

PAU VOINA

La bierturilie dân banat

la bierturili dân BanatDacă-n ielie poposăşcilumie multă dă tot fieluÎn ielie o să întâlnieşci.Oamini buni şî oamini răi,Oamini culţ şî pria dăşciăpţî,Vagabondz şî târgovieţ –Da ce-atrag şî chelnăriţâlie frumoasă,Alia şe cântă pră masă?Ielie poartă sucna scurtă,Da cu ochii cie măsoarăşî prântru asta, drajii mei,Mulţ or rămas cu pungă goală.Iar dă nu ieşci linişcitş-al cu coarnie cie îngeamnăla chelnăriţă să puni mâna sub sucnă,răsplăcirea, drajii miei,Îi o răfuială bună,Prântru toţ care vor la chelneriţăSub sucnă mâna să o pună.Ei, d-am şciut io aşcia toacie,Însă ăla nu mă lasă’n paşie.Cu bani buni, vinind spră casă,Că am fost şî io la târg,Nu şciu cum s-o întâmplatCa s-ajung şî io la biertşî cu cântăriaţa toţî banii am piert

240

Am păţât şî io ca ursuCând s-o dus la pescuit –Io făr bani, iăl fără coadă;Amândoi am lăcomitIăl la pieşcie, io la aia;Tărie rău ni-am păcălit...

241

GLOSAR

a

a ai, vb. = a pune usturoi în mâncareamânat, adv. = întârziatambari, s.n. = hambaramvlie s.f. = curtea aşiera, vb. = a aşteptaa astruca, vb. = a acoperiastupuş, s.n. = capacarie, s.f. = terenul gospodăriei unde se păstrează furajelearmiţâie = taxăa artui, vb. = a pune ceva la locul săuarvăluc (alvăluc) s.n. = aldămaşautori, s.n., pl. = automobile

b

babie, s.f. = bunicăbădanie, s.f. = vas mare de lemnbăbăluc, adv. = din vechime, din bătrânibărcoviene, s.f. = partea piciorului de deasupra genunchiuluibagsamă, adv. = probabilbaş, adv. = chiarbasâncă, adv. = de bună seamăbăşcăsât, adv. = separata bâzgoi, vb. = a te holbabecher, s.m. = om petrecăreţ, persoană care face pozne bieşandră, s.f. = curvăbiţiglă, s.f. = bicicletă

242

bestreagă, s.f. = persoană plecată fără urmă, dispărutăa blescăi, vb. = a vorbi fără rostblotăvit, adj. = tâmpita bolgi, vb. = a îmboldiboambă, s.f. = boabă de porumbboldănios, adj. = cu ochii holbaţiboldănar, s.m. = persoană care se holbează în prostiebolund, s.m. = nebunbobolocată, adj. = cu boabe mari (fasoale)a bombăci, vb. = a mugi (cornutele); a urla, a striga (oamenii)bord, s.m. = var nestinsa broci, vb. = a ajuta, a colaborabucvar, s.n. = carneţelbugi, s.n. = chiloţi femeieştibuş, s.m. = bucată de brânză

Ccacamâţ, s. m. = secreţie solidificată în nascacia, s.m. = tatăcasap, s.m. = măcelarcaznă, adv. = amendăcălcâni, s.m. = călcâicănun, s.n. = china căpărî, vb. = a da arvună la peţit, logodnăcârpă = basma a se cănta, vb. = a se jeli, a se văita, a se bocicecşă, s.f. = teacăchefelit, adj. = beatcesăla, s.f. = taşcă, servietă, borsetăchinez, s.m. = primarchirchiţoani, s.f. = cârtiţăchită, s.m. = buchet de floria chici, vb. = a se aranja, a se îmbrăca frumoscicurat, adj. = ascuţit, (vârf ascuţit)cinier, s.n. = farfurie

243

a ciscura, vb. = a turna în paharcignă, s.f. = tihnăciligă, s.f. = trăsură mică, trasă de un măgar sau de un calcioc, s.m. = teacă în care se ţine gresia pentru ascuţit coasaciacia, s.m. = neneaciurcă, s.f. = curcăcliet, s.n. = cămară de alimente, într-o parte a casei de locuit;

magazie de alimente într-o construcţie separată a gospodărieicliefnit, adj. = distrusclisturi, s.n. = beţişoare ascuţite, la ambele capete, folosite pentru

un joc de copiicocaia, s.f. = persoană care se agaţă de cinevaa costaria, vb. = a ospătacotarcă, s.f. = pătul pentru porumbcotăriţă, s.f. = coşconţăntrat, s.n. = concentrate, hrană pentru animalecovăşie, s.f. = atelier de fierăriecroafnă s.f. = gogoaşăcrug, s.n. = cercculă, s.f. = turn medievalcupă (de tulei), s. f. = grămadă de tulpini de porumb

ddăbălat, adj. = dezbrăcat, aproape gola dădea, vb. = a se obişnuidăloc, adv. = imediat, îndatădărap (dărab), s.n. = bucatădărânat, adv. = decăzut moraldiedă, s.m. = bunica dooni, vb. = a fumaa drâmbonieli, vb. = a scânci după bomboanedricală, s.f. = saltea ţărănească, umplută cu paie, sau cu pănuşi de

porumbduplat, adj. = dublatduşag, s.n. = dună, plapomă umplută cu pene de gâscă

244

F

farbă, s.f. = vopseafedere, s.f. = piesă din metal elastic, arc, spirală de fierfiacăr, s.n. = caleaşcăfieşcelit, adj. = udfigeu, s.n. = capacflaşă, s.m. = sticlă (de băutură)focar, s.m. = pompierfolmoşită, adj. = făcută ghemotocfondroc, s.n. = aventurăfruştuc, s.n. = micul dejunfurt, adv. = des, tot timpul, repetându-se

g

gaciă, s.f. = izmenegansie, s.f. = o persoană pe care n-o poţi convingegăldău, s.n. = băltuţă, apă puţinăgăitan, s.n. = şiniorgăvăt, s.n. = mulţime de lumegâzdală, s.f. = gâdiliturăghepecuri, s.n. = portbagajeghizări, s.n. = pănuşăgituşată, adv. = împinsă cu cotula givăni, vb. = a sta de vorbăgloată, s.n. = copiii dintr-o familiegoge, pron. = oricare, oricinegoangă, s.f. = insectăgostâie, s.n. = ospeţiea grăjina = a aştepta

H

hop, s.n. = plasă de prins peşte

24�

i

imăloşiune, s.f. = murdărieimâlos, adj. = murdărit de noroi

î

a îmburiţa, vb. = a găuriîmburdat, adj. = răsturnat îmburiţat, s.m. = persoană aplecată de la mijloca împonchişa, vb. = a arăta pe cineva, dând coate unei personae

J

jepos, adj. = des (porumbul în holdă)joavănă, s.f. = fiară sălbatică

L

launloc, adv. = împreunăa lăbda, vb. = a lăudalăbdăreţ, adj. = lăudăroslăptaş, s.m. = lăutarlărmuriţi, adj. = certaţia lifera, vb. = a livralimpaş (lămpaş), s.n. = felinarlulă, s.f. = pipă

mmajă, s.f. = unitate de măsură de 100 kgmarvă, s.f. = vitămârjinar, s.n. = mărginarmânăvrie, s.f. = exerciţiu militar

24�

mârdălită, adj. = murdăritămâscărite, adj. = certatămâlăxat, adj. = fără puterimedâţână, sf. = medicamentmertic, s.n. = unitate de măsură; cu merticu = cu puţinminciş, adv. = mintenaşmincie, s.f. = haină lungă, femeiască, ornamentată, din blană de oaiemorşieluit, adj. = murdăritmozomaină, s.f. = sperietoarea mura (cânepa) = a topi cânepa, în topilă

nnană, s.f. = sora mai marenăcătoarie, adv. = anormalnăimitor, s.m. = ziliernăploscit, adj. = zdrenţuros şi murdarnăsărambe, s.f. = năzbâtiinătăbală, s.f. = mahalagioaicănătrebuit, s.m. = netrebnicnioarcă, s.f. = broască

oobor, s.n. = curteolgile, s.f. = holdeleoliendrie, s.m. = aventurieroltăni, vb. = a altoi, a vaccina, a-i da cuiva injecţieosângit, s.m. = condamnat

P

pătică, s.f. = farmaciepăticar, s.m. = farmacista păcui, vb. = a împacheta

24�

pădănou, adv. = din noupăşcănet, s.m. = pătrunjelpienie, s.f. pl. = floripigluit, adj. = călcat (pentru îmbrăcăminte)pilar, s.m. = neguţătorplacat, s.m. = afişplatcă, adv. = perdantplămadă, s.f. = prăsilăpolojât, s.n. = grămadă de spice, pusă pe legătoare, pentru a fi

strânsă în snoppolojât, adj. = culcata poloji, vb. = a face snopi de grâupomilar, s.m. = ortacpostaică, s.f. = postaiea postăşi, vb. = a scoate bobul din păstaieporopăgit, adj. = reîntors, readus pe calea cea bunăprau, s.n. = prafprăulit, adj. = plin de prafprobie, s.f. = probă

r

rablă, adj. = uzatraf, s.n. = cerc de fier, prins pe conferinţa roţii de lemn a căruţeia rămui, vb. = a râmaa răni, vb. = a curăţa grajdul de gunoirăstaniţă, s.f. = marginea dintre exterior a unui pat aşezat la

pereterăţăpt, s.n. = reţetărigi, adj. = şargi, roşcaţi (pentru cai)

s

săclic, s.n. = sticlă specială pentru băutură, clondirsăcrin, s.n. = sicriu

248

sărsamuri, s.n., pl. = harnaşamentschipită, s.f. = salivăa schipi, vb. = a scuipaschidoală, s.f. = persoană şugubeaţă, care se copilăreşte, cineva

neastâmpăratscrob, s.n. = mâncare fiartă din făină de grâusmintă, s.f. = greşealăa sminti, vb. = a greşisocac, s.n. = uliţăspăşel, s.n. = cămaşă, bluză femeiască din pânză de in, cânepă sau

de bumbac, ornamentată cu motive tradiţionalescucială, s.f. = adăpost, ocrotirespârloşana, s.f. = piele de pe carnea de găinăa săşi, vb. = a-ţi face bunăstare, în mod cinstit, prin muncăstavală, s.f. = odihnă sud, s.n. = vorbire, dezbaterea sumuţa, vb. = a întărâta pe cineva

şşărămpău, s.n. = drum îngust, făgaşşântăr, s.m. = hingherşicmă, s.f. = dantelăşioşiloi, s.n. = ţurţur de gunoi la lâna oilorşiuntăvit, adj. = lovit la picior, rănit, şchiopşiupag, s.n. = cămaşă femeiască tradiţională, din pânză de in,

cânepă, bumbac, ornamentată; ie, bluză şlinguit, adj. = brodatşlogoit, adv. = paralizatşpindat, adj. = alungatşpoieriu, s.n. = cuptor cu plită, în bucătărieştală, s.f. = grajdştambilu, s.n. = ştampilă, sigiliuştrimfi, s.m. pl. = ciorapiştrof, s.n. = pedeapsăa se şupiesci, vb. = a se opinti

24�

t

tălăniţă, s.f. = persoană fără soţ, fără perechea tăbărî, vb. = a obositaşcă, s.f. = geantătezgă, s.f. = tejgheatocălie, s.f. = obiect casnictogerat, adj. = curăţat de crengi uscatetondăraiuri, s.n., pl. = vechituritorină, s.f. = locul unde “zac” oile la amiazătovară, s.f. = povarăa tovărî, vb. = a trage în hama trăcni, vb. = a tresări, din sperieturătrănţăluit, adj. = lucru uzata trifi, vb. = a nimeria trăngozî, vb. = a umbla peste tot, a hoinăritucma, adj. = tocmaitumba, s.f. = bandă, trupăa tuna, vb. = a intra în forţă, a năvăli

ţ

ţaitung, s.m. = ziarţără, adv. = puţina ţâpa, vb. = a aruncaţăripă, s.f. = ţiglăţol (pl. ţoale) = haine, straieţâpligă, s.f. = aşchieţuţlă, s.f. = biberon

u

a ugi, vb. = a uita, a lepădaa ureza, vb. = a chiui, a zbiera, a strigaurdzarie, s.f. = ornament pe ie sau pe poale

2�0

uriedzat, s.n. = chiuitură pe uliţăa urlui, vb. = a măcina porumb pentru porci

v

văduvoană, s.f. = văduvăvănăţauă, s.f. = vânătaieveselie, s.f. = nuntăviectăr, s.m. = impiegatvogiţă, s.f. = apă sfinţită de Boboteazăvoreţ, s.n. = curte; dar, în unele sate, doar locul din jurul cocinei

z

zanc = termen de admiraţie la superlativ, d.e. “zancu ei de lume” = o lume extraordinară

a zăbuni, vb. = a înnebunizăniat, s.n. = meseriea zâctări, vb. = a bate la capzdruncnitură, s.f. = trânteală zgaibă, s.f. = rană prinsă, în faza de vindecarea zgâi, vb. = a se holbaznoabie, s.f. = boacănăa zugoni, vb. = a izgoni, a alungaa zuita, vb. = a uitaa zvârnâi, vb. = a suna (telefonul)zvon, s.n. = clopotzvonuţ, s.n. = clopoţel

2�1

CUPRINS

Cuvânt înainte Semnificaţia unei culegeri de poezie în grai bănăţeana românilor din Voivodina . . . . . . . . . . . . . . . . . . 5

Literatura română în dulcele grai bănăţeanla românii din Banatul sârbesc . . . . . . . . . . . . . . . . . . 9VICHENTIE AVRAM - FOLOMOC (1�00 - 1��3) . . . . . 15

Doamne fereșce . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 17Dacă litera e amanet . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 20Vestea păstorului străin . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 21Ordinea zilei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 22Cântarea ... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 22De la noi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 23Sima Boancă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 24

GEORGE BALOŞ LAVINEL . . . . . . . . . . . . . . . . . 26Tata . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 26Ministru dă agricultură . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 27

PETRONELA BARBU BUSUIOC. . . . . . . . . . . . . . 29Cânt. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 29Căigană ca la târg . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 30Țăranul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 31

VASILE BARBU . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 33lumia asta . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 33Tăt măi mult mă doarie doru . . . . . . . . . . . . . . . 34Viața asta . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 35Aminciri cu platcă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 36Moșî miei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 38Trăbă că…. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 39unge-s ?. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 40Toamna asta. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 41Bădania dă viață m-o artuit . . . . . . . . . . . . . . . . . . 41Păcat . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 42Testament . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 43

PAVEL BĂLAN . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 45Drumurilie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 45

2�2

Drumuri dă spişie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 46Să nu nie zuităm . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 47

ION BERLOVAN. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 49Când ai bani . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 49

NICOLUŢĂ CĂLĂCEAN . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 51Povestea vacii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 51

TODOR CREȚU – TOȘA . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 53Scrisă carcie.... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 55S-o dus Ion prăstă ocean . . . . . . . . . . . . . . . . . . 57

IOVA DALEA (1�33 - 200�) . . . . . . . . . . . . . . . . . . 59la givan. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 59Baba Vărsăvia Motru . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 62

DĂNUȚ DRĂGHICI. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 65Fără triecut . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 65Floaria satului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 66

PAVEL P. FILIP . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 67Vatra noastră torășiană . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 67

SIMION GAȘPĂR . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 69Portu nostru românesc . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 69Gincili. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 71A fătat vaca lu Pătruț . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 73Bunicu’ mieu al bun și blând . . . . . . . . . . . . . . . . . 75

VALERIU GROSU . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 77Graiul mumii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 77Vieșinii miei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 78uzdâniu mieu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 79Tata mieu. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 81Niorcoș . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 83Pescariu șî țânțarii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 85

TEODOR GROZA DELACODRU . . . . . . . . . . . . . 87Nu mă mai chinui, Doamnie . . . . . . . . . . . . . . . . . 87O ajiuns șî popa dascăl . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 88Ca tot natu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 90Ogașu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 91Pușca mia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 93

ADAM IONAȘCU . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 95Tri Doamnie șî toțî trei. . . . . . . . . . . . . . . . . . . 95Tri Doamnie, șî tăț tri... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 96la culies . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 97

2�3

la pășunie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 98Plăcacilie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 99Pățania lu festivalu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 100Povasta consilului. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 101Dudzî dân copilărie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 102la coasă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 104

RADOICA JIVOIN . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 105Vorbeșce un om în sat . . . . . . . . . . . . . . . . . . 105Vine domnu dân oraș . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 106

IONEL LAZĂR . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 107Mândra cu buricu gol . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 107Pățania lu Baba Măriuța . . . . . . . . . . . . . . . . . 108

AUREL LAZĂR – CIZU . . . . . . . . . . . . . . . . . . 110Cătră oraș . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 110Bărbatu mă cieme tare . . . . . . . . . . . . . . . . . . 112la astrâns dă prune . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 113

LIVIU LĂPĂDAT. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 116Cimişul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 116

HOREA TH. LELEA . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 118Al măi căutat articol dân lume . . . . . . . . . . . . . . . 118

GHEORGHE LIFA . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 120Mă cânt . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 121Casa noastră. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 122

DANIEL MILOȘ - PEPE . . . . . . . . . . . . . . . . . . 123Domnul lonti . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 123Teatru la Sărcia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 124

IOSIF MILOȘ-PUIU . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 125românii mei dîn Bănat . . . . . . . . . . . . . . . . . . 125Mama m-o-nvățat să cânt. . . . . . . . . . . . . . . . . 126locu unge m-am născut . . . . . . . . . . . . . . . . . 127Îți aduci, mândro, amince . . . . . . . . . . . . . . . . . 128Dă multă vreme-am plecat . . . . . . . . . . . . . . . . 129

LIUBIȚA ZELA MESELGIA . . . . . . . . . . . . . . . 130O stâns foc cu apa sfântă. . . . . . . . . . . . . . . . . 130la givan. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 131Șe-i viața? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 132În noapcea dă privege . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 133

PAVEL ONCIU - NICOARĂ . . . . . . . . . . . . . . . 135Satul meu. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 135

2�4

la vânătoare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 137Eminescu la uzdin . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 139Cum s-o format partidu Minciuna . . . . . . . . . . . . 140

PAVEL PANCARICEAN - LONTI . . . . . . . . . . . . 143Alu uica Todorică . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 143livi nostru . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 144Bună sara lu Ajun . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 145Cu vogița . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 146Măria șî răchia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 147Hopa - țupa . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 147

CORNEL PANCIOVAN . . . . . . . . . . . . . . . . . . 149Satu meu... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 149Balada unui cioban.... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 150

ILUȚA PANCIOVAN . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 153la bunicii dân uzdâni . . . . . . . . . . . . . . . . . . 153Dor dă satu mieu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 155Nici în sat, nici la oraș . . . . . . . . . . . . . . . . . . 157Baladă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 159Moda noauă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 160Soarta . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 161

GEORGE TIBI PETROVICI . . . . . . . . . . . . . . . 163Satu’ meu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 164Săceana . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 165Cuptoriu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 167

COSTA POPA . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 170Vremea dă acuma . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 170Tincuța . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 177Nostalgie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 180Pensia șî advocatu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 181

AURORA ROTARIU - PLANJANIN . . . . . . . . . . . 183Ce-o pățăsc eu cu veșina . . . . . . . . . . . . . . . . . 183Alo ! radio Novi Sad... . . . . . . . . . . . . . . . . . . 185

MĂRIOARA SÂRBU . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 187Pocăiala . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 187răportu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 188Șieva șî dăspră artișce . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 189

TRIFU ŞOŞDEAN . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 192Poezie fără dămocraţie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 192Doi ortaşi dă una mică . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 196

2��

la pomana porcului. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 197Bunica dăşceaptă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 199

ION NIȚĂ SECOȘAN (1�00 - 1�3�) . . . . . . . . . . . . 202Boancă la Pătica. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 204În târg . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 205Fără glumă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 206

IONEL STOIȚ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 207Pita muiată cu miere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 208Compiutăru’. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 209Criza . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 211Dătorie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 212Doboșarul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 213Modă șoadă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 214Socoata lu uica Ion și uina Cata. . . . . . . . . . . . . 216Firu dă tălifon . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 218

MARIANA STRATULAT . . . . . . . . . . . . . . . . . . 220Cum o vrut moş Pătru s-o otrăvească pră baba Floaria?! . . 220Morala în iubire . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 221Moş Pătru iubi pră furiş… . . . . . . . . . . . . . . . . . 221

TODOR ŢĂRAN – DECICO . . . . . . . . . . . . . . . . 222Pliecarea mia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 222

IOAN ALIN ȚEPEȘ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 223Țâie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 223Dor dă fată. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 224După ani dă-nstrăinat . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 225

IOȚA VINCA . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 226Cronicus... Călcânicus. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 226la noi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 228Mu - mu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 228Șicma cuscrei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 229Cântaria mândrii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 232Clocitul vorbei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 232la târg . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 233Parlamentul lu’ Ventilă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 235

PAU VOINA. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 239la bierturilie dân Banat. . . . . . . . . . . . . . . . . . . 239

Glosar . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 241