7/23/2019 Poetul de Adrian Paunescu

1/2

Poetul

A sta, aa cu faa-n sus,Lovit piezi de vreme

i-ncet ca un izvor supusi-a murmura poeme.

i patul de sub ira mea,Podeaua care-l ine,Cu timpul s-ar drpnai-n cas-ar fi ruine

i peste molcomul prpdPeste privirea-mi oarbCu ura !ncep"nd s vad#u, npdit de iarb,

$in somnul ca un trist manetCe tie doar s c%eme,i-a mai !ncredina !ncet&istere i poeme.

Albitul firii mele os,'c%iloada c%iproas,Lovit de pietre durerosi mrunit de-o coas.

Ar face ura i-ar sopti$espre ce e i nu mi-i

(n veacul de sc%izofrenii

P"n-la sf"rsitul lumii

i dac varul cel nestins,Ce-i una cu folosul,Cu cinic urlet dinadins&i-ar !n%ii i osul,

7/23/2019 Poetul de Adrian Paunescu

2/2

#u, tainic, bl"nd i tutelar,Clc"nd tceri postume,$in toi pereii dai cu var

&-a re!ntoarce-n lume,

Ctre o cas, unde-acumi moartea mai ateapt,P"n s-nceap tristul drum$e dincolo de oapt.

'-i spun c !nc nu-i t"rziu.)uina e departe,*ar eu cu inima te tiuPe via i pe moarte.

A sta aici, pe-acest prundiPe care-mi este bine,Ca vremii, pus %otar piezi,'-mbtr"nesc de tine.

'-mi su oasele-n pm"nt$e parc oase-a pl"ne,' fiu doar calcar i cuv"nti-un ultim strop de s"ne.