Mina-Maria Rusu

POETICA SACRULUI

PrefaJd de Constantin Ciopraga

INSTITUTUL EUROPEAN2005

CUPRINS

Prefa{d

CREATIA - REFLEX AL CON$TTINTEI TRAGICULUr............................ I 3vocATrA TRANSGRESARTT ......................13EFECTELE NUMINOSULUI N FITNTA CREATURII................... ......16VALENTA SACRA ANLrMrNOSUrUr........... ................. 18SACRU $r PROFAN. SEMNTFTCATTT $r TNTERFERENTE..... ............ 18HERMENEUTICA SIMBOLULUI SACRU. SEMMFICAT $I SEMNIFICANT NSTRUCTURA TEXTULUI POETIC .............20

cRrzA PROFANULUI ............ .......................25FENOMENUL DE CRIZA ........25ORIGINALITATEA iI.WOINU. TRADITIONALI SM $I MODERMT ATE .,............ 26

pRorEcTrr iN SACRU .............31TUDOR ARGHEZI - PSALMTSTUL $I NDOIELTLE LUI ..................31

De lahomo ludens lahomo faber............ .................31,,Fdcdtura noud" .,............. ....................3gHomo religiosus?.............. ...................42Rugdciune qi blestem. poetica spaliilor sacre ............ .................... 5lIubirea - religie sau religiozitate?.............. ...............62Sufletul fhrd umbrd .........65

LUCIAN BLAGA - pE ,NEBANUITELE TREPTE" .......70tntre tdcere qi rostire mitic[........... .......j0Rddbcinile filosofice .......71O mitologie original[...... .....................76Rezonanle sacre in sfera poeticului. Ipostaze ale numinosului........................... g0Eul mitic ......................... g4Ipostaze ale divinitAfli ..........................90Toposrni sacre............. .........................g2

IONBARBU_INCURSIUNENABISULNUMENAL .......................99Destinul liric .............. ..........................99Un dublu al Demiurgu1ui................... ..................... 101Incursiune in abisul numenal ............. 106Vibralii psalrice......... .... 110

VASILE VOICULESCU -,,A$TEPTIND SUB CORTUL PUSTIEI"........................... 114Tradi{ionalism gi modernitate................... .............. 114Felele raiului pimintesc.... ................. 116Tentalia demiurgicd. Treptele devenirii ...... ............ I 1gCdlStorie spre locul inimii........... .......125

ION PILLAT - RE\iELATIA RAIULII VALAH ...........126Homo aestheticus.............. .................126Regdsirea de sine. Trecutul viu............... ................ 128Icoane pe sticld ............. 130

ALTE FETE ALE SACRULUI ..................139ADRTANMANru-FASCINATrArCOANELORBIZANTrNE.................................139

Poeta artifex. ................. 139Arhetipuri decorative .... 140Hieratism bizantin........ ...................... l4lDragostea gi moartea - ipostaze ale sacrului gi profanului ..........144

ION VrNEA - SACRALTZIWO TSIREA ................. ......146Profil ........... ..................146Eros............. .................. 146Timp qi spa!iu........... ....148

B. FLTNDOIANU-PRIVELT$TI SACRE ........................151Experienlele culturale ........................ 151Paradisul agrest........... .......................I52Psalmistul.... ..................154

ixounrxnzErREA - rDEAL oNTor-ocrc........... ....................159NICHIFORCRAINIC-POETALMODULiJTTEANDRIC. .............,....159

Ideologul Gdndirii........ ...................... 159Poetul sacrului canonic ...................... 160Lumea intre real gi idea1.......... ........... 169

ALTE ARMONTT PSALTTCE LA CAl\nrnnA................ ...........173

POE,ZIA^_ STAREA DE RELIGIOZITATE A FIINTEI PROFANI.......I7g

Bibliografie

Indice de nume...... ........ 191

185

Creafia - reflex al congtiinfei tragicului

Esenta sacrului - investireaspirit gi sens superior.

hrturor faptelor cu

(Constantin Noica)

vocATrA TRANSGRESAruT

Evocatoare, oalecum aforisticd, este afirmalia lui Eminescu din manuscnsul2262,:efinitorie pentru condilia creatorului de arti in raport cu Creatorul universal: ,,Trecutul:ind n-am fost, viitorul cind n-oi fi..., fiindci eer nu exist, sufletul lumii este eu. Fdrd eu:,.r existd timp, nu existd spaliu, nu existd Dumnezeu; frrd ochi nu e lumind , ftrd, auz nu: cintec; ochiul e lumini, auzul e cintecul, eu e Dumnezezl',. (s.n.)

Poetul trdieqte cu dorinla transgresdrii de la finitudinea umanului la autoritatea:ir inului, suferind dirijat o mutalie ontologicd, produs al unei inalte conqtiin{e a tragicului.Rezultatul acliunii de identificare a omului cu Creatorul sdu este trecerea de la ordinea*mani la ordinea transcendentd; fiinla capdtd doui dimensiuni, una divini qi alta natural[,:nzind spre anularea in acelagi timp a celei umane. in conqtiinla eminesciani, omul qiDumnezeu colaborcazl, creind o noui ipostazd a Fiinlei, ca aceea din meditalia postumi)umnezeu Si om. La Platon, in ordine transcendenti, locul central il ocupd Adevdrul, iar in:rdine umand., FrumosuL La Kant, acestor categorii le corespund litelectul, respectivSentimentul. Hegel preferi sd le denumeasci simplu, Dumnezeu qi omul. in primul.'rglobeazi Adevdrul platonic qi Intelectul kantian, iar in al doilea se regdsesc Frumosul giSentimentul. Noua dimensiune a Fiinlei, cu cele doud laturi - divinul gi umanul - "ri":rodusul imbindrii Adevdrului, Intelectului, Frumosului qi Sentimentului in creqturctievenit[ Creator. Opera de artd este replica omului Creator, care astfel gdsegte ,,calea:rofand de acces la nemurire"l. Se produce astfel miracolul convertirii tragi"ut"i -;ategorie fundamental umand - in sublim, ca expresie estetici a divinului.

Prin relativizarealimitei (,,sufletul lumii sint eu"), apoi prin depigirea acesteia..eu e Dumnezeu"), Eminescu iqi creeazdun nou univers, unul al congtiinlei pure, care

rsi are insd sorgintea in triirea deplini a sentimentului tragic al vie!ii2. in cazul:oetului-nepereche, acest sentiment se nagte din contradiclia dintre nemurire, ca ideal:ntologic qi moarte, ca premis6 a indeplinirii acestuia.

Daci finalul secolului al XIX-lea a fost profund marcat de spiritul eminescian,.ecolul in care triim poate fi pus, in dimensiunea lui culturald, sub semnul filosofului, poe-

Gabriel Liiceanu, Tragicul - o fenomenologie a timitei Si depdsirii, Editura Humanitas,3ucureqti, p. 278- (/ Miguel de Unamuno, Despre sentimentul tragic al vielii,Edibxa Institutul European, Iagi,"-995,p.227

13

POE,TICA SACRULUI

tului qi dramaturgului Lucian Blaga3. in opera acestuia, Noica obsen a c6 ,.destinul omuluide a fi ingrAdit este gi de a fi creator"a. Astfel, Marele Anonim oferd fiintei ,,o existenldintre mister qi revelare"; in calitate de colaborator la Creafie, omul blagian igi indeplinegtemenirea prin ,,acceptarea ingrddirii", aga cum reiese din cea de-a patra trilogie, cea

cosmologicd. Diferenlialele divine dezvoltd ideea relaliei Creator - creaturS, acccentuindasupm demnitAii omului de a accepta cenzura transcendentd,infapl ingrddirea.

in Eonul dogmatic, se vorbeqte despre doud tipriri de intelect: unul enstatic,propriu logicii obiqnuite qi altul ecstatic, capabil de a regdsi ordinea originard, prinoscilarea conqtiinlei intre plus-cunoastere qi minus-cunoaqtere. Pe scurt, este congtiin-

la cdderii, realitate tragicd ce stimuleazd voin[a cunoaqterii ca reindllare. Luciferinsuqi, evocat in fragmenful despre cunoasterea lucifericd este un inger cdzut. Lucru-rile capdtd astfel doud fe!e: una deschisd, fanicd, alta ascuns6, tbinuite, cripticd, am-bele dictate de Marele Anonim, care devine factorul melafrzic ce ffrneazd cunoaqtereaumand in interesul melinerii poziliei sale centrale in rapofi cu lumea. El insuqi se

compofid ca o reintrupare a demonicului in divinitate. Asimilind fiinla lui Dumnezeucu a Marelui Anonim, in 1923, Blaga il considera pe al doilea ,,un fel de poet roman-tic, inzestrat cu o imaginatie neastimpdratd, iubitor de libertate, plin de surprize, exu-berant, sau, dacS vreli, un Dumnezeu pe baricadS, un distrugdtor, dar gata in orice cli-pd de o nou[ crealiune"5.

Distanlarea monarhicd a Marelui Anonim de om il stimuleazd pe acesta din urmd,revigorindu-i capacitatea de crealie. Astfel, matricea stilisticd romdneascd poarti peceteaingridirilor impuse de aceastd ipostazd a divinit5lii. Filosoful identificd dou[ tipuri de afid,una paradisiacd, in care triumfr latura fanicd a lumii qi alta luciftricd, ndsctt6, din stareade tnger cdzut,linitat Ultima este produsul destinelor creatoare, expresie a dezmdrginiriiprin opera izvorit[ din conqtiinla limitei qi din efortul depdqirii acesteia; ,,cu toate c6-gicunoagte limitele, omul tinde, prin crealie, spre secretele Demiurgului, infiingind, fie gi

Fa4ial, tragicul, solitudinea, diversele interdiclii"6, dovedind deplina ei comprehensiune.In ipostaza de poet, Blaga m[rfuriseqte cd este ,,un picur de dumnezeire pe pdmint", gdsindastfel o metaford originald, in replici la aforismul eminescian (,,eu e Dumnezeu") - qi osolulie vizind rela\iaCreator-creaturd. insdgi divinitatea apare ca o crealie afectivd, ndscutddin mit qi antropomorfizatl,, cu rdddcini profane. Puterea Marelui Anonim este anihilatd deelanul creator izvorit din ingridirile stimulative, care le demonstrezd, aslfel ambivalenla.Componenta umand a fiinlei este condusd cdtre progres, autodesbvirqire gi autosalvareT.Condilia omului este propice creafiei, prin anexarea la ontologic a sentimentului limitei;finitudinea impune aspirafia gi stimuleazd evolufla pin6la schimbarea de stare, in weme ce

divinul poarli in sine pecetea libeftA,tii absolute a ilimitdrii gi nu are nimic stimulativ.Comentind registrul transcendentului, G. Liiceanu descoperd o topografie ce conduce la

3 ff Constantnr Noic4 Stmple introduceri la bundtatea timpului nosfia. Editura Humanitas, Bucweqti, 19924 lbidem,p.165s Lucian Blaga, articolul ,,Pe urmele romantismuluT",in Lamura, V, ff. 12, 1923, reeditat inCeasornicul de nisip, 1973,p.696 Constantin Cioprag4 Personalitatea literaturii romdne, Institutul European, Ia6i, editia a iI-41997,p.99

' C7. Gabrielliiceanu, op. cit.

14

Creafia - reflex al conqtiinfei tragicului

,naginea raiului, acesta definit ca ,,lume a 1iber16lilor moarte", ,,lipsite de viala devenirii,,8.-: spaliul transcendent, libertatea devine nonsens, iar lipsa ingrddirilor anuleazd elanul:ieator. Acelaqi comentator al conceptului de limitd - generatoial sentimentului tragic qi:lplicit al crealiei salvatoare - distinge in ,,geografiu fiin1.f' trei trepte - uni11aliiatea,:'mul 9i supra-omul - pe care le analizeazd,pomind de la relatia dintre conStiinld qi timitd.

Prin evadarea intr-un paradis tereshu, se ajunge la o absolut izaie a' limitei, la o-:chidere generatoare de spa{ii in care timpul este convertit in durati. Lumea originard re-::eat[ prin har primeqte- conota]ii noi ce lintesc perfec{iunea antropomorfi. Ofera unui'-'Cel de creator este de facturd ralionald, iar raiul antropomorf esteprodusul unei exaltari:orale, in fa1a binelui gi frumosului absolut, ca acela ui l"g"rrdu*lui olimp. Este: -inoscutd aspirafa vechilor greci de a atinge perfecfiunea olimpiani; ,,efebul corintean se'' lia un Adonis, adolescenta atenian[ se visa negregit o Artemis ori-o apnroditd,r. ai;;- rul evadeazd intr'un paradis extramundan, reuqegte anularea tragicului, prin relativizarea:ritei absolute. Acest paradis are o perfecliune teomoffi,potenlita de ritnurile cosmice.--;i ii conduce ndzuinla pe mistici, care dobind.r. i.itr-fiorui trairilor, ceea ce Blaga

:,'*megte ,,un nou eu" definit ca ,,echivalentul ontic al marii opere de creafie, p" "ur.i;-Lm ?n planul mitic-religios-metafizic"r0. Misticul va percepe puterea proprie de crealie:: pe un har, de aceea in opera sa, de obicei de factura imnicd, aescoperim pldcerea' -:ordondrii supra-omului fala de divinitate. Harul nu este interpretat ca qansd de a crea, ci:' pns[ de a accede in sfera transcendentului. Opera vine ca o consecinli u u"..t.i-;ensiuni umane 9i deseori are caracterul unei confesiuni izvorite din extazul revelatiei.-::atia este pusd sub semnul iralionalului. Timpul iqi pierde identitatea, pi"a f" *"iil..'-'"rul teomorf e doar un spaliu ilimitat, scos de sub incidenla curgerii temporale. Asistam' 'r evadare din lumea profani in incremenirea celesti, unde ine-xistenla limitei anuleazd,-":timentul tragic a1 viefii. De aceea, crealiile marilor mistici mdrhrrisesc o umild atitudine-'.: de divinitatea omnipotentS. Imploratoare qi extaziatd, privirea li se inalld in vreme ce:=:iunchii plecali expriSa_teama, ca in faJa urrrui miracoi Rraorofio numegte aceastd:'re ,,sentimenful stdrii de creatura"lr insumat in ,gecunoqtinfd, incredere, ijire, sigu--':::a- umila supunere qi resemnare". Dupd pdrerea lui Schleiermacher, aceastl stare se tra--'-:e prin ,,sentimentul de dependenli" ndscut din congtiinfa ,,propriei insuficiente,,.- ::ectul numinos este perceput ca uflnare a unui alt sentiment,'pe.care autorul il numeqte-<:]tlmentul realitefi". Teologul distinge intre aspectul obieciiv al numinosului qi cel

, -:iectiv al dependenlei de acesta.Sistemul deducliilor propuse ne indeamnd la o fugard reamintire a esentei

' stemului filosofic hegelian care considera lumea "u

o "*pr".ie

a rafiunii, compusd:,n trei mari realitifi: divinul, natura qi umanul, conchizind cd ,,tot ce este real este gi:=iional". Astfel, raliunea poate fi liberd (in divin), incorporati (in naturb) qi regasiia.: om); aceasta este un produs al mitului cdderii.

,tidem,p.47,lonstantin Ciopraga, op. cit., p.96'ucian Blaga, Gindire magicd Si religie. capitolul ..Certitudine gi supraconqtiinfd,', Editura:--ratros, Bucureqti, 1996, pp. 373-37 5

R.udolf Otto, Sacrul,EdituraDacia, C1u1. 1996. p. 15

l5

POETICA SACRULTJI

EFECTELE NUMINOSULUI IN FIINTA CREATURII

Dacd pentru Hegel divinul este expresia raliunii libere, pentru Rudolf Ottolatura aceasta numinoasd a Fiinlei este de esen!6 irafionald. De aceea el invocb reacfiilesentimentale subiective laprezenla numinosului, spre a-l defini cu atributele sale funda-mentale. inainte de toate, acea,,anume trdire" este poten{atd de un mysterium tremendum,taina infricoqdtoare care determini instalarea in suflet a unei ,pioase reculegeri". DupSpdrerea lui RudolfOtto, aceasti stare trditd intens nu are un caracter durativ, ci instantaneuqi conduce inevitabil laextaz,,,l6sind apoi din nou sufletul pradd profanului"l2.

Atributul tremendum poate determina gi investirea divinului cu accente demonice,traduse in arhifolosita sintagmd cregtini,,frica de Dumnezeu", pe care teologul o vedea caun reflex al fantomaticului, capabil a-i genera o ,,degradare apocrifi"13. Se impune distinc-fia intre teamd qi groazd; primul sentiment este urul natural gi exclude misterul, in vremece al doilea este un produs al intuirii acestuia, dovedindu-se astfel mai complex gi maiaproape de rdddcinile miticului, magicului gi religiosului. Groaza, spaima genercazdimaginea misterului numinos, ca produs al componentei malefice a Fiinlei.

In magie, omul practica jertfa qi invocarea ca mijloace apotropaice folosite inscopul anuldrii ac{iunii nefaste a maleficului; acestea sint inlocuite in marile religii derugdciune. Pitrunzind in miticul originar, descoperim la romdni - qi nu numai - o cos-mogonie originali, care unegte Firtatul cu Nefiftatul, in actul Genezei, conceputd ca unproces antagonic ce implicd deopotrivd beneficul qi maleficul. Forlele contrare iqi con-jugi vocalia qi creeazd lumea dintii.

Tributar aceleiagi conceptii, Sfintul Augustin construiegte imaginea celor douiCetd\i, intr-o viziune istorici qi creqtind. Imaginea lumii are o structurd polifonicd in con-ceplia autorului, in care dou[ elemente adverse - Civitas Dei qi Civitcts terrena - ,,se su-prapun, se incruciqeazS gi se confruntd". Dacd prima cetate este modelul lumii celeste, cutoate atributele spa{io-temporale ale sacru1ui, a doua este ,,cetatea omeneascd, prea ome-neascd, in care omul, uittndu-qi vocalia eternitdlii, se inchide in finitudine a sa"r4, creind unmodel ontologic al profanului, pe care va incerca sdJ sacralizeze. Sfintul Augustindefineqte relafla dintre cele doud cetdli qi implicaliile facturii umane a Fiinlei: ,,faceruntitaque civitates duas amores duo" (,dou[ iubiri fac doub cetS{i, una a iubirii de Dumnezeu,dusi pind la uitarea de sine, cealalt[, a iubirii de sine, dusd p?ni la uitarea lui Dumnezeu"l5).

Omul poate migra in modelul celest a1 lumii, transgresind hotarele profanului,pini la dobindirea spirituald a divinului prin infiorare misticd. Se produce o conversiuneprin reciprocitate, care creeazd. cadrul concepliei iudeo-creqtine. O mirturisire asentimentului ne oferd poeta misticd hispanicd Teresa de Avi1a16:

12 ., .,lDlAenl13 lbidem,p.2lt,a_

C7. Henri Marou, Teologia istoriei,Institutul European, Iaqi, 7995, p. 44ts ApudHerci Marrou, op. cit.,p.4316 Teresa de Avila, Poes{as/Poezn, edilie bilingvd, traducere, prefa!5 qi note de Viorica S.constantinescu, Editura lnstitutul European, Iaqi, 1996. ,,Mi-e team6 mereu, Domnul meu, / c-aqputea sb Te pierd." (Ce tristir-i, Domnul meu...!)

16

Crealia - reflex al conqtiinlei tragicului

Dios mio, el perderte temo.(-Cudn trise es, dios m{o...!)

in conceplia lui Rudolf Otto, un alt reflex al trdirii numinosului este sentimentulsuperioritdlii absolute, pe care exegetul il numeqte majestas. Aceasti lafrxd anuminosuluidetermind o aneantizare, cate-i imprimd omului atitudinea de umilin![ qi sentimentul dis-un!5rii, din care derivd deseori ,,deprecierea misticd a eului". Latura transcendenta a Fiin-iei devine astfel corelativ[ laturii umane gi determinS o evaluare subiectivd a omului de:6tre sine, de tipul ,,Eu nu sint nimic, Tu egti totul!". Teologul considerd trdirea ,,sentimen-:u1 de a nufi decit o creaturd"rt. care imprimd fiinlei umaie, prin determinantul adverbial:estrictiv decit, conqtlinla limitei acceptate in fala maiestdlii ce tru crrnoagte limita. Luther:umeqte aceastd insugire a divinului omnipotentia dei.

In esenfd, atributul tremendum este compus din elementele infricoSare Si majestate;:rimul defineqte trdirea omului, al doilea, starea divinului. Astfel misterul up*. .u ,rn-oncept co.mple,x c,are-qi adaugd atributul mirum, cu doui manifestdri: fiscinans qi;ugustum.Insiqi r5ddcina sanscriti - muS - a lui mysterium conduce spre sensul de acli-'-re tainicd, discreti, capabilS sd producd mirarea in fala a ceea ce nu este inteligibil gir:i$nuit, numit de Rudolf OIlo Ganz anderes. Atitudinea misticd percepe obiectul-numi--os ca nimicul insuSi, imprimindu-i un caracter nihilist, echivalent u.vidul qivacuitatea:in concepfia misticilor budhiqti. Rudolf Otto considerd acest nimic sau vid,,,ideograml:'.rminoasd" a lui ,,cu totul altul" care ,,transcende categoriile noastre,,, ,,este mai preius de:':ice ratiure" qi alcituieqte ,,antiteze ireconciliabile gi ireductibile,,l8.

Il[ysterium di formd numinosului, in vreme ce tremendum, cu vaiantele sale de:-anifestare ii asigurd confinutul. omul religios cauti sd prindd numinosul fie ca ,,s6 se;:rple de el", fie ca ,,sd se identifice cu acesta". Se poate vorbi despre o ,posedare numi-r-.13s5" derivat[ a ,puterii miraculoase a numenului"te cate conduce spre radecinile magice-e religiei. in magie, prin practici specifice, se lintea oblinerea binelui profan, in vremJ ce-;1igia cultiva latura sublim[ a unor astfel de demersuri, al cdror siop era dobindirea::relui sacru, prin ascezd, perceluti de homo religiosus ca ,,reculegere qi indllare:dividualS a sufletului spre sacru"20 determinatd de solemnitatea numinosului. Accesullancru pe cale magicd are ca rezttltat bucuria ralionald, in vreme ce perceperea acestuia pe:;lea religioasd a ascezei gi a revelaliei oferd beatitudinea prin atingere a a aeeace misticii:'Jnesc strdfundul sufletului. De la magie la ascezd, se parcurge o matuizare a trdirii pind: dobindirea stdrii sublime a misticului, aceea d9 o "fi in spirit. Mysterium iqi asociazd in:-rnul acliunii verbul a mistui; aceeaqi Teresa de Avila mdrlurisegte2l:

Si el padecer con amorpuede dar tan gran deleite,"qu6 gozo nos dar6 el verte!

(Si el padecer con amor...):a recunoaqte astfel dependenla qi slibiciunea umand in raport cu valoarea numinoasd.

Henri Marrou , op. cit. , p. 27' Rudolf Otto, op. cit., p. 38' ldem, p.46' Ibidem,p.50t q1 Teresa de Avila, op. cit.,,Dacd suferinta din iubire I poart-atitaplScere in ea, lce fericire:nd Te vom vedea!" (Dacd suferinla...).

t7

POETICA SACRULUI

VALENTA SACRA A NUMINOSULUI

in relalie cu Theos agnostos, omul trdiegte sentimentul stdrii de creaturd, carcdetermind un discurs apofatic, propriu teologiei negative practicate de un DionisieAreopagitul; se nasc astfel epifaniile sacrului inspdimintdtor (tremendurz). Misticul estesedus insd de un Dumnezeu btur, milos qi iubitor; discursul ndscut sub semnul lui fas-cinqns capFfid o structuri catafaticd, ce dimensioneazS subiectiv sacrul. Din dorinta omuluj,,de a poseda divinul qi a fi totodatd posedat de e1"22, esenla trbirilor se compune dinimplinirea acesteia in linigtea isihastd izvofitd,tocmai din congtiinla ambivalenlei sacrului.Perceperea lui augustum ca dimensiune a numinosului creeazl in conqtiin{a creaturiisentimentul acut al deprecierii eului, devenind o referinJd obiectivd la noliunea de sacru.

Sacrul transcende numinosul prin facultatea proprie de a lega semnificatul de unsemn qi de attiliza un limbaj care, pornind de la ideogramS, construieqte expresii literareca reprezentiri ale divinului. Astfel, sacrul nu este doar o experienld trditi individual, oepifanie a divinului, instantanee gi trecdtoare sau un teopanism mistic. El se manifestdambivalent, ,,totodatd pur qi impur, benefic qi nefast"23 gi trebuie s6 produc6 o congtienti-zare a v ie[ii individuale.

Daci numinosului ii este proprie doar dimensiunea iralional5, sacrul este o manifes-tare deopotrivd a rationalului qi a irafionalului. Elementele ra{ionale care il definesc(iubirea, mila, compdtimirea, tntrajutorarea) schematizeaz[ structura laturii ira{ionale, alecdrei componente lin de aspectul dionisiac al numenului,reprezentat de acel inexplicabilJascinans. In componen{a sacrului, elementul irafonal se comportd ca un reflex alsuportului ralional al conceptului. Astfel, fermecitorul, ciudatul, incintdtorul, delirul sintproduse de calite,tile numenului de a iubi, a compdtimi, a ajuta om.ul.

Considerind sacrul ca un produs al convergelei ralionalului cu irafionalul, iidescoperim sorgintea in real gi implicit observim justetea concluziilor lui Mircea Eliade inurma complexelor sale studii asupra conceptului in disculie.

SACRU $I PROFAN. SEMNIFICATII $I INTERFERENTE

Demersurile lui Eliade - spunea Constantin Noica - ,,gdsesc mai mult decit simplarevelare a sacrului; descopir sacralitatea aceea care se intinde peste toate zonele profanu-lui"2a. Judecind natura lucrurilor din aceasti perspectivd, ne indepdrtdm de sensuf dogma-tic qi iralional al termenului de sauu gi-i dezviluim sensul real, rational, deductibii dinevolulia istorici a fiinlei umane. Religia atribuia sacrului o dimensiune temporald etemd giun spaliu teomorf, care-l distanleazdireconcilabil de fiin1a uman6. Profanul se dezvolt6 in

22 Michel Meslin, Stiinla religiei, Editura Humanitas, Bucuregti, 1993, p.7923 lbidem,p.822a Constantin Noica, Cuvint impreund despre rostirea ron'tdneascd, Editura Eminescu, Bucuregti,1978,p.76

18

Crealia * reflex al congtiinlei tragicului

', arianta istoricd a timpului liniar, eroziv in diacronia lui, intr-un spaliu antropomorf. Omul

":haic convetteqte sacrul in normd, c6ci pentru comunit[1ile patriarhale elementele pro-:jbite din viala sociali aveau solemnitatea maiestdlii gi miracolul acelui cu totul altul de6t:oncretul imediat. Sfidarea normei echivala cu pingdrirea valorilor sacre ale tabri-ului.

in societatea noastrd tradilionald, Sadoveanu a descoperit cel mai adinc sacralitatea;:srurilor obiqnuite, actul de sacralizare a acestor segmente ale profanului, care asigurau:':stei sentimentul stabilitdtii $i care urmdreau convertirea timpului liniar in timp liturgic.:1 observd veneraf,a cu care ldranul vorbea despre sdrbdtoare ca expresie a unui timp ciilic:":iat intr-o eternd reintoarcere. in acest itsal, prozatorul sesiza spiritul omului care are:ept lel investirea cu sens superior a nivelului ontologic al Fiinfei. Un singur exemplu:..nvige. in Baltagul,,,soarele e obiect sacru, intr-un t[rim sacru, imagine plastici u *.rl-:racol perpetuu" qi, de aceea, vitoria iqi dojenegte fiica atunci cind arunci,,gunoiul afari: l'a!a soarelui"25. Gestul este perceput ca o pingdrire a sacrului.

Ca gi Blaga, Eliade nu comenteazd sacrul,ca expresie a unei religii anulne, de aceea:lerele lor au stimit fie o reaclie de respingere din partea teologilor (a ie vedea studiul lui]:mitru Stdniloaie despre Blaga qi ortodoxism2u), fi. au propus cadrul general care:ermite inlelegerea oricirui sistem religios. intre sacru qi religiozitate, Mircea Eliadei:termind telatia fireascd dintre concept gi forma lui de manifestare. Opera istoricului-:.igiilor este o ampl6 justificare ontologicd o luctarilor care 1e dezviluie originea sacrd,:-n acel illo tempore unde omul decizut se regdseqte in raiul arhetipal sondind abisurile.?:eocupat de progresul infinit, autodesdvirSire qi autosalvare, omuli.to.i" cauti in profan

=gmentele sacre, av?nd, prin extindere, tentatia sacralizdiiintegrale a profanului.in esenfd, aceeaqiionqtinl| a tragicuiui stimule azd la icestagustul dezm6rginirii,

:l orit din convingerea cd istoria este ,,o pacoste,' Qrlietzsche) gi ,,o ritdcire,, (Heid[ger).':i;nri Marrou observa in Teologia istoriei c5 ,,ideologia progresului, aplicatd civillf,1liei;Testre, duce la un optimism nu numai naiv, ci gi culpabil prin mu[umire de sine',.

La omul modern, sentimentul ci devenirea care-i potenleazi destinul este un proces-:ecund, generator de plus-fiinfd" equeazd in axioma ,,tot ceea ce accede la fiin1d piin d"--. enire se supune, in chip necesar, degraddrii qi mortii"27. Potenfat acum de .ottqiiitrlu titni-=i- omul modern transcende p:opriul s[u timp istoric, care strivegte qi omoari, ienrgii"au-ie intr-unul estetic, primordial, atestat de mituri, timp ce are puteiea eternei reintoiceri Si= reactivirii arhetipurilor originare. Eliade vorbegte astfel dispre nostalgia originilor, ca-n-are ce determind ieqirea din timp gi evocd perfec{iunea supiatemporal-e, fixat-[ in ifara:er enirii umane.

_Nostalgia originilor abandoneazd istoria qi imprimd omului cdzut o neliniqte:etaftzicd ce va determina experienla sacrului in opoiife cu manifestdrile profanului.Sudiind diverse religii, autorul constatd cd., la baza majoritdlii, se afld aceiaqi sistemlcEr€flt de hierofanii care definesc, in concepfia sa, evanescenla lumii profane qi provoaci:'nul la cdutarea sacrului in metaistorie, unde se manifestd prin simboluri, iingurele;apabile s5-1. salveze prin integrarea in real. Morfologia sacrului capdtd, in conceplia lui\lircea Eliade, configuralia unei veritabile soteriologii, aplicati istoriei, pe care autorul o

- (/ Constantin Cioprag4 op. cit.-'Ql Dumitru Stdniloaie, Pozrtia domnului Blagafald de ortodoxism qi creStinism,Edittxa?_aideia, Bucuregti, 1 993- Henri Marrou, op. cit.,pp.42-45

t9