Poem vechi OK - uni · PDF fileA venit la mine cu uleiuri eterice, eu contemplam crepusculul...

vasile dan

poem vechi

2

Colecþia: Poeþii UrbeiSeria: Poeþii Aradului

Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a României:DAN, VASILEPoem vechi/ Vasile Dan. – Cluj-Napoca: Dacia, 2005

ISBN: 973-35-2021-7

821.135.1-1

© Editura DaciaCluj Napoca: 400620 Str. Fabricii nr. 7, Et. I, Ap. 65 68

tel. 0264/45 21 78, O.P. 1, C.P. 160e mail: [email protected], www.edituradacia.ro

Bucureºti: Aleea Griviþei nr 158, Demisol, sector 1 tel. 021/7712248, 0788/259214

Satu Mare: 440167, B dul Lalelei R13 et. VI ap. 18tel. 0261/76 91 11; fax: 0261/76 91 12Cãsuþa poºtalã 509; Piaþa 25 octombrie nr. 12www.multiarea.ro

Baia Mare: 430061, str. Victoriei nr. 146tel./fax: 0262/21 89 23

Târgu Mureº: 540362, str. Mãgurei nr. 34 tel./fax: 0265/13 22 87

Tehnoredactor: Cãlin Chendea

Comanda: 6001

Imaginea ºi concepþia copertei: Onisim Colta,„Carte de rugãciuni”, lemn, carton, nisip, 2003

În atenþia difuzorilor de carte:Timbrul literar se vireazã la Uniunea Scriitorilor din România,Cont 2511.1 171.1 ROL, BCR Unirea

Carte apãrutã cu sprijinulMinisterului Culturii ºi Cultelor

3

vasile dan

poem vechi

(o antologie în selecþia autorului,cu o postfaþã de al. cistelecan)

Editura Dacia, 2005

5

AMINTIREA: UN ZID STRÃVEZIU

Seninã priveliºtea cerului în ochiul sãu.Coboram vãile dulciîn valuri, cu vîntul stins ºi aerul înfloritîn pãsãri.Pete solare erau trupurile noastre pe Disc.Un zid: tãcerea întinzîndu-se în mari cîmpuriîn fiinþele tinere. O, un zid strãveziu.

Înrourate pot palmele mîngîia pâmîntul natal (fiul,buna sa mamã, în care s-a rãsfrînt pentru o clipã). pãmîntuldin care tresar firele ierbii sub nori înãlþîndu-se.Lumînãri aprinse: arborii în nopþile copilãriei demult.

O piatrã în apa memoriei cade reverberîndnaºterea ta. Mireasma în sãlbãticia sufletului peregrin.

Ascultã pulberãriile lumii închise în potire,sub pleoape cum sunã, mirosul iute de mentãal graiului în gura pãrinþilor,fulgerul cum înnegreºtecoroana arborelui în singurãtate înflorit,ferestrele morþilor luminîndu-se pentru o clipã, noaptea,floarea neagrã, îmbobocinddin rãsuflãrile pruncilor, din vadulpururi deschis al somnului.

PRIVELIªTILE, Editura Facla, 1977

6

CU OROLOGII

Cu orologii din vechiul oraº mã strigi,cu liniºte,din saloanele de antichitãþi. „Albastrãe tencuiala oraºului, veºmintele searaîn el se limpezesc. Un stolde cocoare, din lemn de mesteacãn,pe cerul fierbinteºi vîntul coboarã în turnuri. Pãsãride ornament ºi ruginã luminoasãîn streºini.” Visãtoaredin orologii þi-e limba în care ascultîn trecut.

PRIVELIªTILE, Editura Facla, 1977

7

DORMI

Dormi, pãrinþii tãi locuiesc într-un spaþiu în care îngheaþão apã subþire, memoria unei fete dansînd, muzeul sufletuluiplin cu imagini vii, ca niºte copii de demult,îngheaþã dimineaþa ca o batistã umedã în vînt, dormifrigul muºcã mîinile mele desmãnuºate, scriindu-þi.

NORI LUMINAÞI, Editura Eminescu, 1979

8

CEVA DESPRE FULG

Închipuiþi-vã eu în acest cîmp deschis, înzãpezit,precum fiicele vîntului închise în el, în ochiu-i.Intîmpinînd cu pulberea din vara trecutã, cu cuvintele,înalta cîmpie.ªi fiicele vîntului în aºa dãnþuire uºoarã.Alergînd cu rouã în mîna stîngã, strigîndAve! sufletul meu planeazã cu aceastã ninsoarepeste trupul tãu de apã tînãrã.Inchipuiþi-vã eu într-o furtunã albã, Fulgul,nupþial dãnþuind cu fiicele vîntului.

NORI LUMINAÞI, Editura Eminescu, 1979

9

VIAÞA, ÎN ZORI

Noaptea, cu florile ei de lotus pe cer,umflîndu-se ºi dezumflîndu-se.

Apoi ca o fîntînã tulburatã încet te limpezeºti,lichidul ia nu numai forma, dar ºi culoarea –pînã la identificare – a Vasului.Viaþa ia nu numai forma, dar ºi culoarea –pînã la identificare – a trupului.

SCARA INTERIOARÃ, Editura Facla, 1980

10

IASOMIA

E iarãºi toamnã, iasomiacea albã ºi pãtrunzãtoare –îndatã ce-o atingi, în adorareîþi intrã în piele, în suflet ca-ntr-un tron,împãrãtescºi-alege iar domnia.

Sînt apele în tremurarede frunze: atinse(stinse astredin ceruri iar cad pe pãmîntca petecele dintr-un sfînt vestmînt).

E mîna mea moale aripãca ploaia care-n abur se ridicãîncet din albii în vãzduh;ca puiul paserii din stufdivinizat: în Veºnicieel a-ncarnat aceastã Clipã.


11

DESCÎNTECUL MELCULUI

Alb ca fulgerulîn cochilia albastrãa cerului.


12

LINÞOLIU

A venit la mine cu uleiuri eterice,eu contemplam crepusculul de pe o pantã dulce(un fel de acoperiº),priveºte cum se amestecã ziua cu noaptea,mi-a zis,acesta-i adevãratul Linþoliu al Lumii,în el stau prinse toatecele ce-ºi poartã numele,eu îl þes, eu sînt ca pãianjenul Xystens,

A venit la mine cu uleiuri eterice,dospea pãmîntul, mustea încet sã prindã truptot firul ierbii.– Mieroasã eºti, ca zeiþa Iºtar implorînd somnambulul.

A venit la mine cu uleiuri eterice,noaptea era de neuitat, în ea toate prindeau contur:era a Echinoxului de primãvarã.– Primeºte acest balsam de trandafir, i-am rãspuns,

e însuºi sufletul fraged al meudupã ce pãrãsit-am Odaia.


13

ÎN NOUA CONSTELAÞIE

Abia rãsãrise Soarele. Eram în a XII-a zi în nouaConstelaþiea Peºtilor. Blînde stãteau animalele într-o aurãpe care nãrile lor o expirau. Aºteptam, pentru o clipã,încremeniþi evenimentul: explozia cosmicã, dezghioculîn munte al fragedei, imparei –demult presimþita – Galanthus nivalis.

(Inima mea – odatã ce ai început,împãrãteaso fãrã de nume,sã o asculþi, numãrîndu-i bãtãile.)

ARBORE GENEALOGIC, Editura Eminescu, 1981

14

CU SIMÞURILE JUMÃTATE ÎN SOMN

Soarele are acum un contur diformca o monedã veche într-o dimineaþãîn care ai ieºit sã te priveºti în rîu,desculþ, cu simþurile jumãtate-n somn.

Vipera pe faleza de marmorã albã,vipera roºie scînteietoare dormea.Deasupra sa un nor de argint îºi lãsa ceaþaîn care dacã intri poþi s-o întîlneºti pe ea.

Vipera pe faleza de marmorã albã –o dîrã strãlucitoare de sînge fierbea.(O, somnul ei, un fel de zid ede dupã care ochii galbeni ºi-i deschide).

Soarele are acum un contur arzînd diformca o monedã veche într-o dimineaþãîn care ai ieºit sã te priveºti în rîu,desculþ, cu simþurile jumãtate-n somn.

Iar ea, pe marmorã, de-un veac lucea.


15

GRÃDINA ADORMITÃ

În spatele Grãdinii era o apã plumburie,peste ea nu sãrea nimeni.Doar vîntul îºi descãrcasacii umflaþi, din ºosea,din viºinii sîngerii, în floare, ce petreceaumalul.

Am putea-o numi Apa de foc,sau proba de plumb în aripi,sau gaura neagrã din ceruri,sau pisica hipnotizînd o gingaºã zburãtoaresau cuvîntul, ºiºul –am putea-o numi oricum – Brîul ce înconjoarã grãdinacu destulã tandreþe.


16

UN CORP PROMIS

Un corp locuind douã spaþii în acelaºi timp, un corp promis.O aripã înafarã ºi aceeaºi înãuntru deschisã.Þipãtul ºi tãcerea sacramentalã.Norul ce-ºi scuturã rouã ºi norul ca un abur plutind înoglindã.Vîntul ca un lampagiu ce aleargã seara pe strãziºi vacuumul în care se sting lumînãrile noaptea.Cãderea de plumb a seminþei ºi impenetrabilul corp alseminþei.Limbuþia pietrei albe, muþenia pietrei negre.Omul cel tînãr ºi viguros în hainele sale diurneºi trupul sãu ca o arcã cînd gol intrã noaptea în mare.Chipul sau masca.Osul sau vãlul sau sîngele,Surîsul sau emoþia recunoaºterii.ªoapta sau strigãtul bucuriei.Veºmintele transparente sau ºuieratul în somn,printre fantasme.

Deodatã reflexele spectrale ale aceleiaºi Clipe,ale aceleiaºi pietre de cuarþ ce-þi arde în palmãca o inimã.


17

JOCUL CU CERCUL

Cercul care se strînge. Ca un cearcãnîn jurul ochiului în timpul insomniei(sau ca o îmbrãþiºare).Ca o aureolã de sfînt centripetã, devastatoarepe care o împrumutã poetul.Ca un fruct plin de riduri, numai dulceaþã, iarna.Ca un cap, capul tãu, adorato!

Iarnã! Gallina! exclami. Iatã oul tãu de var înafarã.Noaptea-i cu penetul aprins.Mama-mi visez nãscîndu-mã nu pe mineci amintirea mea care creºte,creºte întruna precumcoada unei comete.


18

POEM VECHI

Pe aceeaºi hîrtie uºor decoloratã(þi-aminteºti? culoarea pielii unui poet hindus...)literele ca niºte insecte negre explorînd suprafaþaaceasta gãlbuie,scriind cu spinãrile lor, alãturi de numele tãu, totuºi lizibil,cîteva versuri impenetrabile,parcã în aramaicã.


19

A FI

Tatãl tãu poate-i bãtrînul acesta solitarca verbul a fipe care, iatã, îl porþi în spinare,acum la orele serii,ca pe o cocoaºã de aur.

ÎNTÎMPLÃRI CREPUSCULARE ªI ALTE POEME, Editura Eminescu, 1984

20

ELOGIU NATURII

Plantele mici sînt rãbdãtoare.Plantele mari, carnivore.

Aºa mã alinta într-o varã ce n-a fostiarba pe care tãlpile mele nu au cãlcat niciodatã.


21

ORNICUL DIN ARBORI

Se face frig în chiar acest cuvîntca într-un spaþiu pur în care etern sînt.ªi limpezimea toatã ascunsã în chiar acest cristalce stã stingher în coajã ca într-un craniu palCum urcã iedera pe zid, pe chip:frînghii ºi riduri de nisip.Cad frunzele ca pleoapele celor nãscuþiîn echinox, de frãgezime muþi.Iar ornicul din arbori stã despuiat de ace:bate în sine doar, 'nafarã tace.


22

ECHINOCÞIU DE PRIMÃVARA

Doar firul ierbii ascuþitrãsare-n palmã.Iar inimae-o piatrã înroºitãde sub care iarãºi fug.


23

MISTERII

Rãpus de melancolie ca de un somn al creieruluitãu plictisit sã vegheze, sã pîndeascã iarãºiºi iarãºi clipa în care ai putea deveni tocmaicantrariul, nu, desigur nu nefiinþa inconsistentã,nu neantul a cãrui graniþã, iatã întind mîna, e pretutindeni,ci spiritul care secretã nimicul macerînd clipãde clipã totul fãrã balast, fãrã reziduuri,într-o tehnicã absolut diabolicã, invulnerabilã.Rãpus de melancolie, pfu! un nod în gît sila-þi adunã,te umileºte starea aceasta în propriii tãi ochi,fãrã de vlagã mîna acoperã fruntea pulsînd„o mînã palidã, neirigatã de sînge, acoperãun sîn de tînãrã fatã”, îþi vine sã strigi,ei bine, ei bine ºi ce-i cu asta? îþi vine sã strigi,ochiul stã înroºit mai departe în plasa lui de pãianjennoapte de noapte, iar insomnia-i zeiþa lui îmbrãcatãîn fum roºu ca o lunã zãritã prin crãpãturile de plumbale norilor, zeiþa Iºtar –Singur, singur în aceastã cîmpiepeste care se cerne ca roua praful,singur, singur în mijlocul ei, ori încotro poþi s-o apucimijlocul e pretutindeni iar marginea peste tot,libertatea aici a atins sublimul –


24

Darstelele licãresc o luminã bãtrînã, anticã, de împrumut,mereu aceeaºi poveste searã de searã:firave raze strãpung masa compactãde întuneric care ne-acoperã, ne-adunã pe toþila sînul matern.Mereu aceeaºi poveste: unghiile vîslesc harnice în carneiar amintirile ne piºcã de braþ, ne pãlmuiesc uºorspre a ne trezi.Un arbore descãrnat în noiembrie,numai grafie vascularã,numai desen viu.Un vînt ca un suflu primar, ca o trîmbiþã spartãîn urechea unui surd.Un tremur al degetelorpipãindu-þi noaptea ochiul.Un spasm al guriiînainte de a vorbi:Iatã vorbesc(dinþii, ca perlele scufundãtorului, strãlucescînfipþi încã bine în carne):Am cunoscut un copil, eram poate eu însumi.Am cunoscut un bãtrîn, erai poate chiar tu, luptãtorule.Am cunoscut un luptãtor, zise copilul bãtrîn morþii,trãgînd-o de mînã.


25

POEMUL PENTRU MÎNA STÎNGÃ

Îþi dezveleºti mîna stîngãc-un tremur imperceptibilîn timp ce contempli afarã sub geamvrãbii zbîrlindu-ºi penajulîn umeda, rãcoroasa dimineaþã de toamnã –cînd au pãtruns toate acestea în sînge?„Din ºapte în ºapte ani ne înnoimcelulã cu celulã – mai sîntem oare aceiaºi?”auzi vocea veselã, egalã, îndepãrtîndu-se,a femeii.Priveºti mîna în care venele cresc, se umflã albastreca rîurile într-un relief de cîmpie. Odinioarãse strecurau subþiri, dispãreau sub pieleca-n Asia Micã apele.De afarã pãtrunde, prin geamul dublu, etanºmuzica unor gureºe vrãbii.O datã cu ea, chiar istoria.

ELEGIE ÎN GRÃDINÃ, Editura Eminescu, 1987

26

CINE SÎNT EU

Trezeºte-te, îmi zise îngerul, bãtîndu-mã uºor pe umãr.E ziuã, e ziuã.Stai ghemuit, cu genunchii la gurã, ca-n embrion,în aºternut.Trupul tãu încã poartã amintirea surîzãtoare, evanescentãa propriului sãu abandon: se lumineazã,se lumineazã în creier.Degetele mîngîie de-acum înaintenumai forme vizibile,le recunoºti?

Îngere, strig, sã mergem, sã mergem –malul e-aproape, apa e limpede, adîncã,ochii odihniþi,inima neîncercatã încã de fricã.Du-mã de mînã!

Recunoaºte-mi-voi, în sfîrsit, chipul?


27

SCRIERE

Citeºti pe un perete cariat de ploi,scorojit, descãrnat, colorat aprinsîn straturi succesive –un text mult mai vechica al trupului tãu.

O hieroglifã din care picurãun puncto datã pe zica dintr-un „i” rãsturnat,o hieroglifãlîngã altã hieroglifã,o scriere scurgîndu-se încet în pãmînt,în alta ce o sã înverzeascãla primãvarã.

Þii capul drept, deasupra unui trupce intrã încet în miºcarecu fiecare pas tot mai mult.

Mersul nu e si eltot o scriere?


28

VIS CU VIPERÃ

Mai întîi coboarã din munte un copilcu un alun verde în mînã.Pe umerii lui transparenþi se aºeazãdin cînd în cînd cîte un fluture.La cîþiva metri în urmã sare o pasãre:îl strigã scurt.Vipera doarme în faþã, în mijlocul drumului,în praful cald, mãtãsos.De jur-împrejur o poianã înfloritã: exalã.Tocmai atuncicoboarã peste ea o scamã de nor:copilul strãnutã.Se-ntoarce uimit – nu e nimeni!Fluturii zboarã împerechindu-se în faþã.Pasãrea þipã þîºnind drept în sus.„Ca sã vezi,” zice vipera strecurîndu-se leneºã-n vale,„tocmai acum visam un copil fericitce-ºi cobora peste mine umbra de aur”.


29

AUTOPORTRET

Toatã viaþa am hrãnit adevãrulfragilca o femeie fãtul în pîntec

rãvãºindu-se.

Nouã luni e un termen simbolic.

Ascultã-mã bine:

cui îi porþi chipul?

DRUMUL CU FIINÞE, Editura Eminescu, 1990

30

CHIPUL AUTORULUI

Nimeni nu l-a vãzut vreodatã.Înmãnuºatã îi cade; noapteamîna pe masã.Capul uºor înclinatca al unui patrupedîn douã lãbuþe.

Strigã la tine, implorã, ºopteºte.Loveºte uºor pãmîntulcu piciorul drept.Îi e lehamite ºi se întoarce într-o parte.Dã doar sã plece.

Dã doar sã spunã.Are gura plinã, muºuroi, de cuvinte.Închide pentru o clipã ochii.Bãrbia în piept.În fine, priveºte fãrã sã vadã.

Adoarme pe o bancãîn timp ce rãsar deasupra,una întîi,apoi miriade de semneîncã nedescifrate.


31

Se trezeºte.Se cautã, se loveºte încet cu palmape piept, pe obraz.Uºor, întîrzîind, peste frunte.

Surîde. Dispare.


32

MANUSCRIS VECHI

Pãmîntul este susþinut de o vacãde culoare albastrã, avînd coarne în numãrde patru sute.

Doar scrierea subþire pe o frunzãcu peþiolul desprins,nervurile sigure ce taie aurulpal, ce-i tatueazã carneaadînc cu o cernealã neagrã,acidã –ºi aerul dens în care ai putea adormi legãnat,cu trup cu tot,ca ea, acum,clãtinîndu-se cu întregul ei conþinut:un Manuscris –doar scrierea aceasta.

Ca în trecutpãmîntul se leagãnãpe o spinare de vacã albastrãavînd coarne ascuþite ca steleleîn numãr de patru sute -–te trezeºte tãlmaciul


33

TRABES

Lumina zodiacalã este, probabil, ceea cela cei vechi se numea Trabes: TRABESQUOS FOCOS VACANT.

Pliniu cel Bãtrîn, Cartea a II-a, p. 26.

Dar lumina zodiacalã, Trabes, singura fãrã uitare,Cînd Pleiadele coboarã într-atîtîncît le poate atinge cu mînaºi un copilºi focul de suspãtrunzîndu-i întîia oarã adînc,rãcoros în trupºorul sãu costelivca într-un mediu eteric –nu o întîlneºti decît o singurã datã în viaþã.

Ia seama! E singurul foc ce te scaldãpe veciîntr-o mãtase de gheaþã.

Puþini muritori ºi-l pot exact aminti:sînt unul!

Dar acum sînt bãtrîn,sînt mutºi sînt orb.


34

TRIUNGHIUL

Nu ceva vrednic de admiraþie cide adîncire prin analizã.

E. A. POE

Intru, fãrã sã ºtiu, în triunghi:el se aflã oriunde aþipesc pentru o clipã.

Voi înþelege, privind înapoi,existenþaîn toatã adîncimea ei miºcãtoareaºa cum privind intens,de jos în sus,un rîu în cascadã, ce-þi cade pe umeri,pe creºtetºi te umple de frig,ochii tãi l-ar strãbate aviziîn amontetocmai pînã la punctul cel viu.

Pînã la nume.


35

KARMA

Scriu un vers pe care nu l-am creat eu,nu l-am citit,nu l-am auzit nicãierivreodatã.

El ia forma mîinii care îl scrie,a inimii care bate irigînd-o cu sînge,a creierului în care se scufundã încetca-ntr-o placentã.

Vine un altul ºi îl citeºte,mult inspirat,în timp ce îl scrie.


36

DINCOLO

Dincolo de gardul cu spini.Dincolo de ºanþul cu apã.Dincolo de mlaºtina peste care plesnescbule albastre de gaz.Dincolo de cercul – zi-i orizont, dacã vreice te cuprinde.Dincolo de unde poþi sã arunci, înciudat,cu piatra în rîu.Dincolo de stîncã.Dincolo de pãdurea cea verde.Dincolo în spatele meu.Dincolo în faþã.

Miopule. Iedule.


37

MEMORIA

Îmi scrii cu obstinaþie acelaºi textGolul dintre insule face valuri.

Ai o cernealã simpaticã:nu o vãd decît, nedumerit, mai apoi.

Acummemoriaalbã face valuri.


38

BIBLIOTECA

Cerþi biblioteca în zadar.Geamu-i deschis, trecãtorii se mirã ºi rîd.Te afunzi tot mai mult în eape mãsurã ce-o cerþi –

sã-þi punã odatã,sã-þi punã odatã întrebareaca Sfinxul –

ce umblã dimineaþa în patru picioare,la amiazã în douãºi seara în trei?

mãcar atît ai dreptul ºi tu.

Afarã, asurzitor, în navete grele de fier,se descarcã sticle cu lapte.Se crapã de ziuã.Ai ajuns, în sfîrºit.

Pui mîna pe-o sticlãca pe-o conservã în care lichefiatã –lumina.

S-o bei ºi atît.


39

DIALOG CU VIZIBILUL

Sã tai firul în patru, sã discerni bine, bine.In mînã c-un simbol,un obiect inteligent,o cartecare-þi conservã doar creierul.

Hamlet.

O, partea stîngã a trupului omenescîn care se precipitã –cu caritate, ei, da, cu caritate! –inima.

O partea dreaptã a aceluiaºi trupliniºtind-o, cu condescendenþãca pe-o orfanã,pe prima..

Nu te lãsa însã,continuã, continuã,taie firul în patrudiscerne bine, bine.

Ofelia e moartã.


40

PIELEA POETULUI

Pielea poetului vai de pielea poetului.Iatã-i prima lui mînã stîngãcu care strînge repede bãnuþiicu care scapã bãnuþiiîn canalul Primãriei.

Iatã-i unghia ruptã ca o peniþãde argint înmuiatã în cernealã roºie.

Iatã-i umãrul frînt peste maºina de scris.

Iatã prima literã pe care o scrie –un oscior limpede acolodintr-un trup ce nu s-a nãscut.

PIELEA POETULUI, Editura Mirador, 2000

41

POEMUL DE LA COLIBIÞA

Într-o grotã a aerului seara am vãzut stîrvul luminii.

Apoi o cruce cît o pasãre oprea vîntul.

Era duminicã.Eram singur la marginea linã a apei.Deasupra ei sus pe stîncã negruagãþat ca un lest. Jos lacul, în adînc miriadede focuri clipind. Liturghia luminii.

De departe nu striga nimeni la mine.De aproape nu mã trãgea nimeni de mînecã.Nici din stîngã nu alunecadin dreapta nimic nu þîºnea.

Pe chipul meu subþire luminaapa în nisip.


42

ORÃ

Dupã un timp te întorciºi gãseºti totul schimbat.Unele s-au veºtejit precum lãmîiþadin ulcica de lut de pe masã.Altele au dat colþ.Specii încã incerte.

Numai el poemul de atuncistã neatins.

Locul unui foc stinse mai rece decît orices-ar putea mãsuracu orice.


43

NOAPTE

Doarme materia.Pe pieptul meu o flacãrã verde.

Un distih numai bun, la ora aceastatîrziesã mã înfrunte ambiguu.


44

FABULÃ VECHE

A fost odatã, tare demult, un poet care-a minþit.Dumnezeu, care citeºte totul, i-a vãzut inimaºi i-a transformat-o în pasãre.Peste ani ºi ani un alt poet audeîn ultima clipã,cum cîntã o pasãre.Se întoarce. Pune urechea. Ce liniºte.Povestea lor s-a pierdut.


45

CHIPURI, CHIPURI, IMAGINI ALE AMINTIRILOR

Ignobil mod de-a te aminti:cum pierzi un nastureºi locul acela devine vizibilmai multdecît ai vrea.


46

SOLILOQUII

Poezia nu mai existã. Existã uneori poezie. Existã uneorisînge.

În trup. La prima ranã îl descoperi. Hemofilii ºtergîndu-ºimereu

nasul. Poeþii. Astãzi vom cãuta dîre spumoase de melc îniarbã.

Nãluci. Cu degetele în teacã de os le vom prinde. Cu ochiiînchiºi

le vom speria. Cu gura închisã le vom recunoaºte. Cu umãrulle vom atinge. În genunchi ne vom mãsura. Într-o rînãne vor surprinde. În cap. În absenþã. Treji. Fãrã simþ.

Dinãuntru.Dinafarã. Ori pe aceastã cãrare. Traversînd-o alunecos.Asemeni acestui ºarpe.Asemeni acestui melc ce lasã o dîrã albã. Un fulger acolo.În pãmînt.


47

SOLILOQUII

Înainte de a spune ceva proba tãcerii.Încet încet se crapã de ziuã. Mai întîi trãsãturile feþei.Pe rînd. Lumina-n oglindã. Valuri. Aerul. Cazi în elca într-o groapã. Þipi. Gol infinit. Captivitate purã.Muzicã.Veste a departelui.


48

DIS-DE-DIMINEAÞÃ

Într-o fîntînã sãpatã în susîntr-un nor de marmurãpriveºti îndelung ca-n ochiulunui copil.

Jospãrul negru ca o iarbã arsã.Pãmîntul ca un animal ce nãpîrleºteîn somn.În somn bãlteºte galbenãºi lumina.

Întoarce-te acasã.Chiar dacã ºtii:acasã-i aici.E acolo.E sus.E jos.

Întoarce-te.


49

GENESÃ

La malul negru al apei ºezucu chipul în palme, cu ochii deschiºi,cu genunchii rãniþi. Nu vorbeadeºi cuvintele sale respirau parcãpe suprafaþa apeiîn cercuri rãsfrînte.

O pasãre nu zbura, aerul încremenisepicurat de lumini reci ºi mãrunte din cer.Totul era un mal negru.Vai întreg pãmîntul eraun mal negru,întreg universultãcut, mocnit,stãtea negru

în propriul sãu trupca într-o cearã.


50

MESÃ

Doamne tu ºtii în mine sînt prãpãstii mai adînci decît în afaramea.Doamne tu ºtii în mine focul mistuie mai tare decît lavadin crater ce urcã ºi dã peste margini.Doamne pe care te ating cu degetele naivca un fluture para cu trupul sãu rarefiat ºi pufos.

M-am trezit, Doamne, în rîu scãldat în pãmîntdimineaþa în aer.Am strigat cãtre tine tare ºi viubolnav ºi putredîn carne ºi sînge ºi oase

cînd pe îngerul meu 1-am vãzut þintuindu-mã-n spaimãcîntînd


51

MIEZUL DE APÃ

Miezul de apãal pietrei.Pielea ºi foculºi gheaþa.Inimape care o smulge din piept cu mînaprecum dintr-un întuneric roºuîngerul.


52

ÎMBRÃCAT ÎN AER

Îmbrãcat în aerprecum altul în pielemã ridic încetpe brînciîn genunchiîn picioareclãtinatpas dupã pasîmbrãcat doar în aerprecum într-o piele de îngerîntr-o cãmaºã receþesutã de frigtot prin aer picurã greuca un acid rãsãritul.


53

STARE

Într-o zi visã cum va fi.Cu claritate vedea totul,chiarel împotrivindu-selaº, caraghios,cu un picior în aerul negru, tare,cu celãlalt în pãmântul moale, umed, pufos.

Dimineaþa pocneºte ca un bãþ de chibrit.


54

ANATOMIE

Rãnile existã în întunericul trupului.Gerul ca un metal alblipindu-se dureros de pielea tajupuindu-te.Cîteva oscioare adunate într-o mãnuºã de carne –le numeri.Fiecare fir de pãr de pe creºtet.Fiecare firicel de nisip din albia secatã.Praful pe carte. Configuraþia secretã a stelelor.Iarna peste pãmântul tare. Zãpada.


55

BALADÃ

Sîngele ºi-a gãsit în sfîrºito portiþã?(Ohosemeþ mai cãlcaiºi tînãrpe cãrbuni aprinºi)


56

CER

Se afla abia acum într-o casã.Fãrã uºi fãrã ferestre fãrã acoperiº,în ea nici un oaspete.


57

FOCUL DIN APÃ

Cineva avea mîini. Cineva avearespiraþia înfiptã în piept.Dar printre nouri nu vedea nimic.Nici fulgerul.Abia scãpãta potopit de apã.

Cineva cîntacineva ascultacineva coborape propriile-i picioareca-ntr-o fîntînã secatã.


58

NISIP. CENUªÃ. HÎRTIE

În genunchi. Aºa cum se scrie. Pe nisip.În cenuºã. Pe o hîrtie bine uscatã.În genunchi.Direct cu degetul arãtãtor.Între timp cari în spate icnind un animalce se îngraºã.

Suflã vîntulcît îþi citeºte cartea.


59

A VORBI. CHIAR CLIPA DE DINAINTE

s-a topit sarea zilei în ochipraful nopþii cenuºa literelorpe hîrtie(abia de îþi þii respiraþia peste eleprecum un cititor ingenuu analfabet)

zgîrii cu degetele moi, ca într-o apãîncremenitã, în chipul tãu.s-a înecat doar cu o clipã înainte.apa are pielea atît de subþire ca pentru palmipedecã alte lumini irizeazã.resturi vegetale arzînd rece.dimineaþa la marginea unui cãtun pãrãsit.

sã cînte mutul. sã vorbeascã tãcerea. umbrasã se întrupeze.

în ea se scurge cerneala neagrã(cîte poeme închise acolo etanº?)cine-a strigat odatã ºi nimeni dar nimenin-a auzit? n-a tradus nimeni.este ºi ea tot o umbrã.o cernealã simpaticã.moartea.

CARTE VIE, Editura Mirador, 2003

60

ascultã-mã. ascultã-mã cu tine vorbesc.îþi împrumut urechea mea dreaptã.buzele mele pecetluite þi le dau.pleoapele mele întredeschise.degetul. iau degetul de pe buze.


61

CARTE DE CITIRE

cum ronþãie noapte de noapte cartea sfîntã.i se albesc ºi mai tare dinþii, un fierãstrãu fosforescentîn întuneric.

în cartea sfîntã însã adevãrul se ascunde adânc.o, cititor hãmesit într-o limbã strãinã.

o luminiþã în podul palmeinumai cît un vîrf de acpe care sã o duci la ochi.

o frunzã cu nervurile arse,crãpate de arºiþãgata, gata sã se spulbere în vîrful degetelor tale boante.

sau un penet în levitaþie, pierdut definitivmult mai uºor decît aerul.cum sunt hainele la mal ale unui copilce tocmai se scaldã.


62

OMUL ÎN TREI PICIOARE

seara te împiedici de omul în trei picioare.dimineaþa muºti repede un mãr galben zbîrcit.scuipi sîmburii maronii într-o parteîn balta poleitã de soare în care staiºi-þi freci palmele dulci neîndemînatice.

mici valuri lovesc malul nisiposmemoria facilãcu numele tãu þipat cîndvade þînci dosiþi pe la colþuri.

în palmã þi s-a lipit o monedã uºoarãcu chipul unui rege infantprecum o arsurã.

deasupra peste lumînarea plopului îngãlbenitcineva parcã te priveºte drept în creºtet.tu pînã la umeri afundat în pãmînt.te strigã pe numele micîntr-atît de bine te ºtie.

tu nu îl vezi însã n-ai cum îl auzi.

pune bine urechea.


63

NORD

dacã mã rogi dacãte rognu adormiesenþialul nu þi l-am spus încãpentru Dumnezeuþine-þi ochii deschiºi.

sus capul eramîn pãdurepãdurea nu avea lizierãarbori de jur împrejurmuºchi verziprecum polul nordar fi fost pretutindeni.


64

OMUL GALBEN, OMUL ALBASTRU

omul galben se ridicã încet în levitaþie.omul albastru se sparge seara pe caldarîm.omul cîrtiþã ronþãie încã adevãrulstrecurat în pãmînt.

sare peste arºiþa de duminicãdirect în ploaia de luni dimineaþã.cu palma întinsã în care închidecîþiva stropi.deschide ochii te recunoaºte.

dar numai dupã pãrinþi.


65

DIALOG

auzul, cît o bobiþã roºie de sînge.þipãtul, spinul negru ce cadeca respiraþia atletului la sfîrºitul cursei.

citeºtiideogramele repezi pe apape care tot vîntul le ºterge.


66

CLIPÃ

cum fuge iute vântul pe o bicicletã uriaºã.cum deschide uºa de piatrã.cum deschide cãmaºadin care tu ai fugit.


67

TARS

„am cãutat tarsul pe harta rutierã a europei ºi nu l-am gãsit”ºi-a început decanul de informaticã alocuþiunea desprecartea de versuri a tînãrului sãu student din anul doi –scrisori din tars – nici în portugalia de acolo de undetînãra cãlugãriþã îndrãgostitã de uºuraticul ofiþer francezal lui napoleon îi scria epistola fãrã speranþenu era tarsul nici în micul dicþionar enciclopedicniciunde el nici nu existãdeºi îl caut încã precum apostolul pavelprintre romani, galateni, tesaloniceni,în orient, la roma, printre sîrmoºiibarbari de la malul mãriiunde am fost aruncaþi de valuriprintre recile stînci în casavãduvei unde arde focul cel slab sub mîinilece se freacã iute împreunate


68

A DOUA VIAÞÃ A AUTORULUI

a doua viaþã a autorului este într-o limbã mareîn prima este cumva avortatnãscut la ºapte lunicu mama moartã la naºterecu tata necunoscuttoþi îl iubesc îi pun mîna pe capîi freacã uºor creºtetulapoi pleacã se-mpleticeºtesingurînainte de a pãºicãci direcþia nici nu existãdoar degetul arãtãtor înfiptbine în praful mãtãsosca al unui drum de þarãdin care se ridicãdin senin volburiparcã aspirate de suscu textul lui cu totseara se întoarce cu faþaîntins ºi numãrã învaþãnumerele care existãîn limba pe care o vorbeºte sigurpietrele cad în susca dintr-un vulcan pãmîntescapa înapoi în izvoare


69

stelele se ºterg dimineaþa totde la rãsãrit la apuscineva un burete Dumnezeule învaþã pe limba lorseara fiecare-ºi gãseºte locul.


70

ÎNTÎLNIRE

alegeþi ºi tu o zi dintre celecare încã nu au venit.har Domnului cã ai de unde.întîlneºte-te în ea cu mine.eu nu te voi întreba nimic.îþi voi aminti repede totul.


71

CAP DE ÎNGER DE GHIPS CÃZÎND CHIAR ÎN FAÞAMEA

cu moartea nu te întîlneºti de douã ori niciîn acelaºi rîu nu te scalzi de douã ori nicila aceeaºi masãnu te aºezi cu aceiaºi meseniºi nu fiindcã mereu unul lipseºteiar cel care îi ia locul ºi îi poartã numeleºi-i seamãnã întru totuleºti tu

coboram într-o zi strada sau o urcam nu mai ºtiuînaintea mea în orice cazun bulgãre albînger de ghips– era vineri 13 noiembrie anno domini 2002 -pentru o clipã m-am vãzut fericit înconjuratde toþi ceilalþi pînã atunci nevãzuþiºi imponderabili


72

BIBLIOTECA DEVASTATÃ

din munte nu se vede nimic acolo între cãrþifilele scrise mãrunt, rãvãºite sub picioareîn bãtaia unui vînt care îþi aprinde doar sîngele.o, femeie cu sexul indolent ºi mereu receptorcare te naºteîn timp ce tu o posezicu unghiile rupte, cu degetele ca niºte sfîrcuri roºiiºi palpitîndecu care îi apeºi uºor pielea pîntecului ce tremurã excitat.o, mamã iubitã, o, femeie ce te naºte în vidhîrtiile în devãlmãºie zac pretutindeniîngropat din ele te ridici ca dintre valurialbe de var.þipãtul femeii în faþa dezastruluitrupului tãu explodînd în erecþiesoarele a gãsit o fisurã prin care sã intreîn camera în care scînceºte un copilcu capul tãu în palmebate ca o carie în lemnul gustos inimadihonia roºie, fãrã chipcu ochii nu vezi, cu limba n-atingisexul galben al nopþiicîndva te-am cunoscut printre filele acesteachiar înainte de a le da eu însumi foc în alexandriacititor orb sînt acum cu pîntecul suptpe pieptul meu dezgolitun deget arãtãtorfãrã mînã


73

GENESÃ

eram singur cu adevãrat. nu se nãscuse încã nici un om. nuse vorbeanici o limbã. ca într-o supã universalã pluteam deasupra.o grotã în sus din care picura focul. un sex eteric. îngerulte lua de mînã deoparte. sfîntul îþi ºtergea ochii cu buzelelui uscate.cerul cãzuse în apa netulburatã. rup din tine aceastã femeiede silabe.auzi din toate pãrþile limba.


74

MUNTE LA COLIBIÞA

plouã. simt cum mã scurg. în pãmînt.


75

MUNTE LA COLIBIÞA

pãdurea, hoaþã, pîndea casa. fremãta.casa neclintitã în spaimã.


76

BALADÃ

cei de dedesubt ºtiu deja mai mult decît cei de deasupra.sub ei sînt cei care ºtiu încã ceva.ºi sub aceºtia stau alþii cuminþi.ei calcã pe aer aºa fãrã nici o greutate.se pot întîlni faþã în faþã.


77

DIMINEAÞÃ

ca o vacã sfîntã în india adormitãtrece strada

aceeaºi voce repetã la infinit aceleaºi cuvintela un aparat vechi o nouã prognozã

altfelsîngele incolor al ierbii


78

ORB

orbisem cu totul. eram doar o pielecare vede în întuneric.

pe umeri înalþipãsãri în picioroange.


79

CASÃ

ca sã scriu trebuie sã urc mai întîiscara de lemn sunãtorprecum ºoarecii care rod noapteabradul proaspãt bine uscato camerã de copil purificã precum varulinteriorulun fir subþire de aer se strecoarã pe sub uºãîntoarce fila.


80

CÎNTEC

sã zboare fãrã aripi precum apasã alerge fãrã picioare precum vîntulsã citeascã precum un analfabet textulnescris dimineaþa


81

ÞIPÃTUL

þipãtul unui copil înfipt ca un cuþit în sînge.pielea celui adormit fãcutã sul.ridicarea în capul oaselor.


82

POSTFAÞÃAl. Cistelecan

ECHINOXISTUL FÃRÃ PORTOFOLIU

Vasile Dan e un echinoxist fãrã patalama. Un echinoxistrãtãcit în afara grupãrii ºi poate tocmai de aceea mai ortodoxdecît cei dinãuntru. El poartã semnele echinoxismului nunumai cu conºtiinciozitate, dar ºi cu evident apetit. Nu numaicã pare anume crescut în acest mediu de culturã, dar pare ºihrãnit exclusiv cu ambrozia melancolicã servitã la primeleagape echinoxiste. Nu existã, printre echinoxiºtii dinnomenclator, unul cu mai multã devoþiune faþã de regulaechinoxismului ºi care sã se comporte mai religios cu formulapoeticã a acestuia. E o problemã nu doar de onoare, ci ºi dedatorie imediatã înscrierea lui cu acte în catalogul general ºilegalizarea, oricît de tardivã, a acestei empatii cultivatã casintonie structuralã.

De altminteri, comentîndu-i Întîmplãri-le crepus-culare… din ’84, Gheorghe Grigurcu l-a ºi trecut, reflex,printre echinoxiºti, impresionat tocmai de excesul de mãrcitipice casei ºi etalate ca o „caracteristicã comunã mai multorechinoxiºti: o mare gravitate a tonului, o afectare solemnã afrazei, o pedanterie a estetizãrii” (Existenþa poeziei, p. 361).E, oarecum, þinuta obligatorie a poeþilor echinoxiºti din primulval; o þinutã de ceremonie, exersatã în gesturi ritualice ºi într-osintaxã domestic imniforã, tradusã, la rîndul ei, în declamaþia

83

de fioare ºi în incantaþia nostalgicã a sublimelor. Dar ºidincolo de þinuta liricã Vasile Dan rãmîne un echinoxistdreptcredincios. ªi el, ca ºi aproape toþi ur-echinoxiºtii, areun sentiment sacramental al poemului, lãsat moºtenireimperativã de Blaga; poetul locuieºte într-o lume de taine, deembleme ºi marcaje, plimbîndu-se, hieratic ºi înfiorat, printrerune; el calcã, de fapt, pe un alfabet de sacre ºi umblã printr-un dicþionar ocult, de misterii ºi misterioase ce foºnesc lafiecare atingere. Poemul nu poate fi altceva decît un recitativde înfiorãri ºi iluminãri, cu gramaticã diafanã ºi exultantã;poetul însuºi nu poate fi decît inhibat de iradianþa lumii încare vieþuieºte ºi intimidat pînã la fervoare de sacramentalitateaei; cum nu umblã printr-o lume ordinarã, ci printr-unasemnatã de transcendent, el însuºi trebuie sã se hieratizeze,sã se decorporalizeze ºi sã aibã pasul aerian, spre a nu strivi,mãcar din greºealã, „corola de minuni” în mijlocul cãreiatrãieºte. Orice plimbare prin lume devine, de fapt, o transã,aºa cã peisajele nu sînt altceva decît epifanii ºi iluminãri;lumea se expune vederii numai spre a se putea expune, defapt, viziunii; constituþia ei nu e cea aparentã, ci aceeaascunsã: un substrat de luminiscenþã ce erupe în materii,angelizîndu-le ºi suavizîndu-le. Nu sînt, de fapt, peisaje, cimiraje ºi miracole, crize de ascensiune cereascã setate într-omiracolisticã a intimitãþii; semne trezite la inflorescenþã ºi pecare poetul le recolteazã nu într-un catalog de stãri, ci într-unulde transfigurãri ºi febre. Mãcar în acest punct el nu se încredetotal în perspectiva sofianicã ºi nu aºteaptã liniºtit pogorîreasacrelor pe pãmînt; pune mîna ºi incitã el însuºi la ascensiune,ridicînd terestrele în luminozitãþi. Asistent de miracole, poetulparticipã la ele printr-un limbaj floral ºi entuziast, dar cusensibilitatea decantatã prin filtrele bibliotecii. El exaltãprimarele prin senzaþii rafinate ºi cu sensibilitatea pusã întipare de rit. Ioan Alexandru imnoforul îi vine îndatã în ajutor,dupã fundamentele puse de Blaga, ºi-i oferã poetului o reþetãde beatitudini; cu ea, Vasile Dan opereazã o translaþie a lumii

84

în graþie ºi, totodatã, a eului poetic în condiþie rezolut angelicã;dar ºi a limbajului în eufemism ºi preþiozitate, în candoare ºivegetalizare. Metafora exultã ºi exaltã, dar pe portative strictdelicate; ea transferã materialitãþile în suav, fãcîndu-le sãzboare ºi sã leviteze în iminenþa sacrelor ori în perspectivalor. Copleºite de spirit, materiile îºi pierd materialitatea ºi eledevin, ca la Adrian Popescu, un grai de mãrturisire; lumeaîntreagã e, la o adicã, o evanghelie, o depoziþie în favoareatranscendentului ºi imanenþa zumzãie de prezenþã divinã;comuniunea þine de condiþie, de funciar, franciscanismuldevine de rigoare, iar calitatea de traducãtor a poetului –obligatorie. Extaza lui e o vocaþie a umilinþei, sintaxa lui – opurã exclamaþie a fiorului, o mãrturie prin beatitudine. Darsub protecþia celor trei muze, toate trei ardeleneºti, începe VasileDan.

Cu deosebire însã sub cea a lui Ioan Alexandru.Priveliºtile din ’77 sînt o carte drogatã de angelism, delimbajul exaltant ºi eugenic pus sã prelucreze, exclusiv ºiexcesiv, stãri de graþie. Marcel Pop-Corniº avea, fãrã îndoialã,dreptate sã vorbeascã, pe copertã, despre un „poet cu vocaþialaudelor” ºi sã constate transfigurarea peisajelor „în luminoasespectacole cosmice”; acestea ºi sînt liniile de poeticã ale luiVasile Dan (ºi, în mare, vor ºi rãmîne), numai cã poetulavanseazã pe ele prin preþiozitãþi, printr-o inflaþie de suaveînvãpãiate de un elan de stil. Ceea ce, desigur, n-ar fi fost oambiþie deºartã, dacã „stilul” n-ar fi fost conceput ca strictãeufemizare, ca peripeþie de sublimare. Prestigiul calofiliei eînsã atît de intact încît gripeazã toate entuziasmele,suavizîndu-le ºi rãrindu-le pînã pot fi declinate ca simplãeuforie; ºi nu atît ca euforie a senzaþiei, cît ca euforie alimbajului. Cînd, mai tîrziu, Laurenþiu Ulici va constata cã,„încã de la început”, „calofilia ºi extazul” sînt „notelespecifice” ale poetului (Literatura românã contemporanã.I. Promoþia 70, p. 189), el nu va face decît sã ratifice oecuaþie consolidatã într-o formulã. Cãci entuziasme suave

85

produce aceastã scriiturã de graþiozitãþi în care ºi iluminareaare o gramaticã amabilã, de inefabile ce se eterizeazãspontan. Poate cã ºi mai drept ar fi sã vorbim, de fapt, deentuziasme ale suavitãþii, de experienþele iluminante aledelicateþii. Pentru cã Vasile Dan, cu tot repertoriul romantical motivelor, de avîntul suavizãrii se lasã luat; contemplaþialui are religiozitate, notaþia lui e solarã iar referinþele sînttari, mitice; atitudinea e imnicã iar imaginarul timorat ºitemerar deodatã, lucrînd deopotrivã cu senzaþia frustã ºi cureflexele livreºti; gestica e devoþionalã ºi sacramentalã, dicþia– înfioratã ºi ritualicã; dar toatã aceastã sintaxã a fiinþeiinterpelatã de beatitudine se diafanizeazã ireversibil într-oformulã de idilism iluminat: „Seninã priveliºtea cerului înochiul sãu./ Coboram vãile dulci/ în valuri, cu vîntul stins ºiaerul înflorit/ în pãsãri./ Pete solare erau trupurile noastre peDisc./ Un zid: tãcerea întinzîndu-se în mari cîmpuri/ în fiinþeletinere. O, un zid strãveziu” etc. (Amintirea: un zid strãveziu).Structura de luminã a lumii e prea dispusã sã ajute structuraeuforicã a limbii iar materiile prea grãbite sã abdice de lamaterialitate. Unei lumi atît de maleabile pentru procesareaspiritualã Vasile Dan nici nu-i putea transcrie, de altfel, decîtevanescenþa fericitã.

Solicitudinea materiilor pentru convertirea lor în spirit,pentru transpoziþia în luminã pare ºi mai eficientã în Noriluminaþi (1979), carte de graþie ºi de mici spasme extatice,scrisã cu nostalgia limbii cereºti ºi cu aceeaºi cernealã diafanã.Vasile Dan parcurge aici tropismele euforizante ale puritãþii,exersatã ca pur ritm beatitudinal, ca dans graþios cuelementele. El trãieºte exclusiv din candoare, dar dintr-ocandoare transpusã în frenezie ºi transcrisã în suave vertijenupþiale. Întreg volumul e un rãsfãþ în puritate, o exultanþãîn feeria candorii. Chiar dacã Vl. Jankélévitch ne interziceexpres „declararea puritãþii” (pentru cã asta ar fi „mai multdecît un angelism”, ar fi „un non-sens ºi o imposibilitateradicalã”) (Pur ºi impur, Nemira, 2001, p. 7), el nu le poate

86

interzice aºa ceva poeþilor; mãcar pentru cã aceºtia, dacãvor, sînt pe jumãtate altceva ºi nu pot fi puºi la mãsurã strictumanã; iar Vasile Dan a ales sã fie, cel puþin în primele vol-ume, pe jumãtate înger. Dar cine e pe jumãtate înger, probabile pe de-a-ntregul; aºa se face cã Vasile Dan e într-o continuãºi eminentã levitaþie, fãcînd reportajul acestor vertije într-ungrai de suavitãþi ºi într-o limbã de eterice. Dar nici el nu poate,în aceastã paradã de puritãþi, decît sã exclame, sã se bîlbîieextatic (pentru cã, dupã acelaºi Jankélévitch, „puritatea purãnu ne îngãduie decît sã ne bîlbîim”, p. 14). Poemele nici nusînt altceva decît tautologia acestor exclamaþii, expandarealor într-un discurs de senzaþii luminiscente: „/…/ Alergînd curouã în mîna stîngã, strigînd/ Ave! sufletul meu planeazã cuaceastã ninsoare/ peste trupul tãu de apã tînãrã./ Închipuiþi-vã eu într-o furtunã albã, Fulgul,/ nupþial dãnþuind cu fiicelevîntului” (Ceva despre fulg). Exclamaþii transformate înceremonii ale iluminãrii ºi comuniunii sau senzaþii deiluminare, poemele dezvoltã nu atît o partiturã detransfigurãri, cît una de beatitudini. Vasile Dan vorbeºte dininteriorul interjecþiei extatice, desfãcîndu-i punctul de implozieîn rituri ale senzaþiei. El introduce o economie narativã îndomeniul indicibilelor, al inefabilului ca stare, nu ca spunere.

Pe Scara interioarã din ’80 poetul urcã tot la celeste,dar punînd acum, într-un mod mai consistent, ºi ocontragreutate imaginarului volatil ºi exultant. E doar ogreutate de contrast, pe care, de altminteri, poetul a încercats-o foloseascã ºi pînã aici, prin rapelul în real; a rezultat însão simplã coloraturã contrastivã, cãci realul, pus sã facãopoziþie transfigurãrii, nu rezista impetuozitãþii delicate ailuminãrii. Dar ca la toþi nostalgicii sublimitãþii, ºi la VasileDan realul devine subversiv ºi conduce o acþiune negativã, derecul din faþa idealitãþii ºi de compromitere a suavismului.N-ar avea, la urma urmei, de ce, pentru cã materialitatea, încazul sãu, boleºte de luminozitate ºi, dacã e senzualã, nu epropriu-zis ºi materialã. Topirea în luminã pretinde însã

87

oponenþi ºi realitatea a rãmas, de la romantici, cu un prestigiufunest. Pe impactul dintre ea ºi elevaþie mizeazã ºi Vasile Danîn dorinþa de a insufla dramã în triumful candorii. Darnotaþiile, punctele cotidiene de referinþã sînt repede spulberate,în negativitatea lor, de peripeþia euforicã a imaginarului. ÎnScara interioarã, însã, programul imediat fiind unul strictascensional, contragreutãþile erau imperative. Aºa cã, maidegrabã din exigenþele logice ale principiului poetic decît dincele legice ale viziunii, se petrece acum o revelaþie acorporalitãþii, menitã sã tragã în jos elanul spiritualizãrii:„Viaþa ia nu numai forma, dar ºi culoarea -/ pînã laidentificare – a trupului” (Viaþa, în zori). Dar poezia tot oformã de elan va rãmîne, numai cã un elan dedus cu dureredin materialitatea biograficã: „Precum un corp cu centrul degreutate în afara sa,/ precum o lebãdã,/ precum iederacãþãrãtoare, iluminatã,/ cu unghiile dureros înfipte/ înZidurile eterne” (Poezia). Iar de acum încolo Vasile Dan seva þine tot mai aproape de acest concept – ºi el, fireºte, ro-mantic, în fondul sãu – al poemului ca bravurã mîntuitoareieºitã din suferinþã, ca elevaþie traumatizatã de condiþia terestrãºi ca funcþie de exorcizare a acesteia.

Soluþia de contrast se dovedeºte ºi mai folositoare înArbore-le genealogic din 1981, în care o bunã parte dinpoeme trãiesc din detalierea – ori mãcar din enunþul – acestuiconflict; realitatea devine agresivã, ameninþãtoare, punîndmelancoliile paradisiace în primejdie ºi forþînd poemul sã iacalea eroicã a rezistenþei: „Deodatã muºcãtura (caniniiputernici, fosforescenþi) dimineaþa/ a Realitãþii” (Deodatã…sau visul unei nopþi de toamnã). Aceastã „muºcãturã” arealitãþii din corpul angelic al nostalgiilor se agraveazã, atîtprin intensitate, cît ºi prin recurenþã, astfel încît poetul e nevoitsã facã faþã unui adevãrat asalt insidios al entropiilor.Scriitura se apleacã (ºi) spre traumã, spre provocareadiformitãþilor iar poemele se contamineazã de un vocabularprimejdios; ele joacã acum pe linia dintre suavitate ºi pericol,

88

dintre floral ºi sanguinic, caligrafiind, în locul extazelor,panica. Imaginarul delicat flirteazã cu cinismul, eliberîndastfel o condiþie poeticã pusã sub semnul dramatic aloximoronului: „/…/ Am putea-o numi Apa de foc,/ sau probade plumb în aripi,/ sau gaura neagrã din ceruri,/ sau pisicahipnotizînd o gingaºã zburãtoare/ sau cuvîntul, ºiºul -/ amputea-o numi oricum – Brîul ce înconjoarã grãdina/ cudestulã tandreþe” (Grãdina adormitã). În linii mari, viziuneaintrã acum în pantã elegiacã, semn cã greutãþile atîrnate dearipile entuziasmului ºi-au avut rostul ºi ºi-au produs efectul.Dar imaginarul lui Vasile Dan rãmîne, fundamental, unulgracil ºi euforic, mizînd pe reverberaþii ºi arabescuri. Ca sãþinã poemul în stare de primejdie ºi starea poeticã mai aproapede consistenþa dramaticã, poetul trebuie mereu sã se uite larealitate cu maliþie. Cînd aceastã încruntare programaticãlipseºte ori se destinde, realitatea fuge iar în incantaþiiluminiscente. ªi fuge de la sine, magnetizatã ireversibil dejuisanþa luminii; ea rezistã în condiþii dramatice numai prinpremeditare, prin decretul conceptului poetic. De felul ei e,însã, jovialã, solarã ºi repede entuziasmantã.

Lãsate în voia lor, fãrã o prea severã instrucþie în dra-matic, Întîmplãrile crepusculare… din 1984 se întorcspontan la limbajul de exultanþã ºi la conceptul de poem cavînãtoare de inefabile. Cãci nu altceva decît o rãpire diafanãe poemul pentru Vasile Dan, o inflamare genuinã avocabularului: „Poetul/ în mînã cu o hîrtie ce se aprindesingurã,/ îndatã ce o atingi, -/ purã Posesiune” (Ars poetica).Album de inefabile captive, de seducþii irepresibile, volumulcîntã raptul beatitudinal, persuasiunea narcoticã asublimelor, hipnoza calofilã a lumii: „Cu spatele laSplendoare, cu spatele la ispitã./ Iar ea sã-ºi fi strecurat dejascrisul subþire/ pe sugativa retinei tale,/ exact în momentul încare duceai, printr-un reflex de apãrare,/ mîna la ochi./…//(Chemi fotograful./ Duce aparatul la ochi/ cînd nici nuse-aºteaptã/ ºi þac! o prinde în cutia etanºã/ ca pe o pasãre

89

cîntãtoare)” (Lupta cu îngerul). Îngerul lui Vasile Dan eestetica lumii, seducãtorul cosmic, iar poetul trãieºte într-oprofuzie de miraje ºi în permanente rãpiri extatice. Nu, totuºi,cu inocenþã, cu naivitate, ci cu o conºtiinþã prevenitã ainefabilelor, marcatã printr-o uºoarã prelucrare ironicã ºilivrescã a transei beatitudinale. Dar aceastã prelucrare nu edecît o precauþie adresatã cititorilor, cãci participaþia lamisterul fascinaþiei cosmice e una vitalã. „Metafizica fragedã,diafanã”, pe care o vedea Romulus Bucur în Drumul cufiinþe (Poeþi optzeciºti – ºi nu numai – în anii ’90, p. 61),e activã peste tot, legînd viziunea poetului de o ameþealã afirii ºi de efluviile senzuale ale sublimelor.

Elegie în grãdinã (1987) pune din nou diafanitatea înclimat dramatic, reluînd contactul ºi contractul – ambeletraumatice – cu realul. E vorba, de fapt, de o permanentãdialecticã ondulatorie a dominantelor, exultanþa schimbîndu-ºimereu locul cu panica de real; poetul cautã, poate, o soluþiede echilibru între euforie ºi disforie, dar piciorul îi alunecãprea tare ba pe o pedalã, ba pe alta. Efortul principal pare afi orientat acum spre racordarea feeriei la elegiac ºi a exultanþeivegetale la melancolia existenþialã. E un program dedramatizare a reveriei prin conspectarea realului. Darscriitura imnograficã a lui Vasile Dan prinde cu spontaneitatetot fulguraþia fastã, iluminarea candidã a realului ºi crizade levitaþie. Percepþia poeticã rãmîne una de galã,sãrbãtoreascã ºi jubilativã, radiind într-un zumzet de senzaþiiaurorale. Vasile Dan e un poet iremediabil fericit, dar cu nos-talgia suferinþei. Nefericirea lui e însã doar aceea de a trãi pepãmînt. ªi nici aici nu se simte, de fapt, rãu, decît atuncicînd are privirea socializatã ºi aþintitã pe cotidian.

Grafia aceasta delicatã se melancolizeazã ºi mai preg-nant în Drumul cu fiinþe (1990). Dar asta numai pentru cãse schimbã oarecum perspectiva contemplativã. În primelevolume gramatica ardentã avea mirajul paradisiac drept þintãºi-l asalta prin calofilie; în ultimele, ea îl are drept sursã ºi

90

încearcã sã-l recupereze prin reveria amintirii; pe vremuri,mirajul avea imediateþea unei senzaþii; cu vremea, el trebuieresuscitat prin anamneza feericelor. Dar ºi amintirea se scaldãtot în mirifianþã. Ca ºi sensibilitatea, ºi memoria lui VasileDan e una de celebrare, genuin imnoforã. Coborîrea încotidian, tot mai frecventã, ca ºi alertarea viziunii prin temeleneliniºtii ori ale decepþiei, sfîrºesc tot la þãrmuri festive, laomagiul feeric. Melancolia însãºi e beatificantã, oricît s-arhrãni din nostalgii ºi contrarieri ale realului. Antrenamentulstenografic al scriiturii, itinerariul de notaþii imediate cu carese confruntã memoria nu alcãtuiesc decît un cadru deprimejdie pentru tînjeala mirificã. Poezia devine, totuºi, subefectul acestei insistenþe în notaþie, compasionalã, se îmbibãde o suferinþã a condiþiei cãzute ºi se transformã într-un limbajlacrimal; dar o lacrimã care arde ºi se ridicã de la rostire laviziune, luînd cu sine, în transfigurare, lumea: „Poezia sescurge încet, încet pe obraz arzînd,/ arzînd de la gurã laochi” (Poezia). Ea rãmîne o epifanie a inefabilului, oîntrupare de inefabile ºi un mister generos, contaminant:„Scriu un vers pe care nu l-am creat eu,/ nu l-am citit,/ nul-am auzit nicãieri/ vreodatã.// El ia forma mîinii care îl scrie,/a inimii care bate irigînd-o cu sînge,/ a creierului în care sescufundã încet/ ca-ntr-o placentã.// Vine un altul ºi îl citeºte,/mult inspirat,/ în timp ce îl scrie.” (Karma). Cu aceastã misticãa inefabilelor care survin miraculos Vasile Dan nu poate plîngeprea mult; doar în momentele în care realul e tangent lainefabil, ameninþîndu-i fragilitatea. Cãci altminteri el e atenttocmai la aceste momente de rapt extatic, de imperiozitate amisterului.

O pauzã mare ºi-a luat Vasile Dan pînã la Pieleapoetului din 2000. Între Drum… ºi Piele… diferenþele arputea fi semnificative, dac-ar exista. Dar cum Vasile Dan emereu unul ºi acelaºi poet, rãmînînd, oricît ºi-ar schimbapielea, la vechiul nãrav al reveriei melancolizate, el nuvalorizeazã în diferenþã excesiva ascezã, investind-o toatã în

91

continuitate. Totuºi, lirismul sãrbãtoresc, de jerbe alepreþiozitãþii ºi de suave extaze vegetalizate, se contrage acumîntr-un vers hieratizat, auster, ce simuleazã lipsa de fast anotaþiei. De aceastã scriiturã decãzutã Vasile Dan nu se poate,de fapt, apropia, întrucît între el ºi real (în calitatea lui decotidianitate ordinarã) stã, inclement, deºi cît se poate dediscret, conceptul „albatrosului”, perceptibil încã în desenuldetracat al simbolului: „Ziua aruncã iarãºi mulþimea pestradã./ Cerul senin. Lentilã concavã. Un abur. Un nor/ ce setoarce. Numai atît./ Jos totul se miºcã brownian. Cu greu testrecori./ Geanta îþi rãmîne în urmã, frîntã,/ agãþatã deumãrul drept./ 'O pasãre în echilibru fragil, pe un fir subþire,/ce urcã la cer? Ori pieziº/ se-nfige-n pãmînt?' Te smulgi, dincînd în cînd, dintre trupuri” (Pînã se lumineazã). Poetul luiVasile Dan nu e din aceastã lume ºi el se uitã cu reþinere la ea- ºi asta doar cînd îºi poate lua ochii de la cer (dar ºi atunci,pînã la urmã „cãderea” se dovedeºte o „ascensiune”: „Caîntr-o pînzã umedã, lipicioasã/ în care cade o insectã ce umblãnumai/ pe cãtãligi/ cu capul mult mai mare decît/ întregul eitrup -/ ca într-o dimineaþã/ ca în dimineaþa aceasta - / o cãderetotuºi în sus” - În cer). Metafora e drasticã, pedepsitoare,cînd exerseazã pe lumea de jos, dar cum preferinþa ei pentrucea de sus e stridentã, de regulã ea progreseazã în diafan,animatã de sintaxa transfigurãrii. Iar contemplaþia lui VasileDan nu e niciodatã neutrã ºi vede materiile stigmatizate dehar. În aceste condiþii de graþie a materiei poetul, vrea-nuvrea, vede delicat ºi picteazã preferenþial cu suavitate, lucrîndchinezãrii în condiþii supliciale. Cãci poezia lui Vasile Danrãmîne, cu toatã sintaxa iluminãrii, operã de chin ºi de jertfã.Ea se traduce în metafore constante, poate chiar prea repeti-tive, ale sacrificiului, folosindu-se de bietul poet ca de un sclav(sau martir) al vocaþiei: „Pielea poetului vai de pieleapoetului./ Iatã-i prima lui mînã stîngã/ cu care strînge repedebãnuþii/ cu care scapã bãnuþii/ în canalul Primãriei.// Iatã-iunghia ruptã ca o peniþã/ de argint înmuiatã în cernealã

92

roºie.// Iatã-i umãrul frînt peste maºina de scris” etc. (Pieleapoetului). Vasile Dan pune cîtã discreþie poate în paradaacestui concept eroic, purtat prin poeme fãrã emfazã, dar curigoare. Totuºi, o anumitã redundanþã în rulaj face preadramaticã distanþa dintre concept, trãgînd spre bravuraromanticã, ºi scriitura delicatã, trãgînd spre arabesculsuavizant.

Carte vie (2003) continuã peripeþiile acestui concept sac-rificial al poemului, aducîndu-l din stricta lui condiþieromanticã, de prestigiu pur literar, într-o condiþie cristoformicã.Sacrele omagiate ca esteticã a lumii ºi exaltate în vertijediafane devin, încetul cu încetul, o eticã interiorizatã,scãldatã în compasiune. Dar la Vasile Dan mistica poemuluiface concurenþã serioasã misticii ca atare ºi devoþiunile, bachiar ºi iluminãrile lui, se împart. Cãderea cea mai gravã nue cãderea din graþia divinã, ci cãderea din graþia poeticã(atunci cînd acestea nu sînt totuna, cum, de regulã, sînt).Dar cãderea aceasta poeticã e, de fapt, un sentiment alcopleºirii; mirajele se prãbuºesc peste poet ºi-l strivesc, în vremece dublul sãu simbolic îºi poate continua expediþia extaticãa zborului. O asemenea corporalizare a mirifianþei nu-i poatepromite poetului decît o extazã finalã: moartea ca beþie asplendorii. Nu sîntem însã acolo, ci doar într-un punctapropiat al acestei dialectici de beatitudini; în punctul încare feeria coincide cu drama: „aproape adormi înainteasplendorii -/ mai mare ruºinea./ de acolo de sus de pe munte/lacul pãrea foarte subþire/ prelins între coaste uscate./ albastruca o lamã ce taie/ între cer ºi pãmînt./ în timp ce-l privea/ dinpiept îi sãri iarãºi/ o vietate roºie./ se ridicã greu/ pe brînci/cu privirea înfiptã adînc/ în masa aceea verde vîscoasã/ depe culmea din faþã./ o simþi parcã lipitã direct pe retinã/cum freamãtã/ în propria sa carne în sînge./ cînd peste întinsulde ape/ fulgerã albã þipã/ o pasãre./ ea are o þintã precisã.”(Feed-back). Drame ale admiraþiei, procesiuni melancoliceale imnului sînt, de o vreme, poemele lui Vasile Dan.

93

CUPRINS

Amintirea: un zid strãveziu .......................................................... 5Cu orologii ...................................................................................... 6Dormi ............................................................................................. 7Ceva despre fulg ............................................................................ 8Viaþa, în zori .................................................................................. 9Iasomia ......................................................................................... 10Descîntecul melcului ................................................................... 11Linþoliu ........................................................................................12În noua constelaþie ...................................................................... 13Cu simþurile jumãtate în somn .................................................. 14Grãdina adormitã ....................................................................... 15Un corp promis ........................................................................... 16Jocul cu cercul ............................................................................. 17Poem vechi ................................................................................... 18A fi ................................................................................................ 19Elogiu naturii ...............................................................................20Ornicul din arbori ....................................................................... 21Echinocþiu de primãvara ...........................................................22Misterii .........................................................................................23Poemul pentru mîna stîngã ........................................................25Cine sînt eu ..................................................................................26Scriere ..........................................................................................27Vis cu viperã ................................................................................28Autoportret ..................................................................................29Chipul autorului .........................................................................30

94

Manuscris vechi ...........................................................................32Trabes...........................................................................................33Triunghiul ....................................................................................34Karma ..........................................................................................35Dincolo .........................................................................................36Memoria .......................................................................................37Biblioteca .....................................................................................38Dialog cu vizibilul ........................................................................39Pielea poetului .............................................................................40Poemul de la Colibiþa ................................................................. 41Orã ................................................................................................42Noapte .........................................................................................43Fabulã veche ................................................................................44Chipuri, chipuri, imagini ale amintirilor ..................................45Soliloquii ......................................................................................46Soliloquii ...................................................................................... 47Dis-de-dimineaþã .........................................................................48Genesã ..........................................................................................49Mesã .............................................................................................50Miezul de apã .............................................................................. 51Îmbrãcat în aer............................................................................52Stare .............................................................................................53Anatomie .....................................................................................54Baladã ..........................................................................................55Cer ................................................................................................56Focul din apã ............................................................................... 57Nisip. Cenuºã. Hîrtie ..................................................................58A vorbi. chiar clipa de dinainte .................................................59Carte de citire .............................................................................. 61Omul în trei picioare ...................................................................62Nord .............................................................................................63

95

Omul galben, omul albastru ......................................................64Dialog ...........................................................................................65Clipã .............................................................................................66Tars ............................................................................................... 67A doua viaþã a autorului ............................................................68Întîlnire ........................................................................................70Cap de înger de ghips cãzînd chiar în faþa mea ...................... 71Biblioteca devastatã ....................................................................72Genesã ..........................................................................................73Munte la Colibiþa ........................................................................ 74Munte la Colibiþa ........................................................................75Baladã .......................................................................................... 76Dimineaþã ....................................................................................77Orb ...............................................................................................78Casã ..............................................................................................79Cîntec ...........................................................................................80Þipãtul ......................................................................................... 81

POSTFAÞÃ. Echinoxistul fãrã portofoliu ..............................82

96

Tiparul executat prin comanda nr. 701, 2005, laCARTPRINT Baia Mare, cod 430061cartier Sãsar, str. Victoriei nr. 291tel./fax: 0262/218923ROMÂNIA

Poem vechi OK - uni · PDF fileA venit la mine cu uleiuri eterice, eu contemplam crepusculul...

Documents

Transcript of Poem vechi OK - uni · PDF fileA venit la mine cu uleiuri eterice, eu contemplam crepusculul...