Poem Pascal de Andrei Strâmbeanu
4
Poem pascal de Andrei Strâmbeanu Trăiam o fericire de copil. Pe catifeaua ierbii din april, Un miel, Cu ochii ca doi bunghi, Sugea din ţâţa maică-sa-n genunchi. Eu, însetat de joacă, Îl aşteptam să mergem pe toloacă. Acolo ne jucam Cu miei scăpaţi din ţarcuri, Dar numai el ştia Să zburde ca pe arcuri. Mieluţii toţi erau frumoşi, De nedescris, Dar nu ca dânsul – floare de cais! Chiar Floare-de-Cais I-am zis. Dar ce păcat! Acel odor Văzu lumina zilei În ţarc la Nicanor; Vecinul nostru, Beteag de un picior, Rodea de prag Un ruginit cosor, Ca pe la Paşti Pe Floare-de Cais Să-l taie. Averea lui era Fântâna cea cu troiţă, Mieluţul şi-o oaie. Nu-nţelegeam: De ce un miel, Ce încă nu ştia să pască, Nu are dreptul să trăiască? La Domnul m-am rugat O săptămână
description
poem
Transcript of Poem Pascal de Andrei Strâmbeanu
Poem pascal de Andrei Strmbeanu
Poem pascal de Andrei Strmbeanu
Triam o fericire de copil.Pe catifeaua ierbii din april,Un miel, Cu ochii ca doi bunghi,Sugea din a maic-sa-n genunchi.
Eu, nsetat de joac,l ateptam s mergem pe toloac.Acolo ne jucam Cu miei scpai din arcuri, Dar numai el tia S zburde ca pe arcuri.
Mieluii toi erau frumoi, De nedescris, Dar nu ca dnsul floare de cais! Chiar Floare-de-Cais I-am zis.
Dar ce pcat!Acel odorVzu lumina zilein arc la Nicanor; Vecinul nostru, Beteag de un picior,Rodea de prag Un ruginit cosor,Ca pe la Pati Pe Floare-de CaisS-l taie.Averea lui era Fntna cea cu troi,Mieluul i-o oaie.
Nu-nelegeam: De ce un miel,Ce nc nu tia s pasc,Nu are dreptul s triasc?
La Domnul m-am rugatO sptmn S cad Nicanor n propria fntn.S-i ard casa, toat,Ca o iasc.Cosorul lui n foc s se topeasc.
Dar cum Iisus, Pe troia de la fbtn,Sttea btut n cuiei-o vorb nu putea s-mi spuie.
Ah, Floare-de-Cais! Simind c nu-i a bine,Ca umbra se inea de mine.Stpnul, ca s nu ne vad, Fugeam pe grunzuri de zpad Rmas prin hrtoape.Nici soarele nu ne zrea,Dei trecea pe-aproape.
Doar noaptea-ntunecoasNe alunga s tremurm De frica boorogului n acas.
Atunci, n Sptmna Mare, Mi se-art n vis C plnge Floare-de-Cais.
Sgeat rupt de pe arc,Alerg la Nicanor n arc,Alturea de frate-meu s fiu.S vd dac mai este viu.
Dar Floare-de-Cais, Cu ochii ca doi bunghi,Sugea din a oii n genunchi.
O, cum s uit acele clipe sfinte! Eram cu mielul ntr-o minte.M bucuram ca de o zi cu soare.Voiam s-mi cer de la btrn iertare.
Moneagul ns, cu cosoru-n mn,De gtul mielului sri. Pe nspumata-i ln O zgard sngerie izvor.
Eu, ca un tigru am srit ntre mielu i-ntre cuit, Cu cracin-sus Pe uciga l-am prvlit,n buruieni cosorul i-am zvrlit.Srmanul Floare-de Cais, La maica lui s plng a fugit.A tot fugit, fugit departe,Cu capul dat pe-o parte.
Pe apa nopii, luna, Se revrsa ca mierea.Iar maic-sa tot mai lingea Mieluului durerea.
Atuncea, nciudat nespus, Cu pietre i cu lut,Lui Nicanor, pn susFntna i-am umplut.
i cu durerea mea copilreasc,Acas n-am simit Mirosul de sarmale i de pasc.i nici c scrnciobul,Fcut de tata,Se leagn i m ateapt gata.i nici c umrul cmeii E ptat De sngele mieluului Nevinovat.Strigai prinilor De cele-ntmplatei am simit pe locCe grea e palma tatei.
Dar maic-mea, Ca totdeauna, bun,Lui Nicanor s-a dus s-i spun,C-i d alt miel, i d i-o oaie,Mieluul cel de lapte s nu-l taie. Acest copil chiar i btut Tot nu se las,i poate da i foc la cas. Brbatu-meu, cu ali vecini,Vor pune mn de la mni, pn-n Pati, vei bea O ap nou din fntn.
Moneagul, necjit, Tcea ca varul stins.Tocmeala mamei n-a primit, Dar de mielu nu s-a atins.
Pe lng troia de la fntnTreceam cu chipu-mi nouros. Ce datin pgn, Sacrificarea unui miel n numele-nvierii lui Hristos!
Degeaba alergam S-i mngi ranaPe toloac. De-atunci, n-a mai intratCu mine-n joac.Se ascundea-ntre oi, Sau dup gard la stn,Dei eu nu aveam Nici un cuit n mn.
