EDGAR ALLAN POE

AVENTURILE LUI ARTHUR GORDON PYM

Traducere: Cristian Jinga

NOT INTRODUCTIVĂ Ă

La întoarcerea mea în Statele Unite, acum câteva luni, după extraordinarele serii de aventuri prin M rile Sudului şi prin alte p r i, pe care viă ă ţ le voi povesti în paginile urm toare, întâmplarea a f cut ca, la Richmond, înă ă Virginia, s nimeresc în compania mai multor domni, care s-au ar tat foarteă ă interesa i de tot ce avea leg tur cu locurile pe care le vizitasem şi care m-auţ ă ă îndemnat st ruitor s m gândesc c sunt dator s îi prezint publiculuiă ă ă ă ă povestea mea. Cu toate acestea, aveam mai multe motive s m împotrivesc aă ă le da ascultare – unele dintre ele, de natur strict personal , care nu mă ă ă priveau decât pe mine, iar celelalte, de alt natur . Unul dintre considerenteleă ă re inerii mele era faptul c mare parte din timpul în care fusesem plecat nuţ ă inusem nici un fel de jurnal, aşadar m temeam c n-am s fiu în stare sţ ă ă ă ă

aştern pe hârtie, din memorie, o relatare atât de am nun it şi de bineă ţ ă închegat a întâmpl rilor lor încât şiă ă semene cu realitatea lor efectiv , ci doară una care avea s con in numai fireasc şi inevitabil exagerare, c tre careă ţ ă ă ă ă suntem cu to ii înclina i, atunci când vine vorba s descriem evenimente cu oţ ţ ă puternic înrâurire asupra facult ilor noastre imaginative.ă ăţ

Un alt motiv era c întâmpl rile pe care trebuia s le povestesc fuseseră ă ă ă într-atât de ieşite din comun încât, nesus inute, din p cate, decât de afirma iileţ ă ţ mele (şi de m rturiile unui singur individ, dar şi acesta pe jum tate indian), nuă ă m puteam aştepta s fiu crezut decât poate doar de c tre familia mea şi deă ă ă c tre acei prieteni care avuseser ocazia, de-a lungul vie ii, s se conving că ă ţ ă ă ă spun adev rul – dup toate probabilit ile, publicul larg urma s vad înă ă ăţ ă ă relat rile mele mai degrab nişte n scociri neruşinate sau ingenioase. Maiă ă ă presus de toate, neîncrederea în talentul meu de scriitor era una dintre principalele cauze care m împiedicau s cedez imboldurilor sf tuitorilor mei.ă ă ă

Printre acei gentlemeni din Virginia care îşi exprimau cel mai viu interes fa de povestirea mea, îndeosebi fa de partea care se referea la Oceanulţă ţă Antarctic, se num ra şi domnul Poe, pe atunci redactor la „Southern Literaryă Messenger”, revista lunar a domnului Thomas W, White din Richmond. El mă ă îndemna, mai insistent decât ceilal i, s preg tesc neîntârziat o relatareţ ă ă complet despre tot ceea ce v zusem şi suferisem, s m încred înă ă ă ă perspicacitatea şi în bunul sim al publicului, subliniind, pe bun dreptate, c ,ţ ă ă oricât de necizelat va fi cartea, din punctul de vedere al talentului meu deă autor, tocmai stâng cia, dac avea s existe vreuna, îi va da mai mari şanse să ă ă ă fie receptat c adev rat .ă ă ă ă

În pofida acestei perspective, nu m-am putut hot rî s fac precum îmiă ă sugerase. Mai târziu (v zând el c nu mişc un deget), mi-a propus s -i dau voieă ă ă s schi eze, cu cuvintele sale, o istorisire a primei p r i din aventurile mele, peă ţ ă ţ

baza celor ce îi povestisem eu, pe care s-o publice în „Southern Messenger”, prezentând-o drept o fic iune.ţ Cu aceast variant , nemaiv zând vreună ă ă neajuns, am fost de acord, cerându-i doar s nu pomeneasc numele meu real,ă ă Aşa zisa fic iune a ap rut în dou numere consecutive ale revistei „Messenger”,ţ ă ă din ianuarie şi februarie (1837), şi, pentru a înt ri impresia de crea ieă ţ imaginar , în dreptul articolelor respective a fost trecut numele domnului Poe.ă

Modul în care publicul a reac ionat la acest şiretlic m-a convins, în celeţ din urm , s încep s fac o selec ie riguroas în vederea public rii integrale aă ă ă ţ ă ă aventurilor cu pricina, c ci am descoperit c , în ciuda aerului de pl smuire aă ă ă imagina iei cu care fusese, atât de ingenios, înv luit bucata mea de povestireţ ă ă ap rut în „Messenger” (f r s se denatureze sau s se ciunteasc vreunaă ă ă ă ă ă ă dintre întâmpl ri), publicul n-a fost nicidecum dispus s-o priveasc drept oă ă n scocire, iar pe adresa domnului Poe au venit mai multe scrisori, exprimândă clar convingerea contrar . Astfel, am ajuns la concluzia c faptele dină ă povestirea mea se dovedeau a fi de-o asemenea natur încât purtau în eleă însele destule m rturii despre autenticitatea lor şi, prin urmare, c nu aveamă ă de ce s -mi fac griji în privin a lipsei mele de credit în ochii publicului.ă ţ

Acest expose o dat întocmit, se va observa, de la prim privire, cât dină ă cele ce urmeaz aş putea s -mi revendic ca datorându-se condeiului meu;ă ă trebuie s se în eleag , de asemenea, c nici unul dintre faptele prezentate înă ţ ă ă aceste câteva pagini de început, scrise de domnul Poe, nu a fost denaturat. Cred c nu mai este nevoie s indic, nici m car pentru acei cititori c rora nu le-ă ă ă ăa picat sub ochi „Messengerul”, unde se termin partea domniei sale şi undeă începe a mea – deosebirea de stil se va sim i imediat.ţ

A.G. Pym

Capitolul I

M numesc Arthur Gordon Pym. Tat l meu era un negustor respectabil ală ă docurilor din Nantucket, unde m-am n scut. Bunicul din partea mamei fuseseă un avocat cu mult experien . Avusese noroc în toate şi câştigase destul deă ţă bine cu pachetele de ac iuni de la Edgarton New Bank, cum i se spuneaţ odinioar . Mul umit acestora, dar şi prin alte mijloace, reuşise s intre înă ţ ă ă posesia unei sume de bani frumuşele. Cred c m îndr gea mai mult decât peă ă ă oricine altcineva pe lumea asta şi m aşteptam s -i moştenesc, la moartea sa,ă ă cea mai mare parte din avere. Când am împlinit vârsta de şase ani, el m-a trimis la şcoala b trânului domn Ricketts – un gentleman care avea numai oă mân şi multe alte ciud enii – bine cunoscut aproape oricui a vizitat vreodată ăţ ă New Bradford. Am r mas la şcoala sa pân am împlinit şaisprezece ani, cândă ă am p r sit-o pentru a intra la institutul domnului E. Ronald, situat sus, pe deal.ă ă Aici m-am împrietenit cu fiul domnului Barnard, un c pitan de vas care, deă obicei, f cea curse pentruă Lloyd and Vredenburgh – domnul Barnard era, de asemenea, foarte bine cunoscut în New Bredford şi avea, f r îndoial , multeă ă ă rubedenii în Edgarton. Fiul s u se numea Augustus şi era cu aproape doi aniă mai mare decât mine. Fusese o dat la vân toare de balene cu tat l s u, peă ă ă ă vasul John Donaldson, şi îmi vorbea necontenit despre aventurile sale din Pacificul de Sud. Când ieşeam de la şcoal , obişnuiam s trec pe la el, undeă ă r mâneam toat ziua, uneori şi peste noapte. Dormeam în acelaşi pat, iar elă ă avea darul s m in treaz pân se cr pa de ziu , povestindu-mi întrunaă ă ţ ă ă ă ă despre b ştinaşii de pe Insula Tinian şi de prin alte locuri pe care le vizitase înă c l toriile sale. În cele din urm , fireşte c am prins gust pentru povestirile saleă ă ă ă şi, încetul cu încetul, o arz toare dorin de a c l tori pe mare a pus st pânireă ţă ă ă ă pe mine. Am închiriat, pentru vreo şaptezeci şi cinci de dolari, o barc cuă pânze, pe nume Ariel. Aceasta avea o semipunte sau teug şi velatur de cuteră ă – i-am uitat tonajul, dar ştiu sigur c putea s duc lesne zece persoane. Cuă ă ă barca aceasta porneam, de regul , în cele mai nes buite incursiuni cu putin –ă ă ţă acum, când m gândesc la ele, mi se pare minunea minunilor c mai suntă ă ast zi în via .ă ţă

V voi povesti una dintre aceste ispr vi, în loc de introducere la o altă ă ă povestire, mai lung şi mult mai important . Într-o sear s-a inut o petrecereă ă ă ţ la familia Barnard şi, spre sfârşit, amândoi, atât Augustus cât şi eu, ne ab iguiser m zdrav n. Dup cum aveam obiceiul în astfel de situa ii, amţ ă ă ă ţ preferat s dorm la el în loc s mai bat drumul pân acas . El a adormit, după ă ă ă ă cum mi s-a p rut, foarte liniştit (era aproape ora unu noaptea când s-a spartă petrecerea), f r s mai aduc vorba despre subiectul s u favorit. S fi trecută ă ă ă ă ă vreo jum tate de or de când ne vârâser m în pat şi eram gata s a ipesc şiă ă ă ă ţ eu, când Augustus o dat s-a sculat şi-a slobozit o înjur tur crâncen ,ă ă ă ă

declarând c n-o s se duc el la culcare pentru nici un Arthur Pym din lume,ă ă ă tocmai acum, când b tea o briz mai mult decât superb dinspre sud-vest. N-ă ă ăam mai fost atât de uluit c în momentul acela niciodat în via a mea,ă ă ţ neîn elegând ce voia s fac şi gândindu-m c b use atâtea vinuri şi lichioruriţ ă ă ă ă ă de nu mai ştia de el. Augustus a continuat s turuie, surprinz tor de coerent,ă ă zicându-mi c ştia c eu îl credeam cherchelit, deşi el era mai treaz ca oricând.ă ă Dar, a ad ugat, era doar plictisit de ideea de a mai lâncezi în pat pe oă asemenea noapte, atât de frumoas , aşa c se hot râse s se ridice, s seă ă ă ă ă îmbrace şi s dea o rait cu barca în larg. Mi-ar fi greu s spun ce m-a apucat,ă ă ă dar, de-abia îi ieşiser aceste cuvinte din gur , c am sim it un fior de cea maiă ă ă ţ mare ner bdare şi pl cere, iar ideea lui nebuneasc mi s-a p rut unul dintreă ă ă ă cele mai îmbietoare şi mai bine chibzuite lucruri din lume. Sufla un vânt ca de vijelie, iar vremea era foarte rece – fiind octombrie, târziu. Cu toate acestea, am s rit din pat, într-un soi de frenezie, şi i-am declarat c şi eu eram aproapeă ă la fel de curajos, la fel de plictisit de-a mai lâncezi în pat şi la fel de gata pentru orice distrac ie sau n zbâtie ca oricare Augustus Barnard din Nantucket.ţ ă

F r s mai pierdem vremea, ne-am îmbr cat şi ne-am repezit în port, laă ă ă ă barc . Aceasta era legat la vechiul chei p r sit, în curtea fabricii de cheresteaă ă ă ă de la Pankey & Co., unde se izbea puternic de buştenii necoji i. Augustus a s ritţ ă în untrul ei şi s-a apucat s-o goleasc de ap , c ci se umpluse cam peă ă ă ă jum tate. O dat terminat aceast opera iune, am în l at focul şi vela mare,ă ă ă ă ţ ă ţ le-am întins bine şi am pornit a în larg.ţă

Vântul, dup cum spuneam, sufla înghe at dinspre sud-vest. Noaptea eraă ţ foarte senin şi rece. Augustus apucase cârma, iar eu m postasem lângă ă ă catarg, pe puntea de deasupra cabinelor. Goneam înainte cu mare vitez – niciă unul dintre noi nu mai scosese o vorb de când pierduser m din vedereă ă docurile. L-am întrebat pe tovar şul meu încotro ne îndreptam şi cam pe la ceă or era de p rere c ne vom întoarce. El a început s fluiere şi, dup vreoă ă ă ă ă câteva minute, mi-a zis, b os:ăţ

— Eu unul m duc în larg;ă tu po i s te duci înapoi acas , dac aşaţ ă ă ă g seşti de cuviin .ă ţă

Întorcându-mi ochii c tre el, mi-am dat deodat seama c , în ciudaă ă ă aerului s u deă nep sare,ă era foarte agitat. Îl puteam vedea limpede, în lumina lunii – cu obrazul mai alb ca marmur şi cu mâinile tremurându-i atât de tareă încât abia le mai putea ine pe mânerul cârmei. M-am gândit c nu era chiar înţ ă regul şi m-a cuprins o veritabil îngrijorare. La vremea aceea, ştiam preaă ă pu ine despre cum se manevreaz o barc , aşadar, în momentul respectiv,ţ ă ă depindeam aproape în întregime de priceperea într-ale naviga iei a prietenuluiţ meu. Vântul, de asemenea, se înte ise brusc, de îndat ce ieşiser m dincolo deţ ă ă ad postul rmului – totuşi, mi-era ruşine s -mi tr dez teama şi, pentru încă ţă ă ă ă vreo jum tate de or , am p strat t cerea îndârjit. Îns n-am rezistat mai multă ă ă ă ă şi i-am vorbit iar şi lui Augustus, spunându-i c ar fi mai bine s ne întoarcem.ă ă ă

Ca şi mai înainte, s-a scurs aproape un minut pân s -mi r spund , timp înă ă ă ă care p rea s nu dea nici o aten ie propunerii mele.ă ă ţ

— Cât de curând, zise el în cele din urm . E timp destul... vom fi cât deă curând acas !ă

Deşi m aşteptasem la un astfel de r spuns, mai era ceva în tonul cuă ă care rostise aceste cuvinte care m umplu cu un sentiment de groaz deă ă nedescris. M-am uitat din nou, cu luare-aminte, la interlocutorul meu. Buzele îi erau livide, iar genunchii îi tremurau atât de puternic, ciocnindu-se unul de cel lalt, încât abia de se mai inea pe picioare.ă ţ

— Pentru numele lui Dumnezeu, Augustus! Am strigat eu, de-acum speriat de-a binelea. Ce-i cu tine? Ce s-a întâmplat? Ce vrei s faci?ă

— S-a întâmplat?! Se bâlbâi el, parc buim cit cu totul, dând drumulă ă cârmei în aceeaşi clip şi pr buşindu-se cu fa a în jos, pe fundul b rcii. S-aă ă ţ ă întâmplat... P i, nu s-a întâmplat... nimic... mergem acas ... tu n-n-nu vezi?ă ă

Am priceput atunci, într-o str fulgerare, întregul adev r. M-am repezit laă ă el şi l-am ridicat. Era beat – beat cri – de nu mai putea nici sta în picioare, niciţă vorbi, nici auzi. Ochii îi deveniser sticloşi, iar, de îndat ce i-am dat drumul,ă ă spre marea mea disperare, s-a rostogolit ca un butuc în ap din santin , deă ă unde îl ridicasem. Era limpede c , la petrecere, b use mai mult decât b nuisemă ă ă eu, iar purtarea sa, când ne duseser m la culcare, fusese rezultatul unei foarteă profunde be ii – o be ie care, ca şi nebunia, îi îng duie adesea victimei s imite,ţ ţ ă ă la prima vedere, purtarea cuiva aflat în deplin tatea facult ilor. Cu toateă ăţ acestea, aerul rece al nop ii îşi f cuse efectul obişnuit – energia sa mintalţ ă ă începuse s cedeze sub influen a lui, iar percep ia, desigur confuz , pe care oă ţ ţ ă avusese în acel moment despre periculoas situa ie în care ne g seam nuă ţ ă f cuse decât s gr beasc producerea catastrofei. Acum îşi pierduse cuă ă ă ă des vârşire sim urile şi, dup toate probabilit ile, aşa avea s r mân încă ţ ă ăţ ă ă ă ă multe alte ceasuri.

Este greu s -şi imagineze cineva cât eram de îngrozit. Aburii vinului b ută ă mai devreme mi se risipiser , l sându-m deopotriv sl bit şi nehot rât. Ştiam,ă ă ă ă ă ă în plus, c nu eram în stare s manevrez barca şi c vântul s lbatic şi fluxulă ă ă ă puternic ne mânau gr bit spre pieire. Furtuna se aduna, evident, în spateleă nostru; nu aveam nici busol , nici provizii şi era limpede c , dac p stramă ă ă ă actuala direc ie, aveam s pierdem uscatul din vedere înainte de a se luminaţ ă de ziu . Aceste gânduri şi o mul ime de altele la fel de înfricoş toare mi-auă ţ ă fulgerat prin minte cu o iu eal uluitoare şi, pentru câteva momente, m-auţ ă paralizat, de n-am mai putut schi a nici un gest. Barca zbura pe ap cu o vitezţ ă ă nemaipomenit , – drept în b taia vântului – de vreme ce nu-i sl biser m niciă ă ă ă focul, nici vela mare – înaintând, cu prova afundat complet în spum . Mareă ă minune c nu s-a r sturnat – c ci Augustus l sase cârma în voia sor ii, după ă ă ă ţ ă cum am spus mai sus, iar eu eram prea z p cit ca s -mi treac prin cap s-oă ă ă ă preiau. Totuşi, printr-un noroc chior, barca s-a inut bine şi, treptat, mi-am maiţ

venit şi eu, cât de cât, în fire. Îns vântul continua s se înte easc amenin toră ă ţ ă ţă şi, ori de câte ori ne ridicam într-un salt înainte, venea câte un val din spate, pr v lindu-se asupra noastr şi potopindu-ne cu ap . Eram, la rândul meu, atâtă ă ă ă de amor it în fiecare fibr a trupului încât nu mai sim eam aproape nimic. Într-ţ ă ţun târziu, am luat o hot râre disperat : am dat fuga la vela mare şi amă ă coborât-o. Dup cum era de aşteptat, a zburat peste prova şi, îngreunându-seă de la ap , a tras dup ea, cât ai clipi, şi catargul peste bord. Tocmai acestă ă accident ne-a salvat de la pieirea imediat . Numai cu focul, puteam acumă înainta sub vânt, luând ap mult , când şi când, de la valurile care seă ă n pusteau peste punte, dar barem înl turaser m primejdia unei mor iă ă ă ţ imediate. Am înşf cat cârma, respirând ceva mai uşurat, convins c mai aveamă ă înc sor i de sc pare. Augustus z cea mai departe f r sim ire pe fundul b rcii;ă ţ ă ă ă ă ţ ă şi, cum în prezent era în pericol s se înece din clip în clip (apa crescând deă ă ă aproape un picior1 în locul unde c zuse), m-am c znit s -l salt pu in mai sus şiă ă ă ţ s -l fixez în pozi ia şezând, trecându-i o sfoar în jurul pieptului şi legând-o deă ţ ă un inel de pe puntea cabinelor. Dup ce am aranjat astfel lucrurile, cât amă putut eu mai bine în halul în care eram, rebegit de frig şi tulburat, m-am l sată în voia Domnului şi mi-am pus în cap s îndur orice ar fi s se întâmple, cu totă ă curajul.

Abia luasem aceast hot râre când, deodat , un strig t sau un ip t,ă ă ă ă ţ ă puternic şi prelung, ca şi când ar fi âşnit din gâtlejurile a o mie de diavoli, p ruţ ă s sfâşie tot v zduhul. N-am s uit toat via a mea crâncena agonie a groazeiă ă ă ă ţ pe care am tr it-o în acel moment.ă

Am înşf cat cârma, respirând ceva mai uşurat, convins c mai aveamă ă înc sor i de sc pare. Augustus z cea mai departe f r sim ire pe fundulă ţ ă ă ă ă ţ b rcii...ă

P rul mi s-a ridicat m ciuc în vârful capului, îmi sim eam sângeleă ă ă ţ înghe ându-mi în vine, inima îmi încetase brusc s mai bat şi, f r s ridic niciţ ă ă ă ă ă m car o dat ochii s aflu ce m b gase în sperie i, m-am pr buşit, cu capulă ă ă ă ă ţ ă înainte şi lipsit de sim iri, peste trupul tovar şului meu leşinat.ţ ă

Când mi-am revenit, m-am trezit în cabina unei baleniere, Pinguin, care se îndrepta spre Nantucket. Mai multe persoane st teau aplecate deasupraă mea, iar Augustus, mai palid ca moartea, îmi înc lzea de zor mâinile. V zândă ă c deschisesem ochii, a izbucnit într-o serie de exclama ii de recunoştin şiă ţ ţă bucurie, care au stârnit, din partea oamenilor cu înf işare aspr , care se aflauăţ ă de fa , deopotriv râsete şi lacrimi. Neîntârziat, mi s-a dezv luit misterulţă ă ă faptului c înc mai eram în via . Fuseser m scufunda i de baleniera care,ă ă ţă ă ţ îndreptându-se c tre Nantucket, mergea cu vântul strâns în toate pânzele peă care se încumetaser s le ridice şi, prin urmare, venea aproape perpendiculară ă pe direc ia noastr . Câ iva oameni erau de cart la prova, dar nu ne-au z ritţ ă ţ ă barca decât atunci când era prea târziu s mai evite ciocnirea – strig tele loră ă 1 Unitate de m sur pentru lungime, 1 picior = 12 inci = 30,5 cm. (n. tr.)ă ă

de avertizare, în clipa în care ne v zuser , fuseser cele care mă ă ă ă însp imântaser pe mine de moarte. Uriaşa corabie, mi s-a spus, a trecut apoiă ă cât ai clipi peste noi, cu aceeaşi uşurin cu care ar fi trecut şi barca noastrţă ă peste un fulg, f r s se simt vreo tres rire cum c ar fi întâlnit un obstacol înă ă ă ă ă ă înaintarea sa. Nici un glas nu se auzise de pe puntea vasului victim – abia deă se desluşise un pârâit, topit imediat în mugetul vântului şi-al m rii, înă momentul în care firava noastr barc , înainte de a fi înghi it de ape, seă ă ţ ă hârşâise de chil distrug toarei sale – dar atâta tot. Gândind c barca noastră ă ă ă (care, dac v aminti i, nu mai avea catarg) era pur şi simplu o carcas veche,ă ă ţ ă l sat în p r sire fiindc nu mai folosea nim nui, c pitanul (c pitan E. T. V.ă ă ă ă ă ă ă ă Block, din New London) voia s -şi vad de drum, f r s -şi mai bat capul cuă ă ă ă ă ă ea. Spre norocul nostru, doi dintre matelo ii de cart s-au jurat c z riser peţ ă ă ă cineva la cârma b rcii scufundate şi sus ineau c acela mai putea înc fi salvat.ă ţ ă ă S-a iscat astfel o ceart cu Block, care şi-a ieşit din fire şi, la un moment dat, aă spus c „nu era treaba lui s fereasc mereu orice coaj de ou, c vasul s u n-ă ă ă ă ă ăo s îşi schimbe cursul ca s caute toate fleacurile de soiul sta şi c , dacă ă ă ă ă fusese cineva scufundat, nu era vina nim nui altcuiva decât a victimei îns şiă ă aşa c n-avea decât s se înece şi s se duc la dracu” – sau o expresieă ă ă ă asem n toare. La acestea, Henderson, secundul, a protestat în gura mare,ă ă indignat la culme, ca şi restul echipajului, de vorbele c pitanului care v deau oă ă asemenea cruzime. V zându-se sprijinit de marinari, el a vorbit r spicat,ă ă spunându-i c pitanului cât îl socotea bun de ştreang şi declarându-i c nu îi vaă ă asculta ordinele, chiar dac avea s -l spânzure odat ce vor pune piciorul peă ă ă uscat. Apoi, îmbrâncindu-l pe Block (care se f cuse alb ca varul şi t cuse mâlc),ă ă s-a repezit la pupa, apucând cârma şi poruncind, eu voce tun toare:ă

— Banda sub vânt!Atunci, oamenii au dat fuga la posturile lor, iar vasul a fost virat cu

dib cie. Toate acestea au durat cam cinci minute, drept pentru care, înă momentul acela, nimeni nu mai credea c ar fi fost cu putin s mai salvezeă ţă ă pe cineva – admi ând c fusese cineva la bordul b rcii. Totuşi, dup cum şiţ ă ă ă cititorul îşi poate da seama, atât Augustus cât şi eu am fost pescui i; iarţ salvarea noastr pare s fi fost una dintre acele întâmpl ri norocoase, aproapeă ă ă miraculoase, pe care în elep ii şi oamenii evlavioşi le atribuie unei interven iiţ ţ ţ speciale a Providen ei.ţ

În timp ce vasul era inut pe loc, secundul a l sat gigul la ap şi-a s rit înţ ă ă ă el, împreun cu acei doi marinari, mi se pare, care sus inuser c m v zuseră ţ ă ă ă ă ă la cârm . Abia îşi luaser avânt, desprinzându-se de corabie (luna înc maiă ă ă lumina cu putere), când aceasta a început s se clatine puternic sub vânt; dară Henderson, în acelaşi moment, ridicându-se în picioare pe b ncu a gigului, aă ţ strigat celorlal i doi s vâsleasc . N-a spus nimic altceva, doar şi-a repetatţ ă ă ner bd tor îndemnul:ă ă

— Vâsli i! Vâsli i!ţ ţ

Matelo ii au tras la rame din r sputeri, dar, între timp, corabia se r suciseţ ă ă şi ajunsese cu botul înainte pe direc ia vântului, începând s ia distan , deşiţ ă ţă oamenii de la bord se c zneau s îi strâng pânzele. În ciuda pericolului care îiă ă ă pândea în ac iunea lor, secundul s-a prins de şarturile mari de îndat ce i-auţ ă venit la îndemân . Înc o deviere puternic a dezvelit atunci coca vasuluiă ă ă dinspre tribord pân aproape de chil şi astfel a ieşit clar la lumin motivulă ă ă st ruin elor secundului. Trupul unui om a fost z rit stând ag at în cel mai bizară ţ ă ăţ mod de învelişul neted şi lucios al vasului (Penguin era c ptuşit cu pl ci deă ă aram ) şi se izbea de el cu putere, la fiecare cl tinare a carenei. Dup o serieă ă ă de încerc ri zadarnice, în timpul r sucirilor şi zvâcnirilor cor biei, cu riscul de a-ă ă ăşi vedea dintr-o clip într-alta gigul zdrobit, am fost, în cele din urm , eliberată ă din primejdioasa pozi ie în care m g seam – fiindc trupul acela s-a dovedit aţ ă ă ă fi al meu – şi urcat în barc . Se pare c unul dintre niturile de aram , careă ă ă ieşise în afar , croindu-şi drum prin pl cile metalice, m ag ase şi m opriseă ă ă ăţ ă din alunecare, pe când eram tras sub corabie, fixându-m în acest mod cu totulă neobişnuit de roc vasului. Cap tul nitului îmi str punsese gulerul hainei deă ă ă postav verde şi mi se înfipsese în ceaf , intrând printr cele dou tendoane,ă ă imediat sub urechea dreapt . Am fost aşezat f r întârziere pe un pat – cuă ă ă toate c p ream cu des vârşire lipsit de via . Nu exista nici un chirurg la bord.ă ă ă ţă Cu toate acestea, c pitanul m-a tratat cu o deosebit grij – ca s -şiă ă ă ă r scumpere, b nuiesc, în ochii echipajului, purtarea plin de cruzime de maiă ă ă devreme.

Între timp Henderson pornise din nou cu gigul în jurul vasului, cu toate că vântul devenise acum aproape un uragan. Dup doar câteva minute, a dat deă nişte buc i din barca noastr şi, imediat dup aceea, unul dintre marinarii careăţ ă ă îl înso eau spuse c , din când în când, printre mugetele furtunii, îi ajungea laţ ă ureche un strig t de ajutor. Lucrul acesta i-a determinat pe curajoşii marinariă s st ruiasc în c ut rile lor mai bine de o jum tate de or , deşi c pitanulă ă ă ă ă ă ă ă Block le tot repeta semnale de întoarcere şi cu toate c fiecare clip petrecută ă ă pe ap într-o ambarca iune atât de fragil ar fi trebuit s -i înfricoşeze, c ci erauă ţ ă ă ă la un pas de moarte, într-adev r, este aproape cu neputin s - i imagineziă ţă ă ţ cum a sc pat nev t mat micu ul gig în care se aflau ei şi n-a pierit într-o clip .ă ă ă ţ ă

Acesta era construit, totuşi, special pentru vân toarea de balene şi eraă prev zut, dup cum am avut ocazia s m conving, cu nişte compartimente cuă ă ă ă aer, în felul b rcilor de salvare folosite pe coasta rii Galilor.ă Ţă

Dup ce au c utat zadarnic o bun bucat de vreme, cum am spus, s-auă ă ă ă v zut sili i s se întoarc la vas. Abia de luaser aceast hot râre, când ună ţ ă ă ă ă ă strig t slab s-a auzit dinspre un obiect întunecat, care trecea cu repeziciuneă prin apropierea lor. Au pornit în urm rirea acestuia şi, curând, l-au ajuns dină urm . Atunci au v zut c nu era altceva decât puntea cabinelor lui Ariel.ă ă ă Augustus se zb tea pe lâng ea, aparent în agonie. Când l-au prins, l-au g sită ă ă legat cu o funie de lemnul plutitor. Aceast funie, v reamintesc, i-o legasemă ă

eu în jurul pieptului şi o fixasem de un inel de pe punte, ca s -l fac s steaă ă drept, şi se p rea c tocmai pentru c -l legasem astfel el sc pase cu via .ă ă ă ă ţă Ariel de-abia se inea în încheieturi şi, când se scufundase, se desf cuse înţ ă buc i; puntea cabinelor, dup cum era de aşteptat, fusese smuls , de for aăţ ă ă ţ apei care n v lea în untru, din toate leg turile sale cu restul b rcii şi r m seseă ă ă ă ă ă ă plutind (împreun cu alte fragmente, fireşte) la suprafa . Augustus fuseseă ţă ridicat odat cu ea şi salvat, astfel, de la o moarte crâncen .ă ă

La mai mult de o or dup ce fusese adus la bordul luiă ă Penguin reuşise s -şi dea seama ce este cu el şi putuse s priceap ce fel de accident suferiseă ă ă barca noastr . Într-un târziu, s-a dezmeticit pe de-a întregul şi a povestit înă am nun ime ce sim ise cât st tuse în ap . Prima oar când îşi rec p taseă ţ ţ ă ă ă ă ă cunoştin a, îşi d duse seama c se afl la câteva palme sub ap , învârtindu-seţ ă ă ă ă necontenit cu o vitez de neînchipuit şi având o frânghie petrecut de vreo treiă ă sau patru ori în jurul gâtului. O clip dup aceea, a sim it c este împins iute înă ă ţ ă sus, dar, izbindu-se cu capul de un obiect dur, leşinase din nou. Când iar şi îşiă revenise în fire, judeca pu in mai limpede, deşi mintea îi era înc foarteţ ă împ ienjenit şi tulbure. Acum în elegea c se întâmplase un accident şi c seă ă ţ ă ă afla în ap , deşi gura îi era la suprafa şi putea respira cu oarecare uşurin .ă ţă ţă Se pare c , în acele momente, puntea era mânat rapid de vânt, târându-l şi peă ă el dup ea, întins pe spate cum st tea. Bineîn eles, cât vreme şi-ar fi men inută ă ţ ă ţ pozi ia, ar fi fost aproape cu neputin s se înece. Deodat , un talaz l-aţ ţă ă ă aruncat de-a curmezişul pun ii, iar el s-a str duit s r mân în aceast nouţ ă ă ă ă ă ă pozi ie, strigând, din timp în timp, dup ajutor. Cu pu in înainte de a fiţ ă ţ descoperit de c tre domnul Henderson, se v zuse silit s -şi sl bească ă ă ă ă strânsoarea, epuizat, şi, c zând înapoi în mare, de data aceasta se socotiseă pierdut. Cât durase aceast lupt aprig , nu-şi amintise nimic despreă ă ă Ariel sau despre altceva în leg tur cu pricina n pastei care-l lovise. Un sentimentă ă ă nedesluşit de groaz şi dezn dejde pusese cu des vârşire st pânire pe el.ă ă ă ă Când, în sfârşit, fusese pescuit, ultima f râm de luciditate îl p r sise şi, după ă ă ă ă cum am spus mai devreme, abia la o or dup ce fusese urcat la bordul luiă ă Penguin a devenit pe deplin conştient de situa ia sa. În ceea ce m priveşte, euţ ă am fost readus la via dintr-o stare vecin cu moartea (şi dup ce, timp de treiţă ă ă ore şi jum tate, toate celelalte mijloace d duser greş) printr-o frec ieă ă ă ţ energic , f cut cu flanele muiate în ulei încins – un procedeu sugerat deă ă ă Augustus. Rana din ceaf , deşi urât la vedere, s-a dovedit superficial şi,ă ă ă curând, m-am vindecat.

Penguin a intrat în port pe la ora nou diminea a, dup ce înfruntase unaă ţ ă dintre cele mai puternice vijelii stârnite vreodat prin apele Nantucketului.ă Amândoi, Augustus şi cu mine, am reuşit s ne facem apari ia acas la familiaă ţ ă Barnard tocmai la vremea micului dejun – care, din fericire, se servise ceva mai târziu, din pricina petrecerii de peste noapte. Presupun c to i cei prezen i laă ţ ţ mas erau ei înşişi prea obosi i ca s mai bage de seam înf işarea noastră ţ ă ă ăţ ă

jalnic – fireşte, la o cercetare mai atent , ne-am fi dat de gol. Totuşi, şcolariiă ă pot înf ptui adev rate minuni în materie de pref c torie şi sunt încredin at că ă ă ă ţ ă nici unuia dintre prietenii noştri din Nantucket nu i-a trecut vreo clip prin capă c întâmplarea aceea teribil , povestit în oraş de câ iva marinari, despre cumă ă ă ţ scufundaser ei o barc şi cum se înecaser vreo treizeci sau patruzeci deă ă ă neferici i, ar fi avut vreo leg tur cuţ ă ă Ariel, cu prietenul meu sau cu mine. Noi doi am tot vorbit, mai apoi, despre acest accident – şi de fiecare dat neă înfioram. La una dintre aceste discu ii, Augustus mi-a m rturisit, cu mâna peţ ă inim , c în toat via a lui nu încercase o groaz mai des vârşit ca înă ă ă ţ ă ă ă momentul în care, la bordul b rcu ei noastre, descoperise în ce hal de be ie eraă ţ ţ şi sim ise cum, sub aburii alcoolului, îl p r sesc puterile.ţ ă ă

Capitolul II

Orice întâmplare mai nepl cut ne d prilejul s emitem nişte concluzii,ă ă ă ă pro sau contra, cu o deplin siguran , chiar dac ne bizuim doar pe indiciiă ţă ă sumare. S-ar fi putut presupune c o catastrof precum aceea pe care v-amă ă povestit-o mai sus ar fi trebuit s -mi domoleasc vertiginos pasiunea pentruă ă mare. Da de unde! – parc niciodat nu am sim it o dorin mai arz toare de aă ă ţ ţă ă tr i şi eu crudele încerc ri din via a unui navigator, cum mi s-a întâmplat laă ă ţ abia o s pt mân dup miraculoasa noastr salvare. Deşi scurt , această ă ă ă ă ă ă perioad s-a dovedit a fi suficient pentru a-mi şterge din minte p r ileă ă ă ţ întunecate şi pentru a-mi l sa într-o lumin vie numai p r ile colorate, care-miă ă ă ţ stârneau pl cere, numai pitorescul din periculosul accident, suferit nu de mult.ă Discu iile cu Augustus deveneau din zi în zi mai dese şi mai pline de interes.ţ Avea un stil de a-şi povesti ispr vile de pe mare (deşi, ast zi, cred c mai bineă ă ă de jum tate erau curate inven ii) f cut pentru a înrâuri pe cineva cu ună ţ ă temperament entuziast ca al meu şi cumva înclinat spre închipuiri macabre, totuşi însufle ite, ca mine. C ci, în mod ciudat, cel mai mult îmi înfl c raţ ă ă ă sim mintele în ceea ce privea via a de marinar, atunci când îmi descriaţă ţ momentele sale cele mai crâncene, de suferin şi disperare. Latura luminoasţă ă a tabloului înf işat m atr gea mai pu in. Viziunile mele prindeau aripi cândăţ ă ă ţ era vorba despre naufragii şi foamete; despre moarte sau sclavie printre triburi de s lbatici, despre o via întreag petrecut în am r ciune şi durere, pe vreoă ţă ă ă ă ă stânc cenuşie şi pustie, din mijlocul oceanului, pe unde nimeni nu se ab tea,ă ă necunoscut de nimeni. Astfel de viziuni sau n zuin e – întrucât creşteau până ă ţ ă deveneau n zuin e – mi s-a spus c sunt fireşti la întreaga specie a indiviziloră ţ ă melancolici – îns , la vremea respectiv , eu le socoteam c pe nişteă ă ă str fulger ri profetice despre un destin pe care, într-o oarecare m sur , mă ă ă ă ă sim eam chemat s -l împlinesc. Augustus se plia perfect la starea mea deţ ă spirit. Se prea poate c , într-adev r, stând mereu împreun , s ne fi schimbată ă ă ă reciproc caracterele.

Dup vreo optsprezece s pt mâni de la nenorocirea întâmplat cuă ă ă ă Ariel, firma Lloyd and Vredenburgh (o companie care cred c avea unele leg turi cuă ă Messieurs Enderby, din Liverpool) a fost angajat ca s repare şi s echipezeă ă ă bricul Grampus pentru o ieşire la vân toare de balene. Acesta era un hârb, atâtă de vechi încât abia de mai plutea, chiar şi dup ce i se f cuser toateă ă ă îmbun t irile cu putin . Nu îmi dau seama de ce tocmai el fusese preferată ăţ ţă înaintea altor vase trainice, apar inând aceloraşi armatori – dar aşa a fost sţ ă fie. Domnul Barnard a fost numit la comanda bricului, iar Augustus urma s -lă înso easc . Pe când bricul se preg tea de plecare, Augustus îmi tot b teaţ ă ă ă moned pe ocazia nemaipomenit care mi se oferea acum pentru a-mi ostoiă ă

setea de a c l tori. Bineîn eles, pentru aceast teorie g sise în mine cel maiă ă ţ ă ă interesat ascult tor – totuşi, problema nu avea s se rezolve prea uşor. Tat lă ă ă meu nu s-a opus f iş, dar mama izbucnea într-o criz de nervi la cea mai micăţ ă ă aluzie despre acest proiect şi, colac peste pup z , bunicul meu, de la careă ă aşteptam cel mai mare sprijin, a jurat c nu-mi mai las moştenire nici m cară ă ă un şiling, dac voi mai deschide vreodat subiectul în fa a lui. Îns , acesteă ă ţ ă opozi ii, în loc s -mi în buşe dorin a, n-au f cut decât s toarne gaz pe foc. M-ţ ă ă ţ ă ăam hot rât s merg, fie ce-o fi. I-am adus la cunoştin lui Augustus inten iileă ă ţă ţ mele şi ne-am în eles s întocmim un plan prin care s le pun în fapt. În acelaşiţ ă ă timp, m-am ab inut s mai aduc vorba despre c l torie fa de vreunul dinţ ă ă ă ţă familia mea şi, cum m pref ceam absorbit pân peste cap de lec iile meleă ă ă ţ obişnuite, am l sat impresia c renun asem la proiect. De multe ori, mai târziu,ă ă ţ analizând purtarea mea cu acel prilej, am încercat un sentiment de nepl cere,ă amestecat cu uimire. Nu-mi pot ierta marea f rnicie la care am recurs pentruăţă atingerea propriilor scopuri – o f rnicie extins asupra fiec rui cuvânt şi gestăţă ă ă o perioad atât de lung din via a mea – decât dac in cont de neîmblânzita şiă ă ţ ă ţ arz toarea mea speran , prin care tânjeam s îmi împlinesc mult îndr giteleă ţă ă ă mele viziuni de c l torie.ă ă

Urm rindu-mi îndeaproape scopul de a-i duce de nas pe ceilal i, am fostă ţ în mod necesar obligat s las o mare parte din preg tiri pe seama lui Augustus,ă ă care avea treab mai toat ziua la bordul lui ă ă Grampus, îns rcinat s aranjezeă ă lucrurile prin cabina tat lui s u şi prin cal . Noaptea, îns , ne întâlneamă ă ă ă negreşit pentru a ne sf tui şi a vorbi despre visurile noastre. Dup ce s-a scurs,ă ă în acest fel, aproape o lun , f r s ajungem s încropim un plan care s ni seă ă ă ă ă ă par cât de cât realizabil, prietenul meu mi-a spus, la un moment dat, c el seă ă gândise la tot ce trebuia s facem. Eu aveam o rud care locuia în Newă ă Bedford, pe nume domnul Ross, în casa c ruia obişnuiam s -mi petrec, când şiă ă când, vreo trei sau patru s pt mâni. Bricul urma s porneasc în larg pe laă ă ă ă mijlocul lunii Iunie (iunie, 1827), şi ne-am în eles c , înainte cu o zi sau dou deţ ă ă pornirea lui în larg, tat l meu s primeasc un bilet, cum primea de obicei, dină ă ă partea domnului Ross, prin care acesta s m invite s petrec vreo două ă ă ă s pt mâni cu Robert şi Emmer, fiii s i. Augustus s-a oferit s ticluiasc biletul şiă ă ă ă ă s -l trimit . Odat stabilit c voi pleca la New Bredford, eu trebuia apoi s mă ă ă ă ă ă duc la prietenul meu, care reuşise s -mi aranjeze o ascunz toare pe ă ă Grampus. Acest ad post, m-a încredin at el, avea s fie destul de confortabil cât s potă ţ ă ă sta în el mai multe zile, timp în care trebuia s nu m ar t la fa . Abia dup ceă ă ă ţă ă bricul ar fi parcurs o bucat suficient din ruta lui, cât s nu se mai poat puneă ă ă ă problema întoarcerii, eu, zicea Augustus, urma s m instalez în bun regulă ă ă ă într-o cabin ; cât despre tat l s u, acesta n-ar fi f cut decât s râd cu poftă ă ă ă ă ă ă aflând despre fars . Apoi, aveam s întâlnim destule vase prin care s putemă ă ă trimite o scrisoare acas , explicându-le p rin ilor mei toat t r şenia.ă ă ţ ă ă ă

Mijlocul lui iunie a sosit, în sfârşit, şi toate lucrurile erau bine puse la

punct. Biletul fusese scris şi trimis, aşa c , într-o diminea de luni, iat -mă ţă ă ă plecând de acas , chipurile c tre New Bradford. Îns eu m-am dus drept laă ă ă Augustus, care m aştepta la col ul str zii. Ini ial, stabiliser m c voi sta ascunsă ţ ă ţ ă ă pân la c derea serii şi-abia dup aceea m voi strecura pe puntea bricului,ă ă ă ă dar, cum în momentul acela se l sase o cea deas , favorabil nou , amă ţă ă ă ă hot rât s nu mai pierdem timpul şi s mergem direct la ascunz toarea mea.ă ă ă ă Augustus mergea înainte c tre chei, iar eu îl urmam la mic distan , înf şurată ă ţă ă într-o mant groas de marinar, pe care mi-o adusese el ca s nu fiuă ă ă recunoscut. Când tocmai d deam al doilea col , dup ce trecuser m de pu ulă ţ ă ă ţ domnului Edmund, ia ghici i cine a ap rut, pro pindu-se în fa a mea şiţ ă ţă ţ uitându-se drept în ochii mei? Însuşi b trânul domn Peterson, bunicul meu.ă

— P i... Doamne iart -m , Gordon! Zise el dup o pauz lung . P i...ă ă ă ă ă ă ă p i... a cui e mantaua asta mizerabil de pe tine?ă ă

— Dom'le! I-am r spuns eu, jucând, cât de bine am putut în această ă împrejurare, rolul cuiva cu un aer surprins şi jignit, vorbind pe cel mai grosolan ton care se poate închipui. Dom'le, ai greşit adresa – în primu' rând c p mineă ă nu m cheam nici pe departe Goddin, ş-apoi, ia bag la cap, caraghiosule, să ă ă ă nu zici de mantaua mea nou-nou c -i mizerabil !ţă ă ă

Pe legea mea c abia m-am putut opri s nu izbucnesc în hohote, v zândă ă ă cât de ciudat a primit venerabilul b trân aceast admonestare. S-a tras înapoiă ă vreo doi sau trei paşi, f cându-se întâi alb ca varul şi apoi roşu ca racul,ă smulgându-şi ochelarii şi apoi punându-i la loc şi repezindu-se spre mine, cu umbrela ridicat deasupra capului. Dar şi-a curmat scurt asaltul, ca şi când şi-ăar fi amintit brusc de ceva. Apoi, imediat s-a întors pe c lcâie, şontâc ind înă ă josul str zii, tremurând tot de furie şi bodog nind printre din i:ă ă ţ

— Nu mai ine... ochelari noi... am crezut c era Gordon... fir-ar el s fie...ţ ă ă puşlamaua asta afurisit de marinar de ap dulce.ă ă

Sc pând astfel ca prin urechile acului, am continuat drumul cu ochii înă patru şi am ajuns la destina ia noastr în deplin siguran . Nu se aflau decâtţ ă ă ţă vreo doi oameni la bord, dar aceştia treb luiau ceva de zor, la teug . C pitanulă ă ă Barnard, ştiam sigur c era chemat la sediulă Lloyd and Vredenburgh, unde avea s r mân pân seara târziu, astfel încât nu aveam de ce ne temeă ă ă ă dinspre partea lui. Augustus s-a suit primul pe vas, iar eu l-am urmat la scurt timp, f r s fiu observat de oamenii care îşi vedeau mai departe de-ale lor.ă ă ă Ne-am îndreptat în grab spre cabin , unde n-am g sit pe nimeni. Aceastaă ă ă fusese compartimentat în cel mai confortabil mod – lucru întrucâtvaă neobişnuit pe o balenier – asigurându-i-se patru cabine personale, toateă dotate cu p turi înc p toare şi comode. Am remarcat, de asemenea, o sobă ă ă ă uriaş şi un covor scump, foarte gros, care acoperea podeaua atât în cabinaă c pitanului cât şi în celelalte înc peri. Tavanul se afla la o în l ime de pesteă ă ă ţ şapte picioare şi, pe scurt, totul mi se înf işa mult mai spa ios şi mai pl cutăţ ţ ă decât m aşteptasem. Dar Augustus mi-a îng duit numai foarte pu in timp deă ă ţ

observa ie, st ruind c trebuia s m ascund cât mai repede cu putin . M-aţ ă ă ă ă ţă condus în cabina lui, care se afla la tribordul bricului, prima de lâng bordaj. Oă dat intra i, a închis uşa şi-a z vorât-o. Mi s-a p rut c niciodat nu v zusem oă ţ ă ă ă ă ă od i mai dr gu decât cea în care m aflam în momentul acela. Avea vreoă ţă ă ţă ă zece picioare lungime şi un singur pat, care, dup cum am spus mai devreme,ă era înc p tor şi comod. În cap t, spre peretele desp r itor cel mai aproape deă ă ă ă ţ bordaj, exista un spa iu liber, ca un p trat cu latura de vreo patru picioare,ţ ă unde se aflau o mas , un scaun şi un set de etajere pline de c r i, mai ales c r iă ă ţ ă ţ despre c l torii şi expedi ii. Mai erau multe alte lucruri pl cute în înc pere,ă ă ţ ă ă printre care se cuvine s nu uit un soi de cuf r sau r citor, în care Augustus mi-ă ă ăa ar tat o sumedenie de bun t i, atât de mâncare cât şi de b ut.ă ă ăţ ă

Dup aceea, a ap sat cu nodurile degetelor strânse în pumn într-ună ă anumit loc de pe covor, aflat într-un col al spa iului liber descris mai sus,ţ ţ descoperindu-mi astfel faptul c o bucat din podea, de vreo şaisprezece inciă ă p tra i, fusese decupat şi potrivit la loc. Când a ap sat, aceast bucat s-aă ţ ă ă ă ă ă ridicat pu in la un cap, destul cât s -şi poat vârî degetele dedesubt. Astfel, aţ ă ă ridicat de marginea chepengului (de care covorul fusese prins în inte), şi amţ v zut c d dea în cala dinspre pupa. Apoi, a aprins o lumânare cu un chibrit şi,ă ă ă fixând-o într-un felinar, a coborât prin chepeng, rugându-m s -l urmez. L-amă ă urmat şi atunci a închis chepengul calei, cu ajutorul unui cui b tut dedesubt –ă covorul, bineîn eles, şi-a reluat pozi ia pe podeaua cabinei şi, astfel, orice urmţ ţ ă a deschiz turii a fost ascuns .ă ă

Lumânarea d dea o lumin atât de slab încât cu greu îmi puteam croiă ă ă drum prin gr mada haotic a înc rc turii din cal , unde m aflam acum. Totuşi,ă ă ă ă ă ă încetul cu încetul, ochii mi s-au obişnuit cu bezna şi am înaintat ceva mai uşor, inându-m strâns de pulpana hainei prietenului meu. M-a dus, în cele dinţ ă

urm , dup ce ne-am târât şi-am ocolit prin nenum rate culoare de trecereă ă ă foarte înguste, c tre o lad prins în benzi de fier, de felul celor folosite, uneori,ă ă ă la împachetarea obiectelor ceramice. Lada avea aproape patru picioare în l ime şi şase lungime, dar era foarte strâmt . Dou butii goale de ulei erauă ţ ă ă aşezate peste ea şi, deasupra lor, o cantitate considerabil de rogojini, stivuiteă pân sus, la podeaua cabinei. Pretutindeni înjur fusese înghesuit cât mai multă ă cu putin , chiar pân la tavan, o puzderie haotic de aproape toate soiurile deţă ă ă echipament de vas, laolalt cu o gr mad de tot felul de cutii, coşuri, butoaie şiă ă ă baloturi, încât p rea un adev rat miracol c reuşiser m s descoperim totuşiă ă ă ă ă un drum c tre lad . Mai târziu am aflat c Augustus aranjase inten ionat aşaă ă ă ţ toat înc rc tura din cal , ca s -mi îng duie mie s m ascund aici, şi avuseseă ă ă ă ă ă ă ă un singur ajutor în toat munca aceasta, un om care nu avea s se îmbarce peă ă bric.

Prietenul meu mi-a ar tat c unul dintre capetele l zii se putea desfaceă ă ă cu uşurin . L-a dat la o parte şi mi-a prezentat interiorul, ceea ce m-a amuzatţă foarte tare. O saltea de la unul din p turile cabinelor acoperea în întregimeă

fundul l zii, care con inea aproape toate accesoriile pentru un maximum deă ţ confort ce putuser fi îngr m dite într-un spa iu atât de restrâns, l sândă ă ă ţ ă totodat destul loc s încap şi eu, fie aşezat, fie întins cât eram de lung. Printreă ă altele, aveam şi câteva c r i, un condei, cerneal şi hârtie, trei p turi, un ulcioră ţ ă ă mare, plin cu ap , un butoiaş cu pesme i marin reşti, trei sau patru cârna iă ţ ă ţ imenşi de Bologna, o enorm bucat de şunc , o ciozvârt de berbec fript şi oă ă ă ă jum tate de duzin de sticle cu înt ritoare şi lichioruri. N-am mai stat peă ă ă gânduri şi mi-am luat în posesie mica od i , cu o mul umire mai mare decâtă ţă ţ cea sim it de orice rege care a intrat vreodat într-un nou palat. Augustus m-aţ ă ă înv at apoi cum s pun la loc capacul l zii, dup care, apropiind lumânarea deăţ ă ă ă punte, mi-a ar tat o frânghie neagr , întins pe jos. Aceasta, mi-a spus el,ă ă ă ducea de la ascunz toarea mea, de-a lungul întortocheatului culoar prină înc rc tura din cal , pân la un cui care era b tut în puntea calei, chiar subă ă ă ă ă chepengul care d dea în cabina lui. Cu aceast frânghie puteam s g sescă ă ă ă rapid ieşirea şi f r ajutorul lui, în caz c s-ar fi întâmplat ceva neprev zut, careă ă ă ă s m oblige la aceast solu ie. Dup acestea, Augustus şi-a luat la revedere,ă ă ă ţ ă l sându-mi felinarul şi o rezerv considerabil de lumân ri şi chibrituri,ă ă ă ă f g duindu-mi s m viziteze ori de câte ori va putea s-o fac f r s dea deă ă ă ă ă ă ă ă b nuit. Acestea se petreceau pe data de 17 iunie.ă

Am r mas trei zile şi trei nop i (dup cât am apreciat eu) în vizuina meaă ţ ă f r s ies decât de vreo dou ori, ca s -mi mai dezmor esc oasele stând înă ă ă ă ă ţ picioare, între dou cufere aflate în cap tul cel lalt al capacului l zii. În toată ă ă ă ă aceast perioad , nu l-am v zut deloc pe Augustus, ceea ce nu m-a îngrijorată ă ă prea tare, fiindc ştiam c bricul trebuia s porneasc în larg din clip în clip ,ă ă ă ă ă ă iar în agita ia momentului nu-i era uşor s g seasc prilejul de a coborî pân laţ ă ă ă ă mine. În cele din urm , am auzit chepengul deschizându-se şi închizându-se,ă apoi imediat m-a strigat cu voce joas , întrebându-m dac m sim eam bine şiă ă ă ă ţ dac aveam nevoie de ceva.ă

— N-am nevoie de nimic, i-am r spuns. Stau cât se poate de bine. Cândă pleac bricul?ă

— O s ridice ancora în cel mult o jum tate de or , mi-a zis el. Am venită ă ă doar ca s - i dau de ştire şi pentru c m temeam c o s - i faci griji din pricinaă ţ ă ă ă ă ţ absen ei mele. Nu voi mai prinde ocazia s cobor, probabil înc vreo dou sauţ ă ă ă trei zile. Sus, e totul în regul . Dup ce urc şi închid chepengul, vino de-a lungulă ă frânghiei pân la cuiul b tut în podea. O s g seşti ceasul meu – î i poate fi deă ă ă ă ţ folos, c n-ai lumina zilei s te po i orienta. Presupun c n-ai putea spune deă ă ţ ă cât timp eşti îngropat aici – de numai trei zile, Ast zi suntem în 20. i-aş aduceă Ţ ceasul pân la cutia ta, dar m tem s nu bage de seam cineva c lipsesc.ă ă ă ă ă

Cu acestea, a urcat înapoi.La aproape o or dup ce plecase, am sim it clar bricul punându-se înă ă ţ

mişcare şi m-am felicitat în sinea mea pentru c în sfârşit pornisem într-oă adev rat c l torie. Satisf cut la acest gând, m-am hot rât s -mi uşureză ă ă ă ă ă ă

situa ia cât se poate şi s aştept cursul evenimentelor pân când mi se vaţ ă ă permite s -mi schimb lad pentru a m bucura de beneficiile unei maiă ă ă spa ioase, deşi nu cu mult mai confortabile, cabine. Prima mea grij a fost sţ ă ă iau ceasul. L sând lumânarea aprins , am orbec it prin bezn , inându-mă ă ă ă ţ ă dup frânghie, prin nenum rate cotituri, la cap tul c rora am descoperit c ,ă ă ă ă ă dup ce str b tusem cu greu o bun distan , m întorsesem, cu un picior sauă ă ă ă ţă ă dou diferen , aproape în acelaşi loc de unde pornisem. În cele din urm , amă ţă ă g sit cuiul şi, atingându-mi, aşadar, scopul incursiunii, m-am întors cu bine. Amă început apoi s m uit peste c r ile cu care fusesem – mişc tor gest! –ă ă ă ţ ă înzestrat, din care am ales expedi ia lui Lewis şi Clarke la gurile Columbiei. Amţ citit o vreme din ea, pân când, dând s a ipesc, am stins lumânarea cu multă ă ţ ă grij şi am c zut, curând, într-un somn greu.ă ă

La trezire, mi-am sim it mintea ciudat de tulbure şi a trebuit s maiţ ă treac o vreme pân ce mi-am putut da seama unde m aflam. Treptat, îns ,ă ă ă ă mi-am amintit totul. Aprinzând un chibrit, m-am uitat la ceas – st tuse şi, prină urmare, mi-era imposibil s socotesc cât de mult dormisem. Îmi în epeniseră ţ ă toate oasele şi a trebuit s m ridic în picioare, între cufere, ca s mi leă ă ă dezmor esc. Deodat , m-a apucat o foame turbat şi m-am gândit la fripturţ ă ă ă rece de berbec, din care mai mâncasem şi înainte s adorm şi o g sisemă ă delicioas . Care nu mi-a fost mirarea când am g sit-o cu des vârşire putrezit !ă ă ă ă Descoperirea m-a îngrijorat profund, c ci, f când leg tura cu uitarea de sine peă ă ă care o încercasem la deşteptare, am început s suspectez c dormisemă ă neobişnuit de mult. La aceasta se poate s fi contribuit şi aerul st tut din cal ,ă ă ă care, pe termen lung, s-ar fi putut l sa cu urm ri mult mai serioase. Capul îmiă ă plesnea de durere, mi se p rea c abia îmi trag respira ia şi, pe scurt, eramă ă ţ n p dit de o mul ime de senza ii nepl cute. Cu toate acestea, nu cutezam să ă ţ ţ ă ă încalc vreun consemn, deschizând chepengul sau într-alt fel, aşa c , întorcândă ceasul, m-am str duit s m liniştesc cum puteam.ă ă ă

Urm toarele dou zeci patru de ore de chin, nimeni nu mi-a venit în ajutoră ă şi nu m puteam st pâni s nu-l acuz pe Augustus pentru nep sarea saă ă ă ă grosolan . Ceea ce m îngrijora cel mai mult era c apa din ulciorul meuă ă ă sc zuse la aproape o jum tate de pintaă ă 2 şi sufeream foarte tare de sete, c ci,ă r mas f r berbec, mâncasem pe s turate din cârna ii de Bologna. M sim eamă ă ă ă ţ ă ţ foarte r u şi îmi pierdusem interesul pentru c r i. De asemenea, eram copleşită ă ţ de dorin a de a dormi, deşi m înfioram la gândul c m-aş putea l sa pradţ ă ă ă ă somnului, când putea exista o emana ie otr vitoare, ca aceea de mangalţ ă încins, în aerul închis al calei. În acelaşi timp, ruliul bricului îmi spunea c neă aflam în largul oceanului, iar un zgomot surd şi continuu, care parc ajungea laă urechile mele de la o imens distan , m încredin a c vântul sufla cuă ţă ă ţ ă neobişnuit putere. Nu puteam g si o explica ie pentru absen a lui Augustus.ă ă ţ ţ Eram, cu siguran , destul de departe în largul oceanului ca s îmi dea voie sţă ă ă 2 Unitate de m sur pentru capacitate, 1 pint = 0,5681ă ă ă litri (n. tr.)

ies afar . Poate suferise vreun accident – totuşi nu-mi puteam închipui vreunulă care s -l îndrept easc s m in atât de mult vreme prizonier, doar dac ,ă ăţ ă ă ă ţ ă ă ă într-adev r, nu murise subit sau nu c zuse peste bord – iar, la acest gând, n-amă ă mai izbutit s m liniştesc. Apoi, se mai putea s fi avut de-a face cu vânturiă ă ă frontale şi s ne fi aflat, de fapt, tot în apropiere de Nantucket. Laă presupunerea aceasta, totuşi, am fost nevoit s renun , c ci, dac astfel ar fiă ţ ă ă stat lucrurile, bricul ar fi trebuit s se învârt întruna, în vă ă reme ce am dedus, din permanent lui înclina ie spre babord, c naviga sub o briz statornică ţ ă ă ă dinspre tribord. Dar, chiar şi aşa, admi ând c am fi fost tot în apropiereaţ ă insulei, oare de ce Augustus nu venise pân la mine ca s m anun e?ă ă ă ţ Chibzuind în felul acesta la necazurile singur t ii şi ale sumbrei mele situa ii,ă ăţ ţ am luat decizia s mai aştept înc dou zeci şi patru de ore, dup care, dac nuă ă ă ă ă voi fi ob inut nici un ajutor, s m îndrept c tre chepeng şi s încerc s port oţ ă ă ă ă ă discu ie cu prietenul meu sau, barem, la iau o gur de aer proasp t prinţ ă ă deschiz tur şi o provizie de ap din cabina lui. Deşi m munceau toate acesteă ă ă ă gânduri, am c zut, în ciuda tuturor str daniilor mele de rezisten , într-un somnă ă ţă profund sau, mai bine-zis, în letargie. Am avut nişte vise de-a dreptul însp imânt toare. Toate soiurile de nenorociri şi de orori se ab tuser asupraă ă ă ă mea. Printre multe alte cazne, eram sufocat, sub nişte perne imense, de nişte demoni cu înf iş ri dintre cele mai nep mânteşti şi feroce. Şerpi uriaşi măţ ă ă ă strângeau tare, încol ci i în jurul meu, şi m priveau int , îngrozindu-m cuă ţ ă ţ ă ă ochii lor scânteietori. Apoi, deserturi, nesfârşite şi dintre cele mai dezolante şi mai amenin toare, se deschideau înaintea mea. Uriaşe şi ame itor de înalteţă ţ trunchiuri de copac, cenuşii şi lipsite de frunze, se ridicau unul dup altul, câtă vedeai cu ochii. R d cinile lor se pierdeau înfipte în mlaştini f r de margini,ă ă ă ă ale c ror ape întunecate z ceau, negre ca smoala, neclintite şi deopotriv deă ă ă însp imânt toare, dedesubt. Iar bizarii copaci p reau înzestra i cu viaă ă ă ţ ţă omeneasc , cl tinându-şi încoace şi încolo bra ele lor scheletice, strigândă ă ţ îndurare c tre apele mute, cu nişte glasuri p trunz toare şi sfâşietoare, ca înă ă ă culmea agoniei şi disper rii. Decorul s-a schimbat, şi acum eu st team, gol şiă ă singur, în mijlocul întinderilor de nisip fierbinte ale Saharei. La picioarele mele era ghemuit un fioros leu de la tropice. Deodat , ochii lui s lbatici s-au deschisă ă şi s-au fixat asupra mea. Dintr-un singur salt a âşnit în picioare, dezvelindu-şiţ col ii înfior tori. În clipa urm toare, din gâtlejul s u roşu a izbucnit un r get caţ ă ă ă ă tunetul din ceruri, iar eu am fost trântit n prasnic la p mânt sufocat, în culmeaă ă groazei, în cele din urm , m-am trezit pe jum tate. Îns , visul meu nu eraă ă ă nicidecum vis. Acum eram pe deplin conştient. Labele unui monstru uriaş în carne şi oase îmi ap sau greu pieptul – îi sim eam r suflarea fierbinte în urecheă ţ ă şi vedeam, prin întuneric, cum îi luceau col ii albi şi înfior tori deasupra mea.ţ ă

Şi o mie de vie i s -mi fi atârnat ca de un fir de p r de o singur mişcareţ ă ă ă sau de rostirea unei singure silabe, şi tot n-aş fi putut s m clintesc sau să ă ă vorbesc. Fiara sau ce-o fi fost îşi p stra pozi ia, deocamdat f r s încerce să ţ ă ă ă ă ă

m r neasc , în vreme ce eu z ceam sub ea, cu totul neputincios şi crezându-ă ă ă ăm în ghearele mor ii. Am sim it cum m p r sesc puterile trupului şi aleă ţ ţ ă ă ă judec ii – într-un cuvânt c m sfârşesc pur şi simplu de spaim . Mi seăţ ă ă ă învârtea capul, mi-era cumplit de r u, vederea m l sa, de pân şi ochii fiareiă ă ă ă care str luceau deasupra mea s-au stins. Într-un ultim şi suprem efort, amă şoptit o scurt rug ciune c tre Domnul şi m-am resemnat cu gândul mor ii.ă ă ă ţ Sunetul vocii mele p ru s stârneasc toat furia mocnit a animalului. S-aă ă ă ă ă repezit, cât era de lung, peste trupul meu – dar, care nu mi-a fost mirarea când, cu un lung şi în buşit scheunat, a început s m ling de zor pe fa şi peă ă ă ă ţă mâini, în cea mai extravagant demonstra ie de dragoste şi de bucurie! Eramă ţ uluit, cu totul amu it de surpriz – totuşi nu într-atât încât s nu recunoscţ ă ă scheunatul specific al lui Tiger, câinele meu Terra-Nova, şi ciudatul s u mod deă a se gudura, prea bine cunoscut. El era! Am sim it deodat cum îmi n v leşteţ ă ă ă sângele în tâmple, într-o ame itoare şi copleşitoare senza ie de uşurare şiţ ţ revenire la via . M-am ridicat în grab de pe salteaua pe care z cusem şi,ţă ă ă aruncându-m de gâtul credinciosului meu tovar ş şi prieten, mi-am eliberată ă sufletul de povara strivitoare de pân atunci printr-un fluviu de lacrimiă nest pânite.ă

Ca şi mai înainte, când m-am ridicat de pe saltea, mintea îmi era din cale-afar de r v şit şi de confuz . O bun bucat de vreme mi-a fost aproapeă ă ă ă ă ă ă imposibil s leg dou gânduri; dar, încetul cu încetul, puterea de judecat mi-aă ă ă revenit, şi mi-am adus aminte multe dintre împrejur rile în care ajunsesemă acolo. Îns , nu puteam deloc s -mi explic prezen a lui Tiger, iar, dup ce m-amă ă ţ ă c znit s fac o mie de presupuneri în ceea ce-l privea, am fost silit s mă ă ă ă mul umesc cu bucuria c se afla lâng mine, împ rt şindu-mi nefericitaţ ă ă ă ă singur tate şi alinându-mi-o prin dovezile lui de afec iune. Sunt destui oameniă ţ care îşi iubesc câinii, dar eu ineam la Tiger în mod cu totul neobişnuit şi, cuţ siguran , niciodat n-a existat o fiin care s merite mai mult aceast iubire.ţă ă ţă ă ă De şapte ani de zile era tovar şul meu nedesp r it şi într-o sumedenie deă ă ţ întâmpl ri îmi dovedise toate nobilele calit i pentru care oamenii pre uiescă ăţ ţ animalele. ÎI salvasem, pe când era pui, din ghearele unui mic derbedeu din Nantucket care îl ducea, legat de gât cu o sfoar , s -l înece. Când a crescut,ă ă câinele îmi pl tise datoria, vreo trei ani mai târziu, salvându-m de bâta unuiă ă tâlhar de drumul mare.

G sind ceasul, l-am dus la ureche şi-am constatat c se oprise din nou;ă ă dar, de data aceasta, nu m-am mirat, fiind convins, dup modul ciudat în careă m sim eam, c dormisem, ca şi mai înainte, o vreme foarte lung – cât deă ţ ă ă lung , mi-era, bineîn eles, imposibil s spun. Eram mistuit de febr , iar seteaă ţ ă ă îmi devenise insuportabil . Am pip it locul în jur dup mica mea provizie deă ă ă ap , c ci nu mai aveam lumin , mica lumânare din felinar arzând pân la baz ,ă ă ă ă ă iar peste cutia de chibrituri nereuşind s dau. Când am descoperit, în sfârşit,ă ulciorul, am constatat c era gol – f r îndoial , Tiger fusese ispitit s -lă ă ă ă ă

goleasc , la fel cum topise şi resturile ciozvârtei de berbec, al c rei os, bineă ă cur at, z cea lâng capacul l zii. De carnea disp rut m puteam dispensaăţ ă ă ă ă ă ă f r probleme, dar, gândindu-m la ap , mi s-a strâns inima. M sim eam laă ă ă ă ă ţ cap tul puterilor – într-atât încât tremuram din tot corpul, ca lovit de friguri, laă cea mai mic mişcare sau efort în plus de necazurile mele, bricul se zgâl âiaă ţ sub un tangaj şi un ruliu foarte puternic, iar butoaiele de ulei care st teauă peste lada mea amenin au s se pr buşeasc din clip în clip , blocându-miţ ă ă ă ă ă astfel orice cale de acces. De asemenea, sufeream teribil de r u de mare.ă Toate acestea m-au determinat s-o pornesc la drum, orice ar fi, c tre chepeng,ă şi s ob in cât mai curând un ajutor, înainte de a nu mai fi în stare s -l cer.ă ţ ă Ajungând la aceast hot râre, am pip it din nou în jur dup cutia de chibrituriă ă ă ă şi dup lumân ri. Pe cea dintâi am g sit-o, cu oarecare osteneal , dar,ă ă ă ă nedescoperind lumân rile la fel de repede pe cât m aşteptam (fiindc îmiă ă ă aminteam foarte exact locul în care le aşezasem), am renun at pe moment laţ c ut ri şi, cerându-i lui Tiger s stea liniştit, am pornit f r z bav c treă ă ă ă ă ă ă ă chepeng.

În aceast tentativ , marea mea stare de sl biciune a ieşit la iveal şiă ă ă ă mai limpede. Abia-abia de m puteam târî şi foarte des mi le înmuiau picioareleă – la care, c zând neputincios cu fa a în jos, r mâneam câteva minute într-oă ţ ă amor eal vecin cu letargia. Cu toate acestea, m luptam s înaintez, târâş-ţ ă ă ă ăgr piş, temându-m la flecare pas c aş putea leşina în îngustul şiă ă ă întortocheatul culoar prin înc rc tura din cal , şi atunci, cu siguran , tot ce aşă ă ă ţă fi ob inut ir fi fost s mor acolo. Într-un târziu, m-am avântat înainte cu toatţ ă ă energia pe care mi-o putusem impune şi m-am izbit tare cu capul de col ulţ ascu it al unui cuf r cu ferec turi de fier. Accidentul m-a n ucit pentru câtevaţ ă ă ă momente, dar am descoperit apoi, spre nespusa mea dezn dejde, c ruliulă ă rapid şi puternic al vasului deplasase cu totul cuf rul pe culoar, blocându-miă complet trecerea. În pofida tuturor str daniilor mele, nu l-am putut clinti niciă m car cu un inci din locul în care st tea, aproape înfipt între cutiile şi lemneleă ă din jur. Aşadar, vl guit cum eram, trebuia fie s renun s m mai conduc după ă ţ ă ă ă frânghie şi s caut o alt trecere, fie s m ca r peste obstacol şi s -mi reiauă ă ă ă ţă ă drumul dincolo de el. Cea dintâi variant prezenta prea multe greut i şiă ăţ pericole, la care nici nu m puteam gândi f r s m înfior. Dac aş fi ales-o, înă ă ă ă ă ă actuala mea stare de sl biciune, atât a min ii cât şi trupului, m-aş fi r t cită ţ ă ă negreşit şi aş fi pierit în mod jalnic în labirintul întunecos şi împu it al calei. Caţ atare, am început, f r alt ezitare, s -mi adun şi ultimele r m şi e de for şiă ă ă ă ă ă ţ ţă curaj, c znindu-m din r sputeri s m urc pe cuf r.ă ă ă ă ă ă

Stând în picioare, în vederea acestui scop, am în eles c era oţ ă întreprindere înc şi mai complicat decât m temusem. De fiecare parte aă ă ă îngustei treceri se în l a un zid compact de baloturi grele, iar cea mai mică ţ ă poticnire din partea mea mi le putea pr v li În cap; chiar dac acest lucru nu s-ă ă ăar fi întâmplat, puteam g si totuşi calea cu des vârşire blocat la înapoiere, dină ă ă

cauza pr buşirii gr mezilor de materiale, dup cum era acum la înaintare, prină ă ă acest obstacol. Cuf rul cu pricina era o lad lung şi deosebit de voluminoas ,ă ă ă ă pe care nu aveai cum s pui piciorul, în zadar am încercat, prin toate mijloaceleă care îmi st teau în puteri, s ajung la partea de sus, în speran a c astfel voiă ă ţ ă reuşi s m ridic apoi deasupra lui. Chiar dac aş fi reuşit s urc pe el, desigură ă ă ă c for ele mi s-ar fi sfârşit în aceast ac iune şi nu mi-ar mai fi îng duit s mergă ţ ă ţ ă ă mai departe, aşa c , orice s-ar spune, a fost un lucru bun c n-am izbutit. Într-ă ăun târziu, într-un efort disperat de a urni cuf rul de jos, am sim it o puternică ţ ă vibra ie, în stânga mea. Mi-am duş rapid mâna spre col , unde se îmbinauţ ţ stinghiile, şi am constatat c una dintre ele, foarte mare, lipsea. Cu ajutorulă briceagului, pe care, din fericire, îl aveam la mine, am reuşit, dup mult trud ,ă ă ă s o scot cu totul; şi, p trunzând prin deschiz tur , am descoperit, spre mareaă ă ă ă mea bucurie, c nu avea stinghii la cap tul opus – cu alte cuvinte, c îi lipseaă ă ă capacul, partea prin care îmi croisem eu drum fiind fundul cuf rului. După ă aceea, n-am mai întâmpinat nici o piedic şi am mers de-a lungul frânghieiă pân când, în sfârşit, am g sit cuiul. Cu inima b tându-mi nebuneşte, m-amă ă ă ridicat în picioare şi, mişcându-m uşor, am împins în chepeng. Nu s-a ridicată destul de repede precum m aşteptam şi am împins din nou, cu ceva maiă mult hot râre, deşi m mai temeam s nu cumva s dau de vreo altă ă ă ă ă ă persoan decât Augustus în cabin . Trapa, îns , spre profunda mea uimire, aă ă ă r mas de neclintit şi m-am îngrijorat întru câtva, pentru c ştiam c , înainte, nuă ă ă cerea mare efort ca s-o dai la o parte. Am împins cu putere – a continuat s nuă se mişte; am împins cu toat puterea mea – tot nu s-a deschis; am împins cuă turbare, cu furie, cu disperare – a rezistat tuturor eforturilor mele şi era evident, din faptul c nu se l sa urnit , fie c deschiz tura fusese descoperită ă ă ă ă ă şi b tut în cuie, fie c vreo greutate uriaş , cât s - i iei gândul c-ai putea s-oă ă ă ă ă ţ urneşti din loc, fusese aşezat deasupra ei.ă

M-a cuprins o nespus groaz şi dezn dejde. În zadar am încercat s îmiă ă ă ă imaginez un motiv pentru care fusesem astfel înmormântat.

Nu puteam s -mi adun şi s -mi ordonez gândurile. L sându-m moale laă ă ă ă podea, am dat frâu liber, în pofida voin ei mele, celor mai negre închipuiri, înţ care înfior toarele moduri de a muri, de sete, de foame, prin sufocare şiă înmormântat de viu, planau deasupra capului meu, ca fiind nenorocirile care, cu siguran , m pândeau. Într-un târziu, mi-am redobândit o oarecareţă ă prezen de spirit. M-am ridicat şi am început s pip i dup locul de îmbinareţă ă ă ă sau dup nişte cr p turi ale chepengului. G sind câteva, le-am cercetată ă ă ă îndeaproape, ca s m conving dac prin ele nu str b tea vreo raz de lumină ă ă ă ă ă ă din cabin – dar nu se vedea nici una. Atunci, am înfipt lama briceagului printreă scânduri, pân când am întâmpinat rezisten de la un obstacol dur. Zgâriindu-ă ţăl, am descoperit c era un obiect de fier masiv, care, dup modul specific înă ă care se ondula mişcarea lamei când o treceam de-a lungul s u, am dedus că ă era un lan de ancor . Singurul lucru care îmi mai r m sese de f cut era s mţ ă ă ă ă ă ă

întorc la cuşca mea şi, acolo, ori s îmi plâng soarta amar , ori s încerc s îmiă ă ă ă st pânesc gândurile cât s -mi permit II pun la cale un plan de a m salva.ă ă ă ă Trecând la ac iune f r întârziere, am izbutit, dup nenum rate piedici, sţ ă ă ă ă ă ajung înapoi. Când m-am pr buşit, stors de vlag , pe saltea, Tiger s-a întins şiă ă el, atât era de lung, lâng mine şi p rea c , prin gudur turile sale, ar vrea să ă ă ă ă îmi aline suferin ele şi s m încurajeze s le îndur cu dârzenie.ţ ă ă ă

În cele din urm , ciud enia purt rii sale m-a f cut curios. Dup ce îmiă ăţ ă ă ă lingea fa a şi mâinile câteva minute, se oprea scurt şi scheuna încetişor. Cândţ îmi întindeam mâna c tre el, îl g seam de fiecare dat întins pe spate, cuă ă ă labele ridicate. Purtarea aceasta, repetat de atâtea ori, mi se p rea bizar şiă ă ă nu-mi puteam da seama ce înseamn . Cum câinele p rea ab tut, mi-am zis că ă ă ă poate se r nise şi, atunci, apucându-i labele în mân , i le-am cercetat una câteă ă una, dar n-am g sit nici urm de ran . Atunci, mi-am imaginat c îi era foameă ă ă ă şi i-am dat o bucat mare de şunc , pe care a înfulecat-o cu poft – îns , după ă ă ă ă aceea, şi-a reînceput neobişnuitele demersuri. V zând aşa, m-am gândit că ă suferea, ca şi mine, de v puia setei şi era cât pe-aci s cred c g sisemă ă ă ă motivul, când mi-a fulgerat prin minte ideea c nu-i cercetasem decât labele şiă putea fi r nit altundeva, pe corp sau la cap. L-am pip it cu aten ie pe cap, dară ă ţ n-am descoperit nimic. Dar, când mi-am trecut mâna în lungul spin rii sale, i-ăam sim it blana zbârlit pe o fâşie îngust , care-i încercuia corpul ca un inel.ţ ă ă Cercetându-l mai atent, am dat peste o buc ic de ceva care sem na la pip ităţ ă ă ă cu hârtia, rulat pe o sfoar , care trecea prin sulul de hârtie şi era legat în aşaă ă ă fel încât s -l fixeze imediat sub um rul stâng al animalului.ă ă

Capitolul III

Imediat m-am gândit c hârtia era un bilet de la Augustus şi c f ră ă ă ă îndoial s-a întâmplat vreun accident care l-a împiedicat s m elibereze dină ă ă carcera mea, iar prin aceast metod m înştiin a despre cum st teau lucrurile.ă ă ă ţ ă Tremurând de ner bdare, am pornit din nou s -mi caut chibriturile şiă ă lumân rile. Îmi aduceam vag aminte c le aşezasem cu grij , undeva, cu pu ină ă ă ţ înainte de a adormi. Într-adev r, înainte de ultima incursiune c tre chepeng,ă ă fusesem în stare s -mi amintesc cu precizie locul unde le pusesem la p strare.ă ă Îns , acum, în zadar m str duiam s îmi reamintesc şi timp de o or întreagă ă ă ă ă ă m-am chinuit degeaba, c utând f r succes obiectele lips – f r îndoial ,ă ă ă ă ă ă ă niciodat n-am mai tr it o asemenea stare de nelinişte şi nesiguran . Într-ună ă ţă târziu, în timp ce bâjbâiam dup ele, cu fruntea aproape lipit de lest, la guraă ă l zii şi dincolo de ea, am z rit o gean de lumin lic rind dinspre cârm . Mut deă ă ă ă ă ă uimire, am încercat s m duc spre ea, c ci p rea s vin de la numai câtevaă ă ă ă ă ă picioare distan de locul unde m aflam. Nici n-am apucat s m mişc într-ţă ă ă ăacolo şi lic rirea s-a topit în bezn , ieşindu-mi din vedere, şi, ca s-o prind dină ă nou, am fost silit s m preling înapoi pe lâng lad pân când am ajuns exactă ă ă ă ă în pozi ia ini ial . Apoi, mişcându-mi capul cu precau ie, când într-o parte, cândţ ţ ă ţ într-alta, am descoperit c , înaintând încet, cu mult grij , în direc ia opusă ă ă ţ ă celei în care pornisem la început, reuşeam s m apropii de ea, f r s-o maiă ă ă ă pierd din ochi. Curând, am ajuns drept la int (trecând cu greu prinţ ă nenum rate culoare strâmte şi cotite) şi am descoperit c lic rul venea de laă ă ă câteva fragmente din chibriturile mele, care z ceau într-un butoi gol, c zut într-ă ăo rân . M întrebam cum de ajunseser chibriturile în locul acela, când am dată ă ă cu mâna peste dou sau trei buc ele de cear , care fuseser , de bun seam ,ă ăţ ă ă ă ă molf ite de câine. Am în eles dintr-o dat . Îmi înghi ise toat provizia deă ţ ă ţ ă lumân ri şi mi-am pierdut speran a c voi putea citi vreodat bile elul luiă ţ ă ă ţ Augustus. Cele câteva pic turi de cear erau atât de tocate şi împr ştiateă ă ă printre celelalte gunoaie din butoi, încât nu mai puteam n d jdui c mi-ar maiă ă ă fi de folos şi le-am l sat acolo. G m liile de fosfor ale chibriturilor, din care maiă ă ă r m seser doar vreo dou sau trei f râmi e, le-am cules toat grija şi, cuă ă ă ă ă ţ ă mare greutate, m-am întors cu ele la cutia mea, unde Tiger nu se clintise nici o clip .ă

Ce trebuia s fac mai departe, nu-mi d deam seama. În cal era atât deă ă ă întuneric încât nu-mi vedeam mâna oricât mi-aş fi apropiat-o de ochi. Bucata alb de hârtie abia se desluşea, chiar dac m uitam int la ea. Plimbând-oă ă ă ţ ă dinspre marginea retinei spre mijlocul ei – sau, ca s zic aşa, privind-o cu albulă ochilor în timp ce mi-o treceam pe dinainte, am descoperit c devenea, într-oă oarecare m sur , perceptibil . V pute i închipui ce bezn domnea înă ă ă ă ţ ă

închisoarea mea! Iar biletul de la prietenul meu, dac într-adev r era un biletă ă de la el, p rea sortit doar s -mi sporeasc am r ciunea, tulburându-miă ă ă ă ă degeaba mintea, şi aşa destul de sl bit şi febril . În zadar mi-am stors creieriiă ă ă gândindu-m la o mul ime de c i absurde pentru a face rost de lumin – nişteă ţ ă ă c i aidoma acelora pe care le-ar putea g si cineva în delirul provocat opium,ă ă fiecare dintre ele înf işându-i-se narcomanului, rând pe rând, drept cea maiăţ rezonabil şi cea mai la îndemân dintre solu ii, dup cum îl st pâneşte pe elă ă ţ ă ă fie puterea de judecat , fie imagina ia, alternativ, când una, când cealalt .ă ţ ă Pân la urm , mi-a venit o idee care mi s-a p rut de bun-sim şi care m-a f cută ă ă ţ ă s m mir, pe bun dreptate, c nu-mi trecuse prin minte pân atunci. Amă ă ă ă ă aşezat bucata de hârtie pe spatele unei c r i şi, adunând buc elele de fosforă ţ ăţ de la chibriturile pe care le culesesem din butoi, le-am pres rat deasupra. Apoi,ă cu palma, le-am frecat de hârtie, rapid şi continuu. O lumin clar s-a r spândită ă ă de la sine aproape în aceeaşi clip pe întreaga suprafa – şi, dac ar fi fostă ţă ă ceva scris, sunt sigur c aş fi putut citi f r nici o greutate. Dar nu era nici oă ă ă silab – doar o suprafa sinistru şi dezolant de alb ; lumina s-a stins în câtevaă ţă ă secunde, iar inima mea a murit odat cu ea.ă

Am mai spus, de câteva ori, c mintea mea, într-o perioad anterioar ,ă ă ă fusese cuprins de un soi de paralizie vecin cu idio enia. Existau, desigur, şiă ă ţ unele intervale de perfect luciditate, ba chiar, din când în când, chiar deă entuziasm – deşi mai rare. Trebuie s v reamintesc c mai multe zile în şiră ă ă inhalasem aerul aproape pestilen ial dintr-o cal închis ermetic, a unui vas deţ ă ă pescuit balene şi, în plus, o atât de lung vreme avusesem doar oă neîndestul toare por ie de ap – în ultimele paisprezece sau cincisprezece ore,ă ţ ă nu mai avusesem nici un strop – şi nici nu închisesem vreo clip ochii. Singuraă mea hran , dup ce pierdusem friptura de berbec, consta numai în alimenteă ă s rate, care îmi stârneau şi mai mult setea – în afar de pesme i, dar aceştiaă ă ţ din urm nu-mi erau de folos, întrucât erau prea usca i şi prea greu de înghi ită ţ ţ pentru gâtul meu deja umflat şi pârjolit de sete. Mai f cusem şi febr şi mă ă ă sim eam, din toate punctele de vedere, insuportabil de bolnav. Aşa se explicţ ă faptul c multe ore de dezn dejde chinuitoare au trecut de la ultima meaă ă isprav , aceea cu fosforul, pân s -mi r sar de la sine în minte gândul nuă ă ă ă ă examinasem decât o fa a hârtiei. Nu voi încerca s v descriu turbarea careţă ă ă m-a cuprins (deoarece cred c am sim it mânie mai mult decât orice altceva),ă ţ când am în eles greşeala grosolan pe care o comisesem. Prostia în sine ar fiţ ă fost neînsemnat , dac eu, în nebunia şi graba mea, n-aş fi dus-o la apogeu –ă ă dezam git c nu g sisem nici un cuvânt pe bilet, îl rupsesem în buc ele şi îlă ă ă ăţ aruncasem, cu neputin s spun unde anume.ţă ă

De partea cea mai nefericit a acestei probleme am fost salvat deă iste imea lui Tiger. Descoperind, dup o îndelungat explorare, o buc ic dinţ ă ă ăţ ă bilet, i-am trecut-o pe sub nas câinelui şi m-am str duit s -l fac s priceap că ă ă ă ă trebuie s -mi aduc şi restul. Spre uimirea mea – c ci nu-l dresasem s facă ă ă ă ă

nici unul dintre lucrurile pentru care rasa lui este faimoas – p ru c în elegeă ă ă ţ dintr-odat ce voiam şi, c utând câteva momente încoace şi încolo, curând mi-ă ăa g sit o bucat mult mai mare. Aducându-mi-o pe aceasta, a f cut o pauz ,ă ă ă ă frecându-şi botul de mâna mea, de parc aştepta s -l laud pentru ce f cuse. L-ă ă ăam b tut uşor cu palma pe creştet şi imediat a pornit din nou la treab . Deă ă data aceasta, au trecut câteva minute bune înainte s se întoarc , dar, când aă ă venit, a adus cu el o bucat şi mai mare, care s-a dovedit a fi toat partea ceă ă mai lipsea – se p rea c îl rupsesem numai în trei buc i. Din fericire, n-amă ă ăţ avut prea mare b taie de cap s g sesc şi cele câteva f râmi e de fosforă ă ă ă ţ r mase – conducându-m dup lic rul slab pe care vreo dou sau trei g m liiă ă ă ă ă ă ă înc îl mai emiteau. Necazurile de pân atunci m înv aser minte s nu mă ă ă ăţ ă ă ă mai pripesc, aşa c , acum, m-am gândit pe îndelete la ce trebuia s fac. Esteă ă foarte probabil, mi-am zis eu, ca vreo câteva cuvinte s fie scrise pe cealaltă ă parte a hârtiei, pe care n-am examinat-o – dar care s fie acea parte? Potrivindă buc ile una lâng alta n-aş fi ob inut vreun indiciu în aceast privin , darăţ ă ţ ă ţă m car m-aş fi convins c toate cuvintele (dac într-adev r existau) se aflau peă ă ă ă o singur parte şi înl n uite corect unele dup altele, aşa cum fuseser scrise.ă ă ţ ă ă Era obligatoriu s g sesc o solu ie la aceast problem şi înc una în afar deă ă ţ ă ă ă ă orice îndoial , întrucât fosforul r mas nu mi-ar fi ajuns şi pentru o a treiaă ă încercare, dac aş fi dat greş în aceasta pe care m preg team s-o fac. Amă ă ă aşezat hârtia pe o carte, ca şi mai înainte, şi iar şi am stat câteva minute peă gânduri, rumegând problema în minte. În cele din urm , mi-am spus c ar fiă ă greu de crezut c partea scris s nu fie pu in mai v lurit şi, dac aş fi pip ită ă ă ţ ă ă ă ă atent, i-aş fi sim it relieful şi aş fi determinat astfel care era partea cu pricina.ţ M-am hot rât s încerc experimentul şi mi-am plimbat degetul, foarte uşor,ă ă întâi peste partea care era în sus. N-am sim it, îns , nimic, aşa c am întorsţ ă ă hârtia, potrivind din nou fragmentele pe carte. Înc odat , mi-am trecută ă ar t torul cu deosebit aten ie peste hârtie, pân când am observat o foarteă ă ă ţ ă uşoar , dar perceptibil str lucire, care ap rea imediat în urma treceriiă ă ă ă degetului. Ştiam c acest lucru se datora stratului fin de fosfor care r m seseă ă ă lipit de hârtie la prima mea încercare. Aşadar, cealalt parte, de dedesubt,ă trebuia s fie cea cu scrisul, dac în final scris urma s se dovedeasc a fi. Amă ă ă ă întors din nou biletul şi am reînceput opera iunea. Frecându-l cu fosforul, s-aţ luminat ca şi mai înainte – de data aceasta, câteva rânduri, scrise l b r at, deă ă ţ mân şi la prima vedere cu cerneal roşie, s-au ivit foarte clar. Lumina, deşiă ă suficient de puternic , nu durase decât foarte pu in. Dar chiar şi aşa, dac n-aşă ţ ă fi fost atât de agitat, aş fi avut suficient timp s citesc cu aten ie cele treiă ţ propozi ii dinaintea ochilor mei – c ci observasem c sunt trei. Numai c , înţ ă ă ă dorin a mea nest pânit de a citi totul dintr-o dat , am reuşit s re in doarţ ă ă ă ă ţ ultimele şapte cuvinte, care spuneau urm toarele: sânge... scapi cu via dacă ţă ă r mâi ascuns”.ă

Sunt ferm convins c şi de-aş fi fost în stare s aflu tot con inutul biletuluiă ă ţ

– adic întregul avertisment pe care prietenul meu încercase s mi-l transmită ă ă – şi dac avertismentul respectiv mi-ar fi dezv luit povestea celui mai amu itoră ă ţ dezastru, tot n-ar fi putut s -mi insufle barem a zecea parte din cumplit şiă ă totuşi nedesluşita groaz cu care m-a umplut frântura de înştiin are primită ţ ă astfel. De asemenea, „sânge”, acest cuvânt al cuvintelor – dintotdeauna înc rcat de mister, de suferin şi de groaz – cât de greu de semnifica ie mi s-ă ţă ă ţa p rut atunci şi cât de înghe at şi de copleşitor (desprins, cum era, deă ţ cuvintele de dinainte care s -l califice ori s -l precizeze) r sunau laconiceleă ă ă sale silabe în bezn adânc a închisorii mele, p trunzând pân în unghereleă ă ă ă cele mai tainice ale sufletului meu!

Augustus avea, f r nici o îndoial , motive întemeiate când m sf tuia să ă ă ă ă ă r mân ascuns, iar eu am f cut mii de presupuneri despre ce anume putea fiă ă vorba – îns n-am fost în stare s concep nimic care s ofere un r spunsă ă ă ă mul umitor la aceast enigm . Îndat dup întoarcerea mea din ultimaţ ă ă ă ă incursiune pân la chepeng şi înainte c purtarea ciudat a lui Tiger s -miă ă ă ă atrag aten ia, m hot râsem s m fac auzit cu orice risc de cei de la bordă ţ ă ă ă ă sau, dac nu aş fi reuşit în aceast direc ie, s îmi deschid un drum prin punteaă ă ţ ă superioar . Raza de încredere pe care o sim isem c , în caz ă ţ ă de extremă urgen , voi fi în stare s o scot la cap t printr-una din aceste dou metode îmiţă ă ă ă sus inuse moralul (pe care altminteri l-aş fi pierdut) pentru a îndura toateţ neajunsurile situa iei mele. Îns , cele câteva cuvinte pe care le putusem câ iţ ă ţ îmi închiseser şi aceste ultime porti e de salvare, şi acum, pentru prima oar ,ă ţ ă sim eam întreaga povar a sor ii mele nefericite. În culmea disper rii, m-amţ ă ţ ă trântit din nou pe saltea unde, timp de o zi şi o noapte, am z cut într-un fel deă letargie, întrerupt doar de scurte perioade de luciditate, în care îmiă reaminteam toat povestea.ă

În cele din urm , m-am sculat înc o dat şi m-am apucat s chibzuiesc laă ă ă ă groz viile care m împresurau. Urm toarele dou zeci şi patru de ore eraă ă ă ă probabil c o s mai rezist f r ap – pesă ă ă ă ă te aceast limit n-aş fi putut sigur. Laă ă începutul deten iei mele, luasem f r re ineri din înt ritoarele cu care mţ ă ă ţ ă ă aprovizionase Augustus, dar acestea nu f cuser altceva decât s -miă ă ă înte easc febr şi nu-mi astâmp raser nici o clip setea. Acum nu-mi maiţ ă ă ă ă ă r m sese decât vreună ă gill3 dintr-un soi de lichior de piersici, tare, de la care mi se întorcea stomacul pe dos. Cârna ii îi ispr visem, din şunc nu mai aveamţ ă ă decât o buc ic de şorici, iar to i pesme ii, în afar de vreo câteva firimituriăţ ă ţ ţ ă dintr-unul, mi-i mâncase Tiger. În plus, fa de toate necazurile mele, durereaţă de cap creştea de la o clip la alta şi, odat cu ea, simptomele delirului care mă ă ă tortura, ba doborându-m , ba mai sl bindu-m , înc de la primul meu somn. Înă ă ă ă ultimele ore, abia de putusem s respir, iar, acum, fiecare tentativ în acestă ă sens se l sa cu nişte junghiuri foarte dureroase în piept. Şi mai aveam un motivă de îngrijorare, de cu totul alt natur , unul care, într-adev r, îmi b ga spaimaă ă ă ă 3 Unitate de m sur pentru capacitate: 1 gill = 1/4 pint =0,142 l (n.t.)ă ă ă

în oase şi care a constituit principalul imbold s m smulg din iner ia în careă ă ţ z ceam pe saltea – şi acesta provenea din purtarea câinelui.ă

Am observat prima oar o schimbare în atitudinea lui când frecasemă fosforul pe hârtie, la ultima mea experien . În timp ce frecam, îşi repeziseţă botul la mâna mea cu un mârâit scurt, dar eu eram prea agitat în momentul acela ca s -i dau vreo aten ie.ă ţ

Curând dup aceea, v reamintesc, m trântisem pe saltea şi c zusemă ă ă ă într-un soi de amor eal . Deodat , am devenit conştient de un şuierat ciudat laţ ă ă urechea mea şi am descoperit c provenea de la Tiger, care gâfâia şi horc iaă ă de parc ar fi fost teribil de a â at, cu ochii fulgerând s lbatic prin întuneric. I-ă ţ ţ ăam vorbit şi mi-a r spuns cu mârâituri înfundate, apoi s-a liniştit. Dup aceea,ă ă am rec zut în agonia mea, din care am fost trezit din nou, în acelaşi mod.ă Lucrul acesta s-a repetat de vreo trei sau patru ori, pân când, în sfârşit,ă purtarea lui m-a speriat într-atât de tare încât m-am dezmeticit pe de-a întregul. În momentul acela, era aşezat aproape de capacul l zii, mârâindă înfior tor, deşi cumva înfundat, şi cl mp nind din col i ca apucat de friguri. Nuă ă ă ţ m îndoiam c lipsa de ap sau aerul închis din cal îl aduseser la turbare şiă ă ă ă ă m vedeam pus în mare încurc tur , neştiind ce s fac mâi departe. Mi seă ă ă ă rupea sufletul la gândul s -l ucid, totuşi p rea absolut necesar pentru propria-ă ămi siguran . Îi z ream clar ochii pironi i asupra mea, exprimând o duşm nieţă ă ţ ă de moarte, şi m aşteptam ca, din clip în clip , s m atace. În cele din urm ,ă ă ă ă ă ă am sim it c nu mai puteam îndura groaznic amenin are, hot rându-m s iesţ ă ă ţ ă ă ă din lad cu orice pre şi s termin cu el, dac împotrivirea lui avea s m obligeă ţ ă ă ă ă s-o fac. Ca s ajung afar , trebuia s trec chiar peste trupul lui şi deja d deaă ă ă ă semne c îmi ghicise inten iile – ridicându-se pe labele din fa (ceea ce amă ţ ţă dedus dup schimbarea pozi iei ochilor s i) şi ar tându-şi to i col ii, albi, uşoră ţ ă ă ţ ţ de z rit. Am luat restul de şorici de la şunc şi o sticl cu lichior, inându-leă ă ă ţ bine, şi un cu it de tranşat carnea, pe care mi-l l sase Augustus, apoi,ţ ă înf şurând haina pe mine cât mai strâns cu putin , am f cut o mişcare spreă ţă ă gura l zii. Îndat ce m-a sim it, câinele a s rit, cu un mârâit puternic, la gâtulă ă ţ ă meu. S-a izbit cu toat greutatea corpului s u de um rul meu drept, iar eu amă ă ă fost trântit brusc în partea stâng , în timp ce furibundul animal s-a rostogolită peste mine. C zusem în genunchi, cu capul îngropat în p turi, ceea ce m-aă ă ap rat de cel de-al doilea atac s lbatic – i-am sim it col ii ascu i i înfigându-seă ă ţ ţ ţ ţ cu putere în lâna p turilor din jurul gâtului meu, dar, spre norocul meu, f r să ă ă ă fie în stare s str pung toate cutele. Ajunsesem acum să ă ă ub animal şi, în doar câteva momente, aveam s fiu complet în puterea lui. Disperarea mi-a dată puteri, aşa c m-am ridicat cu îndr zneal , scuturându-l de pe mine cu o mână ă ă ă de fier şi tr gând de p turile de pe saltea, pe care i le-am aruncat în cap; maiă ă înainte s apuce s se descotoroseasc de ele, m-am strecurat afar din lad iă ă ă ă ă ţ i-am pus repede capacul, împiedicându-l s m urm reasc . În încleştareaă ă ă ă aceasta, îns , fusesem silit s dau drumul buc elei de şorici, iar acum m-amă ă ăţ

trezit c întregul meu stoc de provizii se redusese la un singură gill de lichior. Odat ce-am ajuns la aceast constatare, m-am sim it zgând rit s -mi facă ă ţ ă ă poft , cum ar fi f cut orice copil r zgâiat în condi ii asem n toare, şi, ridicândă ă ă ţ ă ă sticla la gur , am golit-o pân la ultima pic tur şi-am izbit-o furios de podea.ă ă ă ă

Abia se stinsese ecoul sticlei sparte, când mi-am auzit numele. Strigat de un glas gr bit, dar st pânit, venind dinspre cârm . Aşa ceva era atât deă ă ă neaşteptat pentru mine şi atât de mare era emo ia care m-a cuprins auzindu-l,ţ încât m-am str duit zadarnic s r spund. Eram cu des vârşire lipsit de grai şiă ă ă ă st team – în culmea groazei c prietenul meu ar putea ajunge la concluzia că ă ă am murit şi ar putea pleca f r s încerce s mai vin pân la mine – ca pironit,ă ă ă ă ă ă între baloturile de la gura l zii, tremurând spasmodic, dorind cu înfocare şiă zb tându-m s scot un sunet. Soarta tuturor cuvintelor din lume s fi atârnată ă ă ă de o singur silab şi tot n-aş fi putut s-o rostesc. Se auzea acum o mişcareă ă uşoar printre mald rele de lucruri, undeva, în fa a locului în care m aflam.ă ă ţ ă Curând, zgomotul a devenit mai pu in l murit, apoi şi mai slab, apoi mai slabţ ă înc . Oare voi putea uita vreodat ce-am sim it în acel moment? Pleca –ă ă ţ prietenul meu, tovar şul meu, de la care pe bun dreptate aşteptam atât deă ă multe – pleca – avea s m p r seasc – s-a dus! M l sa s mor în chinuri, s -ă ă ă ă ă ă ă ă ămi dau duhul În cea mai cumplit şi mai dezgust toare dintre temni e – cândă ă ţ un cuvânt, o singur silab scurt m-ar fi salvat – totuşi aceast unic silab euă ă ă ă ă ă n-o puteam articula! Am sim it, cred, de zece mii de ori ţ mai mult decât toate chinurile mor ii. Mi se învârtea creierul în cap şi m-am pr buşit, agonic, pesteţ ă lad .ă

În c dere, cu itul de tranşat carnea mi-a ieşit din cing toare şi a picată ţ ă zorn ind la podea. Niciodat muzica vreunei melodii m iastre n-a sunat maiă ă ă dulce în urechile mele! Încordat la limit , am tras cu urechea, încercând s -miă ă dau seama de efectul zgomotului asupra lui Augustus – c ci ştiam c fiin a careă ă ţ m strigase nu putea fi altcineva. Câteva momente, a domnit o t cere deplin ,ă ă ă într-un târziu, mi-am auzit din nou numele: „Arthur!”, repetat cu o voce sc zut , foarte şov ielnic . Speran a reînviat mi-a desc tuşat dintr-o dată ă ă ă ţ ă ă ă puterea vorbirii şi am ipat cât de tare m-au inut curelele:ţ ţ

— Augustus! Oh, Augustus!— Ssst! Pentru numele lui Dumnezeu, taci! Mi-a r spuns el cu glasulă

tremurând de îngrijorare. Sunt lâng tine într-o clip ... îndat ce o s -mi potă ă ă ă face un drum prin cal .ă

Mult vreme l-am auzit strecurându-se printre baloturi şi fiece secundă ă îmi p rea mai lung decât veacul. Într-un sfârşit, am sim it c -mi pune o mână ă ţ ă ă pe um r şi c îmi duce, în aceeaşi clip , o sticl cu ap la gur . Numai cei careă ă ă ă ă ă au sc pat pe neaşteptate din ghearele mor ii sau cei care au cunoscut chinurileă ţ insuportabile ale setei în împrejur ri la fel de grave ca acelea pe care a trebuită eu s le îndur în sinistra mea temni îşi pot face o idee despre bucuria deă ţă nespus pe care mi-a oferit-o acea lung înghi itur , cea mai bogat în senza iiă ţ ă ă ţ

fizice dintre cele mai pl cute.ăCând mi-am mai potolit cât de cât setea, Augustus a scos din buzunar

trei sau patru cartofi fier i, pe care i-am înfulecat cu mare l comie. Adusese cuţ ă el şi o lumânare într-un felinar, iar razele sale binecuvântate mi-au produs o pl cere tot atât de mare ca şi mâncarea şi b utura. Dar eram ner bd tor să ă ă ă ă aflu cauza îndelungatei sale absen e, la care el a început s -mi povesteasc ceţ ă ă se mai petrecuse la bord de când fusesem încarcerat.

Capitolul IV

Bricul a ridicat ancora, aşa cum b nuisem, cam la o or dup prietenulă ă ă meu îmi adusese ceasul. Aceasta s-a petrecut pe 20 iunie. Se cuvine să reamintesc faptul c , la momentul respectiv, eu eram deja de trei zile în cal ,ă ă timp în care fusese o permanent vânzoleal la bord şi un aşa du-te-vino, maiă ă ales în cabina principal şi în celelalte, încât Augustus nu avusese nici o şansă ă s m viziteze f r a risca s fie descoperit secretul chepengului. Când, într-ună ă ă ă ă târziu, a venit, eu l-am asigurat c îmi era cât se putea de bine şi, prin urmare,ă urm toarele dou zile şi-a f cut prea pu ine griji în ceea ce m privea – deşiă ă ă ţ ă continu s pândeasc un prilej pentru a coborî. Abia în cea de-a patra zi aă ă ă g sit unul. În mai multe rânduri, de-a lungul acestei perioade, îi trecuse prină minte s -l pun la curent pe tat l s u despre isprav şi s m aduc imediată ă ă ă ă ă ă ă sus – dar înc nu ne îndep rtaser m destul de Nantucket şi nu era sigur, după ă ă ă unele afirma ii care-i sc paser c pitanului Barnard, c nu s-ar fi întors deţ ă ă ă ă îndat ce m-ar fi descoperit la bord. De alt parte, chibzuind asupra situa iei,ă ă ţ Augustus, dup cum mi-a m rturisit, nu-şi putea închipui c aş fi dus deja lipsă ă ă ă de ceva sau c aş fi şov it, în acest caz, s -mi comunic dolean ele la chepang.ă ă ă ţ Aşadar, dup ce a cânt rit situa ia, s-a hot rât s m lase s aştept pân i s-ară ă ţ ă ă ă ă ă fi ivit o ocazie s m viziteze neobservat. Aceasta, clip cum am spus mai sus,ă ă ă nu s-a întâmplat decât în a patra zi de când îmi adusese ceasul şi în cea de-a şaptea de când p şisem prima oar în cal . Atunci, coborâse f r s ia la el niciă ă ă ă ă ă ap , nici de demâncare, având mai degrab inten ia s -mi dea de veste c eraă ă ţ ă ă acolo şi s m fac s vin de la lad pân la chepeng – apoi s-ar fi urcat înapoiă ă ă ă ă ă în cabina lui şi abia dup aceea mi-ar fi înmânat nişte provizii. Aşadar, când aă coborât în acest scop, a constatat c dormeam, c ci se pare c sfor iam foarteă ă ă ă tare. Dup toate socotelile mele pe marginea acestui subiect, acesta trebuie să ă fi fost somnul adânc în care c zusem imediat dup ce m întorsesem cu ceasulă ă ă de la chepeng şi care, prin urmare, înseamn c durase cel pu in trei zile şi treiă ă ţ nop i. De curând, am avut ocazia s m ţ ă ă conving, atât din experien a mea cât şiţ din relat rile altora, de puternicele efecte soporifice ale miasmei r spândite deă ă uleiul de peşte rânced, dac este inut într-un loc f r aerisire – şi, când mă ţ ă ă ă gândesc la starea calei în care am fost închis şi la îndelungata perioad în careă bricul fusese folosit ca balenier , sunt mai înclinat s m minunez c m-am maiă ă ă ă trezit totuşi, o dat adormit, decât c somnul mi-a fost neîntrerupt întreagaă ă perioad despre care vorbeam.ă

Augustus m-a strigat, la început, pe şoptite şi f r s închid chepengulă ă ă ă în spatele lui – dar nu i-am r spuns în niciun fel. Atunci, a închis trapa şi m-aă strigat întâi mai tare, apoi foarte tare – eu am continuat s sfor i. Nu ştia ce să ă ă fac . I-ar fi luat ceva timp ca s -şi croiasc un drum prin harababur din cală ă ă ă ă

pân la mine la lad , iar în acest interval absen a sa i-ar fi s rit în ochiă ă ţ ă c pitanului Barnard, care avea nevoie de el mai mereu, ca s -i ordoneze şi s -iă ă ă copieze documentele referitoare la c l toria vasului. Aşadar, dup ce s-a gândită ă ă mai bine, s-a decis s urce şi s aştepte alt prilej ca s -mi fac o vizit . I-a fostă ă ă ă ă uşor s adopte aceast hot râre, întrucât somnul meu adânc i s-a p rut foarteă ă ă ă firesc şi nu putea b nui c sufeream de vreun neajuns din pricina deten ieiă ă ţ mele. Tocmai se împ case cu gândul asupra acestui punct, când aten ia i-a fostă ţ brusc atras de o zarv neobişnuit , al c rei zgomot i s-a p rut c venea dină ă ă ă ă ă cabin . A ieşit prin chepeng cât de repede a putut, l-a încuiat şi apoi a deschisă larg uşa cabinei sale. Dar, nici n-a apucat s pun piciorul pe prag, când un focă ă de pistol i-a fulgerat prin fa şi, în acelaşi moment, a fost doborât cu o loviturţă ă de manel de cabestan.ă

O mân puternic îl inea la podea, în cabin , încleştat strâns de gâtulă ă ţ ă ă lui şi, cu toate acestea, înc a mai fost în stare s vad ce se petrecea în jur.ă ă ă Tat l s u era legat de mâini şi de picioare, şi z cea lat pe treptele sc rii de subă ă ă ă tambuchiu, cu capul în jos şi cu o ran adânc în frunte, din care sângeleă ă curgea şiroaie. N-a rostit nici un cuvânt şi, la prima vedere, ai fi zis c d dea să ă ă moar . Deasupra lui st tea aplecat secundul, uitându-se la el cu o expresie deă ă batjocur dr ceasc , în timp ce îl scotocea tacticos prin buzunare, din care, laă ă ă un moment dat, a scos o pung şi un ceas de buzunar. Şapte marinari dină echipaj (printre care şi buc tarul, un negru) r scoleau cabinele de la babordă ă dup arme, de unde s-au dotat cu muschete şi muni ie. În afar de Augustus şiă ţ ă de c pitanul Barnard, mai erau nou oameni în cabin , cei mai tic loşi dintreă ă ă ă to i de pe bric. Apoi, netrebnicii au urcat din nou pe punte, luându-mi prietenulţ cu ei, dup ce îi legaser mâinile la spate. S-au dus drept la teug , care eraă ă ă închis pe din untru – doi dintre r zvr ti i p zind intrarea înarma i cu securi,ă ă ă ă ţ ă ţ al i doi stând la cabina principal . Secundul a strigat, cu voce aspr :ţ ă ă

— Se aude, acolo, jos? Ia sui i-v încoace, unul câte unul... dar, b ga i laţ ă ă ţ cap: f r vorb !ă ă ă

S-au scurs câteva minute pân când s apar unul – într-un târziu, ună ă ă englez care se tocmise pe vas ca novice, a urcat, smiorc indu-se jalnic,ă implorându-l umil pe secund s -i cru e via a. Singurul r spuns primit a fost oă ţ ţ ă lovitur de secure în frunte. Bietul b iat s-a pr buşit pe punte f r un geam t,ă ă ă ă ă ă iar buc tarul negru l-a ridicat în bra e ca pe un copil şi l-a azvârlit, liniştit, înă ţ mare. Auzind lovitura şi plesc itul trupului în mare, cei de jos nu s-au mai l sată ă îndupleca i s se aventureze pe punte, nici cu amenin ri, nici cu f g duieli,ţ ă ţă ă ă pân când cineva a venit cu propunerea s -i afume ca s -i scoat . Atunci, s-aă ă ă ă iscat o n val general a celor de jos, iar, pentru o clip , a p rut posibil caă ă ă ă ă bricul s fie recucerit. Totuşi, r zvr ti ii au izbutit, pân la urm , s -i încuie înă ă ă ţ ă ă ă teug – numai şase din adversarii lor apucaser s urce. Aceştia şase, v zându-ă ă ă ăse copleşi i ca num r şi fiind neînarma i, s-au predat, dup o scurt rezisten .ţ ă ţ ă ă ţă Secundul le-a vorbit mieros – urm rind, desigur, s îi conving pe cei r maşi josă ă ă ă

s cedeze, c ci auzeau f r probleme tot ce se spunea pe punte. Rezultatul aă ă ă ă dovedit c -i mirosise bine şi, de asemenea, ce diabolic r utate z cea în el. Ceiă ă ă ă din teug şi-au exprimat neîntârziat inten ia de a se supune şi, urcând, unulă ţ dup altul, au fost lega i de mâini şi-apoi trânti i pe spate, laolalt cu primiiă ţ ţ ă şase – în total, adic membrii echipajului care nu fuseser amesteca i înă ă ţ r zmeri , dou zeci şi şapte.ă ţă ă

A urmat cea mai cumplit scen de m cel. Marinarii lega i au târâ i spreă ă ă ţ ţ schel . Acolo, buc tarul st tea cu o secure şi îşi lovea fiecare victim în cap,ă ă ă ă dup care aceasta era împins peste parapet de ceilal i rebeli. Astfel au pierită ă ţ dou zeci şi doi de marinari, timp în care Augustus se socotea pierdut,ă aşteptându-se s -i vin rândul dintr-o clip într-alta. Dar, se p rea că ă ă ă ă nemernicii osteniser sau se plictisiser de îndeletnicirea lor sângeroas ,ă ă ă pentru c ultimii patru prizonieri, împreun cu prietenul meu, care fuse trântită ă pe punte laolalt cu ceilal i, au fost cru a i când secundul a trimis jos dup romă ţ ţ ţ ă şi întreaga şleaht de ucigaşi s-a pus pe chef, inând-o tot într-o b ut pân laă ţ ă ă ă apusul soarelui. Atunci, a izbucnit între ei o ceart referitor la soartaă supravie uitorilor – care z ceau la numai patru paşi mai încolo şi le auzeauţ ă fiecare cuvin el. Asupra câtorva rebeli, lichiorul p rea s fi avut un efectţ ă ă calmant, întrucât s-au ridicat mai multe voci în favoarea eliber rii tuturoră prizonierilor, cu condi ia s treac de partea r zmeri ei şi s împart prada.ţ ă ă ă ţ ă ă Buc tarul negru, îns (care, din toate punctele de vedere, era un drac împeli ată ă ţ şi care p rea s le impun tot atâta respect, dac nu chiar mai mult,ă ă ă ă cât secundul însuşi), nici nu voia s-aud de vreo propunere de acest fel şi, în maiă multe rânduri, chiar s-a ridicat hot rât s -şi sfârşeasc treaba la schel . Dină ă ă ă fericire, era în asemenea hal de beat încât tovar şii s i pu in setoşi de sângeă ă ţ au reuşit, de fiecare dat , f r prea mari eforturi, s -l opreasc . Printre aceştiaă ă ă ă ă din urm , era şi un şef de linie, Dirk Peters, cum îl numeau ei. Omul acesta eraă fiul unei squaw4 indiene din tribul Upsaroka, trib care tr ieşte la ad postulă ă bastionului mun ilor Black Hills, situa i la izvoarele fluviului Missouri. Tat l s uţ ţ ă ă fusese un negu tor de bl nuri scumpe, dac nu m înşel, sau, în orice caz,ţă ă ă ă avusese leg turi cu forturile de comer cu indienii de pe râul Lewis. Petersă ţ acesta era unul dintre oamenii cu cea mai fioroas înf işare care s-a v zută ăţ ă vreodat . Era scund de statur , nu mai mult de patru picioare şi opt inciă ă în l ime, dar membrele sale erau turnate dup un calapod herculean. În specială ţ ă mâinile erau atât de groase şi de mari încât abia de mai p strau ceva din formă ă omeneasc . Atât bra ele cât şi picioarele erau arcuite în cel mai ciudat mod şiă ţ p rea s nu aib nici pic de flexibilitate. Capul era la fel de diform,ă ă ă nemaipomenit de mare, cu creştetul teşit (asemenea majorit ii negrilor) şi înăţ întregime chel. Pentru a-şi ascunde aceast lips , care nu se datora vârsteiă ă înaintate, purta de obicei o peruc , f cut din orice material care s aduc aă ă ă ă ă

4 Femeie, la pieile roşii. (n. tr.)

p r – ba o blan de spanieiă ă 5, ba una de urs grizzly. La vremea despre care vorbim, tocmai avea o bucat de blan de urs dintr-acesta, care îi accentua, înă ă bun m sur , ferocitatea înn scut a chipului, amintind de tr s turile indieniloră ă ă ă ă ă ă upsarokaşi. Gura se întindea aproape de la o ureche la cealalt , buzele erauă sub iri şi p reau, ca şi alte câteva zone ale corpului s u, lipsite de mobilitateaţ ă ă fireasc , încât expresia lor obişnuit nu varia niciodat sub influen a vreuneiă ă ă ţ emo ii, indiferent care. Despre aceast expresie obişnuit v pute i face o ideeţ ă ă ă ţ dac pune i la socoteal faptul c din ii îi erau extraordinar de lungi şi ieşi i înă ţ ă ă ţ ţ afar , din care pricin buzele nu-i acopereau niciodat pe de-a întregul.ă ă ă Aruncându-i doar o privire fugar , ai fi putut crede c se strâmba de râs, dar,ă ă uitându-te mai bine, te înfiorai dându- i seama c , dac o asemenea expresieţ ă ă ar fi fost semn de veselie, atunci nu putea fi decât a unui diavol. Despre aceast fiin ciudat se r spândiser multe poveşti printre oamenii m rii dină ţă ă ă ă ă Nantucket. Anecdotele subliniau ce for extraordinar avea când îşi pierdeaţă ă cump tul, iar unele dintre ele d deau de în eles c nu ar fi tocmai întreg laă ă ţ ă minte. Dar se pare c la bordul luiă Grampus, cel pu in la vremea izbucniriiţ revoltei, era mai degrab luat în derâdere. Am vorbit ceva mai mult despre Dirkă Peters pentru c , oricât de fioros se înf işa, s-a dovedit a fi principalulă ăţ instrument în salvarea vie ii lui Augustus şi pentru c voi avea frecvent prilejulţ ă s -l pomenesc mai departe, în istorisirea mea – o istorisire care, da i-mi voie să ţ ă v spun, în p r ile sale finale va include, cum ve i vedea, unele întâmpl ri atâtă ă ţ ţ ă de stranii pentru natura experien elor omeneşti şi tocmai ţ Peters acesta era unul dintre oamenii cu cea mai fioroas înf işare care s-a v zut vreodat . Eraă ăţ ă ă scund de statur , nu mai mult de patru picioare şi opt inci în l ime, dară ă ţ membrele sale erau turnate dup un calapod herculean, din acest motiv foarteă greu de crezut încât vi le voi povesti, dar f r pic de speran c voi ob ineă ă ţă ă ţ vreun credit pentru ce voi descrie, totuşi încrez tor în faptul c viitorul şiă ă progresele ştiin ei vor confirma câteva dintre cele mai importante şiţ deocamdat neverosimile afirma ii ale mele.ă ţ

Dup o îndelungat nehot râre şi vreo dou sau trei certuri violente, s-aă ă ă ă decis, în cele din urm , c prizonierii (cu excep ia lui Augustus, pentru careă ă ţ Peters a st ruit în glum s -l p streze, s -l fac ucenicul s u) trebuia s fieă ă ă ă ă ă ă ă l sa i în voia sor ii, dându-le drumul pe mare, într-una dintre cele mai micu eă ţ ţ ţ b rci de pescuit balene. Secundul a coborât în cabin ca s vad dac mai eraă ă ă ă ă înc în via c pitanul Barnard – c ci, v reamintesc, fusese p r sit acolo cândă ţă ă ă ă ă ă r zvr ti ii urcaser pe punte. Curând, cei doi şi-au f cut apari ia, c pitanul palidă ă ţ ă ă ţ ă ca un mort, deşi îşi mai revenise de pe urma r nii. El le-a vorbit marinariloră rebeli cu glasul stins, implorându-i s nu îl lase în voia valurilor, ci s seă ă întoarc la posturile lor şi f g duindu-le s îi duc la orice rm vor dori, f r să ă ă ă ă ţă ă ă ă fac apoi nici un demers pentru a-i da pe mâna justi iei. Ar fi putut la fel deă ţ bine s îi vorbeasc vântului. Doi dintre tâlhari l-au prins de bra e şi l-auă ă ţ 5 Câine din rasa prepelicarilor. (n. tr.)

azvârlit peste parapetul bricului, în b rcu a care fusese l sat la ap cât timpă ţ ă ă ă secundul se dusese pân jos, în cabin . Cei patru prizonieri care z ceau întinşiă ă ă pe punte au fost dezlega i şi li s-a poruncit s -l urmeze pe c pitan, ceea ce eiţ ă ă au f cut, f r s încerce s opun vreo rezisten – Augustus fiind l sat maiă ă ă ă ă ă ţă ă departe în pozi ia sa chinuitoare, deşi se zb tea şi se ruga s i se îndeplineascţ ă ă ă doar o singur dorin şi anume s i se îng duie s -şi ia r mas bun de la tat lă ţă ă ă ă ă ă s u: O mân de pesme i şi un ulcior cu ap le-au fost date celor din barc – înă ă ţ ă ă schimb, nu tu catarg, nici pânz , nu tu vâsl , nici busol . Barca a r masă ă ă ă remorcat la pupa câteva minute, cât timp rebelii au inut un nou sfat – apoi, înă ţ final, au t iat cablul şi au l sat barca în voia valurilor. Între timp, se înnoptase –ă ă nu se vedeau nici luna, nici stelele – şi marea începuse deodat s seă ă burzuluiasc , deşi vântul b tea domol. Barca a pierit de îndat din vedere şiă ă ă pentru neferici ii din untru nu se puteau nutri cine ştie ce speran e. Totuşi,ţ ă ţ p r sirea lor s-a petrecut 35°30' latitudine nordic şi la 61°20' longitudineă ă ă vestic şi, ca atare, nu se aflau la prea mare distan de insulele Bermude. Deă ţă aceea şi Augustus a încercat s se consoleze cu gândul c barca ori va reuşi să ă ă ating p mântul, ori va ajunge suficient de aproape pentru a fi întâlnit deă ă ă vasele de coast .ă

Bricul a ridicat toate pânzele şi a continuat s înainteze pe direc iaă ţ ini ial , spre sud-vest – r zvr ti ii având poft s dea o lovitur piratereasc ,ţ ă ă ă ţ ă ă ă ă dup cum s-a putut în elege, urmând s atace unul dintre vasele care f ceauă ţ ă ă curs între insulele Capului Verde şi Porto Rico. Nu-i mai d deau nici o aten ieă ă ţ lui Augustus, pe care îl dezlegaser şi-i îng duiau s umble nestingherit prină ă ă fa a cabinei de sub tambuchiu. Dirk Peters îi ar ta o oarecare blânde e şi, oţ ă ţ dat , chiar l-a sc pat de cruzimea buc tarului. Totuşi, situa ia sa r mânea unaă ă ă ţ ă dintre cele mai nesigure, întrucât marinarii erau mereu be i şi nu se putea bizuiţ pe continua lor bun voin sau lips de aten ie fa de el. Este lesne deă ţă ă ţ ţă închipuit c îngrijorarea sa pentru mine constituia cea mai acut suferin în totă ă ţă necazul întâmplat – şi, într-adev r, n-am avut niciodat vreun motiv s mă ă ă ă îndoiesc de sinceritatea prieteniei sale. În repetate rânduri se hot râse s leă ă dezv luie r zvr ti ilor secretul existen ei mele la bord, dar s-a v zut silit să ă ă ţ ţ ă ă tac , pe de-o parte fiindc îşi amintea de scenele sângeroase pe care avuseseă ă deja ocazia s le vad şi, pe de alt parte, fiindc tot n d jduia c va putea, câtă ă ă ă ă ă ă de curând, s m ajute. De aceea, era continuu la pând , dar, în ciuda celeiă ă ă mai neobosite supravegheri, au mai trecut trei zile de când barca fusese abandonat la voia întâmpl rii pân s se iveasc vreun prilej. Într-un târziu, înă ă ă ă ă cea de-a treia noapte, s-a stârnit un vânt puternic dinspre r s rit şi to i oameniiă ă ţ au fost chema i pe punte, s se ocupe de pânze. În z p ceala momentului,ţ ă ă ă Augustus şi-a f cut drum neobservat pân jos, la fosta lui cabin . Care nu i-aă ă ă fost îns durerea şi groaz când a descoperit c aceasta fusese transformată ă ă ă într-un soi de depozit pentru diverse provizii şi echipamente ale vasului, şi că

un lan de ancor vechi, de mai mul i stânjeniţ ă ţ 6 lungime, inut pân atunci subţ ă scara tambuchiului, fusese mutat de-acolo, pentru a-i face loc unui cuf r, şiă acum trona chiar peste chepeng! Ca s -l dea la o parte f r s fie descoperită ă ă ă era imposibil, aşa c s-a întors pe punte, cât de repede a putut. De-abia urcase,ă când secundul l-a prins de beregat şi, întrebându-l ce c utase în cabin , a vrută ă ă s îl arunce peste parapetul de la babord, dar a sc pat din nou cu viaă ă ţă mul umit interven iei lui Dirk Peters. A fost, în schimb, pus în c tuşe (existauţ ă ţ ă mai multe perechi la bord), iar picioarele i-au fost legate strâns unul de altul. L-au dus, apoi, în teug şi l-au aruncat într-un pat scund, de lâng pereteleă ă desp r itor, amenin ându-l c n-o s mai pun vreodat piciorul pe punte „câtă ţ ţ ă ă ă ă va fi bricul bric” – acestea au fost cuvintele buc tarului când l-a împins în pat,ă dar e greu de ghicit ce voia s spun de fapt. Întreaga poveste, totuşi, s-aă ă dovedit singura mea porti de sc pare, dup cum se va vedea mai jos.ţă ă ă

6 Unitate de m sur pentru lungime sau adâncime, 1 stânjen = 6 picioare = 1,82 m. (n. tr.)ă ă

Capitolul V

Pentru câteva minute, dup ce buc tarul ieşise din teug , Augustus s-aă ă ă l sat prad disper rii, pierzând n dejdea c va mai p r si vreodat viu patulă ă ă ă ă ă ă ă acela. Atunci, s-a hot rât s -i vorbeasc despre mine primului om care avea să ă ă ă coboare pân la el, socotind c era mai bine s m lase s -mi încerc norocul cuă ă ă ă ă r zvr ti ii decât s mor de sete în cal – c ci trecuser zece zile de cândă ă ţ ă ă ă ă fusesem închis, iar ulciorul meu cu ap nu ajungea nici pentru patru. Pe cândă se gândea la acest lucru, i-a venit deodat ideea c ar putea s comunice cuă ă ă mine prin cal principal . În alte condi ii, dificultatea şi riscul unei întreprinderiă ă ţ de acest gen l-ar fi împiedicat s încerce; dar, fiindc de-acum avea, oricum,ă ă slabe şanse de-a sc pa cu via şi, prin urmare, prea pu in de pierdut, şi-a pusă ţă ţ toat mintea la contribu ie în acest scop.ă ţ

În primul rând, trebuia s rezolve problema c tuşelor. La început, nuă ă vedea nici un mijloc s le scoat şi, prin urmare, s-a temut c deja s-aă ă ă împotmolit. Îns , cercetându-le mai atent, a dă escoperit c br rile de fier îiă ăţă alunecau în voie de pe încheieturi, foarte pu in str danie sau durere, numaiţ ă ă for ându-şi un pic mâinile s treac prin strânsoarea fiarelor – c tuşele de acestţ ă ă ă soi sunt absolut ineficiente pentru a imobiliza persoane tinere, ale c ror oase,ă mai sub iri, se elibereaz la cea dintâi sfor are. Apoi, şi-a dezlegat picioarele şi,ţ ă ţ l sând frânghia aşezat în aşa fel încât s-o poat potrivi rapid la loc în cazul înă ă ă care cobora cineva, s-a apucat s cerceteze peretele desp r itor lâng care eraă ă ţ ă aşezat patul. Peretele acesta era f cut din scânduri de pin moale, de un inciă grosime, şi a în eles c şi-ar fi putut t ia cu uşurin o ieşire prin ele. Dar, chiarţ ă ă ţă în clipa aceea, a auzit o voce pe scara teugii şi abia a avut timp s -şi vâreă mâna dreapt înapoi în c tuşe (c ci pe stânga n-o scosese) şi s -şi fac un nodă ă ă ă ă la frânghie în jurul gleznelor pân când Dirk Peters a ajuns jos, urmat de Tiger,ă care a s rit imediat în pat, luând pozi ia culcat. Câinele fusese adus la bord deă ţ Augustus, care ştia cât in la acest animal şi s-a gândit c-o s -mi fac pl cereţ ă ă ă s -l am cu mine în timpul c l toriei. Se dusese dup el, acas la mine, deă ă ă ă ă îndat ce m ad postise în cal , dar nu-şi adusese aminte s -mi spun despreă ă ă ă ă ă acest lucru în ziua în care îmi d duse ceasul. De când cu revolta echipajului,ă Augustus nu-l mai v zuse, pân s -şi fac apari ia odat cu Dirk Peters, şi îlă ă ă ă ţ ă crezuse pierdut, socotind c fusese aruncat peste bord de vreunul dintre hainiiă nemernici din banda secundului. Dup cum a aflat, mai târziu, Tiger se vârâse,ă printr-o cr p tur , sub una dintre b rcile de pescuit balene, de unde,ă ă ă ă nemaiavând loc s se întoarc , nu mai putuse ieşi. Abia acum Peters îl scoseseă ă de acolo şi, într-o pornire de bune sentimente, pe care prietenul meu ştia prea bine s le aprecieze, i-l adusese lui Augustus în teug , s -i in companie,ă ă ă ţ ă l sându-i, totodat , şi nişte pastram şi cartofi, plus un bidon cu ap ; după ă ă ă ă

aceea, Peters se întorsese pe punte, f g duindu-i c va mai veni s -i aduc deă ă ă ă ă mâncare şi în ziua urm toare.ă

Dup plecarea lui, Augustus îşi eliberase din nou mâinile din c tuşe şi îşiă ă dezlegase picioarele. Apoi ridicase la un cap t salteaua pe care st tea şi, cuă ă briceagul s u (c ci bandi ii nu catadicsiser s -l buzun reasc ), începuse să ă ţ ă ă ă ă ă cresteze îndârjit, de-a curmezişul, una dintre scândurile peretelui desp r itor,ă ţ cât mai aproape posibil de podea. Inten ionat se apucase s taie în acel loc,ţ ă pentru c , dac ar fi trebuit s se întrerup brusc, ar fi putut s -şi maschezeă ă ă ă ă rapid lucrarea, doar l sând cap tul saltelei s cad în pozi ia obişnuit . Oricum,ă ă ă ă ţ ă tot restul zilei nu îl deranjase nimeni, aşa c , pân la c derea nop ii, retezaseă ă ă ţ complet scândura. Se cuvine s men ionez c nici unul dintre membriiă ţ ă echipajului nu dormea la teug , de la r zmeri stând cu to ii la gr mad înă ă ţă ţ ă ă cabin , bând vinurile şi înfruptându-se din proviziile c pitanului Barnard,ă ă neocupându-se de conducerea bricului decât numai atunci când era absolut necesar. Aceast situa ie a fost spre norocul nostru, al lui Augustus şi al meu,ă ţ c ci, dac lucrurile s-ar fi petrecut altfel, i-ar fi fost imposibil s mai ajung laă ă ă ă mine. Îns , aşa, el şi-a v zut nestingherit de treab . Totuşi, începuse s seă ă ă ă crape de ziu pân s reuşeasc s fac şi a doua t ietur în scândur (cam laă ă ă ă ă ă ă ă ă un picior deasupra celei dintâi), ob inând astfel o deschiz tur destul de largţ ă ă ă cât s poat trece prin ea cu uşurin spre culoarul dintre pun i. O dat intrată ă ţă ţ ă pe aici, şi-a croit drum f r prea mult efort spre bocaportul ce ducea jos, înă ă cal , deşi, pentru aceasta, a trebuit s se ca ere peste palancurile de butoaieă ă ţ de ulei, îngr m dite aproape pân la puntea superioar , dar l sându-i destulă ă ă ă ă loc şi pentru corpul s u. Când a ajuns la bocaport, l-a descoperit în spatele s uă ă pe Tiger, care îl urmase, strecurându-se printre dou rânduri de butoaie. Înă momentul acela, din p cate, era prea târziu s mai încerce s m g sească ă ă ă ă ă înainte de a se lumina de ziu , fiindc greutatea cea mare era s str bat prină ă ă ă ă înc rc tura stivuit în cala de jos. Aşadar, s-a hot rât s se întoarc şi să ă ă ă ă ă ă aştepte noaptea urm toare. În acest scop, a l sat bocaportul deschis, ca să ă ă aib cât mai pu in de lucru când avea s revin . Nici nu apucase s -l ridice,ă ţ ă ă ă când Tiger a dat n val prin mica deschiz tur , amuşinând o vreme, apoiă ă ă ă sco ând un chel l it prelung, în acelaşi timp ce râcâia de parc ar fi vrutţ ă ă ă neap rat s dea capacul la o parte cu ghearele. F r nici o îndoial , se vedeaă ă ă ă ă din purtarea sa c îmi sim ise prezen a în cal , drept pentru care Augustus s-aă ţ ţ ă gândit c ar putea s ajung mai repede pân la mine, dac îl va l sa să ă ă ă ă ă ă coboare. Atunci, i-a venit ideea c putea folosi de prilej s -mi trimit un bilet,ă ă ă pentru c era de dorit, mai presus de toate, s nu fac nici o tentativ de a ieşiă ă ă la risc, cel pu in nu în împrejur rile momentului, şi pentru c , pe de alt parte,ţ ă ă ă nu era deloc sigur c ar fi reuşit s ajung la mine a doua zi, cum avea deă ă ă gând. Ceea ce a urmat a dovedit cât de inspirat a fost ideea sa de a procedaă astfel, c ci, dac nu aş fi primit biletul, cu siguran c mi-aş fi f cut un plan deă ă ţă ă ă b taie, oricât de disperat, prin care aş fi atras aten ia echipajului şi, în acest fel,ă ţ

vie ile amândurora ar fi fost pierdute.ţAjungând la concluzia s trebuie s -mi scrie, noua b taie de cap fost cumă ă ă

s fac rost de cele necesare. O scobitoare veche a fost transformat pe loc înă ă ă condei – şi toate acestea mai mult pe pip ite, fiindc şi pe culoarul dintre celeă ă dou pun i era o bezn ca smoala. Din partea de jos a unei alte scrisori aă ţ ă ob inut suficient hârtie pentru bilet – era o copie dup scrisoarea falsificat deţ ă ă ă el ca fiind invita ia de la domnul Ross. Aceea reprezentase prima încercare deţ imita ie, dar scrisul nefiind destul de reuşit, Augustus scrisese o alta, dinţ fericire vârând-o pe cea dintâi în buzunarul hainei sale, unde o descoperise acum, mai mult decât la momentul potrivit. Aşadar, numai cerneala îi mai lipsea, dar a g sit imediat un înlocuitor, crestându-şi pu in buricul degetului,ă ţ chiar sub unghie, cu briceagul – ca de obicei în cazul unei r ni în acel loc,ă âşnise un şuvoi bogat de sânge. Astfel, a scris biletul, cât de bine a putut, peţ

întuneric şi în împrejur rile descrise. Îmi explica, pe scurt, c avusese loc oă ă revolt , c tat l s u, c pitanul Barnard, fusese p r sit în voia valurilor şi că ă ă ă ă ă ă ă puteam spera în ajutorul s u imediat în ceea ce privea proviziile, dar c nuă ă trebuia s fac nici un ză gomot. Încheia cu aceste cuvinte: „ i-am scris acestţ mesaj cu sânge – scapi cu via dac r mâi ascuns”...ţă ă ă

Peticul de hârtie o dat legat în jurul câinelui, Tiger a fost coborât prină bocaport, iar Augustus s-a întors, cum a putut, în teug , unde nimic nu i-a dată de b nuit c ar fi trecut pe-acolo, în absen a sa, vreunul din echipaj. Ca să ă ţ ă ascund sp rtura f cut în peretele desp r itor, şi-a înfipt briceagul chiară ă ă ă ă ţ deasupra acesteia şi a atârnat de el o hain scurt de postav, pe care o g siseă ă ă pe pat.

Şi-a pus din nou c tuşele şi, de asemenea, şi-a legat frânghia în jurulă gleznelor.

Abia terminase de aranjat toate acestea, când Dirk Peters a coborât până la el, beat cri , dar foarte bine dispus, aducându-i prietenului meu ra ia deţă ţ provizii pentru ziua respectiv . Aceasta const dintr-o duzin de cartofiă ă ă irlandezi fier i şi un ulcior cu ap . A şezut o vreme pe un cuf r, lâng pat, şi aţ ă ă ă vorbit f r ocol despre secund şi despre treburile de pe bric în general.ă ă Purtarea lui era cu n b d i, ba chiar grotesc . La un moment dat, Augustus seă ă ă ă speriase r u de ciud enia apuc turilor sale. În cele din urm , îns , a plecat peă ăţ ă ă ă punte, morm ind promisiunea c îi va aduce, în ziua urm toare, un prânz bogată ă ă prizonierului s u. Peste zi, doi membri ai echipajului (harponieri) au coborâtă pân la el, înso i i de buc tar, to i trei be i în ultimul hal. Ca şi Peters, n-au avută ţ ţ ă ţ ţ nici urm de re inere s vorbeasc despre planurile lor. Se p rea c sunt tareă ţ ă ă ă ă împ r i i între ei în ceea ce privea inta c l toriei lor, neîn elegându-se asupraă ţ ţ ţ ă ă ţ nici unui punct, cu excep ia atac rii cor biei venind dinspre Insulele Capuluiţ ă ă Verde, pe care aşteptau s-o întâlneasc din or în or . Dup câte a putută ă ă ă pricepe Augustus, r zmeri a nu fusese s vârşit doar de dragul jafului, pricină ţ ă ă ă de c petenie în a â area spiritelor fiind, de fapt, pizma pe care secundul i-oă ţ ţ

purta c pitanului Barnard. În momentul acela, se p rea c se formaser două ă ă ă ă tabere printre membrii echipajului – una condus de c tre secund, cealalt deă ă ă c tre buc tar. Cea dintâi voia s captureze cel dintâi vas mai ac t rii care le-ară ă ă ă ă fi ieşit în cale şi apoi s -l echipeze, în insulele Indiilor de Vestă 7, pentru viitoare incursiuni piratereşti. Cea de-a doua tab r , îns , care era şi cea mai puternică ă ă ă şi care îl num ra şi pe Dirk Peters printre partizani, sus inea c ar fi bine să ţ ă ă continue pe ruta ini ial stabilit pentru bric, c tre Pacificul de Sud, şi acolo fieţ ă ă ă s vâneze balene, fie s se ocupe de altceva, dup cum ar fi b tut vântul.ă ă ă ă P rerile lui Peters, care fusese adeseori prin aceste locuri, aveau, se pare, mareă greutate în ochii r zvr ti ilor, nehot râ i cum erau în fa a perspectivelor, peă ă ţ ă ţ ţ jum tate întrez rite, de câştig şi distrac ie. El st ruia în propunerea sa,ă ă ţ ă vorbindu-le despre lumea plin de noutate şi de pl ceri pe care urmau s-oă ă g seasc în puzderia de insule ale Pacificului, despre siguran a absolut şiă ă ţ ă libertatea lipsit de orice constrângere de care se vor putea bucura, dar, înă special, despre climatul de huzur, despre bog ia celor necesare pentru un traiăţ îmbelşugat şi despre voluptuoasa frumuse e a femeilor. Deşi nu ajunseserţ ă înc la o hot râre definitiv , descrierile metisului puneau din ce în ce maiă ă ă temeinic st pânire pe imagina ia înfl c rat a marinarilor şi existau toateă ţ ă ă ă şansele ca propunerile sale s fie duse la îndeplinire.ă

Cei trei vizitatori au plecat dup aproape o or şi nimeni altcineva n-aă ă mai c lcat prin teug , toat ziua. Augustus a stat la locul lui pân pe înserat.ă ă ă ă Apoi şi-a scos c tuşele şi frânghia şi s-a preg tit pentru întreprinderea sa. Aă ă g sit o sticl într-unul din paturi şi a umplut-o cu ap din ulciorul l sat deă ă ă ă Peters, îndesându-şi în buzunare, în acelaşi timp, cartofii fier i. Spre marea saţ bucurie, a dat şi peste un felinar, care mai avea un crâmpei de lumânare În untru. Pe-aceast putea s-o aprind oricând, fiindc avea la el o cutie deă ă ă ă chibrituri. Când s-a întunecat de-a binelea, a trecut prin dechiz tura dină peretele desp r itor, având grij s aranjeze aşternutul în pat astfel încât să ţ ă ă ă lase impresia c acolo ar fi cineva învelit. Intrând, şi-a atârnat haina de briceag,ă ca şi mai înainte, pentru a ascunde deschiz tura – manevr lesne de efectuat,ă ă pentru c nu a potrivit la loc bucata de scândur scoas decât dup ce a ajunsă ă ă ă dincolo. Astfel, a p truns din nou pe culoarul dintre pun i şi a început s -şiă ţ ă croiasc drum, ca şi prima oar , trecând prin spa iul r mas între puntea de susă ă ţ ă şi butoaiele de ulei, spre bocaport. O dat ajuns aici, a aprins mucul deă lumânare şi a coborât, bâjbâind anevoie prin mas compact a înc rc turii dină ă ă ă cal . Dup câteva clipe, a intrat în panic din pricina duhorii insuportabile dină ă ă cal şi a aerului în buşitor. Nu mai credea c era cu putin s fi supravie uit înă ă ă ţă ă ţ temni a mea un timp atât de lung, respirând un aer atât de sufocant. M-aţ strigat de mai multe ori, dar nu i-am r spuns şi, ca atare, temerile p reau s iă ă ă se confirme. Bricul se zgâl âia sub ruliul puternic şi, drept rezultat, era foarteţ mult zgomot în cal , aşadar n-avea nici un rost s trag cu urechea dup vreună ă ă ă 7 Alt nume sub care este cunoscut arhipelagul Antilelor. (n. tr.)

alt sunet, cum ar fi respira ia sau sfor itul meu. A deschis felinarul, ridicându-lţ ă cât mai sus cu putin , astfel încât s -mi dea ocazia ca, z rind lumina, s pot,ţă ă ă ă dac mai eram în via , s -mi dau seama c se apropiau ajutoarele. Înă ţă ă ă continuare n-a auzit nimic dinspre partea mea, iar b nuiala c murisemă ă începuse s se prefac în certitudine. S-a hot rât, cu toate acestea, s for ezeă ă ă ă ţ trecerea, dac se putea, c tre lad şi cel pu in s se conving cu ochii lui deă ă ă ţ ă ă adev rul presupunerilor sale. A continuat s mearg , o vreme, în cea maiă ă ă chinuitoare stare de nelinişte, pân când, la un moment dat, a descoperită culoarul de trecere complet blocat şi nici o şans s mai înainteze pe calea peă ă care apucase. Copleşit de emo ii, s-a trântit disperat pe mald rul de obiecte dinţ ă jur şi a plâns ca un copil, într-un târziu, a auzit zgomotul produs de sticl peă care eu o izbisem de podea. A fost un adev rat noroc c lucrul acela s-aă ă întâmplat tocmai atunci – c ci, acest incident, oricât de neînsemnat, a fost firulă de p r de care a atârnat soarta mea. Mul i ani a trebuit s mai treac , totuşi, caă ţ ă ă s pun lucrurile cap la cap. O ruşine fireasc , amestecat cu regretul pentruă ă ă sl biciunea şi şov iala sa, l-a oprit pe Augustus s -mi m rturiseasc pe locă ă ă ă ă ceea ce o prietenie mai strâns şi mai f r de rezerve, aşa cum numai timpulă ă ă creeaz , l-ar fi determinat s -mi dezv luie. Odat ce descoperise c înaintareaă ă ă ă ă prin cal îi era împiedicat de obstacole pe care nu le putea dep şi, seă ă ă hot râse s abandoneze încercarea de a ajunge pân la mine şi s se întoarc ,ă ă ă ă ă neîntârziat, în teug . Înainte de a-l condamna aspru pentru aceasta, ar trebuiă s se ia în considera ie şi istovitoarele necazuri pe care le îndurase cu duiumulă ţ pân atunci. Noaptea era pe sfârşite, iar absen a lui din teug putea fiă ţ ă descoperit oricând, şi chiar aşa s-ar fi întâmplat, dac n-ar fi reuşit s seă ă ă întoarc în pat pân la ivirea zorilor. Lumânarea sa d dea s se sting în felinară ă ă ă ă şi cu mare greutate avea s -şi g seasc drumul c tre bocaport pe întuneric. Seă ă ă ă cuvine s spun, de asemenea, c avea toate motivele s m cread mort, iar,ă ă ă ă ă în acest caz, n-ar fi fost de niciun folos dac ar mai fi ajuns pân la lad , adică ă ă ă ar fi trebuit s înfrunte o sumedenie de pericole degeaba. M strigase de maiă ă multe ori şi eu nu-i r spunsesem deloc. Trecuser , pân în acel moment,ă ă ă unsprezece zile şi unsprezece nop i, în care eu nu avusesem decât apa dinţ ulciorul pe care mi-l l sase – o provizie pe care, foarte probabil, nu oă dr muisem la începutul întemni rii mele, pe când aveam toate motivele s mă ţă ă ă aştept la o rapid eliberare. De asemenea, aerul din cal , în compara ie cuă ă ţ aerul primenit din timonerie, trebuie s -i fi p rut absolut otr vitor, cu mult maiă ă ă pu in suportabil decât mi s-a p rut mie ini ial, în prima parte a perioadei meleţ ă ţ de stat în lad – când, mai înainte de a intra eu acolo, bocaportul calei fuseseă luni de zile deschis. Dac se vor ad uga la aceste considera ii şi scenele deă ă ţ v rsare de sânge şi de teroare la care asistase în ultima vreme, prietenul meuă – fusese luat prizonier, suferise multe lipsuri, sc pase ca prin urechile acului deă la moarte, deopotriv cu fragil şi nesigura sa intrare la st pân, ca ucenic,ă ă ă datorit c reia mai era înc în via – toate nişte circumstan e astfel dozateă ă ă ţă ţ

încât ar fi îngenuncheat oricui puterea de judecat – atunci cititorul va puteaă lesne, cum mi s-a întâmplat şi mie, s priveasc aparenta sl bire a prieteniei şiă ă ă devotamentului din partea lui Augustus mai curând cu triste e decât cu mânie.ţ Zgomotul sticlei sparte fusese clar auzit, deşi Augustus înc nu era sigur că ă venise din cal . Îndoiala, îns , constituia un motiv suficient pentru a st rui înă ă ă c utare. S-a c rat pe gr mezile de lucruri din ă ăţă ă depozit pân aproape deă puntea superioar şi acolo, pândind o clip când ruliul vasului s-a mai domolit,ă ă m-a strigat din r sputeri, f r s mai in cont, pe moment, c ar fi putut fiă ă ă ă ţ ă ă auzit de echipaj. Atunci, v reamintesc, glasul s u ajunsese pân la mine, dară ă ă eu m aflam într-o stare de nest pânit agita ie încât am fost incapabil s -iă ă ă ţ ă r spund. Ca atare, încredin at c temerile sale cele mai negre erau bineă ţ ă întemeiate, Augustus a coborât, voind s ajung înapoi pe teug f r s maiă ă ă ă ă ă piard nici o clip . În graba lui a d râmat câteva cutii, iar, dac v aminti i,ă ă ă ă ă ţ zgomotul produs de acestea l-am auzit şi eu. Str b tuse o bun distan peă ă ă ţă drumul de întoarcere, când c derea cu itului l-a pus din nou pe gânduri. A f cută ţ ă imediat drumul înapoi şi, c rându-se iar şi pe gr mada de lucruri, m-a strigatăţă ă ă pe nume, la fel de tare ca şi mai devreme, pândind momentul când ruliul a mai sc zut. De data aceasta, am g sit putere s -i r spund. Înnebunit de fericire să ă ă ă ă descopere c înc mai tr iam, se hot râse s ajung pân la mine orice ar fi,ă ă ă ă ă ă ă înfruntând toate piedicile şi primejdiile. G sind o ieşire, cât a putut mai repede,ă din labirintul mald relor de lucruri care îl înconjurau, a nimerit, într-un târziu,ă într-un loc mai spa ios şi mai încurajator, iar, în final, sţ -a oprit lâng lad ,ă ă istovit din cale-afar .ă

Capitolul VI

Cât a r mas cu mine, lâng lad , Augustus mi-a povestit numai în liniiă ă ă mari ce se mai întâmplase. Abia mai târziu a intrat în detalii, în clipa aceea, el se temea s nu i se observe lipsa, iar eu muream de ner bdare s -mi p r sescă ă ă ă ă închisoarea pe care o uram. Ne-am hot rât s pornim împreun , imediat, până ă ă ă la deschiz tura din peretele desp r itor, dincolo de care aveam s r mân,ă ă ţ ă ă deocamdat , în timp ce el va face un tur de recunoaştere. Nici unul dintre noiă nu suporta gândul s -l l s m pe Tiger în lad , deşi întrebarea era cum s facemă ă ă ă ă altfel? În momentul acela, câinele p rea s se fi liniştit complet şi nu i-am putută ă auzi nici m car r suflarea, deşi ne-am lipit urechile de lad . Am fost încredin ată ă ă ţ c murise şi m-am hot rât s deschid capacul. L-am g sit întins cât era deă ă ă ă lung, aparent în agonie, deşi înc în via . Nu mai era nici o clip de pierdut,ă ţă ă îns nu m înduram s abandonez un animal care îmi salvase via a de dou ori,ă ă ă ţ ă f r s încerc s i-o salvez şi eu pe a lui. Aşadar, l-am târât dup noi, cum amă ă ă ă ă putut, deşi cu mare opinteal şi trud – o parte din timp, Augustus a fost silit să ă ă se ca ere peste obstacolele din drumul nostru purtând uriaşul câine în bra e,ţ ţ ac iune pentru care sl biciunea r spândit în întreaga mea f ptur pe mine mţ ă ă ă ă ă ă f cea total nepotrivit. Într-un târziu, am izbutit s ajungem la deschiz tur ,ă ă ă ă Augustus trecând primul prin ea şi, dup aceea, eu, împingându-l pe Tiger.ă Totul era în ordine şi n-am uitat s -i mul umim Domnului pentru c ne sc paseă ţ ă ă din primejdia care ne amenin ase atât de îndeaproape. Deocamdat ,ţ ă c zuser m de acord c ă ă ă aveam s r mân pe culoarul dintre pun i, lângă ă ţ ă deschiz tura în care prietenul meu putea s -mi dea lesne o parte din por ia saă ă ţ zilnic şi prin care aveam avantajul c puteam respira un aer mult mai curat caă ă pân atunci. Pentru a l muri unele p r i ale acestei povestiri, unde am vorbită ă ă ţ despre înc rc tura bricului, şi care ar putea s par neclare unora dintreă ă ă ă cititorii mei care poate au v zut un amaraj f cut cu cap şi în ordine, trebuie să ă ă spun c maniera în care aceast ac iune atât de important se îndeplinise laă ă ţ ă bordul lui Grampus era cea mai ruşinoas dovad de neglijen din parteaă ă ţă c pitanului Barnard, care nu era nici pe departe un marinar atât de grijuliu sauă atât de experimentat precum se cuvenea, dat fiind natura plin de riscuri aă ă serviciului în care fusese angajat. Un amaraj potrivit nu se poate face într-un mod nep s tor şi multe accidente fatale, despre care aveam şi eu ştiin cuă ă ţă toat experien a mea limitat , surveniser din neglijen a sau din nepricepereaă ţ ă ă ţ ar tat în aceast privin . Vasele de cabotaj, în graba şi înv lm şeala iscate laă ă ă ţă ă ă înc rcarea sau la desc rcarea lor, sunt cel mai frecvent expuse acestui soi deă ă dezastre, din pricin c nu i se acord amarajului aten ia cuvenit . Esen ialulă ă ă ţ ă ţ este s nu i se lase nici o posibilitate înc rc turii sau lestului de a se deplasa,ă ă ă schimbându-şi pozi ia, nici m car la cel mai puternic ruliu al vasului. În acestţ ă

scop, trebuie s se in seama nu doar de volumul înc rc turii, dar şi de natură ţ ă ă ă ă sa şi dac spa iul din cal se umple complet sau par ial. De cele mai multe ori,ă ţ ă ţ înc rcarea spa iului de depozitare se îndeplineşte cu ajutorul unei prese. Astfel,ă ţ când se încarc tutun sau f in , marfa se preseaz atât de tare în untrul caleiă ă ă ă ă vasului încât, la desc rcare, butiile sau butoaiele se prezint complet turtite şiă ă le trebuie ceva timp pân s revin la forma ini ial . Aceast presare, totuşi,ă ă ă ţ ă ă este aplicat în primul rând pentru a ob ine un spa iu mai mare în cal , aşadar,ă ţ ţ ă în cazul unei înc rc turi complete cu vreo marf dintre acestea, ca tutunul sauă ă ă f ina, nu poate exista nici un pericol de vreo deplasare, cel pu in nici unul dină ţ care s poat rezulta vreun accident. Au fost cazuri, într-adev r, când această ă ă ă metod a pres rii a condus la nişte lamentabile consecin e, n scute îns dintr-ă ă ţ ă ăo pricin cu totul distinct de pericolul deplas rii înc rc turii. De pild , oă ă ă ă ă ă înc rc tur de bumbac, strâns presat în anumite condi ii, se ştie c , laă ă ă ă ţ ă umezeal , din cauza creşterii volumului, duce la desfacerea vasului dină încheieturi în mijlocul m rii. F r nici o îndoial c acelaşi lucru se poateă ă ă ă ă întâmpla şi în cazul tutunului, care îşi continu procesul de fermenta ie, dacă ţ ă nu ar exista spa iile goale dintre butoaie, datorate rotunjimii acestora.ţ

Pericolul deplas rii este de temut mai ales când avem de-a face cu oă înc rc tur par ial , iar împotriva acestei nenorociri trebuie întotdeauna s seă ă ă ţ ă ă ia m suri de precau ie. Numai cei care au înfruntat vreodat o vijelie cruntă ţ ă ă sau, mai precis, care au trecut prin experien a ruliului vasului stârnit de oţ brusc acalmie de dup o furtun , îşi pot închipui însp imânt toarele balansuriă ă ă ă ă înainte şi înapoi ale vasului şi, ca urmare, nemaipomenitul impuls dat tuturor obiectelor care n-au fost bine fixate în cal . Aşadar, atunci când este vorbaă despre o înc rc tur par ial , necesitatea unui amaraj precaut devine evident .ă ă ă ţ ă ă Când intr în deriv (mai ales dac are mai pu ine pânze), un vas care nu esteă ă ă ţ temeinic construit la prova, adeseori se înclin pe-o coast – aceasta seă ă întâmpl , în medie, la fiecare cincisprezece sau dou zeci de minute – totuşiă ă f r urm ri grave,ă ă ă dac depozitarea s-a f cut corect.ă ă Dac , îns , această ă ă opera ie n-a fost riguros executat , la cea dintâi deviere puternic , întreagaţ ă ă înc rc tur se rostogoleşte într-o parte a vasului, care se apleac cu laturaă ă ă ă respectiv pe val şi, astfel împiedicat de a-şi mai reg si echilibrul, cum ară ă trebui s poat face altminteri, cu siguran c , în numai câteva secunde, vaă ă ţă ă lua ap şi se va duce la fund. Nu este o exagerare dac afirm c pe pu ină ă ă ţ jum tate din cazurile în care vasele s-au scufundat în timpul furtuniloră puternice din larg se pot atribui deplas rilor de înc rc tur sau de lest.ă ă ă ă

Când se ia la bord o înc rc tur par ial , de nu conteaz ce, întreagaă ă ă ţ ă ă marf , dup ce a fost mai întâi stivuit cât mai compact cu putin , trebuie să ă ă ţă ă fie înconjurat cu un rând de scânduri groase şi mobile, care s se întind de-aă ă ă curmezişul vasului, dintr-o latur într-alta. Aceste scânduri trebuie s fieă ă proptite cu stâlpi rezisten i, ridica i pân la planşeul pun ii de deasupra, care sţ ţ ă ţ ă asigure, astfel, pozi ia fix a tuturor lucrurilor. Pentru înc rc turile de grâu sauţ ă ă ă

orice alte cereale este nevoie de m suri de prevedere suplimentare. O cală ă umplut în întregime cu grâu la plecarea din port, când va ajunge la destina ie,ă ţ va fi doar pe trei sferturi plin – în plus, înc rc tura, chiar dac la destina ie seă ă ă ă ţ va m sura întreaga cantitate, bani cu bani , va dep şi cu mult cantitateaă ţă ţă ă consemnat , din cauz c grâul se umfl . Varia ia provine din faptul c grâul seă ă ă ă ţ ă taseaz în timpul transportului, fenomen mai uşor vizibil cu cât vasul a avut deă înfruntat o vreme mai rea. Dac grâul nu umple cal şi este aruncat laă ă întâmplare în untru, atunci, oricât de bine ar fi fost fixat prin scânduri şi stâlpiă de sus inere, va risca s se deplaseze în timpul c l toriilor mai lungi, fiind înţ ă ă ă m sur s provoace accidentele cele mai dezastruoase. Pentru a leă ă ă preîntâmpina, trebuie s se pun în aplicare toate metodele de a fixaă ă înc rc tura înainte de a p r si portul – şi, în acest scop, exist mai multe c i,ă ă ă ă ă ă dintre care putem men iona înfigerea unor ruşi în gr mada de grâu. Chiar şiţ ţă ă dup ce s-a f cut totul şi s-au depus eforturi deosebite pentru a proptiă ă scândurile mobile, nici un marinar care ştie despre ce este vorb nu se va sim iă ţ în deplin siguran în timpul unei furtuni oarecare, dac are o înc rc tur deă ţă ă ă ă ă grâu la bord, şi, cu atât mai pu in, dac vasul este doar par ial înc rcat. Cuţ ă ţ ă toate acestea, sunt sute de cabotiere şi, dup cum se pare, cele mai multe vină din porturile Europei, care navigheaz zilnic cu înc rc turi par iale şi chiar cuă ă ă ţ m rfuri dintre cele mai periculoase, f r s fi luat nici o m sur de precau ie. Eă ă ă ă ă ă ţ de mirare c nu se întâmpl şi mai multe accidente decât cele care sunt. Ună ă trist exemplu de o asemenea nesocotin mi-a fost dat de povestea c pitanuluiţă ă Joel Rice, de pe schoonerul Firefly, care naviga de la Richmond, Virginia, c treă Madeira, cu o înc rc tur de porumb, în anul 1825. C pitanul c l torise deseoriă ă ă ă ă ă f r vreun accident grav, deşi, de regul , nu acorda vreo aten ie specială ă ă ţ ă stivuirii înc rc turii dup natura sa, fixându-le pe toate în modul obişnuit. Nuă ă ă mai transportase niciodat cereale şi, cu prilejul acelei curse, înc rcase par ială ă ţ cala vasului cu grâne, care nu reuşiser s-o umple nici pe jum tate. În primaă ă parte a c l toriei, n-a întâmpinat decât nişte brize uşoare, dar la vreo ziă ă distan de Madeira, s-a pornit un vânt puternic dinspre nord-nord-est, care l-aţă silit s intre în deriv . A adus schoonerul sub vânt, p strând doar focul cu dublaă ă ă ter arol , iar vasul a continuat s mearg la fel de bine ca oricare altul înţ ă ă ă aceste condi ii f r s ia nici o pic tur de ap . Spre sear , vântul a mai sl bit,ţ ă ă ă ă ă ă ă ă şi vasul a început deodat s ruleze mai nesigur decât înainte, deşi înc maiă ă ă f cea fa cu succes, pân când, cl tinându-se o dat mai tare, s-a culcat pe-oă ţă ă ă ă coast , la tribord. S-au auzit atunci grânele deplasându-se în mas , for aă ă ţ mişc rii lor deschizând deodat larg trapa bocaportului principal. Vasul s-a dusă ă la fund ca o ghiulea. Aceasta s-a întâmplat la doar o arunc tur de b de ună ă ăţ şlep micu din Madeira, care a pescuit un om din echipaj (singura persoanţ ă salvat ) şi care a ieşit din furtun în deplin siguran , cum, într-adev r, oriceă ă ă ţă ă iol ar fi putut s-o fac , dac ar fi fost condus cum se cuvine.ă ă ă ă

Stivuirea înc rc turii peă ă Grampus fusese f cut foarte neîndemânatic,ă ă

dac se poate numi stivuire ceeaă ce, de fapt, era doar un pic mai mult decât o îngr m deal haotic de butoaie de uleiă ă ă ă 8 şi materiale de bord. Am vorbit deja despre cum se prezentau lucrurile în cal . Jos, era destul spa iu pentru corpulă ţ meu (dup cum am ar tat) între butoaiele de ulei şi puntea superioar ; în plus,ă ă ă fusese prev zut un loc gol şi în jurul bocaportului principal şi, de asemenea,ă mai multe alte spa ii libere printre stivele de obiecte. Lâng deschiz tura t iatţ ă ă ă ă în peretele desp r itor de Augustus era destul loc s încap şi un butoi, iar înă ţ ă ă acest spa iu m instalasem eu, confortabil, deocamdat .ţ ă ă

În momentul în care prietenul meu ajungea cu bine înapoi în pat, repotrivindu-şi c tuşele şi frânghia, se luminase deja de ziu . Am sc pat, într-ă ă ăadev r ca prin urechile acului, c ci, de abia aranjase toate lucrurile la loc că ă ă secundul şi-a f cut apari ia, înso it de Dirk Peters şi de buc tar. Au sporov it oă ţ ţ ă ă vreme despre vasul care venea de la Capul Verde şi p reau în culmeaă ner bd rii s -l întâlneasc . În cele din urm , buc tarul s-a apropiat de patul înă ă ă ă ă ă care sta întins Augustus şi s-a aşezat la c p tâiul lui. Puteam vedea şi auziă ă totul din ascunz toarea mea, c ci bucata de scândur t iat nu fusese pus laă ă ă ă ă ă loc şi m aşteptam ca, dintr-un moment într-altul, negul s se sprijine cuă ă spatele de haina pus s-atârne, ca s acopere deschiz tura, iar atunci totul ar fiă ă ă fost dat în vileag şi, f r îndoial , vie ile noastre ar fi fost curmate cât ai clipi.ă ă ă ţ Îns norocul fost de partea noastr şi de aceast dat , c ci, deşi a atins-o deă ă ă ă ă mai multe ori, cl tinându-se dup ruliul vasului, niciodat nu s-a împins în eaă ă ă într-atât de tare cât s descopere sp rtura. Poalele hainei fuseser cu grijă ă ă ă prinse de peretele desp r itor, astfel încât nu se balanseze şi s laseă ţ ă deschiz tura la vedere. În tot acest timp, Tiger a z cut la picioarele patului şiă ă d dea semne c şi-ar revenit, oarecum, în sim ire, pentru c l-am z rit înă ă ţ ă ă câteva rânuri deschizând ochii şi tr gându-şi r suflarea îndelung.ă ă

Dup alte câteva minute, secundul şi buc tarul s-au dus sus, l sându-l peă ă ă Dirk Peters în urm , care, îndat ce primii au disp rut, a venit şi s-a aşezată ă ă chiar pe locul ocupat, mai înainte, de secund. A început s vorbeasc foarteă ă prietenos cu Augustus şi atunci ne-am dat seama c o bun parte din be ia peă ă ţ care o afişase cât timp fuseser şi ceilal i doi cu el, fusese doar un truc. I-aă ţ r spuns prietenului meu la întreb ri cu toat libertatea. I-a mai spus c nu aveaă ă ă ă nici o îndoial c tat l s u fusese salvat, pentru c , pu in înainte de apusulă ă ă ă ă ţ soarelui, erau nu mai pu in de cinci pânze la orizont în ziua când îl l saser înţ ă ă voia valurilor. Şi a mai rostit şi alte cuvinte de mângâiere, care m-au surprins în mod pl cut, într-adev r, am început s nutresc speran a c , în cele din urm ,ă ă ă ţ ă ă cu ajutorul lui Peters vom reuşi s punem din nou st pânire pe bric. Ideeaă ă aceasta i-am împ rt şit-o şi lui Augustus, îndat ce am g sit un prilej. El aă ă ă ă socotit c ac iunea n-ar fi fost cu neputin , dar a st ruit c trebuia s avemă ţ ţă ă ă ă mare grij într-o asemenea întreprindere, întrucât purtarea metisului p rea să ă ă

8 Balenierele sunt prev zute, de obicei, cu rezervoare de fier pentru ulei – de ce Grampusă nu avea aşa ceva, n-am aflat niciodat . (N. a.)ă

fie dictat numai de toanele sale, absolut imprevizibile, şi, într-adev r, era greuă ă de zis dac avea vreun moment mintea întreag . Peters a urcat pe punte după ă ă aproape un ceas şi nu s-a mai întors pân la prânz, când i-a adus lui Augustus oă por ie generoas de carne s rat de vit şi budinc . Din acestea, când ne-aţ ă ă ă ă ă l sat singuri, m-am înfruptat cu poft , f r s m mai întorc în ascunz toare.ă ă ă ă ă ă ă Nimeni altcineva n-a mai coborât în teug tot restul zilei, iar, seara, m-amă culcat în patul lui Augustus, unde am dormit adânc şi neîntrerupt pân aproapeă de rev rsatul zorilor, când m-a trezit el, fiindc auzise o mişcare pe punte, şiă ă mi-am reluat locul în ad post cât am putut de repede. Când s-a luminat de-aă binelea, am descoperit c Tiger îşi rec p tase for ele aproape în întregime şiă ă ă ţ nu mai d dea nici un semn de hidrofobie, bând aparent cu l comie pu ina apă ă ţ ă pe care i-am dat-o. Peste zi, a revenit la dispozi ia şi pofta lui de mâncare dinţ totdeauna. Purtarea sa ciudat se datorase, f r îndoial , aerului v t m tor dină ă ă ă ă ă ă cal şi nu avusese nici o leg tur cu turbarea. În ziua aceea era 30 iunie, aă ă ă treisprezecea zi de când Grampus pornise, cu stângul, din Nantucket.

În ziua de 2 iulie, secundul a coborât în teug , beat ca de obicei şi dină cale-afar de bine-dispus. S-a îndreptat c tre patul lui Augustus, i-a ars o palmă ă ă prieteneasc pe spinare şi l-a întrebat dac s-ar putea purta cum se cuvine, înă ă cazul în care i-ar da drumul, şi dac îi f g duieşte c nu va mai pune piciorul înă ă ă ă cabin . La acestea, bineîn eles c prietenul meu a r spuns da, şi atunciă ţ ă ă banditul l-a dezlegat, dup ce, mai întâi, l-a obligat s dea pe gât o înghi itură ă ţ ă dintr-o butelc de rom, pe care a scos-o din buzunarul hainei. Apoi, amândoi auă urcat pe punte şi nu l-am mai v zut pe Augustus vreo trei ore. Dup aceea, aă ă coborât, aducându-mi vestea cea bun c ob inuse permisiunea s se plimbeă ă ţ ă oriunde voia pe bric, de la catargul mare la bompres, şi c primise ordin să ă doarm în continuare la teug . Mi-a mai adus, de asemenea, un prânz copios şiă ă o provizie s n toas de ap . Bricul înc mai urm rea s întâlneasc vasulă ă ă ă ă ă ă ă dinspre Capul Verde – acum ap ruse o pânz în zare şi se credea c ar fiă ă ă tocmai vasul în chestiune. Deoarece întâmpl rile din urm toarele opt zile n-auă ă fost de prea mare însemn tate şi nu au leg tur direct cu principaleleă ă ă ă evenimente din povestea mea, le voi înşira, mai jos, sub forma unui jurnal, c ciă parc n-aş vrea totuşi s le sar.ă ă

3 iulie. Augustus mi-a f cut rost de trei p turi, din care mi-am încropit ună ă culcuş confortabil în ascunz toarea mea. În tot restul timpului, n-a mai venită nimeni pân jos, în afar de prietenul meu. Tiger s-a aşezat în pat, chiar în fa aă ă ţ deschiz turii, şi a dormit dus, parc ar mai fi avut înc nevoie de refacere după ă ă ă suferin ele urâte. Spre sear , o rafal de vânt s-a n pustit asupra briculuiţ ă ă ă înainte s se fi strâns vreo pânz şi a fost cât pe-aci s -l r stoarne. Dar suflul s-ă ă ă ăa stins aproape imediat, f r vreo alt pagub decât sfâşierea zbur torului mic.ă ă ă ă ă Dirk Peters s-a ar tat, toat ziua, plin de bun voin fa de Augustus şi auă ă ă ţă ţă purtat o lung discu ie despre Oceanul Pacific şi despre insulele pe care leă ţ vizitase în acea regiune. L-a întrebat dac nu ar vrea s mearg împreun cuă ă ă ă

marinarii r zvr ti i într-un soi de c l torie de explorare şi pl cere prin locurileă ă ţ ă ă ă acelea, ad ugând c oamenii începuser , treptat, s împ rt şeasc p rerileă ă ă ă ă ă ă ă secundului. La acestea, Augustus s-a gândit c e mai bine s -i r spund c elă ă ă ă ă unul ar fi fericit s porneasc într-o asemenea aventur , de vreme ce oricumă ă ă nu avea altceva mai bun de f cut şi, oricum, nimic nu i se p rea mai îmbietoră ă decât o via de pirat.ţă

4 iulie. Vasul din zare s-a dovedit a fi un bric micu din Liverpool, c ruia iţ ă s-a permis s -şi vad în pace de drum. Augustus şi-a petrecut cea mai mareă ă parte a timpului pe punte, încercând s ob in toate informa iile cu putină ţ ă ţ ţă despre inten iile r zvr ti ilor. Izbucneau deseori certuri violente printre ei, într-ţ ă ă ţuna din care un harponier, pe nume Jim Bonner, a fost azvârlit peste bord. Tab ra secundului câştiga teren. Jim Bonner f cea parte din clica buc tarului,ă ă ă pe care o sus inea şi Peters.ţ

5 Iulie. În zori, s-a stârnit un vânt puternic dinspre vest, care pe la prânz se înte ise, pref cându-se în vijelie, astfel c bricul n-a mai putut s p strezeţ ă ă ă ă decât randa şi focul. Pe când strângea zbur torul mic, Simms, unul dină marinarii de rând, care f cea parte din banda buc tarului, fiind plin ochi de câtă ă lichior b use, a c zut peste bord şi s-a înecat – nimeni n-a mişcat un deget s -lă ă ă salveze. Num rul total al oamenilor de la bord s-a redus, astfel, la treisprezece,ă şi anume: Dirk Peters, Seymour, buc tarul negru, Jones, Greely, ă Hartman Rogers şi William Allen, cu to ii din tab ra buc tarului; apoi, secundul, al c ruiţ ă ă ă nume nu l-am aflat niciodat , Absalom Hicks, Wilson, John Hunty şi Richardă Parker, aceştia f când parte din tab ra secundului – pe lâng Augustus şi cuă ă ă mine.

6 Iulie. Vijelia a durat toat ziua, suflând în rafale puternice, înso ite deă ţ ploaie. Bricul a luat mult ap pe la încheieturi şi una dintre pompe a fostă ă inut continuu în func iune, Augustus fiind silit s fac şi el de rând la scosţ ă ţ ă ă

apa. Chiar pe înserat, un vas mare a trecut prin apropierea noastr , f r s fieă ă ă ă z rit pân ce n-a ieşit din raza de semnalizare. S-a presupus c vasul acestaă ă ă era unul dintre cele pe care le c utau rebelii. Secundul a strigat dup el, dară ă r spunsul a fost înghi it de mugetul furtunii. La ora unsprezece, un talaz venită ţ travers ne-a acoperit de ap şi a smuls o bun parte din parapetul de laă ă babord, pricinuind şi alte stric ciuni, mai neînsemnate. Spre diminea , vremeaă ţă s-a mai îmblânzit, iar, la r s ritul soarelui, vântul abia de mai sufl .ă ă ă

7 iulie. A fost o hul grozav toat ziua, în timpul c reia bricul, fiind uşor,ă ă ă ă s-a cl tinat teribil în ruliu şi numeroase lucruri s-au desprins prin cal , după ă ă cum am putut auzi foarte clar din ascunz toarea mea. Am suferit cumplit deă r u de mare. Peters a purtat o lung discu ie cu Augustus şi i-a spus, printreă ă ţ altele, c doi oameni din tab ra s , Greely şi Allen, trecuser de parteaă ă ă ă secundului, hot râ i s se fac pira i. I-a pus o mul ime de întreb ri luiă ţ ă ă ţ ţ ă Augustus, pe care el nu le-a în eles prea bine. În primele ore ale serii, vasul aţ luat ap zdrav n şi nu s-a putut face mare lucru ca s se îndrepte situa ia, dină ă ă ţ

pricina faptului c bricul era fisurat tot şi apa intr prin toate încheieturile. Unaă ă dintre pânze a fost învergat şi tras sub prova, ceea ce ne-a ajutat, într-oă ă oarecare m sur , c ci aşa am reuşit s facem progrese în scoaterea apei.ă ă ă ă

8 iulie. O briz uşoar s-a pornit, la ivirea zorilor, dinspre r s rit, cândă ă ă ă secundul a pus bricul cap-compas sud, cu inten ia de a ajunge la vreuna dintreţ insulele Indiilor de Vest, pentru a-şi pune în practic planurile piratereşti. Nici oă împotrivire nu s-a ridicat din partea lui Peters sau a buc tarului – cel pu in, niciă ţ una pe care s-o surprind şi Augustus. Orice plan de a captura un vas venindă dinspre Capul Verde a fost abandonat. Apa din santin era acum uşor de inută ţ sub control, cu ajutorul unei pompe puse în func iune câte trei sferturi de orţ ă dintr-un ceas. Pânza a fost tras de sub prova. Ne-au semnalizat două ă shoonere micu e, peste zi.ţ

9 iulie. Vreme frumoas . To i oamenii au trecut la repararea parapetului.ă ţ Peters a purtat din nou o lung discu ie cu Augustus şi i-a vorbit mai pe şleauă ţ decât pân acum. A zis c pe el nimic nu-l va face s împ rt şeasc p rerileă ă ă ă ă ă ă secundului şi chiar a aruncat o vorb despre inten ia lui de a-i lua comandaă ţ bricului din mân . L-a întrebat pe prietenul meu dac putea s se bizuie peă ă ă sprijinul s u, într-un asemenea caz, la care Augustus i-a r spuns „Da” f r să ă ă ă ă stea pe gânduri. Peters a mai zis atunci c va încerca s afle şi p rerileă ă ă celorlal i din tab ra s despre acest plan şi a plecat. În restul zilei, Augustus n-aţ ă ă mai g sit prilejul s stea cu el de vorb între patru ochi.ă ă ă

Capitolul VII

10 iulie. Ne-a semnalizat un bric, care venea dinspre Rio şi se îndrepta spre Norfolk. Vreme înce oşat , cu o adiere contrar , dar uşoar , dinspreţ ă ă ă r s rit. Ast zi, Hartman Rogers a murit – pe 8 iulie, fusese cuprins brusc deă ă ă spasme, dup ce b use un pahar de grog. Omul f cea parte din tab raă ă ă ă buc tarului şi era unul dintre cei în care Peters îşi pusese cel mai multă n dejdea. I-a şoptit lui Augustus c el unul credea c secundul îl otr vise şi că ă ă ă ă se aştepta ca, dac n-avea s fie cu ochii în patru, s -i vin şi lui rândul, cât deă ă ă ă curând. Acum, în grupul lor nu mai r m seser decât el, Jones şi buc tarul – înă ă ă ă tab ra cealalt , erau cinci. Îi vorbise lui Jones despre planul de a-i luaă ă secundului comanda, dar, cum fusese întâmpinat cu r ceal , nu mai îndr zniseă ă ă s -l piseze mai departe cu aceast chestiune, nici s -i pomeneasc cevaă ă ă ă buc tarului. A fost bine c s-a întâmplat aşa, c a fost precaut, pentru c , dup -ă ă ă ă ăamiaz , buc tarul şi-a exprimat hot rârea de a trece de partea secundului, baă ă ă chiar s-a şi dus s stea cu ceilal i, iar Jones a g sit un prilej s se certe cuă ţ ă ă Peters, dându-i de în eles c o s -l pun la curent pe secund cu planul deţ ă ă ă revolt . Fireşte, nu mai era timp de pierdut, iar Peters şi-a afirmat hot rârea să ă ă încerce s cucereasc vasul cu orice risc, dac Augustus îi va da o mân deă ă ă ă ajutor. Prietenul meu l-a asigurat pe loc c este gata s intre în orice ac iune cuă ă ţ acest scop, şi, socotind c era o ocazie nimerit , i-a dest inuit faptul c mă ă ă ă ă aflam şi eu la bord. Auzind aceast , metisul a fost uluit şi încântat totodat ,ă ă fiindc oricum nu se mai putea încrede în Jones, pe care deja îl considera caă f când parte din banda secundului. Au coborât amândoi imediat în teug ,ă ă Augustus m-a strigat şi, apoi, Peters şi cu mine ne-am împrietenit repede. Am stabilit c vom încerca s prelu m comanda vasului cu primul prilej, f r s -iă ă ă ă ă ă mai spunem lui Jones despre complotul nostru. În caz c am fi reuşit, urma să ă conducem bricul în primul port care ne-ar fi ieşit în cale şi s -l pred m acolo.ă ă Dezertarea celor din grupul s u îi z d rnicise lui Peters planurile de a cutreieraă ă ă Pacificul – o aventur care nu se putea înf ptui f r un echipaj – şi acum ziceaă ă ă ă c soarta lui depindea fie de achitarea sa la proces, pe motivul c n-ar fi fost înă ă toate min ile (ceea ce ne-a jurat solemn c aşa i se şi întâmplase, cândţ ă sprijinise r zmeri a), fie de a ob ine iertarea, dac va fi g sit vinovat,ă ţ ţ ă ă mul umit m rturiilor lui Augustus şi alor mele. Discu ia noastr a fostţ ă ă ţ ă întrerupt , în acel moment, de ordinul „To i oamenii la strâns pânzele!”, la careă ţ Peters şi Augustus au dat fug pe punte.ă

Ca de obicei, echipajul era aproape cri şi, pân s se strâng pânzeleţă ă ă ă cum se cuvine, o rafal violent a culcat bricul pe-o coast . inându-i bineă ă ă Ţ cârma, cu toate acestea, s-a îndreptat la loc, dar dup ce înghi ise o gr madă ţ ă ă de ap . Abia de se puseser toate lucrurile la punct, când o alt rafal s-aă ă ă ă

n pustit asupra vasului, urmat într-o clip de o alta – dar f r noi stric ciuni.ă ă ă ă ă ă Dup toate aparen ele, avea s urmeze o vijelie şi, într-adev r, n-a durat multă ţ ă ă şi s-a pornit, cu o deosebit furie, dinspre nord şi dinspre vest. Au fost legateă cât mai temeinic cu putin toate lucrurile de pe punte şi bricul a fost l sat laţă ă cap , cum se face de obicei, numai cu trinca, strâns din scurt în ter arole.ă ă ţ Odat cu c derea nop ii, vântul s-a înte it, iar fr mântarea m rii s-a pref cut înă ă ţ ţ ă ă ă hul . Peters s-a întors atunci în teug , împreun cu Augustus, şi am stat dină ă ă nou la sfat.

Am c zut de acord c nici o ocazie nu putea fi mai potrivit pentru a neă ă ă pune planurile în aplicare decât aceasta din prezent, fiindc nimeni nu s-ar fiă aşteptat la o lovitur într-un asemenea moment. Cum bricul era pus la cap , cuă ă aproape toate pânzele strânse, nu mai avea nevoie de manevre pân ceă vremea nu avea s se îndrepte, când, dac ne-ar fi izbutit lovitura, am fi putută ă îndupleca unul sau poate chiar doi oameni s ne ajute ca s -l ducem într-ună ă port. Principala noastr dificultate consta în zdrobitoarea inegalitate de for e.ă ţ Noi eram numai trei, iar în cabin erau nou . De asemenea, toate armele de laă ă bord se aflau în mâinile lor, în afar de o pereche de pistoale micu e, pe careă ţ Peters le ascunsese la el, şi de uriaşul cu it marin resc pe care îl purtaţ ă permanent la brâu. Dup unele semne – de pild c nici o secure şi nici oă ă ă manel de cabestan nu se mai g seau la locurile lor obişnuite – am început să ă ă ne temem c secundul avea unele îndoieli, cel pu in în privin a lui Peters, şi că ţ ţ ă nu va l sa s -i scape din mân vreun prilej pentru a se descotorosi de el. Eraă ă ă limpede, într-adev r, c nu avea s se întâmple prea curând ceea ce neă ă ă hot râser m noi s facem. Adversarii noştri erau prea numeroşi ca s neă ă ă ă încumet m s pornim la treab f r s ne lu m toate m surile de precau ie.ă ă ă ă ă ă ă ă ţ

Peters a propus s se duc pe punte şi s intre în vorb cu omul de cartă ă ă ă (Allen), pân va prinde momentul în care s -l arunce în mare f r b taie deă ă ă ă ă cap, f r s stârneasc zarv , dup care Augustus şi cu mine s urc m, să ă ă ă ă ă ă ă ă încerc m s ne facem rost de vreo arm de pe punte şi apoi s ne repezim to iă ă ă ă ţ trei la tambuchiu şi s baricad m intrarea în cabin , înainte s ni se opun vreoă ă ă ă ă rezisten . Eu n-am fost de acord, fiindc nu-mi venea s cred c secundulţă ă ă ă (care se ar ta atât de viclean în toate lucrurile care nu intrau în conflict cuă prejudec ile sale supersti ioase) s-ar fi l sat atât de uşor prins în curs . Chiarăţ ţ ă ă şi faptul c exista un om de cart pe punte era o dovad suficient c era înă ă ă ă alert – nu se obişnuia, în afar de vasele pe care disciplin era impus cuă ă ă ă stricte e, s se aşeze un om de cart pe punte, când vasul era l sat în deriv , peţ ă ă ă vijelie. Pentru c m adresez în primul rând, dac nu chiar în totalitate, unoră ă ă persoane care n-au fost niciodat pe mare, poate c ar fi mai bine s descriuă ă ă mai precis situa ia unui vas în astfel de circumstan e. L sarea în deriv sau, înţ ţ ă ă termeni marin reşti, „punerea la cap ”, este o manevr la care se recurge dină ă ă diverse motive şi se efectueaz în diverse moduri. Pe o vreme moderat , seă ă execut frecvent în scopul de a ine vasul pe loc, pentru a aştepta un alt vasă ţ

sau vreo ambarca iune. Dac vasul care este pus în deriv are toate pânzeleţ ă ă ridicate, manevra este, de regul , realizat prin învergarea mai multor vele,ă ă astfel încât vântul s nu le umfle pe neaşteptate, şi atunci vasul st pe loc.ă ă Îns , acum vorbeam despre punerea în deriv pe vânt puternic. Aceasta seă ă face când vântul sufl frontal şi cu prea mult for pentru a îng dui vasuluiă ă ţă ă navigheze cu pânzele ridicate f r pericolul de a se r sturna şi, uneori, chiar şiă ă ă când vântul este mai slab, dar marea este prea zbuciumat pentru c vasul s -iă ă ă in piept. Dac un vas se încumet s goneasc înaintea vântului pe o mareţ ă ă ă ă ă

foarte agitat , de obicei sufer foarte multe stric ciuni din pricina apei careă ă ă n v leşte peste pupa şi, din când în când, prin afundarea violent a provei înă ă ă ap . La aceast manevr se recurge foarte rar, într-un astfel de caz, şi numaiă ă ă din necesitate. Când vasul ia ap , este adeseori adus cu volta în vânt, chiar şiă pe cele mai periculoase hule, c ci, atunci când este l sat în deriv ,ă ă ă încheieturile sale se l rgesc înc şi mai mult din pricina presiunii puternice,ă ă ceea ce nu se prea întâmpl dac merge cu vânt din pup . De asemenea,ă ă ă deseori devine obligatoriu s laşi vasul s goneasc înaintea vântului, fie atunciă ă ă când sufl cu atâta furie încât ar putea sfâşia în buc i pânza folosit , dac ar fiă ăţ ă ă s -l aduci cu prov în vânt, fie atunci când, din pricina construc iei nepotrivite aă ă ţ vasului s u din alte cauze, aceast manevr capital nu poate fi realizat .ă ă ă ă ă

Vasele surprinse de vijelii sunt puse la cap în diverse moduri, după ă specificul construc iei lor. Unele stau mai bine dac au vela foc în l at şiţ ă ă ţ ă aceasta, cred, este pânza cel mai des folosit . Vasele mari, cu greement p trat,ă ă au nişte pânze speciale pentru aceste cazuri, numite vele-strai de furtun .ă Uneori se foloseşte numai focul, alteori focul şi trinca sau o trinc în dublă ă ter arol şi, destul de frecvent, se apeleaz şi la rande. S-a dovedit c şiţ ă ă ă gabierele şi zbur toarele r spund acestui scop mai bine decât orice alte genuriă ă de pânze. Grampus era, în general, pus la cap cu o trinc în dubl ter arol .ă ă ă ţ ă

Când un vas urmeaz s fie l sat în deriv , este virat cu prov în vânt,ă ă ă ă ă pân aproape de pozi ia în care vântul, suflând razant, s -i umfle pânza cu careă ţ ă r mâne, virat în diagonal fa de axa vasului. Acestea fiind f cute întocmai,ă ă ă ţă ă vârful provei este orientat cu câteva grade aproxima ie pe direc ia din careţ ţ bate vântul, iar laturile provei, bineîn eles, primesc izbiturile valurilor. Înţ aceast situa ie, un vas trainic va naviga pe o foarte puternic vijelie f r s iaă ţ ă ă ă ă nici o pic tur de ap şi f r s solicite nici o alt manevr din parteaă ă ă ă ă ă ă ă echipajului. Cârma este, de obicei, legat cu o frânghie, dar şi aceasta este oă opera iune de prisos (cu excep ia cazului în care deranjeaz zgomotul pe care îlţ ţ ă face l sat liber ), pentru c pana cârmei nu are nici o influen asupra vasuluiă ă ă ă ţă când este pus la cap . Într-adev r, cârma este mai bine s fie l sat liberă ă ă ă ă ă decât legat foarte strâns, c ci pana se poate rupe din cauza valurilor preaă ă puternice, dac nu are loc s se mişte în voie. Cât vreme in pânzele, un vasă ă ă ţ bine construit îşi va p stra pozi ia şi va naviga de unul singur, pe orice fel deă ţ mare, parc înzestrat cu instinctul vie ii şi cu ra iune. Dac violen a vântului vaă ţ ţ ă ţ

sfâşia, totuşi, pânza în buc i (şi, de regul , este nevoie de un adev rat uraganăţ ă ă ca s se ajung la aceasta), atunci pericolul este iminent. Vasul iese de subă ă vânt şi, întorcându-se cu o latur spre valuri, este cu totul în puterea lor –ă singur sc pare, în acest caz, este s fie virat la loc, încet, pe direc ia vântului,ă ă ă ţ l sându-l s înainteze aşa, mânat de vânt, o vreme, pân când se ridic o altă ă ă ă ă pânz . Unele vase stau la cap f r s aib nici o pânz întins , dar această ă ă ă ă ă ă ă ă metod nu este foarte sigur , fiindc nu trebuie s te încrezi în mare.ă ă ă ă

Dar, hai s punem punct acestei digresiuni. Spuneam c nu-i st tea înă ă ă obicei secundului s p streze vreun om de cart pe punte, când era vijelie şiă ă vasul fusese pus la cap , iar faptul c acum exista unul, ad ugat la faptul că ă ă ă securile şi manelele lipseau, ne-a convins pe deplin c echipajul st tea cu ochiiă ă în patru, ca s nu fie luat prin surprindere în modul pe care îl sugerase Peters.ă Ceva, totuşi, trebuia f cut, şi-acesta f r întârziere, pentru c nu mai putea fiă ă ă ă nici o îndoial c o dat suspiciunea esut în jurul lui Peters, el urma s fieă ă ă ţ ă ă sacrificat cu prima ocazie – ocazie care avea s fie, cu siguran , ori g sit , oriă ţă ă ă provocat de ei, la încetarea furtunii.ă

Atunci, Augustus a zis c , dac Peters va ajunge s dea la o parte, sub ună ă ă pretext oarecare, lan ul de ancor aşezat peste chepengul secret din cabin ,ţ ă ă am avea o şans s îi lu m prin surprindere, venind prin cal – dar, gândindu-ă ă ă ăne mai bine, ne-am dat seama c vasul se zgâl âia prea tare sub tangaj şi ruliuă ţ pentru a z d rnici orice încercare de acest gen.ă ă

Din fericire, într-un târziu mi-a venit ideea de a ne folosi de temerile supersti ioase şi de conştiin a înc rcat ale secundului. V aduce i aminte cţ ţ ă ă ă ţ ă unul din membrii echipajului, Hartman Rogers, murise în diminea a aceea,ţ cuprins pe neaşteptate de spasme, cu dou zile înainte, dup ce b use nişteă ă ă alcool îndoit cu ap . Peters ne împ rt şise b nuiala sa, c omul fusese otr vită ă ă ă ă ă de secund, şi avea el motivele sale pentru socoti c nu se înşeal , dup cumă ă ă zicea el, nişte motive incontestabile, dar pe care nu se l sase înduplecat s niă ă le spun şi nou – refuzul acesta înc p ânat se potrivea cu celelalte tr s turiă ă ă ăţ ă ă ale firii sale, atât de ciudate. Dar, fie c avea sau nu motive mai întemeiate deă a se îndoi de secund decât aveam noi, ne-am l sat cu uşurin convinşi că ţă ă b nuiala sa era just şi ne-am hot rât s ac ion m în consecin .ă ă ă ă ţ ă ţă

Rogers murise pe la ora unsprezece diminea a, chinuindu-se în convulsii,ţ iar cadavrul prezenta, la numai câteva minute dup moarte, unul dintre celeă mai oribile şi mai îngre oş toare spectacole pe care mi-amintesc s le fi v zutţ ă ă ă vreodat . Burta i se umflase mai s -i crape, ca a unui înecat care a stat subă ă ap s pt mâni de-a rândul, mâinile la fel, în timp ce fa a i se zbârcise, stafidită ă ă ţ ă şi alb ca varul, în afar de locurile unde era împurpurat de vreo dou sau treiă ă ă ă pete de un roşu aprins, asem n toare celor provocate de erizipel – una dintreă ă aceste pete se întindea, de-a curmezişul, peste obraz, acoperindu-i complet un ochi, ca o benti de catifea roşie. În starea aceasta dezgust toare, leşul fuseseţă ă scos din cabin ca s fie azvârlit peste bord, pe la prânz, numai c , înă ă ă

momentul acela, secundul, aruncându-i o privire (de parc atunci îl vedeaă pentru prima oar ), fiind cuprins ori de remuşcare pentru crim f cut , ori deă ă ă ă groaz în fa a unei atât de oribile privelişti, poruncise oamenilor s coasă ţ ă ă cadavrul în hamacul s u şi s i se acorde cinstirile obişnuite, potrivit ritualuluiă ă înmormânt rii pe mare. Dup ce d duse aceste comenzi, coborâse înapoi, deă ă ă parc ar fi vrut s scape de vederea victimei sale. În timp ce se preg teauă ă ă pentru a-i îndeplini ordinele, izbucnise vijelia, cu furie turbat , şi, prin urmare,ă abandonaser cadavrul. L sat în voia sor ii, leşul fusese c rat de ap în g urileă ă ţ ă ă ă de scurgere de la babord, unde înc mai z cea, în momentul despre care vă ă ă vorbesc, b l cindu-se la fiecare smucitur a bricului.ă ă ă

Odat ce ne-am stabilit planul, am trecut f r întârziere la execu ie.ă ă ă ţ Peters a urcat pe punte şi, aşa cum prev zuse, a fost de îndat oprit de Allen,ă ă care p rea c a fost pus s supravegheze mai degrab teuga decât altceva.ă ă ă ă Totuşi, soarta acestui netrebnic a fost tranşat rapid şi în linişte, c ci Peters,ă ă apropiindu-se nep s tor de el, ca şi când ar fi vrut s -i vorbeasc , l-a prins deă ă ă ă gât şi, înainte ca acela s scoat un singur strig t m car, l-a împins pesteă ă ă ă parapet. Dup aceea, ne-a strigat şi am ieşit, la rândul nostru, pe punte. Primaă noastr grij a fost s ne uit m dup câte ceva cu care s ne înarm m, iară ă ă ă ă ă ă c utarea aceasta am f cut-o cu mare b gare de seam , c ci era imposibil să ă ă ă ă ă stai chiar şi o clip în picioare pe punte f r s te ii zdrav n şi, în plus, valuriă ă ă ă ţ ă uriaşe ni se sp rgeau deasupra capului, ori de câte ori vasul îşi afund prov înă ă ă ap . Era neap rat nevoie, totodat , s ne mişc m repede, pentru c dintr-ună ă ă ă ă ă ă minut într-altul ne aşteptam ca secundul s urce pe punte ca s pun înă ă ă func iune pompele, întrucât era evident c bricul lua ap foarte repede. Deşi unţ ă ă timp am tot c utat, n-am g sit nimic mai potrivit pentru scopurile noastreă ă decât cele dou manete ale pompei, una pe care a luat-o Augustus, cealaltă ă eu. Echipându-ne cu acestea, am dat c maşa jos de pe cadavru şi l-am aruncată peste bord. Apoi, Peters şi cu mine am coborât la teug , l sându-l pe Augustusă ă de paz pe punte, iar el s-a aşezat chiar în locul unde st tuse Allen, cu spateleă ă la cabina de sub tambuchiu, astfel încât, dac vreunul din banda secundului ară fi venit pân sus, s cread c era omul lor de cart.ă ă ă ă

De îndat ce am ajuns în teug , am început s m deghizez ca s sem nă ă ă ă ă ă cu leşul lui Rogers. C maşa pe care o luasem de pe cadavru ne-a fost de mareă folos, c ci avea o form şi-o înf işare unic , uşor de recunoscut de c treă ă ăţ ă ă ceilal i – un soi de halat, pe care r posatul îl purta peste haine, din jerseuţ ă albastru, cu dungi orizontale albe, late. Dup ce am îmbr cat-o, am început s -ă ă ămi fac rost de o burt fals , imitând groaznica diformitate a cadavrului umflat.ă ă Problema s-a rezolvat rapid, îndesând pe dedesubt nişte aşternuturi de pat. Apoi, i-am imitat în acelaşi fel şi mâinile, tr gându-mi o pereche de m nuşi albeă ă de lân , cu un singur deget, şi umplându-le cu tot soiul de cârpe care mi-auă c zut la îndemân . La urm , Peters mi-a aranjat fa a, mai întâi întinzându-miă ă ă ţ peste tot praf de cret alb şi apoi, crestându-şi degetul, ca s mi-o picteze cuă ă ă

pete de sânge. N-a fost uitat nici dunga roşie care trecea peste ochi şi care teă împietrea când o vedeai.

Capitolul VIII

Când m-am privit într-un ciob de oglind care atârna pe peretele cabinei,ă în lumina chioar a unui soi de felinar de camuflaj, am sim it aşa o groază ţ ă nel murit dând cu ochii de înf işarea mea, amintindu-mi de înfior toareaă ă ăţ ă realitate pe care o reprezentam, încât am tres rit puternic şi abia de mi-amă putut ine firea ca s -mi joc rolul mai departe. Era necesar, totuşi, s ac ion mţ ă ă ţ ă f r şov ial , aşadar Peters şi cu mine am urcat pe punte.ă ă ă ă

Acolo am g sit totul în regul şi, luând-o pe lâng parapet, to i trei ne-amă ă ă ţ târât spre cabina de la cap tul sc rii tambuchiului. Capacul tambuchiului eraă ă întredeschis şi fuseser luate m suri ca s nu poat fi împins brusc din afar ,ă ă ă ă ă plasându-se nişte reteveie de lemn pe prima treapt , care s -l împiedice s seă ă ă închid . Nu ne-a fost greu s cuprindem cu privirea tot interiorul cabinei,ă ă uitându-ne prin cr p tura uşii de la balamale. Ni s-a ar tat, astfel, că ă ă ă fuseser m foarte norocoşi când nu încercaser m s -i lu m prin surprindere,ă ă ă ă pentru c în mod v dit erau în alert . Numai unul singur dormea, dar şi acestaă ă ă se afla întins chiar la picioarele sc rii de sub tambuchiu, cu o muschet al turi.ă ă ă Ceilal i st teau aşeza i pe mai multe saltele, luate de pe paturi şi trântite peţ ă ţ podea. Erau angaja i într-o discu ie foarte serioas şi, cu toate c b user , cumţ ţ ă ă ă ă se deducea dup cele dou ulcioare goale şi cele câteva c ni de tabl careă ă ă ă z ceau prin jur, nu p reau la fel de be i ca de obicei. Cu to ii aveau cu ite, vreoă ă ţ ţ ţ doi, pistoale, şi multe muschete aşezate într-un pat, la îndemân .ă

Am tras cu urechea, o vreme, la discu ia lor, pân s ne vin în cap cumţ ă ă ă s ac ion m, întrucât nu stabiliser m nimic precis, în afar de faptul c trebuiaă ţ ă ă ă ă s încerc m s le descuraj m ini iativele, în momentul declanş rii atacului,ă ă ă ă ţ ă folosindu-ne de stafia lui Rogers. Vorbeau despre planurile lor piratereşti, iar tot ce am putut în elege clar a fost faptul c aveau de gând s se al tureţ ă ă ă echipajului unui schooner, pe nume Hornet, şi, dac va fi cu putin , chiar să ţă ă pun st pânire pe acel schooner, preg tindu-se pentru o lovitur de amploare,ă ă ă ă dar despre care nici unul dintre noi nu a reuşit s prind detalii.ă ă

Unul dintre oameni a pomenit despre Peters, iar secundul i-a r spunsă ceva cu voce joas , de n-am putut desluşi nimic, şi dup un timp a ad ugat,ă ă ă mai tare, c el „nu pricepea de ce Peters pierdea atâta vreme la teug cuă ă odrasla c pitanului şi c , dup p rerea lui, cu cât mai repede i-ar azvârli peă ă ă ă amândoi peste bord, cu atât ar fi mai bine”. La acestea nu i s-a replicat nimic, dar am putut lesne observa c sugestia lui fusese bine primit de întreagaă ă band şi mai ales de c tre Jones. În tot acest r stimp, eu fierbeam în culmeaă ă ă ner bd rii, cu atât mai mult cu cât vedeam c nici Augustus, nici Peters nu seă ă ă puteau hot rî cum s înceap . M-am decis, totuşi, s -mi vând pielea cât maiă ă ă ă scump posibil şi s nu m las copleşit de nici un fel de team .ă ă ă

Zgomotul infernal produs de vuietul vântului printre catarge şi de valurile care se sp rgeau sp lând puntea ne împiedica s auzim tot ce se spunea, cuă ă ă rarele excep ii de acalmie. Într-unul din aceste momente, l-am auzit to i trei peţ ţ secund cerându-i unui om s „se duc pân la prova şi s arunce un ochi să ă ă ă ă vad ce f ceau Peters şi Augustus, fiindc el nu înghi ea asemenea taifasuriă ă ă ţ secrete la bordul bricului”. Norocul nostru a fost c , în clipa aceea, tangajulă vasului era atât de violent încât ordinul s u n-a putut fi executat pe loc.ă Buc tarul se ridicase de pe salteaua lui ca s vin dup noi, când o smucitură ă ă ă ă nemaipomenit , de-am crezut c va smulge toate catargele, l-a aruncat cuă ă capul înainte într-una dintre uşile cabinelor dinspre babord, pe care a deschis-o brusc, stârnind o şi mai mare z p ceal . Din fericire, nici unul dintre noi trei n-aă ă ă fost clintit din pozi ia sa şi am avut timp s ne retragem în grab la teug ,ţ ă ă ă încropind la iu eal un plan de ac iune, înainte ca mesagerul s -şi fac apari iaţ ă ţ ă ă ţ sau, mai bine-zis, înainte s -şi i easc mutra în capul sc rii tambuchiului, c ciă ţ ă ă ă n-a urcat pe punte. Din locul acela, n-a putut observa absen a lui omului deţ veghe şi, prin urmare, a strigat în gura mare, ca pentru Allen, repetându-i ordinele secundului. Peters i-a r spuns „'N eles!”, cu voce schimbat , iară ţ ă buc tarul a disp rut imediat înapoi, f r nici o umbr de b nuial c ar fi fostă ă ă ă ă ă ă ă ceva nelalocul lui.

Cei doi tovar şi ai mei au pornit f r şov ial spre pupa şi-au coborât înă ă ă ă ă cabin , Peters tr gând uşa dup el, l sând-o întredeschis , aşa cum o g sise.ă ă ă ă ă ă Secundul i-a primit cu pref cut prietenie şi i-a spus lui Augustus c , fiindc seă ă ă ă purtase atât de bine în ultima vreme, îi d dea voie s se instaleze în cabin şiă ă ă s fie unul dintre ei, pe viitor. I-a turnat apoi o jum tate de pahar de rom şi l-aă ă îndemnat s -l dea pe gât. Eu am auzit şi-am v zut totul, fiindc îi urmasem peă ă ă tovar şii mei în cabin de îndat ce închiseser uşa, şi îmi reluasem vechiulă ă ă ă post de observa ie. Adusesem cu mine cele dou manete de pomp , pe unaţ ă ă aşezând-o în apropiere de scar , ca s fie la îndemân , la nevoie.ă ă ă

M-am preg tit cât am putut ca s v d mai bine ce se petrecea în untru şiă ă ă ă am încercat s -mi fac curaj pentru misiunea de-a coborî printre rebeli cândă Peters avea s -mi dea semnalul, dup cum ne în eleseser m. Curând, el aă ă ţ ă început s aduc vorba despre faptele sângeroase din timpul revoltei şi, încet,ă ă încet, i-a f cut pe oameni s se prind într-o discu ie despre miile de supersti iiă ă ă ţ ţ universal r spândite printre marinari. Eu nu auzeam chiar tot ce se spunea, dară puteam citi ca în palm efectele discu iei pe chipurile celor prezen i. Secundulă ţ ţ era, în mod v dit, extrem de tulburat şi, când cineva a pomenit despre cât deă înfior tor ar ta cadavrul lui Rogers, am crezut c-o s leşine de-a binelea. Petersă ă ă l-a întrebat, atunci, dac nu-i de p rere c s-ar cuveni s arunce o dat leşulă ă ă ă ă peste bord, c ci era un spectacol din cale-afar de oribil s -l vezi b l cindu-seă ă ă ă ă prin g urile de scurgere. La acestea, nemernicului i s-a t iat pur şi simpluă ă r suflarea, plimbându-şi privirile peste tovar şii lui, de la unul la altul, parcă ă ă implorând s mearg careva pe punte şi s rezolve problema. Îns nimeni nu s-ă ă ă ă

a clintit şi era mai mult decât limpede c întreaga band era speriat şiă ă ă încordat la culme. Peters mi-a dat atunci semnalul. Într-o clip , am deschisă ă larg tambuchiul şi, coborând scara f r s scot un sunet, m-am pro pit înă ă ă ţă mijlocul adun rii.ă

Efectul grozav pe care l-a stârnit neaşteptata apari ie nu este deloc deţ mirare, dac se ine cont de natura circumstan elor în care s-a produs. Deă ţ ţ obicei, în cazuri asem n toare, r mâne în mintea spectatorului o urm deă ă ă ă îndoial în privin a autenticit ii imaginii dinaintea ochilor s i, un sâmbure deă ţ ăţ ă speran , oricât de firav , c , de fapt, este victima unei înşel ciuni şi cţă ă ă ă ă vedenia cu pricina nu este chiar un vizitator din lumea umbrelor. Nu trebuie să insist asupra faptului c nişte r m şi e de îndoial au existat, de fiecare dat ,ă ă ă ţ ă ă în str fundurile fiin ei spectatorilor la astfel de apari ii şi c spaima de moarteă ţ ţ ă pe care uneori au provocat-o trebuie atribuit – chiar şi în cazurile cele maiă conving toare, la care s-au înregistrat cele mai multe emo ii – mai degrabă ţ ă unui soi de groaz anticipativ , gândului c fantom ar putea fi adev rat ,ă ă ă ă ă ă decât unei credin e nestr mutate în realitatea sa. Dar, în cazul de fa , se vaţ ă ţă vedea imediat c în mintea rebelilor nu exista nici umbra unui temei pe care să ă încol easc vreo îndoial c apari ia lui Rogers n-ar fi chiar dezgust torul s uţ ă ă ă ţ ă ă cadavru înviat din mor i sau, cel pu in, stafia lui. Pozi ia izolat a bricului, pânţ ţ ţ ă ă la care absolut nimeni str in nu putea ajunge din pricina furtunii, îngr diseă ă aparent orice mijloc posibil de-a fi traşi pe sfoar de cineva, de vreme ce,ă desigur, se socoteau capabili s -i supravegheze pe to i dintr-o singur privire.ă ţ ă În momentul acela, se aflau deja de dou zeci şi patru de zile pe mare, f r s fiă ă ă ă între inut vreodat mai mult decât un schimb de semnale de la distan c-unţ ă ţă alt vas. Pe deasupra, întregul echipaj – cel pu in to i cei despre care aveauţ ţ motive s cread c-ar fi la bord – era adunat în cabin . Lipsea numai Allen,ă ă ă omul de paz , dar uriaşa statur a aceluia (m sura şase picioare şi şase inci înă ă ă în l ime) le era prea bine cunoscut , pentru a îng dui s se înfiripe în min ileă ţ ă ă ă ţ lor, m car o clip , gândul c el ar fi fost de fapt apari ia dinaintea lor. Ad uga iă ă ă ţ ă ţ la toate aceste considera ii natura înfricoş toare a furtunii şi pe aceea aţ ă discu iei deschise mai înainte de Peters; impresia de neşters pe care hidoşeniaţ cadavrului real o f cuse, de diminea , asupra imagina iei oamenilor; reuşitaă ţă ţ mea deghizare şi faptul c felinarul din cabin , balansându-se violent încoace şiă ă încolo, m înv luia într-o lumin nesigur şi pâlpâitoare, care c dea asupraă ă ă ă ă mea pieziş şi cu întreruperi – şi astfel n-o s mai fie de mirare cum deă înşel toria noastr a produs mai mult decât efectul scontat. Secundul a s rit înă ă ă picioare de pe saltelele pe care st tea culcat şi, f r s scoat un sunet, aă ă ă ă ă c zut pe spate, eap n ca un mort, pe podeaua cabinei, rostogolit mai departeă ţ ă ca un butuc de ruliul puternic al bricului. Din cei şapte r maşi, numai trei auă mai încercat s -şi p streze, cât de cât, luciditatea. Ceilal i patru au stat, ună ă ţ timp, nemişca i, de parc prinseser r d cini în podea – cele mai demne deţ ă ă ă ă mil victime ale groazei şi ale disper rii pe care mi-a fost dat s le v dă ă ă ă

vreodat . Singura rezisten pe care am întâmpinat-o de fapt a venit din parteaă ţă buc tarului, a lui John Hunt şi a lui Richard Parker – dar nici aceştia nu s-auă ap rat decât de form şi şov ielnic. Pe primii doi i-a împuşcat Peters într-oă ă ă clip , iar eu l-am pus la p mânt pe Parker, lovindu-l în cap cu manela pompeiă ă pe care o adusesem cu mine. În acelaşi timp, Augustus a apucat una dintre muschetele care z ceau pe jos şi a desc rcat-o în pieptul altui r zvr tit, Wilson.ă ă ă ă Acum nu mai r m seser decât trei, dar, între timp, îşi reveniser din stupoareă ă ă ă şi probabil începuser s în eleag c fuseser duşi de nas, c ci s-au luptat cuă ă ţ ă ă ă ă mult îndârjire şi furie, iar, dac nu ar fi fost neobişnuita for a muşchilor luiă ă ţă Peters, ne-ar fi biruit, în cele din urm . Aceştia trei erau Jones, Greely şiă Absalom Hicks. Jones îl trântise pe Augustus la podea, îl înjunghiase în mai multe locuri de-a lungul bra ului drept şi, f r îndoial c l-ar fi trimis curând peţ ă ă ă ă lumea cealalt (întrucât nici Peters, nici eu n-am fi putut sc pa atât de repedeă ă de adversarii noştri), dac n-ar fi primit la anc ajutorul unui prieten, al c ruiă ţ ă sprijin nu-l pusesem nici o clip la socoteal . Acest prieten era nimeni altulă ă decât Tiger. Cu un mârâit surd, a s rit în cabin , în momentul cel mai critică ă pentru Augustus, şi s-a aruncat în spinarea lui Jones, intuindu-l la podea cât aiţ zice peşte. Augustus, totuşi, era acum prea grav r nit ca s ne mai dea vreoă ă mân de ajutor, iar eu eram atât de stânjenit de hainele cu care mă ă deghizasem încât nu puteam face mai nimic. Câinele n-a mai sl bit strânsoareaă din gâtul lui Jones – Peters era mult mai puternic decât cei doi oameni care mai r m seser în lupt şi, desigur, i-ar fi expediat mai curând, dac locul în careă ă ă ă ă trebuia s ac ioneze nu ar fi fost atât de strâmt şi dac vasul nu s-ar fi zgâl âită ţ ă ţ atât de tare. Nu peste mult, avea s reuşeasc s înha e una dintre cele câtevaă ă ă ţ b nci masive care z ceau r sturnate pe podea. Cu aceasta l-a izbit în cap peă ă ă Greely, care se preg tea s descarce o muschet în mine şi, imediat după ă ă ă aceea, ruliul bricului l-a aruncat peste Hicks, pe care l-a apucat de gât şi, strângând cu întreaga for , l-a sugrumat pe loc. Astfel, în mai pu in timp decâtţă ţ mi-a luat s v povestesc, ne-am trezit st pâni pe bric.ă ă ă

Singura persoan dintre adversarii noştri care r m sese în via eraă ă ă ţă Richard Parker. Pe acesta, dup cum v-am spus, îl doborâsem eu, lovindu-l cuă manela de la pomp , la începutul atacului. Acum z cea nemişcat, lâng uşaă ă ă spart a cabinei, dar, îndat ce Peters l-a împuns cu piciorul, a prins grai,ă ă cerşind îndurare. Avea doar o ran uşoar la cap, în rest nu p ise nimic, fiindă ă ăţ mai mult n ucit de lovitur . S-a ridicat şi, pentru moment, i-am legat mâinile laă ă spate. Câinele înc mai mârâia deasupra lui Jones – pe care, când l-am cercetată mai îndeaproape, l-am g sit mort de-a binelea, sângele âşnindu-i într-un şuvoiă ţ gros din ran adânc de la gât, provocat , f r îndoial , de col ii ascu i i aiă ă ă ă ă ă ţ ţ ţ animalului.

Era în jur de ora unu noaptea, iar vântul înc mai sufl vijelios. Bricul,ă ă evident, se obosea9 mai mult ca de obicei şi devenise absolut necesar s facemă 9 în limbaj marin resc, a fi supus ruliului şi tangajului puternice. (n. tr.)ă

ceva pentru a-l uşura, cât de cât. La aproape fiecare afundare a provei lua ap ,ă care, o bun parte, intrase şi jos, în cabin , în timpul înc ier rii noastre,ă ă ă ă tambuchiul fiind l sat deschis chiar de mine, când coborâsem. Întregul parapetă de la babord fusese smuls, ca şi cambuza şi iola de pe puntea b rcilor. Deă asemenea, trosnetul şi cl tinarea arborelui mare ne-au dat de în eles c aveaă ţ ă c lcâiul fixat între pun i (o practic foarte de nedorit, la care recurg uneoriă ţ ă constructorii nepricepu i) şi, aşadar, c exista pericolul s se desprind dintr-oţ ă ă ă clip într-alta. Dar, mai presus de toate necazurile noastre, când am m surată ă apa din santin , am descoperit c avea nu mai pu in de şapte picioareă ă ţ adâncime.

L sând cadavrele celor din echipaj s zac în cabin , am trecut imediat laă ă ă ă pompe – şi Parker, bineîn eles, a fost eliberat, ca s pun um rul la treab .ţ ă ă ă ă Bra ul lui Augustus a fost oblojit cum ne-am priceput mai bine, iar el ne-a ajutatţ cât i-a stat în puteri, dar asta nu însemna prea mult. Totuşi, am v zut c ne-amă ă fi descurcat s p str m nivelul apei sc zut, dac o pomp ar fi func ionat înă ă ă ă ă ă ţ permanen . Cum r m seser m numai patru, aceasta a însemnat o muncţă ă ă ă ă istovitoare, dar ne-am str duit s ne p str m optimismul şi aşteptam cuă ă ă ă nelinişte zorile, când speram c vom putea uşura bricul, t indu-i arborele mare.ă ă

În felul acesta, am petrecut o noapte îngrozitoare, de spaim şi osteneală ă – iar când, în sfârşit, s-a cr pat de ziu , vijelia nici nu sl bise vreun pic, nici nuă ă ă d dea vreun semn c-ar vrea s se îmblânzeasc . Întâi, am târât cadavrele peă ă ă punte şi le-am aruncat peste bord. Urm toarea noastr grij a fost s sc p mă ă ă ă ă ă de catargul principal. Dup ce am f cut preg tirile necesare, Peters a începută ă ă s -l taie (fiindc g sise nişte topoare în cabin ), în vreme ce noi ceilal i p zeamă ă ă ă ţ ă şarturile, straiurile şi patara ineleţ 10. Cum bricul deviase foarte mult de sub vânt, nu s-a mai amânat semnalul de a t ia manevrele fixe, ceea ce, o dată ă executat, întreaga mas de lemn şi pânze s-a pr buşit în mare, dincolo de brică ă şi f r s -i provoace nici o stric ciune. Am observat apoi c vasul nu se maiă ă ă ă ă obosea la fel de mult ca înainte, dar situa ia noastr era înc deosebit deţ ă ă precar şi, în ciuda tuturor eforturilor noastre, nu puteam face fa creşteriiă ţă nivelului apei în cal f r s ac ion m ambele pompe deodat . Augustus neă ă ă ă ţ ă ă putea ajuta prea pu in. C nenorocirea s ne fie încununat , un val uriaş, izbindţ ă ă ă bricul din partea opus direc iei vântului, l-a cârmit cu câteva grade pieziş, şi,ă ţ înainte de a-şi relua pozi ia, un altul s-a spart exact deasupra lui, culcându-l de-ţa latul pe un bord. Lestul s-a deplasat atunci în mas c tre partea aceeaă ă (înc rc tura s-a balansat absolut haotic, o vreme) şi, pentru câteva momente,ă ă am crezut c nimic nu ne mai putea salva de la r sturnare. Îns , curând, vasulă ă ă s-a ridicat, par ial, deşi lestul înc mai st tea adunat la babord, înclinându-lţ ă ă atât de mult pe-o coast , încât era de prisos s ne mai gândim s tragem laă ă ă

10 Leg turi (sau manevre) utilizate pentru a fixa un arbore – de tribord şi babord (şarturi), deă prova (straiuri) şi de pupa (patara inele) – în scopul de a rezista la ac iunea vântului şi laţ ţ balansul vasului. (n. tr.)

pompe – ceea ce, oricum, nici n-am mai fi putut face mult timp, c ci palmele niă se jupuiser complet de piele din pricina trudei mai presus de puterile noastreă de pân atunci şi sângerau îngrozitor.ă

În pofida sfatului lui Parker, am început s t iem şi arborele trinchet şi, înă ă cele din urm , cu mare greutate, din pricina pozi iei în care trebuia s st m,ă ţ ă ă am izbutit. Pr buşindu-se peste bord, trunchiul a ag at şi bastonulă ăţ bompresului, l sându-ne complet descoperi i, ca o coc de corabie ieşit dină ţ ă ă uz.

Deocamdat , înc ne bucur m c ne p straser m şalupa, care nuă ă ă ă ă ă suferise nici o stric ciune de la vreunul din imensele valuri care n v liseră ă ă ă peste bord. Îns nu ne-a fost dat s ne bucur m mult vreme, întrucât, f ră ă ă ă ă ă arborele trinchet şi, fireşte, deopotriv f r pânzele prin care bricul fusese fixată ă ă pe direc ie, de acum, fiecare val se pr v lea nestingherit deasupra noastr şi,ţ ă ă ă în cinci minute, puntea a fost m turat dintr-un cap t într-altul, şalupa şiă ă ă parapetul de la tribord au fost smulse, pân şi cabestanul a fost f cut buc i. Ară ă ăţ fi fost greu, într-adev r, s ne trezim arunca i într-o stare mai de plâns.ă ă ţ

Pe la prânz, furtuna parc începuse s se mai domoleasc , dar în acestă ă ă sens aveam s fim crunt dezam gi i, deoarece s-a calmat numai pentru câtevaă ă ţ minute, ca s reporneasc , apoi, cu înzecit furie. Pe la ora patru dup -amiaza,ă ă ă ă era pur şi simplu cu neputin s te ii pe picioare din pricina violen ei vijeliei,ţă ă ţ ţ iar, când s-a l sat noaptea, nu mai nutream nici o urm de speran c vasulă ă ţă ă va mai rezista pân diminea .ă ţă

Pe la miezul nop ii, nivelul apei crescuse foarte mult, ajungând pân laţ ă puntea inferioar . Cârma s-a dus, la scurt vreme dup aceea, valul care aă ă ă smuls-o ridicând complet pupa bricului din ap , apoi izbind-o, în c dere, atât deă ă n prasnic, de parc am fi eşuat. Mizaser m cu to ii c vom putea p stra cârmaă ă ă ţ ă ă pân la sfârşit, c ci era neobişnuit de trainic şi montat cum nu mai v zusemă ă ă ă ă şi n-aveam s mai v d vreodat una montat aidoma. La baza axului principală ă ă ă avea un şir de cârlige zdravene de fier şi altele, de acelaşi fel, erau fixate pe etambou în jos. Prin aceste cârlige era întins o sârm foarte groas de fieră ă ă forjat, cârma fiind astfel fixat de etambou şi pivotând în voie pe piciorulă acestuia. Ne putem închipui for a nemaipomenit a valului care a smuls-o, dacţ ă ă lu m în considera ie faptul c toate cârligele înfipte în etambou, care se înşirauă ţ ă de sus pân jos, fiind nituite pe din untru, au fost smulse cu totul din lemnulă ă solid.

Abia am avut timp s ne tragem respira ia dup violen a acestei lovituri,ă ţ ă ţ când unul dintre cele mai teribile valuri pe care le-am v zut vreodat s-a spartă ă chiar deasupra noastr , m turând cabinele de pe punte, izbind în tambuchiuriă ă şi umplând pân sus vasul cu ap .ă ă

Capitolul IX

Din fericire, chiar înainte de c derea nop ii, to i patru ne legaser mă ţ ţ ă zdrav n de câte o bucat de cabestan, întinzându-ne pe punte cât mai lipi i deă ă ţ ea cu putin . Numai aceast precau ie ne-a salvat de la moarte sigur . În felulţă ă ţ ă acesta, îns , am fost cu to ii doar mai mult sau mai pu in n uci i de imensaă ţ ţ ă ţ cantitate de ap care s-a pr buşit peste noi şi care nu s-a tras la o parte până ă ă ce nu ne-a sufocat, aproape. De îndat ce mi-am rec p tat r suflarea, i-amă ă ă ă strigat pe tovar şii mei. Numai Augustus mi-a r spuns, zicând:ă ă

— S-a zis cu noi! Doamne, ai mil de sufletele noastre!ăÎncetul cu încetul, şi ceilal i doi au fost în stare s vorbeasc ,ţ ă ă

îndemnându-ne s ne inem firea, c ci înc mai era o speran , fiind cuă ţ ă ă ţă neputin , datorit naturii înc rc turii, ca bricul s se scufunde, şi c existauţă ă ă ă ă ă toate şansele ca furtuna s se potoleasc pân diminea . Aceste cuvinte m-auă ă ă ţă reînsufle it, întrucât, oricât de ciudat ar p rea, deşi era evident c un vasţ ă ă înc rcat cu butoaie goale de ulei nu se va duce la fund, avusesem pân atunciă ă mintea atât de înce oşat încât uitasem cu des vârşire de acest aspect, iarţ ă ă primejdia de a ne scufunda o socotisem, câteva momente, inevitabil . O dată ă speran a reînviat în sufletul meu, m-am folosit de fiecare prilej pentru a-miţ ă înt ri leg turile care m ineau lipit de r m şi ele cabestanului şi amă ă ă ţ ă ă ţ descoperit, curând, c şi tovar şii mei erau preocupa i de acelaşi lucru.ă ă ţ Noaptea era neagr ca smoala şi nu-i nevoie s încerc s v mai descriuă ă ă ă îngrozitorul vacarm şi tot haosul care ne înconjura. Puntea noastr plutea chiară la suprafa a m rii sau, mai bine-zis, eram împresura i, ca de un zid, de oţ ă ţ creast de spum , din care câte o por ie ne trecea pe deasupra la fiecare clip .ă ă ţ ă Nu este o exagerare s spun c nu aveam capul afar din ap mai mult de oă ă ă ă secund din trei. Cu toate c st team foarte aproape unul de altul, nici unul nu-ă ă ăl putea z ri pe cel lalt şi, mai mult, nici m car o palm din puntea bricului peă ă ă ă care eram atât de violent smuci i dintr-o parte într-alta. La r stimpuri, neţ ă strigam unul pe cel lalt, încercând astfel s ne p str m vie speran a, s îlă ă ă ă ţ ă consol m şi s -l încuraj m pe acela dintre noi care avea cea mai mult nevoie.ă ă ă ă Starea precar a s n t ii lui Augustus îl f cea inta aten iei tuturor celorlal i şi,ă ă ă ăţ ă ţ ţ ţ pentru c avea bra ul drept r nit, aşadar îi era cu neputin s -şi mai strângă ţ ă ţă ă ă cât de cât leg turile, ne aşteptam dintr-un moment într-altul s descoperim că ă ă fusese târât în mare – totuşi, a-i da o mân de ajutor era în afar de oriceă ă discu ie. Din fericire, pozi ia lui era mult mai ferit decât a oric ruia dintre noiţ ţ ă ă ceilal i, fiindc partea de sus a corpului s u st tea chiar sub o bucat dinţ ă ă ă ă tambuchiul sf râmat, iar valurile, când se pr v leau peste el, îşi mai pierdeauă ă ă puterea din pricina acestei ap r tori. În oricare alt punct decât acela (în careă ă fusese aruncat din întâmplare, dup ce se legase într-un alt loc, foarte expus)ă

ar fi pierit, desigur, pân diminea . Din cauz c bricul st tea într-o rân , eramă ţă ă ă ă ă cu to ii mult mai pu in supuşi riscului de a fi lua i de valuri decât dac lucrurileţ ţ ţ ă ar fi stat într-alt fel. Înclinarea, dup cum am spus mai devreme, era c treă ă babord, aproape o jum tate de punte fiind constant sub ap . De aceea, valurileă ă care ne loveau dinspre tribord erau în mare m sur împiedicate de laturaă ă aceea a vasului, ajungând pân la noi, care st team cu fa a în jos, numai după ă ţ ă ce se sp rgeau în buc i, în vreme ce acelea care veneau dinspre babord, fiind,ă ăţ cum li se spune, doar nişte contravaluri, nu ne asaltau cu prea mult putere, înă pozi iile în care ne aflam, şi nu aveau suficient for s ne smulg din leg turi.ţ ă ţă ă ă ă

În aceast situa ie însp imânt toare am r mas pân la ivirea zorilor, careă ţ ă ă ă ă parc au venit s ne arate mai clar groz viile care ne împresurau. Bricul nu maiă ă ă era decât un ciot de lemn rostogolindu-se de colo-colo, la bunul plac al fiec ruiă val; vântul se în sprise, dac aşa ceva mai era cu putin , suflând acum ca ună ă ţă adev rat uragan şi ni se p rea c nimic de pe lumea asta nu ne mai puteaă ă ă salva. Timp de câteva ore am p strat t cerea, aşteptându-ne, dintr-o clip într-ă ă ăalta, fie c leg turile noastre s cedeze, iar r m şi ele de cabestan s fie târâteă ă ă ă ă ţ ă în mare, fie ca vreun talaz imens, dintre cele care mugeau repezindu-se în toate direc iile, atât pe lâng noi cât şi pe deasupra noastr , s împing cocaţ ă ă ă ă vasului atât de adânc sub ape încât s ne înec m mai înainte de a reveni laă ă suprafa . Din mila Domnului, totuşi, am fost feri i de aceste pericole iminenteţă ţ şi, pe la vremea prânzului, am fost înveseli i de lumina binecuvântatului soare.ţ La scurt timp, am putut observa o sensibil sc dere în for a vântului şi atunci,ă ă ţ pentru prima oar de la sfârşitul nop ii dinainte, Augustus a vorbit, întrebându-lă ţ pe Peters, care st tea întins aproape de el, dac mai crede c ar exista vreoă ă ă posibilitate de a sc pa teferi. Cum, la început, nu a primit nici un r spuns laă ă aceast întrebare, cu to ii am gândit c metisul se înecase în locul unde z cea;ă ţ ă ă dar, în scurt timp, spre marea noastr bucurie, a deschis gura, deşi vorbindă foarte şov ielnic, spunând c suferea cumplit, fiindc era atât de strâns legată ă ă peste burt încât curelele îi t iau în carne şi trebuia s g seasc un mijloc de aă ă ă ă ă şi le sl bi ori avea s piar , c ci nu mai putea îndura acest calvar. Lucrul acestaă ă ă ă ne-a mâhnit foarte tare, deoarece era zadarnic s ne gândim c l-am puteaă ă ajuta în vreun fel, cât vreme talazurile continuau s se n pusteasc asupraă ă ă ă noastr ca şi pân atunci. L-am îndemnat s strâng din din i cu dârzenie şi i-ă ă ă ă ţam f g duit c ne vom folosi de cel dintâi prilej care ni se va ivi pentru a-lă ă ă elibera. El ne-a r spuns c peste pu in timp va fi prea târziu, c ci simte c îşiă ă ţ ă ă va da duhul mai înainte s îl putem noi ajuta – apoi, dup ce a mai gemut vreoă ă câteva minute, a t cut deodat şi am crezut c se sfârşise.ă ă ă

La l sarea serii, marea se domolise într-atât încât de-abia se mai sp rgeaă ă câte un v l peste coca vasului la cinci minute o dat , iar vântul, de asemenea,ă ă sc zuse destul mult, deşi înc mai sufl învr jbit. Nu îl mai auzisem vorbind peă ă ă ă nici unul dintre tovar şii mei de vreo câteva ore şi, la un moment dat, l-amă strigat pe Augustus. Mi-a r spuns, deşi atât de slab încât n-am putut desluşi ceă

spunea. Atunci, i-am vorbit lui Peters şi lui Parker – nici unul nu mi-a dat vreun r spuns.ă

La scurt vreme dup acest moment, am c zut într-o stare de amor ire,ă ă ă ţ în care cele mai îmbietoare imagini îmi pluteau în fa a ochilor min ii, precumţ ţ copaci înfrunzi i, lanuri unduitoare de grâne coapte, şiruri de fete care dansau,ţ grupuri de c l re i şi tot felul de închipuiri asem n toare. Îmi amintesc c , înă ă ţ ă ă ă toate tablourile care îmi treceau pe dinaintea ochilor, mişcarea era ideea de c petenie. De pild , n-am visat nici un obiect neclintit, ca o cas , un munte sauă ă ă altceva de acelaşi gen, ci mori de vânt, cor bii, p s ri mari, baloane, oameniă ă ă c lare, tr suri gonind nebuneşte şi alte obiecte mişc toare de acest fel, care miă ă ă se prezentau unul dup altul, la nesfârşit. Când mi-am revenit din această ă stare, soarele r s rise, cel pu in dup cât am putut ghici, de vreo or . Am f cută ă ţ ă ă ă mari eforturi s -mi adun min ile şi s reconstitui diversele circumstan e înă ţ ă ţ leg tur cu situa ia în care m aflam, iar, pentru un timp, am r mas fermă ă ţ ă ă convins c m g seam înc în cala bricului, lâng lada mea, şi c trupul luiă ă ă ă ă ă Parker era al lui Tiger.

Când, într-un târziu, mi-am redobândit luciditatea pe de-a întregul, am b gat de seam c vântul se pref cuse într-o briz moderat , iar marea eraă ă ă ă ă ă calm , fa de cum fusese pân atunci, încât nu mai uda decât baza bricului.ă ţă ă Bra ul stâng mi se eliberase din leg turile rupte şi era t iat adânc, în jurulţ ă ă cotului; bra ul drept nu mi-l sim eam, iar mâna şi încheietura pumnului seţ ţ umflaser cât toate zilele, de la strânsoarea frânghiei care îmi alunecase de peă um r în jos. Mai aveam o durere chinuitoare de la o alt frânghie, care îmiă ă înconjura mijlocul şi care se ajunsese insuportabil de strâns . Rotindu-mi ochiiă spre tovar şii mei, am v zut c Peters înc mai tr ia, deşi un odgon din jurulă ă ă ă ă şalelor îi intrase atât de adânc în carne încât p rea t iat în dou – când m-amă ă ă mişcat, mi-a schi at un semn cu mâna, ar tându-mi spre frânghie. Augustus nuţ ă d dea nici un semn de via şi era aproape frânt în dou de fragmentul deă ţă ă cabestan peste care z cea. Parker, când a v zut c m mişcam, m-a întrebată ă ă ă dac aveam destul putere s -l eliberez din pozi ia sa, zicând c , dac mi-aşă ă ă ţ ă ă aduna toate for ele şi aş reuşi s -l dezleg, am mai putea s sc p m cu via ,ţ ă ă ă ă ţă altminteri, neîndoielnic am pieri cu to ii. I-am spus s se in tare, c eu o sţ ă ţ ă ă ă m str duiesc s -l eliberez. Pip indu-mi buzunarul pantalonilor, am dat deă ă ă ă briceag şi, dup mai multe încerc ri zadarnice, am izbutit într-un târziu, s -lă ă ă desfac. Apoi, cu mâna stâng , mi-am eliberat bra ul drept din leg turi şi, după ţ ă ă aceea, mi-am t iat şi celelalte frânghii care m mai strângeau. Dar, când amă ă dat s -mi schimb pozi ia, am descoperit c nu m in picioarele şi c nu m potă ţ ă ă ţ ă ă ridica; nici bra ul drept nu mi-l puteam duce în nici o parte. Când m-am plânsţ de acestea lui Parker, m-a sf tuit s stau liniştit vreo câteva minute, inându-ă ă ţm de cabestan cu mâna stâng , ca s -i dau timp sângelui s -şi reia circula ia.ă ă ă ă ţ F când astfel, amor eala a început curând s dispar şi am putut s -mi mişcă ţ ă ă ă întâi un picior, apoi pe cel lalt, iar, dup pu in, aproape c mi-am recâştigată ă ţ ă

controlul asupra bra ului drept. Atunci, m-am târât cu mare b gare de seamţ ă ă c tre Parker, f r s m ridic în picioare, şi, în scurt vreme, dup ce îi t iasemă ă ă ă ă ă ă ă toate leg turile cu care era prins, şi-a redobândit şi el, la rândul s u, controlulă ă asupra membrelor. În momentul acela, f r s mai pierdem vreo clip , i-amă ă ă ă desf cut leg turile lui Peters. Frânghiile îi s paser un şan adânc pe deasupraă ă ă ă ţ br cinarului pantalonilor de lân , trecând prin cele dou c m şi, croindu-şiă ă ă ă ă drum şi împlântându-i-se în pântecele din care, de cum i-am luat frânghia, a pornit s -i curg din belşug sângele. Totuşi, aproape de îndat ce l-am eliberat,ă ă ă el a început s vorbeasc , p rând c se sim ea brusc uşurat – fiind în stare să ă ă ă ţ ă se mişte mult mai repede decât Parker sau decât mine – f r îndoial , datorită ă ă ă faptului c pierduse sânge.ă

Nu aveam prea mari speran e c l-am mai putea salva pe Augustus, c ciţ ă ă nu d dea nici un semn de via . Dar, când am ajuns lâng el, am v zut c deă ţă ă ă ă fapt leşinase din pricina faptului c pierduse mult sânge, apa smulgându-iă bandajele pe care i le înf şuraser m în jurul bra ului r nit. Nici una dintreă ă ţ ă frânghiile care îl ineau de cabestan nu era atât de strâns legat încât s -i fiţ ă ă provocat moartea, odat ce l-am desf cut din leg turi şi l-am tras deoparte deă ă ă pe bucata de lemn a cabestanului, l-am dus într-un loc uscat, ferit de vânt, aşezându-l cu capul întru câtva mai jos decât trupul, apoi to i trei ne-am apucatţ s -i fric ion m membrele. În aproape o jum tate de or şi-a revenit, deşi nu peă ţ ă ă ă deplin, c ci abia a doua zi diminea a a dat primele semne c ne recunoaşte şi aă ţ ă g sit putere s vorbeasc . Pân s ne desfacem astfel toate leg turile, seă ă ă ă ă ă întunecase şi începuse s se înnoreze, aşa c din nou ne cuprinsese disperareaă ă c avea s se stârneasc vijelia, situa ie în care nimic nu ne mai putea salva deă ă ă ţ la pieire, c ci eram la cap tul puterilor. Spre norocul nostru, totul a decursă ă foarte liniştit peste noapte, valurile sc zând cu fiecare minut, ceea ce ne-a dată mari speran e c , în cele din urm , vom sc pa. O briz uşoar înc mai suflţ ă ă ă ă ă ă ă dinspre nord-vest, dar vremea nu era deloc rece. Augustus fusese ancorat cu grij , la ad post de vânt, ca s -l împiedic m s alunece în mare din pricinaă ă ă ă ă ruliului vasului, el fiind prea sl bit ca s se mai sus in singur. Pentru noiă ă ţ ă ceilal i nu era nevoie de o astfel de m sur de siguran . Ne-am aşezat strânşiţ ă ă ţă to i trei unul lâng altul, sprijinindu-ne fiecare cu ajutorul crâmpeielor deţ ă frânghie de cabestan şi închipuindu-ne metode pentru a sc pa din situa iaă ţ noastr înfricoş toare. Ne-am sim it foarte bine când ne-am scos hainele şi le-ă ă ţam stors de ap . Dup ce le-am îmbr cat iar şi, ni se p reau foarte c lduroaseă ă ă ă ă ă şi pl cute, ceea ce ne-a înviorat într-o bun m sur . L-am ajutat pe Augustusă ă ă ă s fac acelaşi lucru şi le-am stors noi pentru el, ca s guste şi el aceeaşiă ă ă pl cere.ă

Principalele noastre suferin e erau foamea şi setea, iar când ne gândeamţ la mijloacele de a ni le astâmp ra ni se strângea inima şi începeam să ă regret m c sc pasem din pericolele parc mai pu in însp imânt toare aleă ă ă ă ţ ă ă m rii. Ne str duiam, totuşi, s ne mângâiem cu speran a c vom fi în curândă ă ă ţ ă

pescui i de vreun vas şi ne îndemnam unii pe al ii s nu ne pierdem curajul,ţ ţ ă indiferent ce lucruri rele ne-ar mai fi putut aştepta.

În sfârşit, au mijit zorile zilei de 14, iar vremea continua s fie senin şiă ă pl cut , cu o briz statornic , dar foarte uşoar , dinspre nord-vest. Marea eraă ă ă ă ă aproape neted ca oglinda şi cum, dintr-o pricin pe care nu o putem în elege,ă ă ţ bricul nu mai z cea atât de înclinat ca înainte, puntea era mult mai uscat şi neă ă puteam plimba pe ea în voie. Se împliniser mai bine de trei zile şi trei nop iă ţ f r nimic de mâncare sau de b ut, şi devenise absolut necesar s încerc m să ă ă ă ă ă aducem câte ceva din cabinele de jos. Cum bricul era plin ochi de ap , amă trecut la treab descuraja i dinainte, f r mari n dejdi c vom fi în stare să ţ ă ă ă ă ă ob inem ceva. Am încropit un soi de drag , b tând dou cuie pe care le-amţ ă ă ă scos din resturile tambuchiului în dou be e de lemn. Legându-le în cruce peă ţ acestea din urm şi fixându-le cu un c p tâi de sfoar , le-am aruncat în cabină ă ă ă ă şi le-am plimbat înainte şi înapoi, cu slab speran c vom reuşi astfel să ţă ă ă ag m vreun lucru care ne-ar putea folosi drept hran sau care ar puteaăţă ă m car s ne ajute s-o ob inem. Ne-am petrecut cea mai mare parte a dimine iiă ă ţ ţ muncind astfel, f r rezultat, pescuind numai câteva aşternuturi de pat, care s-ă ăau prins cu uşurin în cuie. Într-adev r, inven ia noastr era atât de stângaceţă ă ţ ă încât nu întrevedeam nici un rezultat mai ac t rii.ă ă

Am încercat apoi la teug , dar la fel de zadarnic, şi ajunseser m în pragulă ă disper rii, când Peters ne-a propus s -i leg m o frânghie în jurul trupului şi s -lă ă ă ă ajut m s încerce s ne aduc ceva scufundându-se în cabin . Am salutată ă ă ă ă aceast propunere cu tot entuziasmul pe care speran a reînviat ni l-a putută ţ ă insufla. A început imediat s -şi scoat hainele, p strându-şi doar pantalonii, şi oă ă ă frânghie solid i-a fost legat cu grij în jurul mijlocului, petrecându-i-o apoiă ă ă peste umeri, astfel încât s nu-i poat aluneca. Sarcina era foarte grea şiă ă dificil , c ci, pe lâng faptul c nu ne prea aşteptam s g sim în cabin cineă ă ă ă ă ă ă ştie ce provizii sau chiar deloc, era nevoie ca scufund torul, dup ce îl l sam înă ă ă jos, s fac un ocol la dreapta şi s înainteze pe sub ap , pe o distan de vreoă ă ă ă ţă zece sau dou sprezece picioare, printr-un culoar îngust, c tre magazie, şi apoiă ă s se întoarc , inându-şi respira ia în tot acest timp.ă ă ţ ţ

Când totul a fost gata, Peters a coborât în cabin , luând-o pe scar până ă ă ce apa i-a ajuns sub b rbie. Apoi, a plonjat cu capul înainte, întorcându-se c treă ă dreapta în timp ce se scufunda şi încercând s -şi fac drum c tre magazie.ă ă ă Totuşi, în aceast prim încercare, n-a avut succes. În mai pu in de o jum tateă ă ţ ă de minut de când coborâse, am sim it frânghia scuturat cu putere (semnalulţ ă pe care îl conveniser m în cazul în care ar fi vrut s fie scos la suprafa ).ă ă ţă Aşadar, l-am tras imediat în sus, dar cu atâta nesocotin încât l-am izbit r u deţă ă scar . Nu adusese nimic cu el şi n-a fost în stare s p trund prea departe peă ă ă ă culoar, c ci s-a v zut silit s depun un efort permanent ca s nu fie împins înă ă ă ă ă sus de ap , c tre punte. Ieşind la suprafa , era atât de sleit de puteri încât i-aă ă ţă luat un sfert de or înainte de a se încumeta din nou s se scufunde.ă ă

Cea de-a doua încercare s-a sfârşit înc şi mai prost, întrucât a r masă ă atât de mult vreme sub ap f r s ne dea semnalul încât, îngrijorându-ne deă ă ă ă ă soarta lui, l-am tras f r s -l mai aştept m şi l-am scos aproape f r suflu,ă ă ă ă ă ă dup ce, zicea el, scuturase în mai multe rânduri de frânghie f r ca noi să ă ă ă sim im nimic. Aceasta se întâmplase, pesemne, din pricin c o parte din funieţ ă ă se încurcase în balustrad , la piciorul sc rii. Într-adev r, balustrada ne st tea înă ă ă ă drum şi ne-am hot rât s-o înl tur m, dac puteam, înainte de a ne continuaă ă ă ă scufund rile. Cum nu aveam nici un mijloc s-o scoatem decât prin for eleă ţ proprii, am coborât pe scar , pân unde am putut s intr m în ap , şi amă ă ă ă ă împins-o to i o dat , reuşind s-o doborâm.ţ ă

Cea de-a treia încercare s-a încheiat la fel de lipsit de roade ca şiă primele dou . Devenise, acum, evident c nu se putea face nimic în acest sensă ă f r s ne folosim de o greutate prin care scufund torul s capete stabilitate şiă ă ă ă ă s se in la fundul cabinei cât timp c uta. Mult vreme ne-am uitat zadarnică ţ ă ă ă dup ceva care s ne fie de folos în acest scop; pân la urm , spre mareaă ă ă ă noastr bucurie, am descoperit unul dintre lan urile şarturilor aproape gataă ţ desf cut, încât nu ne-a fost prea greu s -l smulgem. Dup ce i l-am legat bineă ă ă de o glezn , Peters a f cut cea de-a patra încercare de scufundare în cabin şi,ă ă ă de data aceasta, a reuşit s ajung pân la uşa magaziei. Dar, spreă ă ă am r ciunea sa de nedescris, a g sit-o încuiat şi a fost silit s se întoarc f ră ă ă ă ă ă ă ă s fi intrat, deoarece, cu mari eforturi, totuşi nu putea sta sub ap decât celă ă mult un minut. Perspectivele noastre începuser s fie într-adev r sumbre şiă ă ă nici Augustus, nici eu nu ne-am putut st pâni s izbucnim în lacrimi, la gândulă ă nenum ratelor necazuri care ne împresuraser şi la firava probabilitate careă ă mai exist de a sc pa, în cele din urm . Dar, acest moment de sl biciune ne-aă ă ă ă trecut destul de repede. C zând în genunchi, am implorat ajutorul Domnului înă puzderia de primejdii care ne copleşeau, apoi ne-am ridicat cu reînnoită speran şi vigoare, ca s ne gândim ce ar mai fi omeneşte cu putin s facemţă ă ţă ă ca s ne salv m.ă ă

Capitolul X

La scurt timp dup aceea, s-a petrecut o întâmplare pe care sunt tentată s o socotesc drept cea mai capabil s emo ioneze, de departe mult maiă ă ă ţ înc rcat în detalii stârnind sentimente extreme, întâi de pl cere şi apoi deă ă ă oroare, decât oricare dintre miile de lucruri care mi s-au mai întâmplat în cei nou ani de atunci încoace – ani lungi, plini de evenimente dintre cele maiă neaşteptate şi, de multe ori, dintre cele mai greu de închipuit şi de crezut. Z ceam cu to ii pe punte, lâng scara cabinei, şi ne sf tuiam s g sim o caleă ţ ă ă ă ă de a str bate pân la magazie, când, privind spre Augustus, care st tea întinsă ă ă în fa a mea, am observat c avea dintr-o dat o paloare cadaveric şi buzele îiţ ă ă ă tremurau în modul cel mai ciudat şi de neîn eles. Speriat la culme, i-am vorbit,ţ dar nu mi-a dat nici un r spuns şi eram gata s cred c se îmboln vise subit,ă ă ă ă când i-am observat ochii, care parc se a intiser asupra unui obiect dină ţ ă spatele meu. Am întors capul şi nu voi uita niciodat bucuria copleşitoare careă mi s-a r spândit pân în ultima fibr a f pturii mele, când am z rit un bric uriaşă ă ă ă ă îndreptându-se spre noi, la doar câteva mile dep rtare. Am âşnit în picioare caă ţ şi când mi-ar fi trecut un glon prin inim şi, întinzând bra ele în direc iaţ ă ţ ţ vasului, am r mas în aceast pozi ie, încremenit şi incapabil s articulez vreună ă ţ ă sunet. Peters şi Parker au fost la fel de tulbura i, deşi fiecare s-a manifestat înţ felul s u. Cel dintâi dansa pe punte ca nebunul, sco ând cele mai n struşniceă ţ ă triluri, împletite cu r cnete şi blesteme, în vreme ce ultimul a izbucnit în lacrimiă şi a continuat s plâng minute în şir, cu sughi uri, ca un copil.ă ă ţ

Vasul care se vedea era un bric eterogen, cu linie olandez şi vopsit înă negru, împopo onat cu un galionţ 11 auriu. Se vedea clar c trecuse printr-oă furtun şi am presupus c avusese mult de suferit din pricina aceleiaşi vijeliiă ă care se ar tase atât de dezastruoas pentru noi, întrucât îşi pierduseă ă arboretul12 trinchetului şi o parte din parapetul de la tribord. Când m-am uitat prima oar la el, se afla, cum am spus deja, la vreo dou mile distan şi peă ă ţă direc ia vântului, venind drept c tre noi. Briza era blând şi ceea ce ne-a uluitţ ă ă cu deosebire era c nu avea alte pânze ridicate în afar de trinc , vela mare şiă ă ă un zbur tor – bineîn eles c înainta foarte încet, iar ner bdarea noastră ţ ă ă ă crescuse pân la delir. De asemenea, modul stângaci în care era condus a fostă remarcat de noi to i, chiar şi-aşa, în culmea agita iei cum eram. Vir atât deţ ţ ă mult, încât o dat sau de dou ori ne-am gândit c -i cu neputin s ne maiă ă ă ţă ă vad sau ne-am imaginat c , v zându-ne epava şi crezând c nu mai esteă ă ă ă

11 Sculptur ornamental , numit şi p puş , de obicei din lemn, fixat la prora vaselor cuă ă ă ă ă ă pânze, pe ghibr , reprezentând un personaj, în general corespunz tor numelui vasului. (n.ă ă tr.)

12 Un catarg, în func ie de în l ime, se compune din coloan (baz ), gabier (mijloc) şi arboretţ ă ţ ă ă sau arborele zbur tor (vârf). (n. tr.)ă

nimeni viu la bord, se preg tea s -şi schimbe direc ia şi s -şi vad de drum. Laă ă ţ ă ă fiecare manevr dintr-acestea, strigam şi ipam din r sputeri, şi atunci vasulă ţ ă necunoscut p rea s se r zgândeasc şi o pornea din nou c tre noi –ă ă ă ă ă ciud enia aceasta s-a repetat de vreo dou sau trei ori, încât, în cele din urm ,ăţ ă ă n-am mai putut g si o alt explica ie decât c timonierul era beat turt .ă ă ţ ă ă

Pe puntea lui n-am z rit nici un suflet pân când n-a ajuns la vreun sfertă ă de mil distan . Atunci, am v zut trei marinari, pe care, dup îmbr c minte, i-ă ţă ă ă ă ăam luat drept olandezi. Doi dintre ei st teau tol ni i pe nişte pânze vechi, lângă ă ţ ă teug , iar cel de-al treilea, care p rea s se uite la noi foarte curios, st tea laă ă ă ă tribord, aplecat peste copastie, în fa , spre bompres. Acesta din urm era unţă ă om voinic şi înalt, cu pielea cafenie. P rea c ne face semne îndemnându-ne să ă ă avem r bdare, dând din cap c tre noi într-un mod vesel, deşi mai degrabă ă ă ciudat, şi zâmbind încontinuu, ar tându-ne dou şiraguri de din i str lucitor deă ă ţ ă albi. Când vasul lui se apropia, i-am v zut fesul de lân roşie c zându-i de peă ă ă cap în ap ; dar el nu i-a dat aten ie sau nu l-a observat, continuându-şi seria deă ţ zâmbete şi gesturi ciudate. V povestesc am nun it aceste fapte şiă ă ţ circumstan e şi, s fiu bine în eles, vi le povestesc exact aşa cum ni s-auţ ă ţ înf işatăţ nou .ă

Bricul s-a apropiat încet de noi, acum mai hot rât decât înainte, şi – nuă pot descrie cu sânge rece lucrul ce urmeaz – inimile ne-au s ltat puternic deă ă bucurie şi, din adâncul sufletelor noastre, ni s-a rev rsat un şuvoi de mul umiri,ă ţ strigate în gura mare c tre Domnul, pentru des vârşita, neaşteptata şiă ă binecuvântata noastr mântuire, care acum era la doar o lungime de bra .ă ţ Dintr-o dat , adiind peste ocean, a ajuns pân la noi, dinspre ciudatul vas (careă ă era acum foarte aproape), o miasm , o duhoare pentru care nu exist un numeă ă în toat lumea asta mare – nici o defini ie – pentru aceast infernal – absolută ţ ă ă sufocant – de nesuportat – de neconceput împu iciune. Mi s-a t iat r suflareaă ţ ă ă şi, întorcându-m c tre tovar şii mei, am observat c se f cuser mai albi caă ă ă ă ă ă marmura cea mai alb . Dar nu mai aveam timp de întreb ri sau presupuneri –ă ă bricul era la vreo cincisprezece picioare distan de noi şi p rea c are de gândţă ă ă s ne abordeze dinspre pupa, astfel încât s putem s trece la bordul lui f r să ă ă ă ă ă se mai lase vreo barc la ap . Am dat fuga la pupa, când, brusc, r sucindu-seă ă ă amplu, vasul a deviat cu vreo cinci sau şase puncte de la cursul s u şi, cumă trecea pe lâng pup noastr la vreo dou zeci de picioare distan , i-am putută ă ă ă ţă cuprinde cu ochii întreaga punte. Oare am s pot uita vreodat întreita groază ă ă a acelui spectacol? Dou zeci şi cinci sau treizeci de trupuri omeneşti, printreă care şi mai multe femei, z ceau împr ştiate de la pupa la prova, în ultimul şiă ă cel mai dezgust tor stadiu de putrefac ie. Am în eles clar c nu era nici ună ţ ţ ă suflet viu pe vasul acela blestemat! Totuşi, nu ne-am putut ab ine ţ s nu-iă strig m şi pe mor i în ajutor! Da, şi cât de mult şi de tare le-am rugat, înă ţ dezn dejdea momentului, pe acele chipuri mute şi scârboase s se opreasc ,ă ă ă s nu ne p r seasc şi s ajungem ca ele, s ne primeasc şi pe noi în pl cutaă ă ă ă ă ă ă ă

lor societate! Deliram, între groaz şi disperare – înnebuni i de-a dreptul deă ţ supliciul cruntei noastre dezam giri. Când a izbucnit primul nostru urlet deă groaz , s-a auzit un ă r spuns de la ceva, venind din apropiere de bompresulă vasului str in, care sem na atât de tare cu un strig t emis de-o f ptură ă ă ă ă omeneasc încât şi cea mai fin ureche ar fi tres rit şi s-ar fi l sat înşelat . Înă ă ă ă ă momentul acela, o alt r sucire brusc a adus, pentru o clip , teuga vasului înă ă ă ă câmpul nostru vizual şi am descoperit dintr-o dat originea sunetului. Omulă acela cu statur înalt şi voinic st tea mai departe aplecat peste parapet,ă ă ă ă continuând s -şi clatine capul încoace şi încolo, dar acum avea fa a întoars deă ţ ă la noi şi nu i-o mai puteam vedea. Avea bra ele întinse peste copastie, iarţ palmele mâinilor deschise în afar . Genunchii îi r m seser sprijini i pe o funieă ă ă ă ţ groas , bine întins , care mergea de la c lcâiul bompresului pân Ia o gruie deă ă ă ă ancor . În spinarea sa, de pe care c maşa îi fusese sfâşiat , l sându-l gol,ă ă ă ă st tea un uriaş pesc ruş, foarte ocupat s înfulece din carnea aceea groaznic ,ă ă ă ă cu ciocul şi ghearele adânc înfipte în prad şi cu penele sale albe stropite pesteă tot de sânge. Cum bricul s-a sucit în continuare, venind mai aproape de ochii noştri, pas rea, aparent cu mare lehamite, şi-a scos capul însângerat şi, după ă ce ne-a privit un moment, uluit parc , s-a ridicat în zbor de pe trupul din careă ă se ghiftuise şi, trecând chiar peste puntea noastr , s-a rotit pe deasupra oă vreme, purtând în cioc o bucat de carne, cu sânge închegat pe ea, sem nândă ă cu ficatul. Oribil halc a c zut, în cele din urm , cu un pleosc it posac, chiar laă ă ă ă ă picioarele lui Parker. S m ierte Dumnezeu, dar atunci, în primul moment, mi-ă ăa fulgerat prin minte un gând, un gând pe care n-o s -l mai spun, şi m-am trezită f când un pas c tre bucata însângerat . Mi-am ridicat privirea şi ochii luiă ă ă Augustus s-au încrucişat cu ai mei, atât de intens gr itori şi de lacomi, încât m-ăau readus imediat cu picioarele pe p mânt. Am f cut un salt rapid şi,ă ă înfiorându-m pân în str funduri, am zvârlit acel însp imânt tor ceva în ap .ă ă ă ă ă ă

Cadavrul din care fusese smuls halca, r mânând în aceeaşi pozi ie,ă ă ţ atârnat pe funie, fusese lesne de leg nat încoace şi încolo de c tre pas reaă ă ă carnivor care tr gea din spatele lui, şi cu aceast mişcare ne insuflase laă ă ă început ideea c ar fi viu. Când greutatea pesc ruşului nu l-a mai ap sat, s-aă ă ă r sucit şi a c zut cu jum tate de trup peste parapet, astfel încât i-am putută ă ă vedea din plin fa a. Niciodat , cu siguran , n-a existat ceva mai groaznic laţ ă ţă vedere! Nu mai avea ochi şi îi lipsea toat carnea din jurul gurii, dezvelindu-iă complet din ii. Aşadar, acesta era zâmbetul care ne încurajase s sper m!ţ ă ă Acest... – dar o s m ab in. Bricul, cum am spus deja, a trecut pe lâng pupă ă ţ ă ă vasului nostru şi a continuat, încet, dar neab tut, s înainteze sub vânt. Cu el şiă ă cu însp imânt torul lui echipaj s-au dus toate visurile noastre roz de salvare şiă ă bucurie. Aşa cum trecea, f r grab , pe lâng noi, am fi putut g si mijloace s -lă ă ă ă ă ă abord m, dac neaşteptata noastr dezam gire şi groaznica descoperire care oă ă ă ă înso ea nu ne-ar fi adus într-o stare de absolut paralizie a oric rei capacit iţ ă ă ăţ active a min ii şi a trupului. Am v zut şi am sim it, dar n-am putut nici gândi,ţ ă ţ

nici ac iona, pân când, vai! A fost prea târziu. Cât de tare ne şubreziseţ ă puterea de judecat aceast întâmplare se poate aprecia şi dup faptul c ,ă ă ă ă abia când se îndep rtase atât de mult încât nu-l mai puteam z ri decât peă ă jum tate, am discutat foarte serios ipotez de a încerca s -l ajungem dină ă ă urm ... înotând!ă

De atunci, m-am tot str duit s g sesc un r spuns la înfior toareaă ă ă ă ă enigm care înv luia soarta vasului necunoscut, dar în zadar. Construc ia sa şiă ă ţ înf işarea general , aşa cum am spus mai înainte, ne-au f cut s credem căţ ă ă ă ă era un vas de comer olandez, p rere înt rit şi de veşmintele echipajului. I-amţ ă ă ă fi putut citi cu uşurin numele de la pupa şi, într-adev r, am fi putut face şiţă ă alte observa ii care ne-ar fi c l uzit s -i determin m originea, dar intensitateaţ ă ă ă ă emo iilor din momentul acela ne-a t cut orbi la orice am nunt de acest gen.ţ ă ă Dup culoarea de şofran a câtorva dintre cadavrele care nu erau descompuseă în întregime, am tras concluzia c to i oamenii de la bord pieriser de friguriă ţ ă galbene sau vreo alt molim necru toare, la fel de temut . Dac aşa au stată ă ţă ă ă lucrurile (şi nu ştiu la ce altceva m-aş mai putea gândi), moartea, judecând dup pozi iile trupurilor, trebuie s -i fi lovit, deopotriv , groaznic de iute şi deă ţ ă ă necru tor, într-un mod cu totul deosebit de acela care caracterizeaz chiar şiţă ă molimele cele mai devastatoare pe care le-a cunoscut omul. Într-adev r, seă poate ca vreo otrav , p truns întâmpl tor în vreuna din proviziile lor, s fiă ă ă ă ă sem nat nenorocirea printre ei sau poate c au mâncat mai ştiu eu ce specieă ă necunoscut de peşte otr vitor sau de animal marin sau de pas re de ocean,ă ă ă din care li s-a tras sfârşitul – dar este absolut degeaba s formulezi ipotezeă despre ceva care este în întregime şi va r mâne, f r îndoial , de-a pururiă ă ă ă înv luit în cel mai teribil şi mai de nedesluşit mister.ă

Capitolul XI

Am petrecut restul zilei într-o stare de stupid letargie, cu ochii zgâi i laă ţ vasul care se îndep rta, pân la c derea nop ii, care ni l-a ascuns vederii şi ne-ă ă ă ţa readus, într-o oarecare m sur , în sim iri. Atunci, chinurile foamei şi setei s-ă ă ţau întors, absorbindu-ne toate celelalte griji şi considerente. Dar nu se putea face nimic pân a doua zi diminea a, aşa c , ad postindu-ne fiecare cum aă ţ ă ă putut mai bine, ne-am str duit s ne odihnim pu in. Ceea ce eu am reuşită ă ţ dincolo de aştept ri, dormind pân când tovar şii mei, mai pu in norocoşi caă ă ă ţ mine, m-au sculat, în zori, ca s ne relu m încerc rile de a pescui nişte proviziiă ă ă din m runtaiele vasului.ă

Era o linişte de moarte, cu marea mai neted decât o v zusem vreodat –ă ă ă o vreme c lduroas şi pl cut . Bricul str in nu se mai z rea. Ne-am începută ă ă ă ă ă opera iunile prin a smulge, nu f r eforturi, un alt lan de sart şi, legându-le peţ ă ă ţ amândou de piciorul lui Peters, el a f cut o nou încercare de a ajunge la uşaă ă ă magaziei, crezând c ar fi posibil s-o deschid cu for a, cu condi ia s ajung laă ă ţ ţ ă ă ea în timp util – şi spera s reuşeasc , deoarece coca vasului era mai stabil caă ă ă înainte.

A izbutit foarte repede s ajung la uş , dar, dup ce şi-a desf cut unulă ă ă ă ă dintre lan urile de la glezn , a depus toate eforturile s for eze trecerea dincoloţ ă ă ţ de ea, îns degeaba, cadrul fiind mult mai solid prins de pere ii camerei decâtă ţ se aşteptase. Era chiar sleit de puteri de cât de mult st tuse sub ap şiă ă devenise absolut necesar ca un altul dintre noi s îl înlocuiasc . Pentru acestă ă serviciu, Parker s-a oferit imediat voluntar, dar, dup ce a f cut trei încerc riă ă ă zadarnice, a ajuns la concluzia c nu va reuşi niciodat s r zbeasc baremă ă ă ă ă pân la uş . Starea lui Augustus, r nit la bra , îl f cea inapt pentru oă ă ă ţ ă scufundare, c ci n-ar fi fost capabil s for ezeă ă ţ uşa nici dac ar fi ajuns pân laă ă ea, aşadar mie îmi revenea acum datoria s -mi încerc puterile pentru salvareaă tuturor.

Peters l sase unul dintre lan uri pe culoar şi, când m-am scufundat, amă ţ descoperit c nu aveam suficient greutate ca s m in la fund. Mi-am propus,ă ă ă ă ţ prin urmare, s nici nu mai încerc altceva, într-un prim timp, decât s g sescă ă ă cel lalt lan . Bâjbâind dup el pe podeaua din culoar, am dat peste un obiectă ţ ă dur, pe care l-am apucat imediat şi, f r s am timp s -mi dau seama ce era,ă ă ă ă m-am întors şi am urcat imediat la suprafa . Captur s-a dovedit a fi o sticl şiţă ă ă v pute i închipui bucuria noastr când v voi spune c am descoperit c eraă ţ ă ă ă ă plin cu vin de Porto. Mul umind lui Dumnezeu pentru ajutorul atât de pl cut şiă ţ ă picat atât de la anc, i-am sos imediat dopul cu briceagul meu şi, fiecare luândţ câte o înghi itur moderat , am sim it o stare de bine de nedescris, de laţ ă ă ţ c ldura, puterea şi vioiciunea pe care ni le-a dat. Apoi, am astupat cu grijă ă

sticla la loc şi, cu o batist , am ag at-o astfel încât s nu se poat sparge.ă ăţ ă ăOdihnindu-m o vreme dup aceast fericit descoperire, am coborâtă ă ă ă

apoi din nou sub ap şi, de data aceasta, am g sit lan ul, cu care am urcată ă ţ imediat. Dup aceea, l-am legat de mine şi am coborât pentru a treia oar ,ă ă doar ca s m încredin ez c , în situa ia respectiv , oricâte eforturi aş fi f cut,ă ă ţ ă ţ ă ă tot n-aş fi reuşit s deschid uşa magaziei. M-am întors, aşadar, disperat.ă

P rea c nu mai r m sese loc pentru speran în inima nici unuia dintreă ă ă ă ţă noi şi puteam observa pe chipurile tovar şilor mei c se împ caser cu gândulă ă ă ă mor ii. Evident, vinul le stârnise un soi de delir, de care eu probabil cţ ă sc pasem din pricina scufund rii f cute dup ce b usem. Vorbeau f r noimă ă ă ă ă ă ă ă şi despre lucruri f r nici o leg tur cu situa ia noastr – de pild , Peters îmiă ă ă ă ţ ă ă punea întruna întreb ri despre Nantucket. Augustus, de asemenea, îmiă amintesc c s-a apropiat de mine cu un aer grav şi mi-a cerut s -i împrumut ună ă pieptene de buzunar, fiindc p rul s u era plin de solzi de peşte şi voia s -i deaă ă ă ă jos înainte de a intra în port. Parker p rea, într-un fel, cel mai treaz şi a st ruită ă s m scufund iar, la întâmplare, în cabin , şi s aduc sus orice obiect mi-ară ă ă ă c dea sub mân . M-am învoit şi, la prima încercare, dup ce am stat dedesubtă ă ă un minut întreg, am urcat înapoi cu un mic geamantan de piele, apar inândţ c pitanului Barnard. Acesta a fost deschis imediat, cu o raz de speran c ară ă ţă ă putea con ine ceva de mâncare sau de b ut. Îns n-am g sit nimic, în afar deţ ă ă ă ă o cutie de brice şi dou c m şi de pânz . M-am scufundat din nou – şi m-amă ă ă ă întors cu mâinile goale. Când am ajuns cu capul la suprafa , am auzit unţă zgomot de spart pe punte şi, ieşind afar , am descoperit c nerecunosc toriiă ă ă mei tovar şi profitaser de absen a mea pentru a bea şi ceea ce mai r m seseă ă ţ ă ă din vin, sc pând sticla în graba lor de a o aşeza la loc înainte s -i v d eu. I-amă ă ă certat pentru purtarea lor lipsit de omenie, iar Augustus a izbucnit în plâns.ă Ceilal i doi au încercat s râd de toat întâmplarea ca de o glum , dar sper sţ ă ă ă ă ă nu-mi mai fie dat vreodat s v d un asemenea râs – schimonoselile lor erauă ă ă absolut însp imânt toare. Într-adev r, se p rea c stimulentul, pe stomaculă ă ă ă ă gol, avusese un efect instantaneu şi violent, ei fiind, cu to ii, be i cri . Cu mareţ ţ ţă greutate am reuşit s -i conving s stea jos – unde au c zut, curând, într-ună ă ă somn adânc, acompaniat de sfor ituri zgomotoase.ă

Atunci, m-am trezit, ca s zic aşa, singur pe bric, iar gândurile mele,ă desigur, erau dintre cele mai înfricoş toare şi mai sumbre. Nu întrez ream niciă ă o alt perspectiv decât a muri încet, agonizând, de foame sau, în cel mai bună ă caz, înghi i i de prima furtun care avea s se stârneasc , fiindc , în halul înţ ţ ă ă ă ă care eram de vl gui i, nu puteam n d jdui c mai sc p m cu via dup încă ţ ă ă ă ă ă ţă ă ă una.

Chinurile foamei care m rodea erau acum aproape insuportabile şi mă ă sim eam în stare s fac orice ca s mi le astâmp r. Am t iat cu briceagul oţ ă ă ă ă fâşie din pielea geamantanului şi am încercat s-o m nânc, dar mi-a fostă imposibil s înghit o buc ic m car, cu toate c mi s-a p rut c , mestecândă ăţ ă ă ă ă ă

buc ele mici, pe care le scuipam la sfârşit, îmi mai alinam cât de cât suferin a.ăţ ţ Spre sear , tovar şii mei s-au trezit, unul dup altul, fiecare într-o stare deă ă ă sl biciune şi de groaz cu neputin de descris, pricinuit de vin, ai c rui aburiă ă ţă ă ă se evaporaser , între timp. Tremurau c zgâl âi i de friguri şi scoteau cele maiă ă ţ ţ sfâşietoare strig te, cerând ap . Starea lor m-a impresionat foarte tare şi, înă ă acelaşi timp, m bucuram de norocoas înl n uire a împrejur rilor care mă ă ă ţ ă ă feriser s -mi îng dui pl cerea de a bea din vin şi, prin urmare, s împ rt şescă ă ă ă ă ă ă senza iile lor de acum, de tânjeal şi dezn dejde. Totuşi, purtarea lor m-aţ ă ă neliniştit şi m-a speriat, c ci era evident c , dac nu avea s se produc oă ă ă ă ă schimbare în bine, nu m-ar mai fi putut ajuta s fac rost de ceva pentruă salvarea noastr , a tuturor. Înc nu abandonasem ideea c aş mai putea să ă ă ă aduc ceva din cabin , dar încercarea nu ar fi fost cu putin de înf ptuit până ţă ă ă ce unul dintre ei nu ar fi fost suficient de st pân pe el ca s m ajute inând deă ă ă ţ frânghie, când aş fi coborât Parker mi s-a p rut ceva mai lucid decât ceilal i şiă ţ m-am str duit, prin toate mijloacele pe care le aveam la dispozi ie, s -l pun peă ţ ă picioare. Gândindu-m c o baie în apa de mare i-ar fi f cut bine, am reuşit să ă ă ă leg cap tul unei frânghii în jurul lui şi apoi, aducându-l pân la scara cabinei (aă ă r mas pasiv, în tot acest timp), l-am împins în untru şi imediat l-am tras afar .ă ă ă Astfel, am avut toate motivele s m felicit c am f cut acest experiment, c ci,ă ă ă ă ă ieşind afar , p rea mult mai înviorat şi mai în puteri, întrebându-m , cu bună ă ă sim , de ce îi f cusem una ca asta. Explicându-i scopul, mi-a spus c -mi r mâneţ ă ă ă dator şi c se simte mult mai bine dup baie, discutând apoi amândoi, chibzuit,ă ă despre situa ia noastr . Am stabilit, aşadar, s îi trat m şi pe Augustus şiţ ă ă ă Peters în acelaşi fel, ceea ce am şi f cut, ambii sim indu-se mult mai bine după ţ ă şoc. Aceast idee, a b ii pe neaşteptate, îmi fusese sugerat citind într-oă ă ă lucrare de medicin despre efectul benefic al duşului în cazul în care un pacientă suferea de mania a potu.

V zând c de-acum m puteam încrede în tovar şii mei s in deă ă ă ă ă ţ ă cap tul funiei, am f cut din nou vreo dou sau trei scufund ri în cabin , deşi seă ă ă ă ă f cuse noapte de-a binelea şi o hul uşoar , dar statornic , dinspre nord, f ceaă ă ă ă ă vasul cumva instabil. În cursul acestor încerc ri, am reuşit s aduc sus două ă ă cu ite cu teac , un ulcior de trei galoane, gol, şi o p tur , dar nimic care s seţ ă ă ă ă poat mânca. Mi-am continuat str daniile, dup ce scosesem aceste obiecte,ă ă ă pân ce am r mas complet stors de puteri, dar n-am mai g sit altceva. Pesteă ă ă noapte, Parker şi Peters au mai f cut nişte scufund ri, cu rândul, dar nu le-aă ă picat nimic în mân , aşa c a trebuit, dispera i, s renun m la această ă ţ ă ţă ă c utare, ajungând la concluzia c ne iroseam for ele degeaba.ă ă ţ

Am petrecut restul nop ii aceleia în cea mai acut stare de fr mântareţ ă ă mintal şi trupeasc pe care şi-o poate închipui cineva. Diminea a zilei de 16 aă ă ţ venit, într-un târziu, şi cu to ii am scrutat orizontul de jur împrejur cu nesa ,ţ ţ dup vreun ajutor, dar în zadar. Marea era înc liniştit , doar cu un neîntreruptă ă ă şirag de valuri mici dinspre nord, ca şi în ziua precedent . Aceasta era a şaseaă

zi în care nu pusesem în gur nimic de mâncat sau de b ut, în afar de sticlaă ă ă cu vin de Porto, şi era limpede c nu vom mai rezista decât foarte pu in timp,ă ţ dac nu f ceam rost de ceva. Niciodat nu mai v zusem, nici nu-mi doresc să ă ă ă ă mai v d vreodat , fiin e omeneşti atât de scheletice ca Peters şi Augustus.ă ă ţ Dac i-aş fi întâlnit pe uscat aşa cum ar tau în momentul acela, n-aş fi avut niciă ă o urm de b nuial c i-am cunoscut vreodat . Chipurile lor c p taser cu totulă ă ă ă ă ă ă ă alt expresie, încât nu-mi venea s cred c erau tot aceiaşi oameni împreună ă ă ă cu care fusesem cu numai câteva zile în urm . Parker, deşi sl bise jalnic deă ă tare şi era atât de lipsit de vlag încât nici nu mai putea s -şi ridice capul dină ă piept, nu era parc atât de pierit cum erau ceilal i doi. Îndura totul cu multă ţ ă r bdare, nu se plângea de nimic şi se str duia s ne insufle curaj în toateă ă ă modurile care-i treceau prin minte. Cât despre mine, deşi la începutul c l torieiă ă fusesem bolnav şi de când m ştiam avusesem o constitu ie delicat , sufereamă ţ ă cel mai pu in dintre to i, sl bisem mult mai pu in şi îmi p strasem puterea deţ ţ ă ţ ă judecat surprinz tor de bine, în vreme ce restul erau complet paraliza iă ă ţ intelectualiceşte şi p reau c zu i în mintea copiilor, f când tot timpul mutre şiă ă ţ ă nazuri, cu zâmbete idioate, şi sco ând din gur cele mai absurde neghiobii. Dinţ ă când în când, totuşi, p reau s -şi revin brusc, ca şi când realizau dintr-o dată ă ă ă situa ia lor, şi s reau în picioare, într-o zvâcnire de energie, şi vorbeau, pentruţ ă o scurt perioad , despre planurile lor de viitor, într-un mod ra ional, deşiă ă ţ mustind de o acut disperare. Se prea poate c şi tovar şii mei s -şi fi f cut, laă ă ă ă ă rândul lor, aceeaşi p rere despre starea lor ca şi mine despre a mea, şi se preaă poate c , f r voie, s m fi f cut şi eu vinovat de aceleaşi gesturi nelalocul loră ă ă ă ă ă şi imbecilit i ca şi ei – despre acest lucru nu-mi pot da seama.ăţ

Cam pe la prânz, Parker ne-a anun at c a v zut p mânt înspre babord şiţ ă ă ă cu mari eforturi l-am putut opri s nu se arunce în mare ca s înoate spreă ă

rmul acela. Peters şi Augustus n-au dat aten ie la ce spunea, fiind aparentţă ţ prinşi în plasa unei sumbre contempla ii. Când m-am uitat în direc ia pe careţ ţ mi-o indicase, n-am putut z ri nici urm de rm – într-adev r, ştiam prea bineă ă ţă ă c eram departe de orice uscat, ca s nutresc o astfel de speran . Mi-a trebuită ă ţă mult vreme, cu toate acestea, pân s îl conving pe Parkers c se înşela.ă ă ă ă Atunci, a izbucnit într-un plâns nest pânit, smiorc indu-se ca un copil,ă ă v itându-se în gura mare şi suspinând timp de vreo dou sau trei ore, până ă ă când, istovind, a adormit.

Acum, Peters şi Augustus f ceau diverse eforturi, f r rezultat, s înghită ă ă ă ă buc ele de piele din geamantan. I-am sf tuit s le mestece şi, la urm , s leăţ ă ă ă ă scuipe, dar erau prea neputincioşi ca s -mi urmeze sfatul. Eu am continuat ca,ă la diverse intervale, s mestec buc elele de piele şi am g sit o oarecareă ăţ ă alinare în aceast opera iune. Suferin a mea de c petenie era lipsa de ap şiă ţ ţ ă ă m ab ineam cu greu s beau o înghi itur din mare, amintindu-mi groazniceleă ţ ă ţ ă urm ri pe care acest gest le provocase altora, care se aflaser într-o situa ieă ă ţ asem n toare cu a noastr .ă ă ă

Ziua s-a scurs mai departe în acest fel, când, deodat , am descoperit oă pânz înspre est şi spre vârful babordului. P rea s fie un vas mare şi treceaă ă ă cumva de-a curmezişul direc iei noastre de mers, aflându-se la aproximativţ dou sprezece sau cincisprezece mile distan . Nici unul dintre tovar şii mei nuă ţă ă îl z rise înc şi eu m-am oprit s le spun, deocamdat , ca s nu ni se spulbereă ă ă ă ă iar şi speran ele de salvare. Într-un târziu, când a ajuns mai aproape, am v zută ţ ă clar c se vireaz rapid c tre noi, cu pânzele mici ridicate. Nu m-am mai putută ă ă st pâni şi le-am ar tat-o tovar şilor mei de suferin . Au s rit imediat înă ă ă ţă ă picioare, apucându-se din nou de cele mai neobişnuite demonstra ii de bucurie,ţ plângând şi râzând prosteşte, op ind şi b tând din picioare pe punte,ţ ă ă smulgându-şi p rul din cap, cu rug ciuni şi blesteme, rând pe rând. Am fostă ă atât de impresionat de purtarea lor, ca şi de ceea ce socoteam o perspectivă sigur a salv rii, încât nu m-am mai putut st pâni şi m-am al turat nebunieiă ă ă ă lor, dând frâu liber impulsurilor de recunoştin şi extaz, trântindu-m şiţă ă rostogolindu-m pe punte, b tând din palme, chiuind şi f când şi altele caă ă ă acestea, pân când, brusc, m-am dezmeticit pentru ca, înc o dat , s cad înă ă ă ă cealalt extrem , a mizeriei şi a disper rii omeneşti, observând c vasul seă ă ă ă întoarce exact cu pupa c tre noi şi se îndreapt într-o direc ie aproape opusă ă ţ ă celei în care o z risem venind ini ial.ă ţ

Mi-a trebuit ceva timp pân s îi conving pe s rmanii mei tovar şi că ă ă ă ă aceast trist r sturnare a visurilor noastre se petrecuse cu adev rat. Îmiă ă ă ă r spundeau, la toate cuvintele mele, cu câte o privire şi un gest prin care l sauă ă s se în eleag c nu se l s ei p c li i cu astfel de n scociri. Purtarea luiă ţ ă ă ă ă ă ă ţ ă Augustus m-a întristat cel mai mult în ciuda a tot ce i-am putut spune sau face ca s -i demonstrez contrariul, el se înc p âna s sus in c vasul se apropiaă ă ăţ ă ţ ă ă rapid de noi şi se preg tea s urce la bordul s u. Despre iarba de mare careă ă ă plutea pe lâng bric, el zicea c este barca vasului salvator şi se str duia să ă ă ă sar în ea, urlând şi ipând sfâşietor, când l-am inut cu for a s nu se arunce înă ţ ţ ţ ă mare.

Odat ce ne-am mai liniştit, cât de cât, am continuat s privim vasul până ă ă când, în cele din urm , l-am pierdut din vedere, vremea schimbându-se,ă aducând cea şi o uşoar briz . Îndat ce vasul a disp rut, Parker s-a întorsţă ă ă ă ă deodat spre mine cu o expresie de calm des vârşit, care m-a f cut s mă ă ă ă ă cutremur. P rea mai st pân pe sine decât îl v zusem vreodat şi, înainte de aă ă ă ă deschide gura, inima mi-a şoptit ce voia s spun . A propus, în câteva cuvinte,ă ă ca unul dintre noi s moar , pentru a-i p stra în via pe ceilal i.ă ă ă ţă ţ

Capitolul XII

De la un timp, m împ casem cu gândul c vom fi sili i s recurgem laă ă ă ţ ă aceast oribil solu ie suprem şi m hot râsem, în secret, mai degrab să ă ţ ă ă ă ă ă îndur moartea sub orice form şi în orice împrejur ri, decât s fiu p rtaş la aşaă ă ă ă ceva. Iar aceast hot râre nu mi-a sl bit nici un pic din pricina foamei acute cuă ă ă care m luptam în prezent. Propunerea lui Parker nu fusese auzit nici deă ă Peters, nici de Augustus. Aşadar, l-am tras pe Parker deoparte şi, rugându-mă în gând la Dumnezeu s -mi dea putere s -l fac s renun e la îngrozitoareaă ă ă ţ propunere pe care o concepuse, l-am mustrat îndelung şi, implorându-l fierbinte, rugându-l în numele a tot ce avea el mai sfânt, i-am adus toate soiurile de argumente pe care respectiva situa ie critic mi le sugera, doar caţ ă s abandoneze ideea şi s nu o pomeneasc nici unuia dintre ceilal i doi.ă ă ă ţ

A ascultat tot ce i-am îndrugat, f r s încerce s -mi combat vreunulă ă ă ă ă dintre argumente, iar eu începusem s sper c se va l sa convins s facă ă ă ă ă precum doream. Dar, când am t cut, mi-a zis c ştia foarte bine c tot ce îiă ă ă spusesem era adev rat şi c a recurge la o astfel de cale era cea mai cumplită ă ă alternativ care ar fi putut intra în mintea unui om; numai c el unul înduraseă ă atât cât putea îndura o f ptur omeneasc şi c nu era nevoie s pierim cuă ă ă ă ă to ii, de vreme ce, prin moartea unuia singur, era posibil, ba chiar foarteţ probabil, ca restul s fie salva i. A ad ugat c pot s nu-mi mai dau ostenealaă ţ ă ă ă s -l fac s se r zgândeasc , fiindc hot rârea s fusese definitiv luat asupraă ă ă ă ă ă ă ă acestei chestiuni, chiar de dinainte s apar vasul, şi c numai faptul c îlă ă ă ă v zuse îl împiedicase de a-şi face inten ia cunoscut mai devreme.ă ţ ă

Atunci l-am rugat, dac tot nu se va l sa înduplecat s -şi abandonezeă ă ă planul, cel pu in s -l amâne pentru alt zi, c ci s-ar fi putut ca vreun vas s neţ ă ă ă ă vin totuşi în ajutor – repetând fiecare argument care mi-a trecut prin minte şiă pe care îl credeam a fi de-aşa natur încât s aib înrâurire asupra firii saleă ă ă aspre. El mi-a zis, drept r spuns, c nu deschisese vorba pân în ultimulă ă ă moment cu putin , c el nu mai putea supravie ui f r nici un fel de hran ,ţă ă ţ ă ă ă aşadar c , propus în alt zi, ideea lui ar veni prea târziu, cel pu in în ceea ce îlă ă ă ţ privea pe el.

V zând eu c nu putea fi clintit cu nici o vorb bun , m-am încumetată ă ă ă atunci s -mi schimb atitudinea şi i-am spus c , dup cum probabil şi-a dată ă ă seama, eu suferisem mai pu in decât oricare dintre noi din pricina nenorocirilorţ care ni se întâmplaser , c , prin urmare, s n tatea şi puterea mea erau, în acelă ă ă ă moment, mult mai bune decât ale sale sau chiar decât ale lui Peters sau Augustus – pe scurt, c eram în stare s -mi impun voin a prin for , dacă ă ţ ţă ă aveam s consider necesar, şi c , dac el ar fi încercat s -i pun pe ceilal i laă ă ă ă ă ţ curent cu aceste planuri sângeroase şi canibale, n-aş fi şov it s îl arunc înă ă

mare. La aceste cuvinte, m-a prins într-o clip de gât şi, sco ând un cu it, aă ţ ţ f cut vreo câteva încerc ri, zadarnice, s -mi spintece burta – o crim pe careă ă ă ă numai excesiva lui sl biciune trupeasc l-a împiedicat s-o înf ptuiasc . Înă ă ă ă acelaşi timp, ajuns în culmea furiei, l-am împins c tre marginea vasului, foarteă hot rât s -l arunc peste bord. A fost, îns , salvat de la pieire de interven ia luiă ă ă ţ Peters, care s-a apropiat şi ne-a desp r it, întrebându-ne pricina înc ier rii.ă ţ ă ă Atunci, Parker a vorbit, înainte ca eu s g sesc vreun mijloc de a-l opri.ă ă

Efectul cuvintelor sale a fost cu mult mai cumplit decât îmi închipuisem eu. Atât Augustus cât şi Peters, care, dup cum se p rea, de mult vremeă ă ă nutreau în secret aceeaşi idee îngrozitoare – pe care Parker fusese doar cel dintâi care s-o pun în discu ie – i-au inut partea şi au insistat ca planul s fieă ţ ţ ă imediat pus în aplicare. Socotisem c barem unul dintre cei doi va fi înc atâtă ă de st pân pe puterea sa de judecat , încât s mi se al ture şi s rezisteă ă ă ă ă împotriva oric rei tentative de a comite un lucru atât de groaznic şi, cu sprijinulă oric ruia dintre ei, nu m îndoiam c voi fi în stare s împiedic înf ptuirea sa.ă ă ă ă ă Fiind înşelat în aceste aştept ri, mi se p rea c devenise imperios necesar să ă ă ă fac ceva pentru a-mi salva propria piele, întrucât o împotrivire din partea mea ar fi putut fi considerat de c tre oamenii aceştia, în înfricoş toarea lor stareă ă ă de acum, drept o scuz suficient pentru a refuza s se mai poarte corect faă ă ă ţă de mine în tragedia care ştiam c se va juca foarte curând.ă

Aşadar, le-am spus c m supun bucuros propunerii, dar c le cereamă ă ă doar o amânare de o or , cât s aib timp cea a care ne înconjurase s seă ă ă ţ ă ridice şi, astfel, atunci poate c vom vedea din nou vasul de dinainte. Cu mareă greutate le-am smuls promisiunea s aştepte atâta – şi, dup cum prev zusemă ă ă (s-a stârnit o briz iute), cea a s-a ridicat înainte s treac o or , dar, fiindcă ţ ă ă ă ă nici un vas nu ap ruse în zare, ne-am preg tit s tragem la sor i.ă ă ă ţ

V voi descrie însp imânt toarea scen care a urmat cu un dezgust f ră ă ă ă ă ă margini – este o scen pe care nici un eveniment ulterior n-a fost în stare s-oă ştearg , cât de pu in, din mintea mea, unde s-au p strat şi cele mai m runteă ţ ă ă detalii, a c ror riguroas amintire îmi va umple de am r ciune tot restul zileloră ă ă ă mele. Îng dui i-mi s trec peste aceast parte a povestirii mele pe cât deă ţ ă ă repede îmi va permite natura evenimentelor despre care va fi vorba.

Singura metod pe care am putut s-o invent m pentru înfior toareaă ă ă loterie, în care fiecare avea s -şi încerce norocul, a fost s tragem câte ună ă be işor. S-au cioplit câteva aşchii de lemn ca s r spund scopului nostru şi s-aţ ă ă ă stabilit c eu voi fi cel care le voi ine. M-am retras la un cap t al pun ii, înă ţ ă ţ vreme ce bie ii mei tovar şi s-au aşezat în t cere la cel lalt, cu spatele la mine.ţ ă ă ă Cea mai neagr nelinişte pe care am tr it-o, dintre toate momentele acesteiă ă îngrozitoare drame, a fost atunci când am aranjat be işoarele. Sunt rareţ situa iile atât de critice în care omul s poat c dea f r s simt o dorinţ ă ă ă ă ă ă ă ţă profund de a-şi salva via a – o dorin care creşte cu fiecare clip cu care i seă ţ ţă ă sub iaz firul de care i-ar putea atârna via a. Îns , îndeletnicirea mea din acelţ ă ţ ă

moment, t cut , precis şi strict (atât de diferit de primejdiile tumultuoaseă ă ă ă ă ale furtunii sau de ororile foamei apropiindu-se tot mai mult), mi-a îng duit să ă chibzuiesc la pu inele şanse pe care le aveam de a sc pa de cea mai cumplitţ ă ă dintre mor i – o moarte pentru cel mai cumplit dintre scopuri – şi energia careţ m inuse la suprafa mi s-a risipit, pân la ultima f râm , ca fulgii în vânt,ă ţ ţă ă ă ă l sându-m prad , neputincioas , celei mai josnice şi jalnice terori. La început,ă ă ă ă n-am putut nici m car s -mi adun destul for ca s rup şi s pun una lângă ă ă ţă ă ă ă alta aşchiile de lemn, degetele mele refuzând cu îndârjire s m slujeasc , iară ă ă genunchii tremurându-mi nest pânit. Mintea îmi alerg rapid c tre mii deă ă ă planuri absurde prin care s nu devin p rtaş la acel îngrozitor hazard. M-amă ă gândit s cad în genunchi în fa a tovar şilor mei şi s -i rog fierbinte s mă ţ ă ă ă ă scuteasc de aceast obliga ie; sau s s m n pustesc deodat asupra lor, s -ă ă ţ ă ă ă ă ă ăl ucid pe unul dintre ei, f când de prisos tragerea la sor i – pe scurt, la orice,ă ţ numai s nu trec prin situa ia a c rei cheie o aveam în mân . Într-un târziu,ă ţ ă ă dup ce-am pierdut o gr mad de vreme purtându-m prosteşte, am fostă ă ă ă readus cu picioarele pe p mânt de glasul lui Parker, care îmi cerea s -i scot oă ă dat din chinuitoarea nelinişte pe care o îndurau. Nici m car atunci n-am putută ă s m adun şi s aranjez be işoarele numaidecât, ci m-am gândit la toateă ă ă ţ categoriile de tertipuri prin care s -l p c lesc pe vreunul dintre tovar şii mei deă ă ă ă suferin s trag be işorul scurt, c ci ne în eleseser m c acela care va trageţă ă ă ţ ă ţ ă ă be işorul cel mai scurt dintre cele patru din mâna mea avea s moar pentruţ ă ă supravie uirea celorlal i. Înainte s m condamne cineva pentru aceastţ ţ ă ă ă aparent lips de omenie, îl invit pe acela s se pun într-o situa ie aidomaă ă ă ă ţ celei în care m-am aflat eu.

În cele din urm , n-am mai putut întârzia şi, cu inima b tându-mi mai s -ă ă ămi sar din piept, am înaintat c tre zona teugii, unde m aşteptau tovar şiiă ă ă ă mei. Am întins mâna cu aşchiile, iar Peters a tras imediat una. Sc pase – a lui,ă cel pu in, nu era cea mai scurt – iar eu aveam acum o şans mai pu in de aţ ă ă ţ sc pa. Mi-am adunat toate puterile şi i-am întins be işoarele lui Augustus. Şi elă ţ a tras imediat, şi el a sc pat – şi acum, dac aveam s tr iesc sau s mor,ă ă ă ă ă şansele r m seser absolut egale. În clipa aceea, întreaga cruzime a tigrului aă ă ă pus st pânire pe sufletul meu şi am sim it împotriva bietului meu semen,ă ţ Parker, cea mai puternic , cea mai diabolic ur . Dar sentimentul acesta n-aă ă ă durat şi, în cele din urm , cu o tres rire nervoas şi închizând ochii, am întinsă ă ă mâna cu cele dou aşchii r mase c tre el. S-au scurs cinci minute bune înainteă ă ă s se poat hot rî s trag , iar, cât a durat aceast perioad de suspans careă ă ă ă ă ă ă îmi sfâşia inima, n-am deschis ochii nici m car o dat . Apoi, unul dintre celeă ă dou be işoare a fost tras iute din mâna mea.ă ţ

Decizia era, în clipa aceea, un fapt împlinit, totuşi nu ştiam dac eraă pentru mine sau împotriva mea. Nimeni n-a scos o vorb , iar eu înc nuă ă îndr zneam s -mi r spund la întrebare uitându-m la aşchia pe care o ineamă ă ă ă ţ strâns. Într-un târziu, Peters m-a luat de mân şi mi-am impus s deschid ochiiă ă

– atunci am în eles imediat, dup expresia lui Parker, c eu sc pasem şi c elţ ă ă ă ă era cel osândit la supliciu. Mi s-a t iat respira ia şi am c zut leşinat pe punte.ă ţ ă

Mi-am revenit în sim iri la timp ca s prind finalul tragediei mor ii celuiţ ă ţ care fusese principala unealt a ini ierii acesteia. N-a opus nici un fel deă ţ rezisten – a fost înjunghiat în spate de c tre Peters şi a c zut mort pe loc.ţă ă ă Cred c nu trebuie s v mai povestesc lugubrul osp care a urmat imediat.ă ă ă ăţ Astfel de lucruri pot fi imaginate, îns cuvintele n-au atâta putere s înfioareă ă mintea cu oroarea crunt a realit ii pe care o exprim . Îng dui i-mi s spună ăţ ă ă ţ ă numai c , ostoindu-ne, într-o oarecare m sur , setea turbat care ne mistuiaă ă ă ă bând sângele victimei şi, de comun acord, adunându-i mâinile, picioarele şi capul şi aruncându-le, laolalt cu m runtaiele, în mare, am devorat restulă ă corpului, bucat cu bucat , de-a lungul urm toarelor patru zile de neuitat – 17,ă ă ă 18, 19 şi 20 ale lunii.

Pe 19, a început o ploaie m runt şi deas , care a durat cincisprezeceă ă ă sau dou zeci de minute, iar noi am reuşit s adun m ceva ap cu ajutorul unuiă ă ă ă cearşaf, pe care îl pescuisem din cabin cu drag , imediat dup furtun . Toată ă ă ă ă cantitatea pe care am strâns-o n-a f cut mai mult de o jum tate de galon, dară ă şi aceast provizie neînsemnat ne-a oferit un relativ surplus de t rie şiă ă ă speran .ţă

Pe 21, eram iar şi lipsi i de toate. Vremea r mânea mai departeă ţ ă c lduroas şi pl cut , cu rare ce uri şi brize uşoare, de obicei dinspre nord spreă ă ă ă ţ vest.

Pe 22, pe când st team strânşi laolalt to i trei, chibzuind mohorât laă ă ţ jalnica noastr situa ie, mi-a fulgerat deodat prin minte o idee care m-aă ţ ă luminat cu o raz de speran . Mi-am amintit c , dup ce am t iat trinchetul,ă ţă ă ă ă Peters, care inea de lan urile şarturilor, mi-a înmânat una dintre securi,ţ ţ spunându-mi s-o pun, dac se poate, într-un loc sigur şi c , înainte cu câtevaă ă minute ca ultimul talaz s loveasc bricul şi s -l umple cu ap , dusesemă ă ă ă securea în teug şi o l sasem într-unui dintre paturile dinspre babord. Acumă ă m gândeam c , recuperând acea secure, poate am fi reuşit s t iem punteaă ă ă ă desupra magaziei şi, astfel, s ne facem mai uşor rost de provizii.ă

Când le-am împ rt şit acest plan înso itorilor mei, au scos o slabă ă ţ ă exclama ie de bucurie şi ne-am dus împreun spre teug . Coborârea, aici, aţ ă ă fost mai dificil decât aceea în cabin , intrarea fiind mult mai strâmt , c ci, vă ă ă ă ă reamintesc, tambuchiul de deasupra cabinei, cu tot cu cadru, fusese smuls şi luat de ape, pe când cel de la teug , fiind un simplu chepeng p trat, cu laturaă ă de numai trei picioare, r m sese neatins. N-am şov it, cu toate acestea, să ă ă ă încerc s m scufund. Dup ce mi-am legat o funie în jurul trupului, ca şi înă ă ă celelalte d i, am s rit curajos în untru, cu picioarele înainte, mi-am f cut rapidăţ ă ă ă drum pân la patul respectiv şi, doar ce-am întins mâna, am dat de secure.ă Victoria a fost salutat cu o bucurie nespus , iar uşurin a cu care fuseseă ă ţ ob inut a fost socotit un semn bun întru mântuirea noastr .ţ ă ă ă

Am început, apoi, s t iem puntea cu toat energia speran eiă ă ă ţ reînsufle ite, Peters şi cu mine f când cu rândul la secure, c ci bra ul r nit al luiţ ă ă ţ ă Augustus nu-l l sa s ne ajute în vreun fel. Cum eram înc prea sl bi i, de-abiaă ă ă ă ţ puteam sta în picioare f r s ne sprijinim, şi lucram, aşadar, numai un minută ă ă sau dou f r odihn , ne-am dat seama, curând, c ne va trebui un r stimp deă ă ă ă ă ă mai multe ore pân s termin m ce începuser m – adic pân s t iem oă ă ă ă ă ă ă ă deschidere suficient de larg ca s permit intrarea în magazie. Aceste calcule,ă ă ă totuşi, nu ne-au descurajat şi, muncind toat noaptea, la lumina lunii, am reuşită s ne atingem elul în zorii zilei de 23.ă ţ

Peters s-a oferit voluntar şi, f când toate preg tirile ca şi mai înainte, aă ă coborât şi, curând, s-a întors aducând cu el un borcan micu , care, spre mareaţ noastr bucurie, s-a dovedit a fi plin cu m sline. Dup ce le-am împ r it întreă ă ă ă ţ noi şi le-am înghi it cu mult l comie, am trecut din nou la deschiz tur , ca s -lţ ă ă ă ă ă ajut m s coboare. De data aceasta a reuşit s ne întreac orice aştept ri,ă ă ă ă ă întorcându-se aproape imediat cu un jambon uriaş şi cu o sticl de vin deă Madeira. Din aceasta din urm am luat, fiecare, doară o înghi itur moderat ,ţ ă ă c ci ştiam din proprie experien urm rile nefericite ale vinului b ut f ră ţă ă ă ă ă m sur . Jambonul, în afar de vreo dou livreă ă ă ă 13 de lâng os, nu se mai puteaă mânca, fiind stricat r u din pricina apei s rate. Partea care mai era bun amă ă ă împ r it-oă ţ între noi. Peters şi Augustus, neputându-şi st pâni pofta de mâncare,ă şi-au înghi it por iile într-o clip . Eu am fost mai prev z tor şi am mâncatţ ţ ă ă ă numai o felie sub ire dintr-a mea, temându-m de setea pe care ştiam c mi-oţ ă ă va provoca. Dup acestea, ne-am îng duit un r gaz în munca noastr , careă ă ă ă fusese deosebit de grea.

Pe la amiaz , sim indu-ne întru câtva mai înt ri i şi înviora i, ne-amă ţ ă ţ ţ reînnoit încerc rile de a ne pescui nişte provizii, Peters şi cu mine coborând, peă rând şi întotdeauna cu succes, mai mare sau mai mic, pân la apusul soarelui.ă De-a lungul acestui interval am avut marele noroc s aducem sus, în total,ă patru borc naşe cu m sline, înc un jambon, o damigean cu aproape treiă ă ă ă galoane dintr-un excelent vin de Madeira şi, ceea ce ne-a încântat şi mai tare, o mic broasc estoas din specia Galapagos, dintre cele câteva aduse la bordă ă ţ ă de c pitanul Barnard, cândă Grampus se preg tea s plece din port, luate de peă ă schoonerul MaryPitts, care tocmai se întorsese dintr-o c l torie în Pacific.ă ă

În cele ce urmeaz s v mai povestesc, voi avea deseori ocazia să ă ă ă men ionez aceast specie de estoas . Ea se g seşte, în principal – dup cumţ ă ţ ă ă ă ştiu, probabil, cei mai mul i dintre cititorii mei – în grupul insulelor numiteţ Galapagos, care, într-adev r, îşi trag numele de la acest animal – termenulă spaniol galapago desemneaz o broasc estoas de ap dulce, curg toare. Dină ă ţ ă ă ă pricina formei şi modului s u specific de a se mişca, este numit , uneori, şiă ă estoasa-elefant. Deseori atinge nişte dimensiuni uriaşe. Eu însumi am v zutţ ă

mai multe exemplare care cânt reau între o mie dou sute şi o mie cinci suteă ă 13 Unitate de m sur pentru greutate, 1 livr = 453,6 g. (n. tr.)ă ă ă

de livre, deşi nu-mi aduc aminte ca vreun marinar s spun c a v zut estoaseă ă ă ă ţ din aceast specie care s cânt reasc mai mult de opt sute de livre.ă ă ă ă Înf işarea lor este ciudat , chiar dezgust toare. P şesc foarte încet, m surat şiăţ ă ă ă ă greoi, ridicându-şi corpul a aproape un picior de la p mânt. Au gâtul lung şiă mult prea sub ire, în general între optsprezece inci şi dou picioare lungime, iarţ ă eu am ucis, o dat , una care de la um r pân la baza capului m sura nu maiă ă ă ă pu in de trei picioare şi zece inci. Capul aduce în mod izbitor cu al şarpelui. Potţ rezista f r mâncare un timp incredibil de lung – se cunosc cazuri când au fostă ă aruncate în cala unui vas şi uitate acolo doi ani, f r nici un fel de hran , fiindă ă ă la fel de grase şi de s n toase, din toate punctele de vedere, la cap tul acesteiă ă ă perioade ca şi în ziua în care le închiseser . Dar, cel mai mult, acesteă extraordinare animale seam n cu dromaderii sau c milele deşertului. Într-oă ă ă pung de la baza gâtului, ele îşi car o constant provizie de ap . În uneleă ă ă ă cazuri, ucise dup ce au fost lipsite un an de zile de orice fel de hran , aproapeă ă trei galoane de ap dulce şi absolut proasp t au fost g site în pungile lor.ă ă ă ă Hrana lor const în principal din p trunjel s lbatic şi elin s lbatic , iarb -ă ă ă ţ ă ă ă ăgras , varz -de-mare şi limba-soacrei, aceast plant din urm priindu-le deă ă ă ă ă minune – o mare cantitate de limba-soacrei creşte, în mod sigur, pe pantele dealurilor din jurul rmului unde este descoperit un exemplar de estoas dinţă ţ ă aceasta. Pentru om, reprezint un aliment delicios şi foarte hr nitor şi, fireşte,ă ă au fost salvarea vie ilor miilor de marinari porni i la vân toare de balene sau înţ ţ ă alte scopuri prin Pacific.

Aceea pe care am avut marele noroc s o scoatem din magazie nu eraă foarte mare, cânt rind, probabil, şaizeci şi şapte sau şaptezeci de livre. Era oă femel , într-o stare excelent , din cale-afar de gras şi având mai mult de ună ă ă ă sfert de galon de ap limpede şi dulce în punga ei. A fost într-adev r o comoară ă ă şi, c zând în genunchi cu to ii ca la un semn, i-am adus mul umiri fierbin i luiă ţ ţ ţ Dumnezeu pentru un ajutor atât de în elept.ţ

Ne-am chinuit mult s scoatem animalul prin deschiz tur , c ci se zb teaă ă ă ă ă s lbatic şi avea o putere nemaipomenit . Era cât pe-aci s scape dină ă ă strânsoarea lui Peters şi s se cufunde din nou în ap , îns Augustus,ă ă ă aruncându-i un la în jurul gâtului, l-a inut spânzurat în acest fel pân când amţ ţ ă s rit prin deschiz tur lâng Peters şi i-am dat o mân de ajutor s -l ridiceă ă ă ă ă ă afar .ă

Apa estoasei am scurs-o cu grij din punga sa în ulciorul pe care, dupţ ă ă cum v aminti i, îl scosesem eu mai demult din cabin . Dup aceasta, am spartă ţ ă ă gâtul unei sticle astfel încât s închipuie, cu dopul pus, un soi de pahar, deă ceva mai pu in de o jum tate de ţ ă gill. Apoi, fiecare a b ut o m sur din aceastaă ă ă plin şi ne-am hot rât s ne limit m la aceast ra ie pe zi, cât timp ne va ineă ă ă ă ă ţ ţ provizia.

În ultimele dou sau trei zile, vremea fiind senin şi cald , aşternutul peă ă ă care îl scosesem din cabin , la fel ca şi hainele noastre, se uscase complet,ă

astfel încât am petrecut acea noapte (din data de 23) într-un relativ confort, bucurându-ne de o odihn pl cut , dup ce mâncaser m pe s turate m sline şiă ă ă ă ă ă ă jambon, bând câte o mic por ie de vin. Temându-ne s nu ne pierdem dină ţ ă provizii, peste bord, în cursul nop ii, dac s-ar fi stârnit briza, le-am fixat cât amţ ă putut mai bine cu funia de sf râm turile cabestanului. Pe estoasa noastr , peă ă ţ ă care doream s-o p str m în via cât mai mult cu putin , am întors-o pe spateă ă ţă ţă şi-am legat-o cu grij .ă

Capitolul XIII

24 iulie. Diminea a aceasta ne-a g sit restabili i, atât în starea de spiritţ ă ţ cât şi în puteri. În pofida periculoasei situa ii în care înc ne mai afl m, neştiindţ ă ă unde ne g seam – deşi, cu siguran , la o mare dep rtare de uscat —, cuă ţă ă mâncare doar cât s ne ajung pentru vreo dou s pt mâni şi doar cu mareă ă ă ă ă cump tare la por ii, aproape cu totul lipsi i de ap şi plutind la bunul plac ală ţ ţ ă oric rui vânt sau val, pe cea mai pr p dit epav din lume, totuşi nenorocirileă ă ă ă ă şi primejdiile din care sc paser m, pe muchie de cu it şi în chip miraculos, neă ă ţ f ceau s socotim suferin a îndurat în prezent doar cu pu in mai mare decâtă ă ţ ă ţ un r u obişnuit – într-atât de relative sunt binele şi r ul.ă ă

La r s ritul soarelui, ne preg team s ne reînnoim încerc rile de a maiă ă ă ă ă scoate câte ceva din magazie, când o ploaie deas şi rapid , înso it deă ă ţ ă fulgere, ne-a f cut s ne gr bim s strângem ap , cu ajutorul cearşafului peă ă ă ă ă care îl mai folosisem o dat în acest scop. Nu aveam alt cale de a colecta apaă ă de ploaie decât inând cearşaful întins, cu una dintre pl cile de fixare aţ ă lan urilor şarturilor la mijloc. Apa, condus astfel spre centru, se scurgea înţ ă ulciorul nostru. Aproape c îl umpluser m, în felul acesta, când o puternică ă ă rafal de vânt, venind dinspre nord, ne-a silit s ne oprim, c ci bietul nostruă ă ă bric a început, din nou, s se clatine, cu un ruliu atât de violent încât nu ne maiă puteam ine pe picioare. Aşadar, ne-am retras spre prova şi, legându-ne iar şiţ ă strâns de resturile de cabestan, ca mai înainte, am aşteptat desf şurareaă evenimentelor cu mult mai mult calm decât ne-am fi aşteptat sau ne-am fi putut închipui c-ar fi posibil în asemenea circumstan e. La amiaz , vântul s-aţ ă pref cut într-o briz receă ă 14 pentru o vel strâns în dou ter arole şi, spreă ă ă ţ sear , într-o furtun aspr , înso it de o hul teribil . Experien a ne înv ase,ă ă ă ţ ă ă ă ţ ăţ totuşi, cea mai bun metod de a ne aranja leg turile, aşa c am trecut şi deă ă ă ă aceast noapte de coşmar în relativ siguran , deşi uda i aproape în fiecareă ă ţă ţ secund de valuri şi în pericol de a fi m tura i, dintr-o clip într-alta, de peă ă ţ ă punte. Din fericire, vremea era atât de c lduroas încât baia aceasta ni seă ă p rea mai degrab pl cut .ă ă ă ă

25 iulie. Diminea a, vântul s-a mai domolit, ajungând de vreo zece noduriţ pe or , iar valurile sc zuser considerabil, încât am fost în stare s st m peă ă ă ă ă punte f r s fim uda i. Spre marea noastr am r ciune, îns , am descoperită ă ă ţ ă ă ă ă c dou dintre borcanele noastre cu m sline, laolalt cu tot jambonul, fuseseră ă ă ă ă luate de ap , în ciuda modului atent cu care fuseser legate. Ne-am hot rât să ă ă ă nu ucidem înc estoasa, mul umindu-ne pentru prezent cu un mic dejună ţ ţ alc tuit din câteva m sline, câte o m sur de ap pentru fiecare, pe care, după ă ă ă ă ă aceea, am amestecat-o, jumate-jumate cu vin, amestec care ne-a f cut s neă ă

14 în limbaj marin resc, briz de 5 grade Beaufort, 19-24 mile pe or . (n. tr.)ă ă ă

sim im mult mai bine şi mai în puteri, f r s ne provoace be ia epuizant , caţ ă ă ă ţ ă atunci când b user m vinul de Porto. Marea se ar ta în continuare preaă ă ă zbuciumat pentru a ne încumeta s ne reapuc m de scos provizii din magazie.ă ă ă Mai multe lucruri, f r nici o importan pentru noi, în condi ia de fa , ieşiseră ă ţă ţ ţă ă la suprafa , peste zi, şi fuseser imediat m turate peste bord. De asemenea,ţă ă ă am observat c epava bricului se l sase pe o coast mai mult ca oricând, de nuă ă ă mai puteam sta o clip în picioare f r s ne leg m cu sfori. Astfel, am petrecută ă ă ă ă o zi posomorât şi chinuit . La amiaz , razele soarelui picau aproape vertical şiă ă ă n-am mai avut nici o îndoial c fuseser m mâna i de îndelungata succesiune aă ă ă ţ vânturilor dinspre nord şi dinspre nord-vest pân foarte aproape de Ecuator.ă Spre sear , am v zut mai mul i rechini şi ne-am speriat, nu pu in, de modulă ă ţ ţ agresiv în care unul dintre ei, nemaipomenit de mare, s-a repezit spre vas. La un moment dat, când vasul s-a r sucit, cufundând puntea mult sub ap ,ă ă monstrul a ajuns s înoate efectiv pe peste capetele noastre, plutind pentruă câteva clipe chiar deasupra sc rii tambuchiului şi izbindu-l violent cu coad peă ă Peters. În cele din urm , un val uriaş l-a luat pe sus, aruncându-l peste bord,ă spre imensa noastr uşurare. Dac vremea ar fi fost mai blând , l-am fi putută ă ă captura.

26 iulie. În diminea a aceasta, vântul a sc zut mult şi, cum marea nu eraţ ă foarte fr mântat , ne-am hot rât s relu m scufund rile în magazie. Dup oă ă ă ă ă ă ă trud istovitoare, care a durat întreaga zi, ne-am convins c nu mai aveam ceă ă aştepta din acest loc, fiindc pere ii desp r itori ai înc perilor fuseser tasa i,ă ţ ă ţ ă ă ţ peste noapte, iar con inuturile lor fuseser târâte în cal . Aceast descoperire,ţ ă ă ă este lesne de în eles, ne-a umplut de disperare.ţ

27 iulie. Marea aproape neted , cu un vânt uşor, suflând tot de la nord şiă de la vest. Soarele s-a în l at arz tor dup -amiaz şi ne-am folosit de prilej caă ţ ă ă ă s ne usc m hainele. Ne-am astâmp rat în mare m sur setea şi ne-am sim ită ă ă ă ă ţ bine şi din alte puncte de vedere f când câte o baie în mare – deşi, pentruă aceasta, a trebuit s st m cu ochi în patru, de teama rechinilor, c ci v zuser mă ă ă ă ă vreo câ iva dând târcoale bricului, în timpul zilei.ţ

28 iulie. În continuare vreme frumoas . Bricul a început acum s seă ă aplece într-o parte atât de alarmant încât ne-am temut c pân la urm se vaă ă ă r sturna cu fundul în sus. Ne-am preg tit cum am putut pentru această ă ă împrejurare critic , legând estoasa, ulciorul cu ap şi cele dou borcane cuă ţ ă ă m sline r mase cât mai departe din b taia vântului, aşezându-le dincolo deă ă ă puntea bricului, în afar , sub portsarturile mari. Marea, foarte calm toat ziua,ă ă ă cu vânt uşor sau deloc.

29 iulie. Vremea a continuat s fie neschimbat . Bra ul r nit al luiă ă ţ ă Augustus a început s manifeste simptome de cangren . S plâns deă ă ă somnolen şi de sete cumplit , dar f r dureri acute. N-am putut face nimicţă ă ă ă pentru a-i uşura suferin a, decât s -i ştergem r nile cu pu in o et de la m sline,ţ ă ă ţ ţ ă deşi, dup asta, nu se observa nici o ameliorare. Am f cut tot ce ne-a stat înă ă

puteri s -i fie bine şi i-am triplat ra ia de ap .ă ţ ă30 iulie. O zi torid , f r nici o boare de vânt. Un rechin enorm s-a inută ă ă ţ

pe lâng bric continuu, pân la amiaz . Am f cut mai multe încerc ri de a-lă ă ă ă ă prinde cu un la , dar în zadar. Augustus – mult mai r u şi, în mod clar, mistuitţ ă atât de lipsa de ap cât şi de efectele r nilor sale. S-a rugat neîncetat s i seă ă ă curme suferin ele, ţ nedorindu-şi altceva decât s moar . În seara aceasta amă ă mâncat ultimele noastre m sline şi am descoperit apa din ulcior atât de clocită ă încât n-am putut s-o înghi im pân nu i-am pus şi vin. Ne-am hot rât sţ ă ă ă omorâm broasca estoas , diminea .ţ ă ţă

31 iulie. Dup o noapte plin de nelinişte şi oboseal , din pricina pozi ieiă ă ă ţ epavei noastre, ne-am apucat s omorâm estoasa şi s-o t iem. S-a dovedit a fiă ţ ă mult mai mic decât apreciaser m, altminteri în stare bun – toat carnea deă ă ă ă pe ea nu cânt rea mai mult de zece livre. Ca s p str m o parte cât mai multă ă ă ă timp cu putin , am t iat-o în buc ele mici şi am umplut cele trei borcane deţă ă ăţ m sline şi sticla de vin (pe care le p straser m şi dup ce se goliser ), turnândă ă ă ă ă deasupra lor o etul de la m sline. În felul acesta, am pus deoparte vreo treiţ ă livre de estoas , de care inten ionam s nu ne atingem pân ce n-am fiţ ă ţ ă ă consumat restul. Am hot rât c trebuie s ne mul umim fiecare cu vreo patruă ă ă ţ uncii15 de carne pe zi – astfel, ne-ar fi ajuns pentru vreo treisprezece zile. O ploaie toren ial , cu puternice tunete şi fulgere, s-a pornit pe înserat, dar aţ ă durat atât de pu in încât abia am reuşit s colect m vreo jum tate de pinta deţ ă ă ă ap . Toat aceast cantitate, de comun acord, i-am dat-o lui Augustus, careă ă ă p rea s fi intrat în agonie. A b ut apa din cearşaf în timp ce o strângeam (elă ă ă st tea culcat şi noi îi ineam cearşaful deasupra, ca s i se scurg apa drept înă ţ ă ă gur ), c ci acum nu ne mai r m sese nimic în care s-o p str m, cel pu in dacă ă ă ă ă ă ţ ă n-am fi ales s golim damigeana de vin sau ap clocit din ulcior. Am fi recursă ă ă la oricare dintre aceste dou solu ii, dac ploaia ar mai fi durat.ă ţ ă

Suferindul p rea s nu fi ob inut decât o slab alinare de pe urma apeiă ă ţ ă b ute. Bra ul i se înnegrise complet, de la încheietura pumnului pân la um r,ă ţ ă ă iar picioarele îi erau ca de ghea . Ne aşteptam, din clip în clip , s îl vedemţă ă ă ă dându-şi r suflarea. Era îngrozitor de slab, într-atât încât, deşi cânt rise o sută ă ă şaptezeci şi şapte de livre când p r sise Nantucketul, acum nu avea mai multă ă de patruzeci sau cel mult cincizeci. Ochii i se adânciser în orbite, abia de-i maiă vedeai, iar pielea obrajilor atârna atât de flasc încât nu mai putea mestecaă nici un fel de mâncare, nici m car nu mai putea înghi i vreun lichid, decât cuă ţ mare dificultate.

1 august. Vremea continu s fie calm , cu un soare tiranic. Suferină ă ă ţă cumplit de sete, apa din ulcior fiind absolut împu it şi colc ind de viermi. Amă ţ ă ă reuşit, cu toate acestea, s înghi im o por ie, amestecând-o cu vin; dar seteaă ţ ţ ne-am astâmp rat-o prea pu in. Am g sit mai mult uşurare îmb indu-ne înă ţ ă ă ă mare, dar nu ne îng duiam acest tertip decât la mari intervale, din pricinaă 15 Unitate de m sur pentru greutate, 1 uncie = 28,35 g. (n. tr.)ă ă

prezen ei st ruitoare a rechinilor. De-acum, ne era clar c Augustus nu maiţ ă ă putea fi salvat, c în mod v dit d dea s moar . Nu puteam face nimic s -iă ă ă ă ă ă uşur m suferin ele, care p reau s fie crâncene. Pe la ora dou sprezece, şi-aă ţ ă ă ă dat duhul în spasme violente, f r s mai fi scos vreun cuvânt în ultimele ore.ă ă ă Moartea sa ne-a împov rat cu cele mai negre presim iri şi ne-a zguduit atât deă ţ puternic încât am r mas întreaga zi neclinti i lâng cadavrul s u şi, între noi, n-ă ţ ă ăam vorbit decât în şoapt . Abia târziu, dup ce s-a l sat noaptea, am prinsă ă ă curaj s -i ridic m trupul şi s -l arunc m peste bord. Devenise atât deă ă ă ă dezgust tor şi de descompus încât, în clipa în care Peters a încercat s -l ridice,ă ă i s-a desprins un picior şi a r mas cu el în mân . Când masa de carne înă ă putrefac ie a alunecat peste marginea vasului în ap , lumina fosforescentţ ă ă care o înconjura ne-a îng duit s desluşim şapte sau opt rechini uriaşi, al c roră ă ă cl mp nit din col ii aceia oribili, când sfâşiau prada în buc i, între ei, putea fiă ă ţ ăţ auzit de la o mil distan . Ne-am cutremurat pân în adâncul sufletului, înă ţă ă culmea groazei la auzul acestui zgomot.

2 august. Aceeaşi vreme, însp imânt tor de calm şi de fierbinte. Zorileă ă ă ne-au g sit într-o stare de jalnic descurajare şi epuizare trupeasc . Apa dină ă ă ulcior nu mai era bun de nimic – devenise o substan vâscoas , gelatinoas ,ă ţă ă ă un amestec care- i d dea fiori când îl vedeai, numai viermi şi mucozit i. Amţ ă ăţ aruncat-o şi am sp lat ulciorul în mare, dup care am turnat pu in o etă ă ţ ţ în untru, din sticlele noastre cu estoas marinat . Abia de mai puteam înduraă ţ ă ă setea; am încercat zadarnic s-o am gim cu vin, care ni se p rea doar gaz peă ă foc şi ne îmb ta în ultimul hal. Apoi, am încercat s ne alin m chinurileă ă ă amestecând vinul cu ap de mare, dar combina ia aceasta ne-a f cut imediată ţ ă s icnim dureros, drept pentru care n-am mai îndr znit s-o repet m. Toat ziuaă ă ă ă am pândit cu ner bdare un prilej s facem baie, dar degeaba, c ci vasul nostruă ă ă era acum asediat, din toate p r ile, de rechini – f r nici o îndoial , erau aceiaşiă ţ ă ă ă monştri care îl devoraser pe bietul nostru prieten în noaptea dinainte şi careă aşteptau ca, dintr-o clip într-alta, s le mai pice un praznic ca acela. Acestă ă inconvenient ne-a umplut de am r ciune şi de cele mai deprimante şi maiă ă sumbre presim iri. G siser m nespus uşurare îmb indu-ne şi s ne vedemţ ă ă ă ă ă acum aceast resurs interzis , într-un mod aşa de înfricoş tor, era mai multă ă ă ă decât puteam îndura. De altfel, nu eram scuti i nici de teama pericoluluiţ imediat, c ci, şi cea mai mic alunecare sau mişcare greşit , am fi intrat dintr-oă ă ă dat în raza de ac iune a acestor peşti hr p re i, care veneau adesea caă ţ ă ă ţ s geata drept spre noi, înotând pe direc ia vântului. Nici un strig t sau efort deă ţ ă a-i goni din partea noastr nu p rea s -i intimideze. Unul, dintre cei mai mari,ă ă ă nici m car atunci când a fost lovit cu securea de Peters şi r nit adânc, n-aă ă renun at s încerce s se repead la noi. Pe la asfin it, s-a ivit un nor, dar, spreţ ă ă ă ţ marea noastr durere, a trecut peste noi f r s -şi slobozeasc vreo pic tur .ă ă ă ă ă ă ă Este aproape imposibil de conceput cât am suferit de sete în perioada aceasta. Am petrecut amândoi o noapte f r somn din aceast pricin şi de fricaă ă ă ă

rechinilor.3 august. Nici o speran de salvare; bricul se înclina într-o parte din ce înţă

ce mai mult, încât, la un moment dat, nu mai puteam sta în picioare pe punte. Ne-am str duit s punem la loc sigur vinul şi carnea de estoas , ca s nu leă ă ţ ă ă pierdem, dac vasul s-ar fi dat peste cap. Am scos dou piroane de laă ă portsarturi şi, cu securea, le-am b tut în coc vasului, în partea de unde suflă ă ă vântul, la vreo dou picioare sub ap , adic nu prea departe de chil , c ciă ă ă ă ă st team aproape pe muchia vasului înclinat. De aceste piroane am atârnată proviziile, fiindc aşa se aflau într-o pozi ie mai sigur decât cea de dinainte,ă ţ ă sub lan uri. Am suferit agonic de sete întreaga zi – nici o şans de baie dinţ ă pricina rechinilor, care nu ne-au sl bit nici o clip . Cu neputin s dormim.ă ă ţă ă

4 august. Cu pu in înainte s se crape de ziu , am sim it c vasul începeţ ă ă ţ ă s se dea peste cap şi am s rit în picioare ca s ne ferim de a fi arunca i în apă ă ă ţ ă în timpul r sturn rii. La început, se cl tina încet şi mişcarea creştea treptat,ă ă ă aşa c ne-a fost uşor s ne c r m pe muchia vasului de unde sufla vântul,ă ă ăţă ă dup ce ne îngrijiser m s dezleg m funiile care atârnau de piroanele b tuteă ă ă ă ă de noi pentru provizii. Dar n-am socotit destul de corect accelera ia impulsului,ţ c ci, deodat , bricul a devenit prea n r vaş ca s mai putem s inem pasul cuă ă ă ă ă ă ţ el şi, mai înainte ca vreunul dintre noi s -şi dea seama ce se întâmpl , ne-amă ă trezit rostogoli i cu furie în mare, zb tându-ne la câ iva stânjeni sub ap , cuţ ă ţ ă imensul vas chiar deasupra capetelor noastre.

Pe când m scufundam, am fost silit s dau drumul la funie şi, când amă ă priceput c sunt exact sub vas, iar for ele mele aproape ispr vite, abia de m-ă ţ ăam mai luptat s scap cu via , resemnându-m cu gândul c , în câtevaă ţă ă ă secunde, voi muri. Dar şi de data aceasta m-am înşelat, neluând în considera ieţ reculul firesc al vasului sub b taia vântului. Vârtejul apei de deasupra, pe careă l-a stârnit bricul cl tinându-se înapoi, m-a adus la suprafa înc mai violentă ţă ă decât atunci când m aruncase în ea. Când am ajuns sus, m-am trezit la vreoă dou zeci de iarzi dep rtare de coca vasului, cel pu in dup cum am apreciată ă ţ ă eu. Bricul z cea cu chila în sus, balansându-se furios când pe-o latur , când peă ă cealalt , iar marea, de jur împrejur, era foarte învolburat de puterniceă ă vârtejuri. N-am v zut nici urm de Peters. Un butoi de ulei plutea la vreo câtevaă ă picioare distan de mine şi numeroase alte obiecte de pe bric z ceauţă ă împr ştiate primprejur.ă

Cel mai mult m temeam acum de rechini, pe care îi ştiam pe aproape.ă Ca s -i împiedic, cât se putea, s vin lâng mine, am b tut apa cu amândouă ă ă ă ă ă mâinile şi picioarele, în timp ce am înotat c tre vas, f când în jurul meuă ă v l tuci denşi de spum . F r nici o îndoial c acestei solu ii de moment, aşaă ă ă ă ă ă ă ţ simpl cum a fost, îi datorez faptul c am sc pat cu via , c ci apa din jurulă ă ă ţă ă bricului, chiar înainte de a se da peste cap, era atât de în esat de aceştiţ ă monştri, încât trebuia s m întâlnesc, cum chiar s-a întâmplat, cu vreunulă ă dintre ei în timpul înaint rii mele. Printr-un mare noroc, totuşi, am ajuns cuă

bine la marginea vasului, deşi atât sleit de puteri în urma efortului supraomenesc pe care fusesem obligat s -l depun, încât n-aş fi fost niciodat înă ă stare s urc sus, dac nu mi-ar fi s rit în ajutor, la momentul potrivit, Petersă ă ă care, spre marea mea bucurie, şi-a f cut apari ia chiar în clipa aceea (seă ţ c rase pe chil de cealalt parte a vasului), aruncându-mi un cap t deăţă ă ă ă frânghie – una dintre cele care fuseser legate de piroane.ă

Abia sc pa i din aceast primejdie, aten ia ni s-a îndreptat, atunci, c treă ţ ă ţ ă o alta, amenin ându-ne s ne înha e în gheare îngrozitor de curând – moarteaţ ă ţ de foame. Întreaga noastr rezerv de hran fusese m turat peste bord, înă ă ă ă ă pofida aten iei cu care o puseser m la ad post, şi, cum nu mai întrez ream niciţ ă ă ă cea mai mic posibilitate s mai ob inem ceva, am c zut amândoi pradă ă ţ ă ă dezn dejdii, plângând în hohote ca nişte copii, nici unul nemaiîncercând s îlă ă consoleze pe cel lalt. Asemenea momente de sl biciune sunt greu de crezut,ă ă iar celor care nu s-au aflat niciodat într-o astfel de situa ie, li se va p rea,ă ţ ă desigur, c exagerez. Dar trebuie s v reamintesc c judecata noastr era atâtă ă ă ă ă de tulburat de îndelungata perioad de lipsuri şi de groaz prin careă ă ă trecuser m, încât, în momentul acela, nu se mai putea aprecia dup criteriileă ă obişnuite de evaluare a ra iunii umane. În pericolele care au urmat, aproape laţ fel de mari, dac nu chiar mai mari, m-am înarmat cu curaj împotriva tuturoră necazurilor ab tute asupra mea, iar Peters, dup cum ve i vedea, a dat dovadă ă ţ ă de un spirit stoic aproape la fel de greu de crezut c şi momentana saă capitulare şi confuzie copil reasc .ă ă

R sturnarea bricului, chiar şi în condi iile în care pierduser m vinul şiă ţ ă carnea de estoas , nu ne aruncase, la drept vorbind, într-o situa ie mai deţ ă ţ plâns decât aceea dinainte – sau poate numai prin dispari ia aşternutului deţ pat, f r de care nu mai puteam s strângem apa de ploaie ca pân atunci, şi aă ă ă ă ulciorului în care o p stram dup ce o colectam. Şi spun aceasta pentru c amă ă ă descoperit toat carena vasului, de la vreo dou sau trei picioare sub linia deă ă plutire şi pân la chil , ba chiar şi chila îns şi, acoperit cu un stras gros deă ă ă ă crustacei uriaşi, care s-au dovedit a fi delicioşi şi foarte hr nitori. Astfel, dină dou puncte de vedere foarte importante, accidentul care ne îngrozise atât deă tare a fost mai degrab un câştig decât o pierdere; ne descoperise o rezerv deă ă provizii pe care n-am fi putut s-o epuiz m, dac ne-am fi înfruptat din ea cuă ă modera ie, nici într-o lun de zile, ceea ce a contribuit foarte mult la împ careaţ ă ă noastr cu soarta, sim indu-ne mai pu in încol i i şi nespus de mai în afaraă ţ ţ ţ ţ primejdiei decât înainte.

Cu toate acestea, dificultatea de a mai ob ine ap ne f cuse orbi, pentruţ ă ă moment, la toate avantajele aduse de schimbarea situa iei noastre. Ca s fimţ ă gata s profit m, cât mai mult cu putin , de orice ploaie rapid care ar fi putută ă ţă ă s cad , ne-am scos c m şile, cu gând s le folosim ca pe cearşaf – f r să ă ă ă ă ă ă ă sper m, desigur, c vom ob ine în acest fel, chiar şi în cele mai favorabileă ă ţ condi ii, mai mult de o jum tate deţ ă gill o dat . Nici urm de nor nu s-a ar tată ă ă

toat ziua, iar setea ne supunea la cazne insuportabile. Noaptea, Peters aă reuşit s aib vreo or de somn zbuciumat, dar, mie, calvarul cumplit pe care îlă ă ă sufeream nu mi-a îng duit s pun gean peste gean nici o clip m car.ă ă ă ă ă ă

6 august. Ast zi, s-a stârnit o briz uşoar , care ne-a purtat printr-ună ă ă banc uriaş de alge de mare, printre care am avut norocul s g sim unsprezeceă ă crabi micu i, ceea ce ne-a îng duit s ne osp t m, la vreo câteva mese, cuţ ă ă ă ă aceste delicatese. Cochiliile lor fiind de-a dreptul moi, i-am mâncat întregi, descoperind c ne a â au mai pu in setea decât crustaceii. Cum n-am v zut niciă ţ ţ ţ ă urm de rechini printre alge, ne-am aventurat chiar s facem şi o baie,ă ă r mânând în ap câte patru sau cinci ore, timp în care am sim it c ni seă ă ţ ă astâmp ra considerabil setea. Astfel, fiind mult mai înviora i, am petrecut oă ţ noapte ceva mai pl cut decât precedent , amândoi furând câte un pui deă ă ă somn.

6 august. În ziua aceasta am fost binecuvânta i cu o ploaie rapid şiţ ă neîntrerupt , durând de pe la prânz pân seara. Cât de amar am regretată ă pierderea ulciorului şi-a damigenei – c ci şi aşa, cu pu inele mijloace pe care leă ţ aveam, am fi izbutit s umplem unul, dac nu chiar pe amândou . Îns , m cară ă ă ă ă am reuşit s ne potolim v paia setei, aşteptând s ni se îmbibe c m şile şi apoiă ă ă ă ă storcându-le astfel încât binef c torul lichid s ne picure în gur . Şi cu aceastaă ă ă ă ne-am îndeletnicit toat ziua.ă

7 august. Chiar la ivirea zorilor am z rit, amândoi în acelaşi timp, o pânză ă la est, care, neîndoielnic, se îndrepta c tre noi! Am salutat binecuvântataă apari ie cu un chiot lung, deşi anemic, de extaz şi am început imediat s facemţ ă toate semnele pe care le puteam n scoci – fluturându-ne c m şile în aer,ă ă ă s rind în sus cât ne îng duia condi ia noastr fizic şubred , ba chiar strigândă ă ţ ă ă ă cât ne ineau pl mânii, deşi vasul se afla la peste cincisprezece mile distan .ţ ă ţă Ei bine, acesta continu s vin spre epav noastr şi am dedus c , dac îşiă ă ă ă ă ă ă men inea cursul actual, avea s ajung , în cele din urm , atât de aproape încâtţ ă ă ă s ne observe. La vreo or dup ce o descoperiser m, îi puteam vedea clară ă ă ă marinarii de pe punte. Era un schooner lung, scund, cu o vel gabier ce-i d deaă ă un aer obraznic, cu m rul arborelui trinchet vopsit în negru şi, dup câte neă ă puteam da seama, cu un echipaj complet. Atunci, am început s fim foarteă îngrijora i, c ci cu greu ne venea a crede c nu ne observase înc şi neţ ă ă ă temeam c ar fi vrut s ne lase s murim unde ne g seam – un act de oă ă ă ă cruzime diabolic , dar care, oricât de incredibil ar p rea, se întâmplase nu oă ă dat pe mare, în circumstan e foarte asem n toare cu acestea, comis de nişteă ţ ă ă creaturi care treceau ca f când parte din specia umană ă16. În cazul nostru, îns ,ă 16 Cazul bricului Polly, din Boston, este unul atât de gr itor, iar soarta lui, din multe puncteă

de vedere, atât de izbitor de asem n toare cu a noastr , încât nu m pot ab ine s nu îlă ă ă ă ţ ă pomenesc aici. Acest vas, cu o înc rc tur de 130 de tone de cherestea şi alimente, aă ă ă ridicat pânzele din Boston, cu destina ia Santa Cruz, la 12 decembrie 1811, sub comandaţ c pitanului Casneau. În afar de c pitan, se mai aflau opt suflete la bord – secundul, patruă ă ă matelo i şi buc tarul, precum şi un anume domn Hunt şi o negres care era în slujba lui. Peţ ă ă 15, dup ce ieşise din apele pu in adânci de la Georges, s-a ales cu o sp rtur în coc , într-ă ţ ă ă ă

prin bun voin a Domnului, am avut bucuria s fim sorti i s ne înşel m înă ţ ă ţ ă ă temerile noastre, pentru c am v zut stârnindu-se brusc o vânzoleal peă ă ă puntea vasului str in, care imediat dup aceea a ridicat un pavilion britanic şi,ă ă strângând vântul, s-a îndreptat direct spre noi. Într-o jum tate de or , cel mult,ă ă ne aflam în cabina acestuia. Schoonerul se numea Jane Guy, era din Liverpool şi, sub comanda c pitanului Guy, avea misiunea s c l toreasc şi s facă ă ă ă ă ă ă nego în M rile Sudului şi în Pacific.ţ ă

o vijelie stârnit dinspre sud-est, şi, în cele din urm , s-a r sturnat; dar, cum îşi pierduseă ă ă catargele, dup o vreme, s-a r sucit înapoi. Oamenii au r mas în aceast situa ie, f r focă ă ă ă ţ ă ă şi cu foarte pu ine provizii, timp de 191 de zile (de la 15 decembrie pân la 20 iunie), cândţ ă c pitanul Casneau şi Samuel Badger, singurii supravie uitori, au fost culeşi de pe epav deă ţ ă Fame, un vas din Huli, condus de c pitanul Featherstone, care se întorcea acas , venind deă ă la Rio de Janeiro. Când i-au g sit, se aflau la 28° latitudine nordic şi 13° longitudineă ă vestic , adic parcurseser , plutind în deriv , aproape 2000 de mile! La 9 iulie, Fame s-aă ă ă ă întâlnit cu bricul Dromero, al c pitanului Perkins, care i-a l sat la rm pe cei doi martiri, înă ă ţă Kennebeck. Relatarea din care am extras aceste detalii se încheia cu urm toarele cuvinte:ă

„Fireşte, se pune întrebarea cum au putut, oare, parcurge o aşa de mare distan , prin cea maiţă circulat zon a Atlanticului, f r s fie descoperi i în tot acest r stimp. Au trecut pe lângă ă ă ă ă ţ ă ă ei mai bine de dou sprezece pânze, una dintre ele venind atât de aproape, încât i-au putută vedea clar pe marinarii de pe punte şi de pe gabii cum se uitau la ei; dar, spre inexprimabila dezam gire a celor care mureau de foame şi de frig, marinarii aceia,ă nesocotind principiile omeniei, au în l at pânzele şi i-au abandonat, cu atâta cruzime, înă ţ voia sor ii." (N. a.)ţ

Capitolul XIV

Schoonerul Jane Guy era un vas frumos, cu vel gabier şi cu o capacitateă de 180 de tone. Era neobişnuit de zvelt la prova şi, pe vânt bun şi vreme calm , cel mai rapid velier pe care l-am v zut vreodat . Cu toate acestea,ă ă ă calit ile sale, din punct de vedere al rezisten ei la vreme rea, nu mai erau laăţ ţ fel de remarcabile, c ci avea pescajul mult prea mare pentru comer ul c ruia îiă ţ ă era destinat. Pentru astfel de misiuni, ar fi fost de dorit un vas mai mare şi cu un pescaj propor ional mai redus – s spunem un vas de vreo 300 pân la 350ţ ă ă de tone. Ar fi trebuit s aib trei catarge şi, de asemenea, o construc ie diferită ă ţ ă fa de cor biile obişnuite din M rile Sudului. Era absolut necesar s fi fost bineţă ă ă ă înarmat. Ar fi trebuit s aib , s zicem, vreo zece sau dou sprezece tunuri cuă ă ă ă afet, cu ghiulele de doisprezece livre, şi vreo dou sau trei tunuri cu eavă ţ ă lung , de acelaşi calibru, mai multe espingoleă 17 şi l zi de muni ie impermeabileă ţ pentru fiecare gabie. Ancorele şi cablurile sale ar fi trebuie s fie cu mult maiă puternice decât este necesar pentru orice alt soi de vas comercial şi, pe deasupra, un echipaj numeros şi foarte priceput, adic , un vas ca acesta peă care vi l-am descris ar fi trebuit s aib nu mai pu in de 50 sau chiar 60 deă ă ţ oameni vânjoşi. Jane Guy avea un echipaj format din 35 de marinari, to i unul şiţ unul, plus un c pitan şi un secund, dar nu era şi la fel de bine armat sauă echipat în vreun alt fel, precum şi-ar fi dorit un navigator familiarizat cu greut ile şi pericolele unei astfel de misiuni.ăţ

C pitanul Guy era un domn foarte cuviincios în purt ri şi cu o experienă ă ţă considerabil în materie de comer prin M rile Sudului, c ruia îi dedicase oă ţ ă ă bun perioad din via a sa. Îi lipsea, cu toate acestea, energia şi, prin urmare,ă ă ţ acel spirit întreprinz tor, o cerin obligatorie în acest domeniu. Era şiă ţă coproprietar al vasului pe care îl comand şi fusese învestit cu puteri nelimitateă s navigheze în M rile Sudului dup orice înc rc tur care i-ar fi venit laă ă ă ă ă ă îndemân . Avea, la bord, ca de obicei în astfel de c l torii, m rgele, oglinzi,ă ă ă ă amnare, topoare, securi, fer straie, tesle, rindele, dalte, dalte în cruce deă scobit, burghie, pile, cu itoaie, raşpile, ciocane, cuie, cu ite, foarfece, briciuri,ţ ţ ace de cusut, a e, obiecte de ceramic , stambe, mici podoabe ieftine şi alteţ ă m run işuri ca acestea.ă ţ

Schoonerul ridicase pânzele din Liverpool pe 10 iulie, pe 25 trecuse Tropicul Cancerului la 20° longitudine vestic şi ajunsese la Sal, una dintreă insulele Capului Verde, pe 29, unde se aprovizionase cu sare şi alte lucruri necesare pentru c l torie. La 3 august, a p r sit insulele Capului Verde şi s-aă ă ă ă îndreptat c tre sud-vest, navigând cu toate pânzele sus spre coasta Braziliei,ă

17 Veche arm de foc din bronz, cu eav scurt şi r sfrânt ca o pâlnie, montat pe un pivot.ă ţ ă ă ă ă ă (n. tr.)

astfel încât s treac Ecuatorul printre meridianele 28° şi 30° longitudineă ă vestic . Acesta era, de altfel, traseul obişnuit urmat de vasele care veneau dină Europa c tre Capul Bunei Speran e sau care, tot pe aceast rut , se duceauă ţ ă ă c tre Indiile de Est. Luând-o pe aici, se evit acalmiile şi contracuren ii careă ă ţ domin necontenit coasta Guineei, aşadar, una peste alta, s-a dovedit a fi celă mai scurt traseu, c ci, pentru a naviga mai departe, nu lipseşte niciodată ă vântul dinspre vest prin care s se ajung la Cap. Inten ia c pitanului Guy eraă ă ţ ă s fac prima escal pe Insula Kerguelen – n-aş putea spune din ce motiv. Înă ă ă ziua în care am fost culeşi, schoonerul se afla în apele Capului Saint Roque, la 31° longitudine vestic – aşadar, când ne-au g sit, fuseser m, probabil, târâ iă ă ă ţ de curen i de la nord c tre sudţ ă nu mai pu in de 25°!ţ

La bordul vasului Jane Guy am fost trata i cu toat grija şi aten ia pe careţ ă ţ o cerea starea noastr de extrem epuizare. În vreo dou s pt mâni, timp înă ă ă ă ă care am continuat s navig m c tre sud-est, cu brize molatice şi vremeă ă ă frumoas , atât Peters cât şi eu ne-am ref cut aproape în întregime for ele,ă ă ţ dup lipsurile şi suferin ele îngrozitoare îndurate, şi am început s neă ţ ă reamintim ceea ce se petrecuse, mai degrab cum ne-am fi amintit de un visă urât din care, din fericire, ne deşteptaser m, decât ca de nişte evenimente aleă realit ii nude, pe care le tr iser m cu ochii deschişi. Am observat, mai târziu,ăţ ă ă c acest soi de uitare par ial apare, de obicei, în cazul unei schimb ri bruşte,ă ţ ă ă de pild trecerea de la bucurie la triste e dureroas ori de la îndurerare laă ţ ă bucurie – gradul de uitare fiind propor ional cu gradul diferen ei dintre st ri.ţ ţ ă Astfel, în cazul meu, acum simt c îmi este cu neputin s realizez întreagaă ţă ă dimensiune a nenorocirii pe care am suferit-o de-a lungul zilelor petrecute pe epav . Incidentele revin în minte, dar nu şi emo iile pe care le-au stârnit cândă ţ s-au întâmplat. Un singur lucru ştiu, c , în momentul în care se petreceau, mă ă gândeam, de fiecare dat , c natura uman nu poate îndura un chin maiă ă ă cumplit.

Ne-am continuat c l toria vreo câteva s pt mâni, f r vreun evenimentă ă ă ă ă ă notabil, afar de întâlniri întâmpl toare cu nişte baleniere şi, mai ales, cu uneleă ă pornite în c utare de balene negre sau balene obişnuite, numite astfel ca s seă ă deosebeasc de caşalo i. Iar aceştia din urm , se g sesc în special la sud deă ţ ă ă paralel 25. La 16 septembrie, aflându-ne în apele Capului Bunei Speran e,ă ţ schoonerul s-a confruntat cu prima sa furtun cu adev rat puternic de laă ă ă plecarea din Liverpool. În aceast zon şi îndeosebi la sud şi la est deă ă promontoriu (noi ne aflam la vest), navigatorii au adeseori de luptat cu furtuni dinspre nord, care fac pr p d. Întotdeauna sunt înso ite de hul , iar una dintreă ă ţ ă cele mai primejdioase tr s turi ale lor este schimbarea pe neaşteptate aă ă direc iei vântului, ceea ce se întâmpl aproape negreşit în punctul culminant alţ ă furtunii. Un uragan în toat puterea cuvântului se putea stârni, în orice clip ,ă ă dinspre nord sau nord-est, iar, în clipa urm toare, s nu se mai simt nici oă ă ă boare din direc ia aceea, în schimb, s reizbucneasc dinspre sud-est, cu oţ ă ă

furie de neînchipuit. O pat luminoas în partea de sud este semnul sigur careă ă anun schimbarea şi, astfel, vasele sunt prevenite s ia m suri.ţă ă ă

Pe la ora şase diminea a, a început vântul, mai întâi printr-o rafalţ ă inofensiv şi, ca de obicei, dinspre nord. Pe la ora opt, se înte ise straşnic,ă ţ aducând asupra noastr unele dintre cele mai mari talazuri pe care leă v zuser m vreodat . Toate lucrurile au fost amarate cât mai strâns posibil, dară ă ă schoonerul trudea din greu şi scotea în eviden tr s turile sale nepotriviteţă ă ă pentru largul m rii, teuga fiindu-i sub ap la fiecare afundare a provei în val şi,ă ă zb tându-se din greu, de-abia ieşea la suprafa şi era imediat îngropat subă ţă ă uii alt val. Cu pu in înainte de a se însera, pat luminoas pe care o pândeamţ ă ă şi-a f cut apari ia la sud-vest, iar la o or dup aceea am observat c focul mic,ă ţ ă ă ă pe care-l aveam în l at, atârna f r vlag de catarg. Peste nici dou minute, înă ţ ă ă ă ă pofida tuturor preg tirilor, am fost r sturna i pe-o coast , ca printr-o vraj , şi,ă ă ţ ă ă în timp ce z ceam aşa, un adev rat val de spum s-a n pustit peste noi.ă ă ă ă Replica vântului dinspre sud-vest, spre norocul nostru, s-a dovedit a fi doar o rafal şi am avut şansa s ne ridic m vasul f r s pierdem nici m car o verg .ă ă ă ă ă ă ă ă Totuşi, cu puternica hul ce ne izbea din fa , am avut mult de furc înc vreoă ţă ă ă câteva ore dup aceea, dar, spre diminea , ne-am trezit pe-o vreme la fel deă ţă liniştit ca şi înainte de furtun . C pitanul Guy a fost de p rere c sc paser mă ă ă ă ă ă ă ca prin minune.

La 13 octombrie, treceam prin dreptul Insulei Prin ul Edward, situat laţ ă 46°53' latitudine sudic şi 37°46' longitudine estic . Dou zile mai târziu, neă ă ă aflam în apropiere de insula Possession, iar, la scurt timp, dep şeam insuleleă Crozet, la 42°59' latitudine sudic şi 48° longitudine estic . Pe 18, ajungeam laă ă Insula Kerguelen sau Insula Dezol rii, în Oceanul Indian de Sud, şi aruncamă ancora în Christmas Harbour, unde apa avea patru stânjeni adâncime.

Insula aceasta sau, mai exact, acest grup de insule este situat în sud-estul Capului Bunei Speran e, la o distan de aproape 800 de leghe. Fuseseţ ţă descoperit în 1772, de c tre Baronul de Kergulen sau Kerguelen, un franceză care, crezând c p mântul insulei era doar o bucat dintr-un întins continentă ă ă sudic, a dus aceast informa ie acas , producând mult vâlv la vremea aceea.ă ţ ă ă ă Guvernul, luând problema în serios, l-a trimis, anul urm tor, pe baron înapoi, înă scopul de a-şi studia mai îndeaproape descoperirea şi atunci s-a constatat eroarea. În 1777, c pitanul Cook a dat peste acelaşi grup de insule şi a numit-oă pe cea mai mare Insula Dezol rii, un nume binemeritat, desigur. Când seă apropie de rm, navigatorul poate fi înclinat s presupun contrariul, v zândţă ă ă ă pantele majorit ii dealurilor acoperite, din septembrie pân în martie, cu oăţ ă foarte str lucitoare verdea . Aparen a înşel toare se datoreaz unei planteă ţă ţ ă ă micu e, asem n toare cu ochii-şoarecelui, care creşte din abunden , pe mariţ ă ă ţă por iuni, peste o specie de muşchi m runt. În afara acestei plante, cu greu seţ ă mai vede vreo urm de vegeta ie pe insul , dac nu punem la socoteal celeă ţ ă ă ă câteva fâşii de iarb aspr din jurul golfului, nişte licheni şi o specie de tufă ă ă

care aduce cu varz proasp t încol it , cu gust amar şi iritant.ă ă ţ ăRelieful inutului este deluros, deşi nici una dintre aceste culmi nu seţ

poate numi înalt . Vârfurile lor sunt acoperite cu z pezi veşnice. Exist maiă ă ă multe golfuri ad postite, bune de ancorat, dintre care Christmas Harbour esteă cel mai convenabil. Este primul care se întâlneşte pe partea de nord-est a insulei, dup ce se ocoleşte Capul François, care constituie rmul de nord şiă ţă care, prin forma sa aparte, ajut la descoperirea golfului. Promontoriul s u seă ă termin la cap t printr-o stânc înalt , scobit la mijloc, formând un arcă ă ă ă ă natural. Intrarea se situeaz la 48°40' latitudine sudic şi 69°6' longitudineă ă estic . Trecând prin ea, se descoper un loc bun de ancorare, ad postit de ună ă ă şirag de mici insule, alc tuind un zid de ap rare suficient împotriva vânturiloră ă dinspre est înaintând de la acest loc de ancorare spre est, se ajunge la Wasp Bay, situat la cap tul golfului. Acesta este un mic bazin, complet înconjurat deă p mânt, cu fundul de argil tare, pân la care culoarul de trecere are patruă ă ă stânjeni adâncime şi unde po i g si un loc de ancorare de trei pân la zeceţ ă ă stânjeni adâncime. Un vas poate sta aici, cu ancora din fa l sat la ap , chiarţă ă ă ă şi un an întreg, f r nici un risc. La cap tul bazinului Wasp Bay, spre vest,ă ă ă curge un izvor de ap dulce, la care se ajunge cu uşurin .ă ţă

Pe Insula Kerguelen se mai pot g si nişte foci, din speciile cu blan s uă ă ă p r, şi numeroase morse. De asemenea, sunt multe colonii de p s ri. Pinguiniiă ă ă sunt cei mai numeroşi – se pot vedea patru specii diferite. Pinguinul imperial, numit astfel din pricina dimensiunilor şi a frumosului s u penaj, este cel maiă mare. Partea de deasupra a corpului s u este, de regul , de culoare gri, uneoriă ă b tând în liliachiu; partea de dedesubt este de un alb imaculat. Capul şi labeleă sunt lucioase, de un negru str lucitor. Dar principala distinc ie a penajuluiă ţ const în dou dungi late, de culoarea aurului, care coboar de la cap pân peă ă ă ă piept. Are ciocul lung, trandafiriu sau roşu intens. Aceste p s ri merg ridicate înă ă picioare, cu o inut impun toare. Îşi in capul sus, cu aripile l sate pe lângţ ă ă ţ ă ă corp ca dou bra e şi, cum coada le ajunge pân la p mânt, ca o tren ,ă ţ ă ă ă asem narea cu omul este izbitoare şi, la prima arunc tur de ochi sau înă ă ă umbra înser rii, ar putea s p c leasc privitorul. Pinguinii imperiali pe care i-ă ă ă ă ăam întâlnit pe Insula Kerguelen erau pu in mai mari decât o gâsc . Celelalteţ ă soiuri sunt guralivii, lacomii şi colonialii. Dar aceşti pinguini sunt mult mai mici, cu penaj mai pu in spectaculos, diferi i de imperiali şi din alte puncte deţ ţ vedere.

Pe lâng pinguini, aici se mai întâlnesc multe alte p s ri, printre care aşă ă ă putea aminti g inuşele-de-mare, petrelii albaştri, lişi ele, ra ele, g inuşele deă ţ ţ ă Port Egmont, cormoranii mo a i, porumbeii de Cape, petrelii-graşi, rândunicile-ţ ţde-mare, pesc ruşii, g inuşele de Mother Carey, gâştele de Mother Carey sauă ă petrelii uriaşi şi, în sfârşit, albatroşii.

Petrelul uriaş este o pas re cât albatrosul comun, dar este carnivor. Esteă numit, adeseori, rupe-oase sau vulturul-pescar. Nu este sperios şi, dac esteă

bine preparat, este foarte gustos. În zbor, vine uneori foarte aproape de suprafa a apei, cu aripile întinse, l sând impresia c nu le mişc deloc sau cţ ă ă ă ă nu face nici un fel de efort.

Albatrosul este una dintre cele mai mari şi mai crude p s ri din M rileă ă ă Sudului. Face parte din familia pesc ruşului şi prinde prad din zbor; nu stă ă ă niciodat pe p mânt, sau numai cât îşi creşte puii. Între aceast pas re şiă ă ă ă pinguin exist cea mai ciudat prietenie. Cuiburile lor sunt construite foarteă ă uniform, ai zice potrivit unei în elegeri dintre cele dou specii – cele aleţ ă albatroşilor sunt aşezate în mijlocul unui mic p trat, format de cuiburile a patruă pinguini. Navigatorii au convenit s numeasc ansamblul unor astfel de tabereă ă o colonie. Aceste colonii au fost adeseori descrise, dar, cum se poate întâmpla c nu to i cititorii mei s fi v zut aceste descrieri şi cum voi mai avea ocazia să ţ ă ă ă vorbesc despre pinguini şi albatroşi, n-ar fi r u s spun aici câteva ceva despreă ă modul lor de via şi cel de a-şi face cuibul.ţă

Când vine sezonul clocitului, p s rile se adun în num r mare şi, timp deă ă ă ă câteva zile, par c se sf tuiesc despre cea mai bun solu ie. Într-un târziu, trecă ă ă ţ la ac iune. Aleg un teren la în l ime, de întindere potrivit , de obicei cam deţ ă ţ ă trei sau patru acri, şi situat cât mai aproape de mare, dar ferit de contactul cu apa. Locul este ales în func ie de cât de neted este şi este preferat acela careţ este mai pu in înc rcat de pietre. Aceast problem o dat rezolvat , p s rileţ ă ă ă ă ă ă ă încep, de comun acord şi parc într-un singur gând, s traseze cu o precizieă ă matematic un p trat sau un altfel de paralelogram, dup cum se potriveşteă ă ă cel mai bine terenului, de m rime suficient pentru a ad posti toate p s rileă ă ă ă ă adunate şi nu mai mult – se pare c procedeaz astfel ca s împiedice pe viitoră ă ă accesul haimanalelor, care n-au participat la munca de amenajare a taberei. O latur a locului astfel însemnat este paralel cu linia rmului şi este l sată ă ţă ă ă deschis pentru intr ri şi ieşiri.ă ă

Dup ce au stabilit hotarele coloniei, membrii s i încep s-o cure e deă ă ţ toate gunoaiele, adunând cu ciocul piatr cu piatr şi c rându-le dincolo deă ă ă grani e, alc tuind un soi de zid de ap rare de-a lungul celor trei laturi dinspreţ ă ă interiorul insulei. Exact pe conturul acestui zid, în untru, se formeaz o aleeă ă perfect neted şi dreapt , având între şase şi zece picioare l rgime şiă ă ă întinzându-se de jur împrejurul taberei – servind, astfel, drept promenadă general .ă

A doua etap const în împ r irea întregii arii în p tr ele mici, riguros deă ă ă ţ ă ăţ egale ca m rime. Aceasta se realizeaz construind nişte poteci înguste, foarteă ă netede, care se intersecteaz între ele în unghiuri drepte, acoperind întreagaă suprafa a taberei. La fiecare punct de intersec ie al acestor poteci, seţă ţ construieşte cuibul unui albatros, iar în mijlocul fiec rui p tr el, cuibul unuiă ă ăţ pinguin – astfel, fiecare pinguin este înconjurat de patru albatroşi, iar fiecare albatros, de acelaşi num r de pinguini. Cuibul unui pinguin const într-o gaură ă ă în p mânt, pu in adânc , doar atât cât s nu-i dea voie singurului s u ou s seă ţ ă ă ă ă

rostogoleasc . Cel al albatrosului este ceva mai elaborat, mai îngrijit – acestaă ridic un muşuroi, cam de un picior în l ime şi doi în diametru, din p mânt,ă ă ţ ă alge şi scoici, iar, în vârf, îşi construieşte cuibul propriu-zis.

P s rile se str duiesc, în mod deosebit, s nu lase nicio clip cuiburileă ă ă ă ă goale de-a lungul întregii perioade de incuba ie sau chiar pân ce puiul esteţ ă suficient de puternic s se apere singur. Când masculul este plecat pe mare înă c utare de hran , femela r mâne la datorie şi numai la întoarcereaă ă ă partenerului s u se încumet şi ea în larg. Ou le nu se las niciodată ă ă ă ă neacoperite – pe timpul cât una din p s ri este plecat , cealalt cloceşte înă ă ă ă locul ei. Aceast m sur de siguran este necesar din pricina meteahneiă ă ă ţă ă ho iei, general r spândite în colonie, locuitorii neavând nici un scrupul s - şiţ ă ă şterpeleasc unul altuia ou le, de cum li se iveşte un prilej.ă ă

Cu toate c sunt colonii în care pinguinul şi albatrosul sunt singureleă specii de p s ri din compunerea sa, în cele mai multe cazuri se întâlneşte, peă ă lâng acestea, şi o multitudine de alte p s ri oceanice, bucurându-se de toateă ă ă privilegiile cet ii şi pres rându-şi cuiburile pe ici, pe colo, oriunde mai g sescăţ ă ă un loc, totuşi niciodat deranjându-le pe speciile mai mari. Priveliştea acestoră tabere, când le vezi de la dep rtare, este nemaipomenit de ciudat . Totă ă v zduhul de deasupra aşez rii este înnegrit de imensul num r al albatroşiloră ă ă (printre care se amestec şi triburi mai mici), care roiesc pe deasupra, fieă ducându-se spre ocean, fie întorcându-se acas . În acelaşi timp, se pot vedeaă nenum ra i pinguini, unii trecând de colo-colo pe potecile înguste, al iiă ţ ţ patrulând, cu aerul lor important specific, de-a lungul promenadei principale care împrejmuieşte colonia. Pe scurt, oricum i-ai lua, nimic nu poate li mai uimitor decât puterea de judecat pe care o dovedesc aceste creaturi înaripateă şi, cu siguran , nu exist nimic mai bine chibzuit care s dea de gândit la felţă ă ă de mult oric rei min i întregi de om.ă ţ

În diminea a de dup sosirea noastr în Christmas Harbour, domnulţ ă ă Patterson, secundul, a coborât b rcile şi (cu toate ca sezonul era abia laă început) a pornit în c utare de foci, l sându-l pe c pitan şi pe o tân r rud de-ă ă ă ă ă ăa lui pe un col de p mânt sterp de pe coasta de vest, c ci aceştia aveau oţ ă ă treab – ce anume, n-aş şti s spun – de rezolvat în interiorul insulei. C pitanulă ă ă Guy a luat la el o sticl , în care a vârât o scrisoare sigilat , şi s-a îndreptat, dină ă col ul unde fusese debarcat, c tre una dintre colinele cele mai înalte. Probabilţ ă c voia s lase scrisoarea pe acea colin pentru vreun vas pe care îl aştepta să ă ă ă vin dup el. Îndat ce nu l-am mai putut vedea, am pornit (Peters şi cu mineă ă ă fiind în barca secundului) în jurul coastei, s c ut m foci. Cu aceasta ne-amă ă ă ocupat vreo trei s pt mâni, cercetând cu mult aten ie fiecare niş , fiecareă ă ă ţ ă cotlon, nu doar de pe Insula lui Kerguelen, dar şi de pe multe alte insuli e dinţ vecin tate. Str dania noastr , totuşi, n-a fost încununat de nici un succesă ă ă ă notabil. Am v zut nenum rate foci cu blan , dar erau deosebit de sperioase şi,ă ă ă cu mari eforturi, am reuşit s facem rost doar de vreo 360 de piei. Morse erauă

din belşug, mai ales pe coasta de vest a insulei principale, dar am vânat numai vreo 20, şi pe-acestea cu mare greutate. Pe insulele mai mici, am descoperit un num r important de foci cu p r, dar nu le-am atacat. Ne-am întors la schooner,ă ă pe data de 11, unde i-am g sit pe c pitan şi pe nepotul s u, care ne-auă ă ă povestit numai lucruri rele despre interiorul insulei, descriind-o ca pe cel mai dezolant şi din cale-afar de sterp p mânt din lume. Petrecuser dou nop i peă ă ă ă ţ insul , din pricina unei neîn elegeri cu secundul, care nu trimisese dup ei laă ţ ă timp una din b rcile schoonerului.ă

Capitolul XV

În ziua de 12 am plecat din Christmas Harbour, reîntorcându-ne pe acelaşi drum c tre vest, şi l sând la babord Insula Marion, una din insuleleă ă arhipelagului Crozet. Am trecut apoi pe lâng Insula Prin ul Edward, l sând-o şiă ţ ă pe aceasta în stânga, apoi, cârmind şi mai mult c tre nord, am ajuns, înă cincisprezece zile, la insulele Tristan da Cunha, la 37°8' latitudine sudic şiă 12°8' longitudine vestic .ă

Acest grup de insule, atât de bine cunoscut în zilele noastre, şi care se compune din trei insule circulare, a fost descoperit de c tre portughezi, maiă târziu vizitat de olandezi, în 1643, şi de francezi, în 1767. Cele trei insule alc tuiesc împreun un triunghi şi se situeaz la o distan egal una de alta,ă ă ă ţă ă de aproape zece mile, printre ele fiind destul loc de trecere pentru un vas. Pe toate trei, rmul este foarte înalt, în special pe insula Tristan da Cunhaţă propriu-zis . Aceasta este cea mai mare din grup, având cincisprezece mile înă circumferin , şi atât de înalt încât, pe timp frumos, poate fi z rit de la oţă ă ă ă distan de optzeci sau nou zeci de mile. O parte din coasta nordic se ridicţă ă ă ă perpendicular deasupra m rii la mai bine de 1000 de picioare. La această ă altitudine, exist un platou care se desf şoar aproape pân în centrul insulei,ă ă ă ă iar din acest platou creşte un con seme , asem n tor vârfului din Teneriffe.ţ ă ă Jum tatea inferioar a acestui con este acoperit de arbori de-o m rimeă ă ă ă considerabil , dar regiunea superioar este doar stânc golaş , de obiceiă ă ă ă ascuns de nori şi acoperit cu z pad , cea mai mare parte din an. În jurulă ă ă ă insulei nu sunt nici bancuri de nisip, nici altfel de zone primejdioase, iar coastele sunt deosebit de abrupte, cu ape adânci. Pe rmul dinspre nord-vestţă exist un golf micu , cu o plaj de nisip negru, unde b rcile pot trage cuă ţ ă ă uşurin la mal, dac au vânt dinspre sud. De aici î i po i face rost de cât apţă ă ţ ţ ă ă de b ut vrei; de asemenea, po i pescui, cu undi a, cod şi alte soiuri de peşte.ă ţ ţ

Urm toarea insul ca m rime, şi cea mai înaintat spre vest din totă ă ă ă grupul, este numit Inaccesibila. Pozi ia sa exact este de 37°7' latitudineă ţ ă sudic şi 12°24' longitudine vestic . Are şapte sau opt mile în circumferin şiă ă ţă prezint , de jur împrejur, un aspect inabordabil, cu pere i foarte drep i. Vârfulă ţ ţ este perfect plat şi întreaga întindere este arid – nu creşte nimic, cu excep iaă ţ câtorva arbuşti sfriji i.ţ

Insula Privighetorii, cea mai mic şi cea mai la sud, se afl la 37°17'ă ă latitudine sudic şi la 12°24' longitudine vestic . În larg de rmul s u dinspreă ă ţă ă miaz zi, se afl o barier destul de înalt , alc tuit din insuli e stâncoase; alteă ă ă ă ă ă ţ câteva, asem n toare cu acestea, se pot vedea spre nord-est. Terenul esteă ă accidentat şi sterp, şi o vale taie adânc insula în dou p r i.ă ă ţ

rmurile acestor insule forfotesc, în sezonul favorabil, de lei-de-mare,Ţă

morse, foci cu p r şi cu blan , laolalt cu p s ri oceanice de toate speciile. Prină ă ă ă ă împrejurimi se g sesc, tot în num r foarte mare, şi balene. Uşurin a cu care,ă ă ţ odinioar , puteau fi prinse aceste diverse animale, a f cut arhipelagul foarteă ă vizitat înc de la descoperirea sa. Olandezii şi francezii îl frecventau de laă începuturi. În 1790, c pitanul Patten, comandantul vasuluiă Industry, din Philadelphia, a venit pân pe Tristan da Cunha, unde a r mas şapte luni (dină ă august 1790, pân în aprilie 1791), ca s adune piei de foc . De-a lungulă ă ă acestei perioade, a strâns nu mai pu in de cinci mii şase sute de piei şi se ziceţ c ar fi declarat c nu i-ar fi fost prea greu s încarce o corabie mare cu ulei înă ă ă numai trei s pt mâni. La sosire, nu g sise nici un patruped, cu excep iaă ă ă ţ câtorva capre s lbatice; acum, pe insul sunt din belşug exemplare din celeă ă mai pre uite animale domestice, introduse aici de navigatorii care au vizitat-oţ ulterior.

Cred c nu la mult vreme dup expedi ia c pitanului Patten, c pitanulă ă ă ţ ă ă Colquhoun, al bricului american Betsey, a ajuns pe cea mai mare dintre aceste insule, pentru a-şi reface proviziile. El a plantat ceap , cartofi, varz şi oă ă mul ime de alte legume, care se g sesc şi ast zi, din abunden .ţ ă ă ţă

În 1811, un anume c pitan Haywood, al vasuluiă Nereus, a vizitat Tristan. A g sit aici patru americani, care se stabiliser pe insul ca s preg teasc uleiă ă ă ă ă ă şi s strâng piei de foc . Pe unul dintre aceştia îl chema Jonathan Lambert şiă ă ă se autointitula suveranul inutului. Defrişase şi cultivase aproape şaizeci de acriţ de p mânt şi se îngrijise apoi de creşterea arborelui de cafea şi a trestiei deă zah r, care îi fuseser furnizate de ministerul american din Rio de Janeiro.ă ă Totuşi, aceast aşezare a fost, în cele din urm , abandonat , iar în 1817,ă ă ă insulele au intrat în posesiunea guvernului britanic, care a trimis un detaşament în acest scop de la Capul Bunei Speran e. Îns nici ei nu le-auţ ă p strat prea mult timp, iar, dup evacuarea inutului, în urma renun riiă ă ţ ţă britanicilor la posesiune, dou sau trei familii de englezi s-au stabilit aici,ă independent de voin a guvernului. La 25 martie 1824,ţ Berwick, al c pitanuluiă Jeffrey, a plecat din Londra, cu destina ia ara lui Van Diemen, a ajuns în acestţ Ţ loc, unde a g sit un englez pe nume Glass, fost caporal în artileria britanic .ă ă Acesta îşi arogase titlul de guvernator suprem al insulelor şi avea în subordine dou zeci şi unu de b rba i şi trei femei. Despre climatul insulei şi rodniciaă ă ţ solului spunea numai lucruri bune. Aceast mic popula ie se ocupa în specială ă ţ cu strângerea pieilor de foc şi a seului de mors , cu care f cea nego la Capulă ă ă ţ Bunei Speran e, Glass fiind proprietarul unei mici goelete. În perioada sosiriiţ noastre, guvernatorul mai locuia înc aici, dar mica sa comunitate se înmul ise,ă ţ ridicându-se la şaizeci şi cinci de suflete pe insula Tristan, f r a-i mai pune laă ă socoteal şi pe cei şapte, dintr-o aşezare mai mic , de pe Insula Privighetorii.ă ă N-am întâmpinat nici o greutate în a ne reface proviziile cu tot ce doream – întrucât oile, porcii, boii, iepurii, or t niile, caprele şi peştii de diverse specii, caă ă şi legumele, se g seau din belşug. Cum aruncaser m ancora foarte aproape deă ă

insula cea mare, la optsprezece stânjeni adâncime, am adus la bord, foarte lesne, tot ce aveam nevoie. C pitanul Guy a mai cump rat de la Glass cinciă ă sute de piei de foc şi nişte fildeş. Am r mas aici o s pt mân , timp în careă ă ă ă ă vântul a suflat mereu de la nord sau de la vest, iar vremea a fost mai mult ce oas . La 15 noiembrie am ridicat pânzele c tre sud-vest, cu gândul sţ ă ă ă explor m cu aten ie un grup de insule numite Aurorele, despre existen a c roraă ţ ţ ă fuseser lansate p rerile cele mai diverse.ă ă

Se spune c aceste insule au fost descoperite înc din 1762, de c treă ă ă comandantul cor bieiă Aurora. În 1790, c pitanul Manuel de Oyarvido, de peă goeletă Princess, apar inând Companiei Regale din Filipine, a afirmat c ar fiţ ă trecut chiar printre aceste insule. În 1794, corveta spaniolă Atrevida a pornit spre aceleaşi insule, în scopul de a le determina pozi ia exact , şi, într-unţ ă memoriu publicat în 1809 de c tre Societatea Regal Hidrografic din Madrid,ă ă ă se vorbeşte despre aceast expedi ie în termenii urm tori:ă ţ ă

„Între 21 şi 27 ianuarie, corveta Atrevida a f cut, în imediata apropiere aă acestor insule, toate observa iile necesare şi a m surat cu ajutorulţ ă cronometrului diferen a de longitudine dintre aceste insule şi portul Soledad,ţ din Malvine. Insulele sunt în num r de trei, situate aproape pe acelaşi meridian,ă doar cea din mijloc pu in mai jos, iar celelalte dou , vizibile de la o distan deţ ă ţă nou leghe în larg.”ă

Observa iile f cute la bordul cor bieiţ ă ă Atrevida, conduc la urm toareleă rezultate referitor la pozi ia exact a fiec rei insule. Cea mai nordic se afl laţ ă ă ă ă 52°37'24” latitudine sudic şi la 47°43'15” longitudine vestic ; cea din mijloc,ă ă la 53°2'40” latitudine sudic şi 47°55'15” longitudine vestic ; în sfârşit, ceaă ă care este situat cel mai la sud, se afl la 53°15'22” latitudine sudic şiă ă ă 47°57'15” longitudine vestic .ă

La 27 ianuarie 1820, c pitanul James Weddell, din marina britanic , aă ă ridicat pânzele c tre Staten Land, tot în c utarea Aurorelor. El spune în raportulă ă s u c , dup ce a întreprins cele mai minu ioase cercet ri şi a trecut nu doară ă ă ţ ă exact prin punctele indicate de comandantul cor bieiă Atrevida, dar şi în toate direc iile dimprejurul acestora, el nu a putut descoperi nici urm de p mânt.ţ ă ă Aceste declara ii contradictorii i-au îndemnat şi pe al i navigatori s cauteţ ţ ă insulele cu pricina; şi, lucru ciudat, în vreme ce unii au r scolit fiecare inci deă mare în jurul locului unde se presupunea c ar exista, f r s le g seasc , al ii,ă ă ă ă ă ă ţ nu pu ini, au afirmat, cu siguran , c le-au v zut şi chiar c au tras pânţ ţă ă ă ă ă aproape de rmurile lor.ţă

C pitanul Guy voia s depun toate eforturile cu putin pentru a rezolvaă ă ă ţă o problem controversat într-un mod atât de bizară ă 18.

Am mers pe ruta stabilit , între sud şi vest, având parte de o vremeă

18 Printre vasele care au sus inut, în diferite perioade, c ar fi g sit Aurorele, se pot cita vasulţ ă ă San Miguel, în 1769; vasul Aurora, în 1774, bricul Pearl, în 1779 şi vasul Dolores, în 1790. Toate concord în ceea ce priveşte latitudinea indicat , de 53° sud. (N. a.)ă ă

schimb toare, pân pe data de 20 a aceleiaşi luni, când ne-am g sit, în sfârşit,ă ă ă în zona disputat , la 53°15' latitudine sudic şi 47°58' longitudine vestic –ă ă ă adic foarte aproape de punctul desemnat ca fiind pozi ia insulei situat celă ţ ă mai la sud din tot grupul. Cum n-am z rit nici urm de p mânt, am continuat să ă ă ă înaint m spre vest, de-a lungul paralelei 53° sud, pân la meridianul 50° vest.ă ă De acolo, ne-am îndreptat spre nord, pân la paralela 52° sud, apoi ne-amă întors c tre est şi ne-am inut pe aceast paralel m surând o dubl altitudine,ă ţ ă ă ă ă diminea a şi seara, şi altitudinile meridiane ale planetelor şi ale lunii. Înaintândţ astfel spre est pân la meridianul coastei de vest a Georgiei, am urmat acestă meridian pân când am atins din nou latitudinea de la care plecaser m. Amă ă str b tut, apoi, pe mai multe diagonale, întreaga suprafa a m riiă ă ţă ă circumscrise, permanent cu un om de veghe sus pe catarg, şi repetând cercetarea cu cea mai mare aten ie timp de trei s pt mâni, în care vremea aţ ă ă fost deosebit de blând şi de senin , cu nici un fel de cea . Bineîn eles, ne-amă ă ţă ţ convins pe deplin c , dac vreodat or fi existat nişte insule prin acele locuri,ă ă ă ast zi nu mai r m sese nici un vestigiu. De la întoarcerea mea acas , am aflată ă ă ă c acelaşi traseu a mai fost parcurs, cu egal aten ie, în 1822, de c treă ă ţ ă c pitanul Johnson al schoonerului americană Henry şi de c tre c pitanul Morrellă ă al schoonerului american Wasp – în ambele cazuri, cu acelaşi rezultat negativ ca şi al nostru.

Capitolul XVI

La început, c pitanul Guy voise ca, dup ce şi-ar fi satisf cut curiozitateaă ă ă în leg tur cu Aurorele, s porneasc , prin Strâmtoarea Magellan, de-a lungulă ă ă ă coastei vestice a Patagoniei; dar informa iile primite la Tristan da Cunha l-auţ determinat s cârmeasc spre sud, în speran a de a da peste nişte mici insuleă ă ţ despre care se spunea c s-ar fi aflat situate la 60° latitudine sudic şi 40°20'ă ă longitudine vestic . În cazul în care nu ar fi descoperit aceste p mânturi, aveaă ă de gând, dac timpul s-ar fi ar tat favorabil, s înainteze spre Pol. Aşadar, la 12ă ă ă decembrie, am întins pânzele pornind în acea direc ie. Pe 18, ne aflam camţ prin locurile indicate de Glass şi ne-am învârtit vreo trei zile în jur, f r să ă ă descoperim vreo urm din insulele men ionate. Pe 21, vremea fiind neobişnuită ţ de pl cut , am întins din nou pânzele c tre sud, hot râ i s p trundem peă ă ă ă ţ ă ă aceast rut cât mai departe cu putin . Înainte de a începe aceast parte aă ă ţă ă povestirii mele, poate c ar fi bine, pentru a-i instrui pe acei cititori care n-auă urm rit cu prea mare aten ie evolu ia descoperirilor în aceste regiuni, s leă ţ ţ ă prezint, pe scurt, foarte pu inele încerc ri de a atinge Polul Sud f cute pânţ ă ă ă acum.

Expedi ia c pitanului Cook a fost cea dintâi despre care avem nişteţ ă informa ii sigure. În 1772, el s-a îndreptat c tre sud, cu vasul ţ ă Resolution, înso itţ de locotenentul Furneaux, cu vasul Adventure. În decembrie, ajunsese pân laă paralela 58° latitudine sudic şi la 26°57' longitudine estic . Aici a întâlnită ă banchize înguste de ghea , de vreo 8 sau 10 inci grosime, care se întindeauţă de Ia nord-vest c tre sud-est. Ghea a aceasta era gr m dit în blocuri mari şi,ă ţ ă ă ă de obicei, atât de strâns îmbinate, încât cor biile îşi croiau drum printre ele cuă foarte mare greutate. Cam prin aceast perioad , c pitanul Cook a presupus,ă ă ă dup mul imea p s rilor prezente şi dup alte indicii, c s-ar afla în apropiereaă ţ ă ă ă ă unui p mânt. Şi-a continuat drumul spre sud, pe o vreme extraordinar deă friguroas , pân la paralela 64°, la 38°14' longitudine estic . Aici, a avut parteă ă ă de o vreme blând , cu brize uşoare, iar timp de cinci zile termometrul a ar tată ă 36 de grade19. În ianuarie 1773, cor biile au trecut de Cercul Polar antarctic,ă dar n-au reuşit s p trund mai departe, c ci, odat ce au atins latitudinea deă ă ă ă ă 67°15', şi-au v zut înaintarea împiedicat de o mas imens de ghea , care seă ă ă ă ţă întindea cât vedeai cu ochii, pe tot orizontul dinspre sud. Aceast ghea eraă ţă de toate felurile – şi unele banchize, de vreo câteva mile suprafa , seţă prezentau ca o mas compact , în l ându-se la optsprezece sau dou zeci deă ă ă ţ ă picioare deasupra nivelului m rii. Cum anotimpul era înaintat şi nu puteauă spera c vor ocoli toate aceste piedici, c pitanul Cook a urcat, cu regret, înapoiă ă spre nord.

19 Este vorba despre 36 de grade Fahrenheit, aproximativ 1° Celsius. (n. tr.)

În luna noiembrie a anului urm tor, el şi-a reînceput explor rile înă ă Antarctica. La 59°49' latitudine, a întâlnit un curent puternic care se îndrepta spre sud. În decembrie, pe când cor biile se aflau la 67°31' latitudine şiă 142°54' longitudine vestic , frigul era cumplit, marea agitat şi ce urile dese.ă ă ţ Şi aici p s rile erau numeroase, în special albatroşii, pinguinii şi petrelii. Laă ă 70°23' latitudine, au întâlnit nişte insule întinse de ghea şi, pu in maiţă ţ departe, au observat c norii dinspre sud aveau albea a z pezii, ceea ce indicaă ţ ă apropierea câmpurilor de ghea . La 71°10' latitudine şi 106°54' longitudineţă vestic , navigatorii s-au oprit, ca şi prima dat , în fa unei imense întinderi deă ă ţă ghea , care umplea, spre sud, întregul orizont. Marginea nordic a acesteiţă ă întinderi, care continua pe aproape o mil spre sud, era din at şi spart , iară ţ ă ă buc ile atât de înghesuite unele într-altele încât era cu neputin s treac deăţ ţă ă ă ele. Dincolo de zidul acesta, întinderea ghe urilor p rea s se mai netezeascţ ă ă ă pe o anumit distan , pân când, în cele din urm , era tivit la cap tul sudică ţă ă ă ă ă de un lan enorm de mun i de ghea , unul mai înalt decât altul. C pitanulţ ţ ţă ă Cook a tras concluzia c aceast uriaş întindere trebuia s ajung pân la Polă ă ă ă ă ă sau pân se unea cu un continent. Domnul J. M. Reynolds, ale c rui str danii şiă ă ă st ruin deosebite au condus, în cele din urm , la organizarea unei expedi iiă ţă ă ţ na ionale, în parte în scopul de a explora aceste regiuni, vorbea despreţ tentativa vasului Resolution în termenii urm tori: „Nu ne mir faptul c domnulă ă ă c pitan Cook nu a putut trece dincolo de latitudinea de 71°10', ci ne uluieşteă faptul c a atins acest punct la meridianul 106°54' longitudine vestic . ara luiă ă Ţ Palmer se situeaz la sud de insulele Shetiand, la 64° latitudine, şi se întindeă spre sud şi spre vest mai departe decât a p truns orice navigator pân în ziuaă ă de azi. Cook se îndrepta spre aceast regiune, când înaintarea i-a fost oprit deă ă ghe uri, ceea ce ne temem c se va întâmpla mereu în acest punct şi mai alesţ ă la începutul anotimpului, la 6 ianuarie – n-ar fi de mirare dac o parte din aceştiă mun i de ghea descrişi de el s-ar uni cu p mântul ferm al rii lui Palmer sauţ ţă ă Ţă cu vreo alt por iune de continent situat mai departe, spre sud şi vest.”ă ţ

În 1803, c pitanii Kreutzenstern şi Lisiauski au fost îns rcina i deă ă ţ împ ratul Alexandru al Rusiei s întreprind ocolul p mântului pe mare. Înă ă ă ă str dania lor de a ajunge la Polul Sud, n-au reuşit s se apropie la mai mult deă ă 59°58' latitudine şi 70°15' longitudine vestic . Acolo au întâlnit nişte curen iă ţ puternici îndreptându-se c tre est. Balenele erau numeroase, dar n-au v zută ă nici urm de ghe uri. Referitor la aceast c l torie, domnul Reynolds observaă ţ ă ă ă c , dac Kreutzenstern ar fi sosit în acest punct mai la începutul anotimpului,ă ă f r îndoial c ar fi întâlnit şi ghe urile – dar el a atins latitudinea specificat înă ă ă ă ţ ă lun martie. Vântul, care sufl atunci în principal dinspre sud şi dinspre vest,ă ă aduce, cu ajutorul curen ilor, şi banchizele în acea regiune m rginit la nord deţ ă ă Georgia, la est de insulele Sandwich şi de insulele din sudul arhipelagului Orkneys, iar la vest de insulele sudice ale arhipelagului Shetiand.

În 1822, c pitanul James Weddell, din marina britanic , a p truns, cuă ă ă

dou vase mici, mai departe înspre sud decât oricare dintre navigatoriiă dinaintea sa, nici el, la rândul s u, neîntâmpinând obstacole insurmontabile. Elă a declarat c , deşi a fost frecvent prins de ghe uri înainte s ating paralela 72,ă ţ ă ă totuşi, o dat ajuns acolo, n-a mai z rit nici urm de ghea şi c , înaintândă ă ă ţă ă pân la 74°15' latitudine, n-a z rit vaste întinderi, ci numai trei insuli e deă ă ţ ghea . Este demn de re inut faptul c , deşi a v zut mari stoluri de p s ri şiţă ţ ă ă ă ă alte semne care, de obicei, anun apropierea unui p mânt, deşi la sud deţă ă insulele Shetland omul de veghe de pe catarg a semnalat un rm necunoscutţă înspre miaz zi, Weddell avea s nege ideea c ar putea exista un continent înă ă ă regiunile polare de sud.

La 11 ianuarie 1823, c pitanul Benjamin Morrell al schooneru-luiă american Wasp a pornit din ara lui Kerguelen, urm rind s p trund spre sudŢ ă ă ă ă cât mai adânc cu putin . La 1 februarie, se afla la 64°52' latitudine sudic şiţă ă 118°27' longitudine estic . Urm torul fragment este un extras din jurnalul s uă ă ă de la acea dat : „Vântul s-a înte it curând pân la 11 noduri şi ne-am folosit deă ţ ă prilej ca s ne îndrept m spre vest, fiind totuşi convinşi c , pe m sur ce vomă ă ă ă ă înainta spre sud, dincolo de latitudinea de 64°, va sc dea pericolul ghe urilor,ă ţ am cârmit ceva mai spre sud şi, dup ce am dep şit Cercul Antarctic, am atinsă ă latitudinea de 69°15'. N-am g sit aici nici urm de banchiz , ci am z rit doară ă ă ă câteva insule de ghea .”ţă

La data de 14 martie, am g sit apoi aceast not : „Marea este acumă ă ă complet lipsit de orice banchiz şi nu se vede mai mult de o duzin de insuli eă ă ă ţ de ghea . În acelaşi timp, temperatura aerului şi a apei este cel pu in cu 13ţă ţ grade mai ridicat decât cea pe care am înregistrat-o vreodat între paraleleleă ă 60° şi 62° sud. Suntem, acum, la 70°14' latitudine sudic , temperatura aeruluiă este de 47 de grade, iar temperatura apei de 44 de grade. Am stabilit c , laă aceast pozi ie, declina ia este de 14°27' c tre est, per azimut... Am trecut deă ţ ţ ă mai multe ori dincolo de Cercul Antarctic, pe la diferite meridiane, şi am constatat pretutindeni c temperatur , atât a aerului cât şi a apei, deveneauă ă din ce în ce mai ridicate, cu cât înaintam dincolo de 65° latitudine sudic , iară declina ia descreştea în aceeaşi propor ie. Când ne aflam la nord de aceastţ ţ ă latitudine, adic între 60° şi 65° sud, adeseori descopeream cu foarte mareă greutate un loc de trecere pentru vas, printre imensele şi nenum ratele insuleă de ghea , unele dintre ele având între una şi dou mile în circumferin şiţă ă ţă multe altele având peste cinci sute de picioare deasupra nivelului m rii.”ă

R mânând aproape f r ap şi f r foc, lipsi i de instrumentele potriviteă ă ă ă ă ă ţ şi, de asemenea, anotimpul fiind foarte înaintat, c pitanul Morrell a fost obligată s se întoarc , f r a mai încerca s se aventureze mai departe spre vest, deşiă ă ă ă ă marea era în întregime deschis . El şi-a exprimat p rerea c , f r acesteă ă ă ă ă considera ii imperioase care l-au silit s bat în retragere, ar fi reuşit sţ ă ă ă p trund , dac nu chiar pân la Pol, cel pu in pân la paralela 85°. Amă ă ă ă ţ ă reprodus ceva mai pe larg ideile sale despre aceast problem , astfel încâtă ă

cititorul s aib ocazia s aprecieze, în cele ce urmeaz , în ce m sur au fostă ă ă ă ă ă ele sprijinite de propria mea experien .ţă

În 1831, c pitanul Briscoe, aflat în slujba companiei Messieurs Enderby,ă armatori de baleniere din Londra, a pornit cu bricul Lively spre M rile Sudului,ă înso it de cuterulţ Tuia. La 28 februarie, ajungând la 66°30' latitudine sudic şiă 47°31' longitudine estic , a z rit p mânt şi a descoperit, „f r nici o îndoial ,ă ă ă ă ă ă printre z pezi, piscurile întunecate ale unui lan de mun i orientat pe direc iaă ţ ţ ţ est-sud-est”. El a r mas în aceste locuri toat luna urm toare, dar nu s-a putută ă ă apropia la mai mult de zece leghe de coast , din pricina vremii dezl n uite.ă ă ţ V zând c este cu neputin s continue descoperirile în acest anotimp, el aă ă ţă ă f cut cale-întoars c tre nord, pentru a ierna la Van Diemen.ă ă ă

La începutul anului 1832, a pornit din nou c tre sud şi, la 4 februarie, aă z rit p mânt la 67°15' latitudine sudic şi 69°29' longitudine vestic . Pesteă ă ă ă pu in timp, şi-a dat seama c era o insul situat în apropiere de promontoriulţ ă ă ă inutului pe care îl descoperise prima dat . Pe 21, în aceeaşi lun , el a reuşit sţ ă ă ă

debarce pe aceast insul , luând-o în st pânire în numele lui William al IV-lea şiă ă ă botezând-o Insula Adelaide, în onoarea reginei Angliei. Aceste detalii fiind aduse la cunoştin a Societ ii Regale de Geografie din Londra, s-a trasţ ăţ concluzia, din raportul s u, c „exist o vast întindere de p mânt care seă ă ă ă ă continu f r întrerupere de la 47°30' longitudine estic pân la 69°29'ă ă ă ă ă longitudine vestic , de-a lungul paralelor 66° şi 67° latitudine sudic ”. Înă ă leg tur cu aceast concluzie, domnul Reynolds observ : „Noi nu putem fiă ă ă ă deloc de p rere c este o concluzie valabil , iar descoperirile lui Briscoe nuă ă ă justific o astfel de ipotez . Weddell, trecând prin exact acelaşi spa iu, s-aă ă ţ îndreptat spre sud de-a lungul unui meridian aflat la est de Georgia, insulele Sandwich, insulele Orkneys de Sud şi insulele Shetiand.” Dup cum ve i afla,ă ţ experien a mea personal serveşte la a demonstra şi mai clar eroareaţ ă concluziei adoptate de Societate.

Acestea sunt principalele încerc ri care au fost întreprinse pentru aă p trunde pân la o latitudine sudic avansat şi, din cele ce urmeaz , se vaă ă ă ă ă vedea c , înainte de c l toria vasuluiă ă ă Jane Guy, r m seser aproape 30° deă ă ă longitudine prin care nimeni nu trecuse vreodat Cercul Polar de Sud.ă Bineîn eles, un vast câmp de explorare înc se deschidea înaintea noastr , iarţ ă ă eu am fost cuprins de cea mai arz toare curiozitate, când l-am auzit peă c pitanul Guy spunând c se hot râse s înainteze cutez tor spre sud.ă ă ă ă ă

Capitolul XVII

Ne-am men inut direc ia spre sud, timp de patru zile dup ceţ ţ ă renun aser m s mai c ut m insulele lui Glass, f r s întâlnim nici o bucatţ ă ă ă ă ă ă ă ă de ghea . Pe 26, la amiaz , ne g seam la 63°23' latitudine sudic şi 41°25'ţă ă ă ă longitudine vestic . Acum am z rit primele insule mai mari de ghea şi oă ă ţă banchiz , care nu era totuşi de o prea mare întindere. Vântul sufl , în general,ă ă dinspre sud-est sau dinspre nord-est, dar foarte slab. Când aveam un vânt dinspre vest, ceea ce se întâmpla foarte rar, era negreşit înso it de o rafal deţ ă ploaie. În fiecare zi ningea, mai mult sau mai pu in. Termometrul, pe data deţ 27, ar ta 35 de grade.ă

1 ianuarie 1828. În ziua aceasta am fost complet înconjura i de ghea ,ţ ţă iar perspectivele noastre erau, într-adev r, foarte sumbre. Ne-a h r uit întreagaă ă ţ diminea o puternic vijelie dinspre nord- est, care izbea cu mari sloiuri deţă ă ghea în cârma şi în pupa vasului, atât de puternic încât ne înfioram gândindu-ţăne la consecin e. Spre sear , furtuna sufla înc dezl n uit , dar o uriaşţ ă ă ă ţ ă ă banchiz din fa a noastr s-a spintecat şi am putut, în sfârşit, în l ând toateă ţ ă ă ţ pânzele, s ne for m trecerea printre fragmentele mai mici, c tre nişte apeă ţă ă neacoperite, de dincolo de ele. Când ne-am apropiat de acest spa iu, am redus,ţ treptat, velele, şi, la sfârşit, dup ce am ieşit la loc deschis, am pus vasul laă cap , cu o trinc şi o singur ter arol .ă ă ă ţ ă

2 ianuarie. Ne bucur m acum de o vreme pl cut . La amiaz , ne aflam laă ă ă ă 69°10' latitudine sudic şi 42°20' longitudine vestic , dincolo de Cerculă ă Antarctic. Dinspre sud, n-am v zut decât foarte pu in ghea , dar, în spateleă ţ ă ţă nostru, se întindeau banchize uriaşe. Ast zi, am meşterit un soi de sond ,ă ă folosindu-ne de un cazan mare de fier, cu un volum de dou zeci de galoane, şiă de o funie de 200 de stânjeni. Am observat, astfel, c exista un curent care seă îndrepta c tre sud cu aproape un sfert de mil pe or . Temperatura aeruluiă ă ă urcase, acum, pân la 33 de grade. Tot aici am stabilit declina ia, de 14°28'ă ţ spre est, per azimut.

5 ianuarie. Am continuat s înaint m spre sud, f r a întâlni prea multeă ă ă ă obstacole în cale. Totuşi, în diminea a aceasta, aflându-ne la 73°15' latitudineţ sudic şi 42°10' longitudine vestic , am fost sili i la o nou escal , de o imensă ă ţ ă ă ă întindere de ghea imobil , îns , am v zut oceanul liber c tre sud şi am fostţă ă ă ă ă încredin a i c vom fi în stare s ajungem acolo, pân la urm . inând-o c treţ ţ ă ă ă ă Ţ ă est, de-a lungul marginii banchizei, am g sit, în sfârşit, o trecere de vreo milă ă l rgime, pe care am str b tut-o, de bine de r u, pân la asfin it. Marea în careă ă ă ă ă ţ intraser m acum era acoperit de insule de ghea foarte dese, dar ne-amă ă ţă avântat cu îndr zneal , ca şi mai înainte. Frigul nu pare s se înte easc , deşiă ă ă ţ ă avem frecvent parte de ninsoare şi, când şi când, de rafale de vânt foarte

violente. Stoluri uriaşe de albatroşi au zburat ast zi peste schoonerul nostru,ă de la sud-est c tre nord-vest.ă

7ianuarie. Marea a r mas înc destul de liber , astfel încât am putut, f ră ă ă ă ă greutate, s ne men inem ruta. C tre vest, am v zut nişte iceberguri de oă ţ ă ă m rime incredibil şi, dup -amiaz , am trecut pe lâng unul al c rui vârf seă ă ă ă ă ă ridica, f r îndoial , la cel pu in patru sute de stânjeni deasupra nivelului m rii.ă ă ă ţ ă Circumferin a sa era, pţ robabil, m surat la baz , de trei sferturi de leghe şi maiă ă ă multe firişoare de ap şiroiau printre cr p turile fa etelor sale. Am putut vedeaă ă ă ţ aceast insul de ghea timp de dou zile, apoi am pierdut-o în cea .ă ă ţă ă ţă

10 ianuarie. Diminea , devreme, am avut nefericirea de a pierde un om,ţă care a c zut peste bord. Era un american, pe nume Peter Vredenburgh, originară din New York, şi unul dintre cei mai destoinici marinari de la bordul schoonerului. C rându-se peste prova, i-a alunecat piciorul şi a c zut întreăţă ă dou calupuri de ghea , de unde n-a mai ieşit la suprafa . Azi, pe la prânz,ă ţă ţă eram la 78°30' latitudine şi 40°15' longitudine vestic . Frigul a devenită muşc tor şi necontenit s-au ab tut asupra noastr rafale de grindin dinspreă ă ă ă nord şi est. În partea aceasta am v zut, de altfel, mai multe iceberguri imenseă şi, la r s rit, întreaga zare pare s fie închis de un câmp de ghe uri care seă ă ă ă ţ înal în straturi suprapuse, înghesuindu-se unele peste altele. Seara, am v zutţă ă câteva buc i de lemn plutind în voia valurilor, în vreme ce pe deasupraăţ noastr a zburat un num r nesfârşit de p s ri, printre care petreli graşi, petreliă ă ă ă obişnui i, albatroşi şi o pas re mare, cu un penaj albastru str lucitor. Declina iaţ ă ă ţ la azimut a fost, aici, mai mic decât atunci când am trecut de Cercul Antarctic.ă

12 ianuarie. Trecerea noastr spre sud a devenit din nou nesigur , c ci n-ă ă ăam z rit altceva în direc ia Polului decât o întindere de ghea aparent f r deă ţ ţă ă ă margini, str juit de adev ra i mun i de ghea crenelat , ale c ror panteă ă ă ţ ţ ţă ă ă abrupte se ridic amenin tor unele peste altele. Am mers spre vest, peă ţă marginea banchizei, pân pe data de 14, în speran a c vom g si o intrare.ă ţ ă ă

14 ianuarie. În diminea a aceasta, am atins marginea câmpului de gheaţ ţă care ne închidea drumul şi, ocolindu-l, am ajuns într-o mare deschis , f r niciă ă ă o buc ic de ghea . Când am sondat-o cu funia de dou sute de stânjeni, amăţ ă ţă ă dat de un curent îndreptându-se c tre sud cu o vitez de o jum tate de mil peă ă ă ă or . Temperatura aerului era de 47 de grade, iar cea a apei, 34 de grade. Amă navigat aşadar c tre sud, f r s întâmpin m nici un obstacol serios, pân laă ă ă ă ă ă 16 ianuarie, când, la amiaz , ne aflam la 81°21' latitudine şi 42° longitudineă vestic . Am scufundat din nou sonda şi am descoperit un curent care seă îndrepta tot spre sud, cu o vitez de trei sferturi de mil pe or . Declina ia peră ă ă ţ azimut sc zuse, iar temperatura era blând şi pl cut , termometrul urcândă ă ă ă pân la 51 de grade. În aceast perioad , n-am întâlnit nici o bucat de ghea .ă ă ă ă ţă To i oamenii de la bord erau de-acum încredin a i c vom atinge Polul.ţ ţ ţ ă

17 ianuarie. Ziua aceasta a fost plin de incidente. Nenum rate stoluri deă ă p s ri au zburat pe deasupra noastr , venind dinspre sud şi am împuşcată ă ă

câteva de pe punte, una dintre ele, o specie de pelican, dovedindu-se a fi delicioas . Pe la miezul zilei, un mic sloi de ghea a fost semnalat de omul deă ţă veghe din vârful catargului, c tre prova la babord, şi pe el p rea aşezat ună ă animal mare. Cum vremea era frumoas şi aproape stabil , c pitanul Guy aă ă ă trimis dou b rci s vad ce anume era. Dirk Peters şi cu mine l-am înso it peă ă ă ă ţ secund, în barca mai mare. Ajungând la sloi, am v zut c era ocupat de ună ă exemplar uriaş din rasa urşilor arctici, dar având o dimensiune care-o dep şeaă cu mult pe aceea a celui mai mare dintre aceste animale. Fiind bine înarma i,ţ n-am şov it s -l atac m pe loc. Mai multe împuşc turi au fost trase rapid, celeă ă ă ă mai multe nimerindu-l, dup cum ni s-a p rut, în cap şi în corp. Cu toateă ă acestea, monstrul, f r s -şi piard cump tul, s-a aruncat de pe sloi în ap şi aă ă ă ă ă ă început s înoate, cu botul larg deschis, c tre barca în care eram Peters şi cuă ă mine. Din pricina z p celii care s-a stârnit printre noi la vederea neaşteptateiă ă întors turi a situa iei, nimeni nu a fost preg tit s trag imediat o a doua şarj ,ă ţ ă ă ă ă iar ursul a reuşit s se ca ere cu jum tate din trupul lui uriaş peste margineaă ţ ă b rcii şi s -l înha e de şale pe unul dintre ai noştri, înainte s lu m vreo m sură ă ţ ă ă ă ă eficient ca s -l gonim. În aceast situa ie critic , numai promptitudinea şiă ă ă ţ ă agilitatea lui Peters ne-au salvat de la pieire. S rind în spatele dihanieiă s lbatice, i-a înfipt Iama cu itului în ceaf , nimerind-o în m duva spin rii de laă ţ ă ă ă prima lovitur . Animalul s-a pr buşit din nou în mare, lipsit de via , f r s seă ă ţă ă ă ă zbat , dar rostogolindu-se peste Peters în c dere. Acesta din urm a ieşită ă ă curând la suprafa şi i-am aruncat o frânghie cu care s lege corpul animaluluiţă ă înainte de a urca din nou în barc . Apoi, ne-am întors în triumf la schooner,ă tr gând trofeul dup noi. Când l-am m surat, am v zut c ursul avea, întinsă ă ă ă ă bine, exact cincisprezece picioare în lungime. Blana lui era alb ca neaua,ă foarte aspr , cu nişte cre uri m runte. Ochii erau de un roşu-sângeriu şi maiă ţ ă mari decât ai ursului arctic, iar botul mult mai rotund, sem nând mai degrabă ă cu un bo de buldog. Carnea a fost fraged , dar tr snea a rânced şi a peşte,ţ ă ă deşi oamenii au înfulecat-o cu mare poft , declarând c este foarte bun deă ă ă mâncat.

Abia aduseser m prada noastr lâng vas, când omul din vârfulă ă ă catargului a strigat vesel: „P mânt la tribord, spre prova!” To i oamenii auă ţ intrat atunci în alert şi, cum o briz s-a ridicat la anc dinspre nord-est, amă ă ţ ajuns curând lâng rmul s u. Era o insuli joas şi stâncoas , de vreo şaseă ţă ă ţă ă ă leghe în circumferin şi cu totul lipsit de vegeta ie, în afar de o specie deţă ă ţ ă cactus. Apropiindu-ne de ea dinspre nord, am v zut un col de stânc înaintată ţ ă în mare, sem nând foarte bine cu un balot de bumbac strâns cu sfoar . Ocolindă ă acest col de stânc pe la vest, am g sit un mic golf, unde b rcile noastre auţ ă ă ă putut trage la mal foarte uşor.

Nu ne-a luat mult timp ca s explor m insula în fiecare col işor, dar, cu oă ă ţ singur excep ie, n-am g sit nimic demn de luat în seam , în cap tul sudic, amă ţ ă ă ă cules de foarte aproape de rm, o bucat de lemn, pe jum tate îngropat într-ţă ă ă ă

o gr mad de pietre împr ştiate, care p rea s fi fost prova unei canoe. Purtaă ă ă ă ă evident urmele unor tentative de împodobire prin cioplire, iar c pitanul Guy aă crezut c desluşeşte o form de broasc estoas , dar mie unuia asem nareaă ă ă ţ ă ă nu mi s-a p rut decât foarte vag . În afara acestei prove, dac într-adev r astaă ă ă ă era, n-am descoperit nici un indiciu c vreo creatur vie ar mai fi pus vreodată ă ă piciorul pe insul . În jurul coastei am v zut, pe ici, pe colo, mici sloiuri deă ă ghea , dar foarte pu ine. Pozi ia exact a insuli ei (c reia c pitanul Guy i-a datţă ţ ţ ă ţ ă ă numele de Insuli a lui Bennet, în onoarea asociatului s u, coproprietar alţ ă schoonerului) este la 82°50' latitudine sudic şi 42°20' longitudine vestic .ă ă

P trunseser m, în momentul acela, c tre sud cu patru grade mai multă ă ă decât oricare dintre exploratorii de dinainte şi marea se desf şura perfectă liber în fa a noastr . Am v zut, de asemenea, c declina ia sc dea uniform, peă ţ ă ă ă ţ ă m sur ce înaintam, şi, ceea ce era înc şi mai surprinz tor, c temperaturaă ă ă ă ă aerului şi, în ultimul timp, şi a apei, era mai ridicat . Vremea putea fi numită ă chiar pl cut şi ne bucur m de o briz statornic şi uşoar , suflând mereuă ă ă ă ă ă dinspre punctul nordic pe care îl indic busol . Cerul era neobişnuit de senin,ă ă doar când şi când ivindu-se la orizont o umbr de nor ca nişte vapori fini, înspreă sud – dar şi aceea, de fiecare dat , se destr ma rapid. Numai dou piedici maiă ă ă întrez ream – c ni se împu inase combustibilul şi c printre câ iva membri aiă ă ţ ă ţ echipajului ap ruser primele simptome de scorbut. Aceste considera iiă ă ţ începuser s influen eze gândirea c pitanului Guy, care vorbea, din ce în ceă ă ţ ă mai des, despre întoarcere. În ceea ce m priveşte, convins cum eram c ,ă ă p strând direc ia, vom ajunge curând la un p mânt ceva mai important şiă ţ ă având toate motivele s cred, judecând dup ce se vedea în prezent, c nuă ă ă vom da peste un sol arid, ca acela din latitudinile arctice superioare, am st ruită fierbinte pe lâng el s recunoasc necesitatea de a continua, cel pu in încă ă ă ţ ă vreo câteva zile, s înaint m pe aceeaşi direc ie. Un prilej atât de ispititor de aă ă ţ rezolva marea problem referitoare la continentul antarctic nu i se mai oferiseă niciodat pân atunci cuiva – şi m rturisesc c sim eam c explodez deă ă ă ă ţ ă indignare la sugestiile şov ielnice şi inoportune ale comandantului nostru.ă Cred, într-adev r, c lucrurile pe care nu m-am putut înfrâna s i le spună ă ă despre acest subiect şi-au f cut efectul şi l-au determinat s mearg maiă ă ă departe. De asemenea, cu toate c nu pot decât s deplâng nefericitele şiă ă sângeroasele evenimente care au fost rezultatul imediat al sfaturilor mele, cred c am dreptul de a m felicita, într-o oarecare m sur , c am contribuit, oricâtă ă ă ă ă de pu in, la a deschide în ochii ştiin ei unul dintre cele mai entuziasmanteţ ţ secrete care i-au re inut vreodat aten ia.ţ ă ţ

Capitolul XVIII

18 ianuarie. În aceast dimineaă ţă20, am reluat drumul spre sud, pe o vreme la fel de frumoas ca şi înainte. Marea era neted ca oglinda, vântulă ă destul de cald şi suflând dinspre nord-est, iar temperatura apei de 53 de grade. Din nou am pus în func iune mecanismul nostru de sondare şi, cu o funie deţ 150 de stânjeni, am v zut c viteza curentului care se îndrepta spre pol era deă ă o mil pe or . Aceast orientare constant spre sud, atât a vântului cât şi aă ă ă ă curentului, a iscat, într-o oarecare m sur , unele presupuneri şi chiar uneleă ă îngrijor ri din partea celor de pe schooner şi am observat, limpede, c f cuseră ă ă ă o puternic impresie şi asupra c pitanului Guy. Îns , cum era din cale-afar deă ă ă ă sensibil la ironie, am reuşit, în final, s -l fac s râd de propriile sale temeri.ă ă ă Declina ia era, acum, absolut neînsemnat . În cursul zilei, am v zut mai multeţ ă ă balene din specia obişnuit şi nesfârşite stoluri de albatroşi au trecut peă deasupra vasului. De asemenea, am pescuit o specie de tuf , înc rcat cuă ă ă boabe roşii, ca ale p ducelului, şi leşul unui animal de uscat, cu o înf işareă ăţ foarte ciudat . Acesta avea trei picioare în lungime şi numai şase inci înă în l ime, patru picioare scurte, cu labele prev zute cu gheare de un roşuă ţ ă str lucitor, care ai fi zis c sunt din coral. Corpul era acoperit cu un p r lins şiă ă ă m t sos, de un alb imaculat. Coada era pleşuv ca a şobolanului şi de aproapeă ă ă un picior şi jum tate lungime. La cap sem na cu pisica, mai pu in urechile, careă ă ţ atârnau ca la câine. Din ii aveau aceeaşi culoare stacojie str lucitoare ca şiţ ă ghearele.

19 ianuarie. Ast zi, pe când ne aflam la 83°20' latitudine şi 43°5'ă longitudine vestic (marea fiind extraordinar de întunecat ), omul de veghe aă ă z rit din nou p mânt din vârful catargului şi, dup o cercetare mai atent , amă ă ă ă descoperit o insul , care f cea parte dintr-un grup de mai multe insule, foarteă ă mari. Coasta era înalt şi abrupt , iar interiorul p rea bine împ durit, ună ă ă ă am nunt care ne-a produs o mare bucurie. În aproape patru ore de cândă descoperiser m p mântul, am ajuns s arunc m ancora într-un loc unde fundulă ă ă ă era nisipos şi la zece stânjeni adâncime, cam la o mil distan de rm, fiindcă ţă ţă ă un violent resac, cu replic puternic de valuri sp rgându-se ici şi colo, f ceaă ă ă ă nesigur încercarea de a ne apropia mai mult. Dou b rci, mai mari, s-au l sată ă ă ă la ap şi o echip , bine înarmat (printre care ne num ram şi Peters şi cuă ă ă ă

20 Termenii de „diminea " şi „sear " pe care i-am folosit ca s evit, pe cât posibil, confuziaţă ă ă în povestirea mea, nu trebuie, fireşte, lua i în sensul lor obişnuit. Deja de mult vreme nuţ ă mai aveam noapte deloc, lumina zilei fiind permanent . Datele au fost stabilite potrivită timpului nautic, iar coordonatele trebuie în elese per compas. Trebuie, de asemenea, sţ ă subliniez faptul c nu pretind, în ceea ce priveşte prima parte a celor scrise aici, c amă ă respectat cu stricte e datele sau latitudinile şi longitudinile, fiindc nu am început s inţ ă ă ţ regulat un jurnal decât dup perioada despre care vorbesc în aceast prim parte. În multeă ă ă cazuri, m-am bizuit, de altfel, numai pe memorie. (N. a.)

mine), a pornit s caute un loc de trecere prin lan ul de recife care p rea că ţ ă ă împrejmuieşte insula. Dup ce, o vreme, ne-am tot uitat dup vreuna, amă ă descoperit o intrare prin care tocmai ne preg team s p trundem, când amă ă ă v zut patru canoe desprinzându-se de rm, pline cu oameni care p reau bineă ţă ă înarma i. I-am aşteptat s vin şi, cum se mişcau foarte rapid, au ajuns curândţ ă ă la o distan de unde ne puteau auzi. C pitanul Guy a ridicat atunci o batistţă ă ă alb în vârful unei vâsle, iar str inii au încremenit pe loc, începând să ă ă tr nc neasc to i deodat , cu voce tare, amestecat , la r stimpuri, cu strig teă ă ă ţ ă ă ă ă din care am putut desluşi cuvintele Anamoo-moo! Şi Lama-Lama! Au inut-oţ aşa cel pu in o jum tate de ceas, timp în care am avut prilejul s le studiemţ ă ă înf işarea.ăţ

În cele patru canoe, care s tot fi avut vreo 50 de picioare lungime şiă cinci l ime, se aflau o sut zece s lbatici, în total. Aveau aproape staturaăţ ă ă obişnuit a europenilor, dar mult mai musculoşi şi mai bine lega i. Obrazul leă ţ era negru ca smoala, iar p rul, ca lâna, des şi lung. Purtau nişte veşminte dină pielea unui animal necunoscut, negru, cu blana mi oas şi m t soas , ajustatţ ă ă ă ă pe corp cu o oarecare îndemânare, partea cu p r întoars în untru, mai pu ină ă ă ţ în jurul gâtului, încheieturii mâinii şi gleznelor. Armele lor constau, în principal, din bâte, f cute dintr-un lemn închis la culoare şi aparent foarte greu. Am z rit,ă ă îns , şi câteva suli e cu vârful de silex şi nişte praştii. Pe fundul b rcilor aveau oă ţ ă gr mad de pietre negre, de m rimea unui ou mai mare.ă ă ă

Dup ce şi-au încheiat cuvântarea (c ci era limpede c pentru aceastaă ă ă sporov iser atât), unul dintre ei, care p rea s fie şeful, s-a ridicat în picioare,ă ă ă ă la vârful canoei sale, şi ne-a f cut semn s ne aducem b rcile lâng a lui. Ne-ă ă ă ăam pref cut c nu-i pricepem îndemnul, socotind c era mai în elept s neă ă ă ţ ă men inem, cât ar fi fost cu putin , o distan între noi, num rul lor fiind deţ ţă ţă ă patru ori mai mare decât al nostru. Ghicindu-ne gândul, şeful a poruncit celorlalte trei canoe s r mân pe loc, în vreme ce el a înaintat spre noi doară ă ă cu a lui. Îndat ce a ajuns, a s rit în barca noastr cea mai mare şi s-a aşezată ă ă lâng c pitanul Guy, ar tând, în acelaşi timp, cu mâna c tre schooner şiă ă ă ă repetând cuvintele Anamoo-moo! Şi Lama-Lama! Atunci, ne-am întors la vas, cu cele patru canoe urmându-ne la mic distan .ă ţă

Când am ajuns lâng bord, şeful a dat semne de mare surpriz şi pl cere,ă ă ă b tând din palme, plesnindu-se peste coapse şi lovindu-se cu pumnii în piept,ă râzând zgomotos. Întreaga lui suit i s-a al turat în aceast explozie de veselieă ă ă şi, pentru câteva minute, a fost aşa o h rm laie încât ne-a asurzit pe to i.ă ă ţ Când, în sfârşit, s-a restabilit liniştea, c pitanul Guy a ordonat s fie ridicateă ă b rcile noastre, ca o precau ie necesar , şi i-a dat de în eles şefului (al c ruiă ţ ă ţ ă nume am aflat curând c era Too-wit) c nu putea îng dui pe punte mai multă ă ă de 20 dintre oamenii lui o dat . Cu aceast condi ie, şeful a p rut perfectă ă ţ ă împ cat şi a strigat nişte porunci c tre cei din canoe, la care una dintre ele s-aă ă apropiat, celelalte r mânând la vreo cincizeci de iarzi dep rtare. Dou zeciă ă ă

dintre s lbatici au urcat la bord şi au început s scotoceasc prin fiecareă ă ă col işor de pe punte, c rându-se pe catarge, purtându-se ca la ei acas şiţ ăţă ă cercetând fiecare obiect cu nesa .ţ

Era evident c nu mai v zuser niciodat vreun alb – şi, de altfel,ă ă ă ă culoarea noastr din obraji p rea s le stârneasc repulsie. O credeau peă ă ă ă Jane o creatur vie şi ai fi zis c se temeau s o r neasc , inându-şi cu grij suli eleă ă ă ă ă ţ ă ţ cu vârful în sus. La un moment dat, întregul nostru echipaj s-a distrat copios pe seama purt rii lui Too-wit. Buc tarul sp rgea nişte lemne lâng cambuz şi, dină ă ă ă ă greşeal , şi-a înfipt toporul în punte, f când o crest tur foarte adânc . Şeful aă ă ă ă ă dat imediat fuga şi, îmbrâncindu-l pe buc tar destul de r u, a început s scoată ă ă ă un vaiet scurt, pe jum tate urlet, foarte gr itor despre cât participa el laă ă suferin ele pe care îşi închipuia c le îndur schoonerul, b tându-i uşor cuţ ă ă ă palma şi mângâindu-i rana, şi sp lând-o cu o g leat de ap de mare, care seă ă ă ă g sea lâng el. Era în purt rile acestea o doz de naivitate pentru care noi nuă ă ă ă eram preg ti i şi, în ceea ce m priveşte, nu m-am putut st pâni s nuă ţ ă ă ă suspectez şi o oarecare pref c torie.ă ă

Dup ce vizitatorii şi-au satisf cut, cât au putut, curiozitatea relativ laă ă greement şi la punte, li s-a dat voie s coboare în untru, unde mirarea lor aă ă dep şit orice limit . Uimirea lor de acum p rea s fie mult prea profundă ă ă ă ă pentru a se mai exprima în cuvinte, c ci se învârteau amu i i de colo-colo,ă ţ ţ sc pând din când în când numai nişte exclama ii surde. Armele le-au provocată ţ un subiect bogat de discu ii şi specula ii, şi li s-a îng duit s le mânuiasc şi sţ ţ ă ă ă ă le cerceteze dup plac. Nu cred c aveau vreo b nuial la ce ar putea folosi deă ă ă ă fapt, ci mai degrab le-au socotit nişte idoli, v zând cu cât grij umblam noiă ă ă ă cu ele şi aten ia cu care le urm ream mişc rile când le mânuiau ei. La tunurileţ ă ă mari, uimirea lor a fost dubl . S-au apropiat de ele dând toate semnele deă profund venera ie şi team , dar n-au vrut s le cerceteze mai am nun it.ă ţ ă ă ă ţ Existau dou mari oglinzi în cabin , unde uluirea lor a atins culmea. Too-wit aă ă fost cel dintâi care s-a apropiat şi ajunsese în mijlocul cabinei, cu fa a c tre unaţ ă şi cu spatele c tre cealalt , dar nu le observase înc . Ridicându-şi ochii şiă ă ă v zându-şi imaginea reflectat în spatele sticlei, am crezut o clip c s lbaticulă ă ă ă ă o s înnebuneasc , iar când, întorcându-se pe c lcâie ca s dea bir cu fugi ii, s-ă ă ă ă ţa z rit, a doua oar , în direc ia opus , mi-a fost fric s nu-şi dea duhul pe loc.ă ă ţ ă ă ă Nimic nu l-a putut convinge s se mai uite o dat – azvârlindu-se la podea, cuă ă fa a îngropat în palme, a r mas aşa pân când am fost obliga i s -l târâm noiţ ă ă ă ţ ă pe punte.

Toat mul imea s lbaticilor a fost la fel primit la bord, pe rând, câteă ţ ă ă dou zeci o dat , lui Too-wit îng duindu-i s fie prezent îă ă ă ă ntreaga perioad . N-amă v zut la nici unul vreo înclina ie c tre ho ie şi nu ne-a lipsit vreun obiect după ţ ă ţ ă plecarea lor. De-a lungul întregii lor vizite au ar tat purt rile cele maiă ă prietenoase. Aveau, totuşi, câteva apuc turi pe care nu le-am putut pricepe, deă pild , nu i-am putut face s se apropie de vreo câteva obiecte, inofensive – caă ă

pânzele schoonerului, un ou, o carte deschis sau un c uş cu f in . Amă ă ă ă încercat s descoperim dac aveau la ei nişte lucruri care ar fi putut deveniă ă obiecte de schimb, dar ne-a fost greu s ne facem în eleşi. Am aflat îns , spreă ţ ă marea noastr mirare, c insul era plin de estoase uriaşe de Galapagos şiă ă ă ă ţ am v zut una în canoea lui Too-wit. Am v zut, de asemenea, şi oă ă biche de mer în mâinile unui s lbatic, care o mânca de crud , cu mare l comie. Acesteă ă ă lucruri nefireşti – c ci aşa erau, dac socoteşti dup latitudinea la care seă ă ă petreceau – l-au determinat pe c pitanul Guy s -şi doreasc s cerceteze înă ă ă ă întregime teritoriul, în speran a c va putea trage vreun câştig de pe urmaţ ă descoperirii sale. În ceea ce m priveşte, arzând de ner bdare s ştiu maiă ă ă multe despre aceste insule, totuşi ineam înc şi mai înverşunat s neţ ă ă continu m c l toria spre sud neîntârziat. Ne bucur m acum de-o vremeă ă ă ă frumoas , dar nu se putea spune cât avea s mai dureze şi, fiind deja laă ă paralela 84°, cu marea absolut liber de orice obstacol în fa a noastr , cu ună ţ ă curent puternic, orientat spre sud, şi cu vânt bun, nu-mi venea s plec urecheaă la vreo propunere de a ne opri pentru mai mult timp decât era strict necesar pentru refacerea s n t ii echipajului şi pentru reînc rcarea vasului cu proviziiă ă ăţ ă şi combustibil. I-am ar tat c pitanului c ne puteam opri în acest arhipelag laă ă ă întoarcere, ba chiar şi s iern m aici, în caz c vom fi bloca i de ghe uri. Într-ună ă ă ţ ţ târziu, mi-a dat dreptate (c ci, într-un fel, dar greu de spus de ce, dobândisemă mult trecere pe lâng dânsul) şi, în sfârşit, am stabilit c , şi în cazul în careă ă ă vom g siă biche de mer, s nu r mânem aici decât o s pt mân , cât s ne maiă ă ă ă ă ă întrem m, dup care s pornim mai departe spre sud, pân unde ne va fi cuă ă ă ă putin s-ajungem. Aşadar, am f cut toate preg tirile necesare şi, avându-lţă ă ă c l uz pe Too-wit, am adus-o peă ă ă Jane, printre recifuri, pân într-un golfuleă ţ minunat, complet înconjurat de p mânt, aflat în partea de sud-est a insuleiă principale, având zece stânjeni adâncime şi fundul de nisip negru, unde am aruncat ancora cam la o mil de rm. La cap tul acestui golfule existau (ni s-ă ţă ă ţa spus) trei izvoare bune cu ap de b ut şi am v zut c împrejurimile erau bineă ă ă ă împ durite. Cele patru canoe ne-au urmat, la intrare, inându-se, totuşi, la oă ţ distan cuviincioas . Cât despre Too-wit, acesta a r mas la bord şi, dup ceţă ă ă ă am aruncat ancora, ne-a poftit s -l înso im la rm, ca s vizit m satul, aflată ţ ţă ă ă mai spre interiorul insulei. C pitanul Guy a acceptat şi, dup ce zece s lbaticiă ă ă au fost l sa i la bord, ca ostatici, o parte din oamenii noştri, doisprezece laă ţ num r, s-au preg tit s -l urmeze pe şef. Am avut grij s ne înarm m pân înă ă ă ă ă ă ă din i, dar f r s l s m s se vad vreo urm de neîncredere. Schoonerul şi-aţ ă ă ă ă ă ă ă ă scos tunurile prin saborduri, şi-a ridicat plasele din bastingaj, şi s-au luat toate precau iile cuvenite împotriva oric rei surprize. Secundului i s-a dat ordin s nuţ ă ă primeasc pe nimeni la bord în timpul absen ei noastre şi, în cazul în care nuă ţ ne-am fi întors în dou sprezece ore, s trimit cuterul, cu un tun mic, în jurulă ă ă insulei, s ne caute.ă

Cu fiecare pas cu care înaintam în interior, ni se înt rea convingerea că ă

ne afl m într-un inut esen ial diferit de oricare altul vizitat vreodat de omulă ţ ţ ă civilizat. Nimic din cele ce vedeam nu ne era cunoscut. Copacii nu sem nau cuă nici unul dintre cei care cresc în zonele tropicale, temperate sau înghe ate dinţ Nord, şi se deosebeau şi de cei din regiunile aflate la latitudinile inferioare sudice, pe care tocmai le traversaser m. Rocile însele erau nemaiv zute, înă ă compozi ie, culoare şi stratificare, iar cursurile de ap , oricât de incredibil arţ ă p rea, aveau atât de pu in în comun cu acelea din alte clime, încât am şov ită ţ ă s gust m din ele şi ne-a venit greu s credem c însuşirile lor ar fi pură ă ă ă naturale. La un mic izvor care ne t ia calea (primul întâlnit),ă Too-wit şi înso itorii s i s-au oprit s bea. Din pricina aspectului neobişnuit al apei, noi amţ ă ă refuzat s gust m din ea, c ci am presupus c era poluat ; abia dup un timpă ă ă ă ă ă am reuşit s în elegem c aşa ar tau cursurile de ap din întregul arhipelag. Nuă ţ ă ă ă prea ştiu cum s fac s v dau o idee clar despre natura acestui lichid şi nuă ă ă ă pot s -l descriu f r s folosesc multe cuvinte. Cu toate c aceast ap curgeaă ă ă ă ă ă ă cu repeziciune pe toate pantele, cum ar fi f cut oricare ap obişnuit , totuşi,ă ă ă niciodat , cu excep ia locurilor unde c dea în cascad , nu aveaă ţ ă ă limpezimea obişnuit . Era, îns , la urma urmei, la fel de limpede ca orice ap calcaroas ,ă ă ă ă diferen a constând doar în aspect. La prima vedere şi mai cu seam în locurileţ ă unde panta era lin , sem na pu in, în ceea ce priveşte consisten a, cu o solu ieă ă ţ ţ ţ groas de gum arabic dizolvat în ap obişnuit . Dar aceasta era numai ceaă ă ă ă ă ă mai pu in izbitoare dintre calit ile sale extraordinare. Nu era incolor , dar niciţ ăţ ă nu era de o culoare uniform – prezen a în fa a ochilor, aşa cum curgea, toateă ţ ţ nuan ele purpurei, ca reflexele m t sii cu ape. Aceast varia ie de nuan e seţ ă ă ă ţ ţ producea într-un mod care a stârnit în min ile celor din grupul nostru o uluireţ tot atât de profund cât stârnise oglinda în cazul lui Too-wit. Când am umplută un lighean cu aceast ap şi am l sat-o s se aşeze, am v zut c întreagaă ă ă ă ă ă mas a lichidului era alc tuit din numeroase vinişoare diferite, fiecare de câteă ă ă o culoare, c aceste vinişoare nu se amestecau între ele şi c , în ceea ceă ă priveşte coeziunea, aceasta era perfect între particulele care alc tuiau oă ă vinişoar şi imperfect în ceea ce priveşte particulele vinişoarelor al turate.ă ă ă Trecând lama unui cu it de-a curmezişul acestor vinişoare, apa se închideaţ imediat în urma lamei, ca o ap de la noi, şi, când o scoteam afar , toateă ă urmele sec ion rii se ştergeau într-o clip . Dac , în schimb, lama era trecutţ ă ă ă ă exact printre dou vinişoare, rezulta o separare perfect , pe care for a deă ă ţ coeziune n-o corecta imediat. Caracterul fenomenal al acestei ape a însemnat cea dintâi verig din nesfârşitul lan de miracole, în care eu eram sortit s mă ţ ă ă las, în cele din urm , prins.ă

Capitolul XIX

Ne-a luat aproape trei ore pân am ajuns la sat, fiind aşezat la pesteă nou mile în interiorul insulei, iar poteca pân acolo traversând o regiuneă ă foarte accidentat . Cum mergeam aşa, grupul lui Too-wit (cei o sut zeceă ă s lbatici din canoe), se înt rea, din clip în clip , cu câte un mic detaşament deă ă ă ă şase sau şapte oameni, care ni se al turau, ca din întâmplare, la diverseă cotituri ale drumului. Faptul aducea atât de bine cu un plan dinainte stabilit încât, pân la urm , mi-a trezit neîncrederea şi i-am împ rt şit c pitanului Guyă ă ă ă ă temerile mele. Îns , acum era prea târziu, oricum, s mai d m înapoi şi amă ă ă ajuns la concluzia c era mai bine, pentru siguran a noastr , s ne prefacemă ţ ă ă absolut convinşi de buna-credin a lui Too-wit. Aşadar, am continuat sţă ă mergem, cu ochii în patru la manevrele s lbaticilor, f r s le îng duim s neă ă ă ă ă ă despart , vârându-se între noi. Astfel, trecând peste o râp pr p stioas , amă ă ă ă ă ajuns, în sfârşit, la ceea ce ni s-a spus c era singura tab r de locuin e de peă ă ă ţ întreaga insul . Când am intrat în raza vizual a celor din sat, şeful a dat ună ă chiot şi ne-a tot repetat cuvântul Klock-Klock, care am b nuit c era numeleă ă satului sau, probabil, numele generic pentru sat în limba lor.

Locuin ele aveau cea mai s r c cioas înf işare pe care i-ai fi închipuit-ţ ă ă ă ă ăţ ţo şi, deosebindu-se, din aceast privin , şi de cele mai primitive rase deă ţă s lbatici cunoscute vreodat , nu erau construite toate la fel. Unele (şi acesteaă ă am în eles c apar ineau mai-marilor insulei, numi iţ ă ţ ţ Wampoos sau Yampoos) erau constituite dintr-un trunchi de copac, t iat la aproape patru picioareă deasupra r d cinii, peste care era aruncat o blan mare şi neagr , careă ă ă ă ă atârna în falduri pân la p mânt, iar sub aceast îşi avea s lbaticul cuibul.ă ă ă ă Altele erau f cute din crengi de copac nedecojite, cu frunzele lor uscate cu tot,ă puse înclinat, la un unghi de 45°, pe un morman de lut, îngr m dite uneleă ă peste altele, f r vreo form regulat , şi de vreo cinci sau şase picioareă ă ă ă în l ime. Altele erau mai degrab nişte gropi, s pate perpendicular în p mânt,ă ţ ă ă ă şi acoperite cu nişte crengi ca şi cele dinainte, care se d deau la o parte, atunciă când ocupantul voia s intre, şi erau trase la loc, dup ce intra. Câteva erauă ă f cute direct în copac, între dou bifurca ii de crengi, cele de deasupra fiindă ă ţ t iate pe jum tate, cât s se r sfrâng peste cele de jos, închipuind astfel ună ă ă ă ă ad post de vreme rea mai bine c ptuşit. Îns cele mai numeroase nu erauă ă ă decât nişte mici hrube, care p reau scobite în peretele abrupt al unei stânci, deă culoare întunecat , sem nând cu lutul, care înconjura satul pe trei laturi. Laă ă gura fiec rei grote primitive din acestea, se afla o piatr pe care ocupantul oă ă aşeza cu grij la intrare, când pleca din ad postul s u – din ce motiv, n-aş şti să ă ă ă spun, c ci piatra nu era niciodat destul de mare cât s închid mai mult de oă ă ă ă treime din deschiz tur .ă ă

Acest sat, dac merit s -l numim astfel, era aşezat pe fundul unei v iă ă ă ă destul de adânci, la care se putea ajunge numai prin partea de sud, peretele de stânc despre care am vorbit împiedicând accesul prin toate celelalte p r i.ă ă ţ Prin mijlocul v ii susura un fir de ap din aceea care ar ta ca vr jit , dup cumă ă ă ă ă ă am descris-o. Am v zut mai multe animale ciudate pe lâng locuin e, aparentă ă ţ toate domesticite. Cea mai mare dintre aceste viet i sem na, la corp şi laăţ ă groh it, cu porcul nostru de cas , numai c avea o coad stufoas , iară ă ă ă ă picioarele foarte zvelte, ca ale antilopei. Umbletul s u era deosebit de stângaciă şi şov ielnic şi nu l-am v zut niciodat încercând s fug . Am observat, deă ă ă ă ă asemenea, şi alte animale, foarte asem n toare la înf işare, dar cu trupulă ă ăţ mult mai lung şi acoperit cu o lân neagr . Exista o mare varietate de p s riă ă ă ă îmblânzite, care p reau s constituie hrana de baz a b ştinaşilor. Spre mareaă ă ă ă noastr mirare, am v zut printre aceste p s ri şi albatroşi negri, completă ă ă ă domestici i, plecând spre mare, din timp în timp, dup mâncare, darţ ă întotdeauna întorcându-se în sat, ca acas , şi folosind rmul de sud, cel maiă ţă apropiat de sat, ca loc de clocit. Acolo, ca de obicei, li se al turau prietenii loră pinguinii, dar aceştia din urm nu-i urmau niciodat pân în satul s lbaticilor.ă ă ă ă Printre celelalte p s ri domesticite existau ra e, foarte pu in diferite deă ă ţ ţ canvass-back de pe la noi, gâşte-de-mare negre şi o pas re mare,ă asem n toare cu uliul, dar f r s fie şi carnivor . Cât despre peşti, aceştiaă ă ă ă ă ă p reau s fie din belşug. Am v zut, în timpul vizitei noastre, o mare cantitateă ă ă de somon uscat, batog, delfini albaştri, macrou, blackGsh, calcan, ipar,ţ elefant-de-mare, chefal, limb -de-mare, papagali-de-mare,ă leather-jackets, rândunici-de-mare, merluciu, caracude, paracutas şi nenum rate alte specii.ă Am remarcat, de asemenea, c foarte mul i sem nau cu peştii care tr iesc peă ţ ă ă lâng arhipelagul Lord Aukland, la 51° latitudine sudic . Şi broasca estoas deă ă ţ ă Galapagos se g sea din belşug. N-am v zut decât pu ine animale s lbatice, niciă ă ţ ă unul mai mare sau din vreo specie pe care s-o cunoaştem. Unul sau doi şerpi, colosali, ne-au t iat calea, dar b ştinaşii nu le-au dat aten ie, aşa c am dedusă ă ţ ă c nu erau veninoşi.ă

Pe când ne apropiam de sat împreun cu Too-wit şi r zboinicii s i, o mareă ă ă mul ime de oameni s-a n pustit în întâmpinarea noastr , sco ând strig teţ ă ă ţ ă puternice, dintre care am putut distinge doar veşnicele Anamoo-moo! Şi Lama-Lama! Am fost foarte surprinşi s vedem, cu una sau dou excep ii, c aceştiă ă ţ ă nou-veni i erau în întregime goi, pieile fiind folosite ca veşminte doar de cei dinţ canoe. Toate armele din inut p reau, de asemenea, s fie în mâinile acestoraţ ă ă din urm , c ci n-am z rit nici una printre locuitorii satului. Erau foarte multeă ă ă femei şi copii, cele dintâi nu lipsite de o oarecare frumuse e, ca s spunem aşa.ţ ă Se ineau drept, erau înalte şi bine f cute, cu o gra ie şi o naturale e înţ ă ţ ţ atitudini, pe care nu le întâlneşti într-o societate civilizat . Buzele lor, îns , ca şiă ă ale b rba ilor, erau atât de mari şi de c rnoase încât nici când râdeau nu li seă ţ ă vedeau din ii. P rul lor era mai sub ire decât al b rba ilor. Printre to i aceştiţ ă ţ ă ţ ţ

localnici golaşi, dac erau zece sau doisprezece îmbr ca i în piei negre, caă ă ţ r zboinicii lui Too-wit, şi înarma i cu suli e şi bâte grele. Aceştia p reau s aibă ţ ţ ă ă ă mare trecere în fa a celorlal i şi nu li se vorbea f r a fi cinsti i cu titlul deţ ţ ă ă ţ Wampoo. De asemenea, aceştia erau ocupan ii palatelor acoperite cu pieleţ neagr . Al lui Too-wit era situat în mijlocul satului, mult mai înc p tor şi,ă ă ă întrucâtva, mai bine construit decât celelalte de acelaşi tip. Arborele care închipuia suportul era retezat la o distan de dou sprezece picioare deasupraţă ă r d cinii, şi, mai jos de t ietur , fuseser l sate câteva crengi, care serveau laă ă ă ă ă ă întinderea acoper mântului şi-l împiedicau, astfel, s fluture, lovindu-se deă ă trunchi. De asemenea, acoper mântul, care era alc tuit din patru piei foarteă ă mari, prinse între ele cu ajutorul unor epuşe de lemn, era fixat la baz cuţ ă

ruşi, b tu i, prin ele, în p mânt. În untru, pe sol, era aşternut o mareţă ă ţ ă ă ă cantitate de frunze uscate, în chip de covor.

C tre aceast colib am fost conduşi cu mare pomp , iar, în spateleă ă ă ă nostru, s-a îmbulzit o droaie de b ştinaşi, câ i au putut înc pea.ă ţ ă Too-wit s-a aşezat primul pe frunze şi ne-a f cut semn s -i urm m exemplul. I-am dată ă ă ascultare şi, astfel, ne-am trezit într-o situa ie deosebit de încurcat , dac nuţ ă ă chiar critic . Eram aşeza i pe p mânt, doisprezece la num r, împreun cuă ţ ă ă ă s lbaticii, în num r de patruzeci, ghemui i pe vine şi atât de înghesui i în jurulă ă ţ ţ nostru încât, dac s-ar fi iscat vreo dezordine, ne-ar fi fost cu neputin s neă ţă ă folosim de armele noastre sau m car s ne ridic m în picioare. Îmbulzeal nuă ă ă ă era numai în untrul colibei, dar şi afar , unde probabil c se adunaser toateă ă ă ă sufletele de pe insul , şi doar sfor rile necontenite şi vocifer rile lui Too-wit auă ţă ă st vilit mul imea de a ne omorî, strivindu-ne în picioare. Principala noastră ţ ă ap rare consta în prezen a lui Too-wit printre noi, aşa c ne-am hot rât s st mă ţ ă ă ă ă lipi i de el, socotind c este singura noastr şans de a mai ieşi teferi din toatţ ă ă ă ă afacerea, ferm decişi s -l sacrific m pe loc, la cel dintâi semn de inten iiă ă ţ duşm noase.ă

Dup mult zarv , s-a restabilit o oarecare linişte, când şeful ne-a inut oă ă ă ţ cuvântare nesfârşit şi foarte asem n toare cu aceea pe care ne-o recitase înă ă ă canoe, cu singura deosebire c acum repet cu ceva mai mult st ruină ă ă ă ţă Anamoo-moo! Decât Lama-Lama! Am ascultat, într-o profund t cere, pân laă ă ă cap tul acestui discurs, când c pitanul Guy a r spuns, asigurându-l pe şef deă ă ă statornica sa prietenie şi bun -credin , încheind ce avea de zis printr-un dar,ă ţă constând în mai multe şiraguri de m rgele albastre şi un cu it. La cele dintâi,ă ţ monarhul, spre marea noastr surpriz , a strâmbat din nas cu o expresie deă ă dispre , dar cu itul i-a produs o satisfac ie f r margini şi a poruncit imediat sţ ţ ţ ă ă ă vin mâncarea. Aceasta a ajuns în colib trecut din mân în mân , pesteă ă ă ă ă capetele celor de fa , şi era alc tuit din m runtaiele crude, înc aburinde, aleţă ă ă ă ă unui animal dintr-o specie necunoscut , probabil unul dintre porcii cu picioareă sub iri pe care îi observaser m în timp ce veneam c tre sat. V zând c noi nuţ ă ă ă ă ştiam cum s începem, ne-a ar tat el cum se face, înghi ind, iard dup iard,ă ă ţ ă

bucatele acelea ispititoare, pân când noi n-am mai rezistat şi ne-amă manifestat atât de f iş simptomele unor stomacuri întoarse pe dos, încât i-amăţ stârnit majest ii sale o uimire doar cu pu in mai mic decât aceea provocatăţ ţ ă ă de oglinzile de pe vas. Am refuzat, oricum, s ne înfrupt m din delicateseleă ă întinse în fa a noastr , şi ne-am dat silin a s -l facem s priceap c nu ne eraţ ă ţ ă ă ă ă deloc foame, pentru c tocmai mâncaser m pe s turate.ă ă ă

Când monarhul a pus punct acestui osp , am început o serie de întreb riăţ ă încrucişate, puse în cele mai ingenioase moduri care ne-au trecut prin minte, în scopul de a afla care erau principalele produse ale inutului şi dac din vreunulţ ă dintre ele am fi putut trage vreun profit. Într-un târziu, a p rut c s-a prinsă ă despre ce vorbeam şi s-a oferit s ne înso easc într-un loc de pe rm, unde,ă ţ ă ţă ne-a asigurat el, biche de mer (şi ne-a ar tat un exemplar) s-ar fi g sit dină ă abunden . Am fost bucuroşi de acest prilej atât de curând ivit de a sc pa deţă ă înghesuiala mul imii şi ne-am ar tat ner bd tori s pornim într-acolo. Aşadar,ţ ă ă ă ă am p r sit colib şi, înso i i de întreaga popula ie a satului, l-am urmat pe şefă ă ă ţ ţ ţ c tre cap tul sud-estic al insulei, nu departe de golfule ul unde era ancorată ă ţ vasul nostru. Am aşteptat acolo aproape o or , pân când vreo câ iva s lbaticiă ă ţ ă au adus cele patru canoe în locul în care ne opriser m. Atunci, întregul nostruă grup s-a urcat într-una dintre ele şi am vâslit de-a lungul barierei de recife de care am vorbit mai devreme şi apoi a alteia, aflate mai departe în larg, unde am v zut un num r deă ă biche de mer mai mare decât v zuse vreodat cel maiă ă b trân dintre marinarii noştri prin arhipelagurile situate la aceste latitudini,ă renumite pentru acest articol de comer . Ne-am oprit lâng aceste recife doarţ ă cât s ne convingem c puteam umple cu uşurin , dac ar fi fost necesar, şi oă ă ţă ă duzin de vase cuă biche de mer, apoi am fost conduşi înapoi la schooner, unde ne-am desp r it deă ţ

Too-wit, dup ce am ob inut de la el f g duiala c ne va aduce, în termenă ţ ă ă ă de dou zeci şi patru de ore, atâtea ra eă ţ canvass-back şi estoase de Galapagosţ câte aveau s încap în canoea sa. Pe tot parcursul acestei aventuri, nu amă ă v zut în purtarea b ştinaşilor nimic care s ne trezeasc b nuiala, cu singură ă ă ă ă ă excep ie a modului sistematic în care se înmul ise grupul lor pe drumul de laţ ţ schooner pân în sat.ă

Capitolul XX

Şeful s-a inut de cuvânt şi, în scurt timp, am primit din belşug proviziiţ proaspete. Am ajuns la concluzia c estoasa este la fel de bun ca oricare altaă ţ ă pe care o mai mâncaser m pân atunci, iar ra ele le întreceau pe cele maiă ă ţ bune specii ale noastre de vânat de ap , fiind deosebit de fragede, suculente şiă bine-mirositoare. În afar de acestea, s lbaticii ne-au mai adus, dup ce i-amă ă ă f cut s în eleag ce doream, o mare cantitate de elin brun şi de iarba-ă ă ţ ă ţ ă ă scorbutului, cu o canoe plin de peşte, şi din cel proasp t, şi din cel uscat.ă ă elin a însemnat o adev rat delicates şi iarba-scorbutului s-a doveditŢ ă ă ă ă

nepre uit pentru întremarea acelora dintre oamenii noştri care manifestaserţ ă ă simptomele bolii. În foarte scurt timp, nu mai aveam nici o persoan pe listaă bolnavilor. Aveam, de asemenea, o mul ime de alte provizii proaspete, printreţ care se cuvine s men ionez o specie de scoici, asem n toare la form cuă ţ ă ă ă midiile, dar cu gust de stridii. La fel, creve ii erau destui, ca şi ou le de albatrosţ ă şi de alte p s ri, cu coaj neagr . Am mai luat la bord şi o provizieă ă ă ă considerabil de carne de porc, din soiul pe care l-am descris mai devreme. Ceiă mai mul i dintre oamenii noştri au g sit-o acceptabil , dar mie mi se p rea cţ ă ă ă ă duhneşte a peşte şi, la urma urmelor, nu-mi pl cea şi pace. În schimbul acestoră bun t i, le-am oferit b ştinaşilor m rgele albastre, podoabe de aram , cuie,ă ăţ ă ă ă cu ite şi buc i de pânz roşie, ei ar tându-se pe deplin mul umi i de troc. Amţ ăţ ă ă ţ ţ stabilit o pia regulat la rm, chiar în b taia tunurilor schoonerului, undeţă ă ţă ă nego ul nostru se desf şura întru totul cu bun -credin şi într-o ordine la careţ ă ă ţă nu ne-am fi aşteptat din partea s lbaticilor, dup cum se purtaser în satulă ă ă Kiock-Klock.

Lucrurile au mers aşa, în bun în elegere, mai multe zile la rând, timp înă ţ care grupuri de b ştinaşi urcau adesea la bordul schoonerului, iar grupuriă dintre ai noştri coborau adesea la rm, f când lungi excursii în interiorulţă ă insulei, f r s p easc ceva r u. Descoperind cât de uşor ne-ar fi s înc rc mă ă ă ăţ ă ă ă ă ă vasul cu biche de mer, mul umit dispozi iei prietenoase a insularilor şiţ ă ţ solicitudinii cu care ei ne-ar fi dat o mân de ajutor în strângerea pr zii,ă ă c pitanul Guy s-a hot rât s înceap negocierile cu Too-wit referitor laă ă ă ă construirea unor case potrivite pentru preg tirea vânatului şi la r splataă ă cuvenit lui şi celor din tribul lui care s-ar fi angajat s adune cât mai multe cuă ă putin , în vreme ce el unul s-ar fi folosit de vremea bun pentru a-şi continuaţă ă c l toria c tre sud. Când i-a vorbit şefului despre aceast propunere, Too-wit s-ă ă ă ăa ar tat foarte dornic s participe la învoial . S-a încheiat astfel un târg, perfectă ă ă avantajos pentru ambele p r i, şi anume se convenise ca, dup ce am fi f cută ţ ă ă preg tirile necesare, cum ar fi g sirea unui loc propice, construirea mai multoră ă cl diri, ca şi îndeplinirea altor munci, la care ar fi fost nevoie de întregul nostruă

echipaj, schoonerul avea s îşi continue ruta, l sând trei dintre oamenii s i peă ă ă insul , pentru a supraveghea modul de îndeplinire a planului şi a-i înv a peă ăţ b ştinaşi cum s usuceă ă biche de mer. Cât despre modul de plat , aceasta aveaă s fie f cut în func ie de râvna în munc a s lbaticilor în lipsa noastr . S-aă ă ă ţ ă ă ă stabilit cantitatea de m rgele albastre, de cu ite, de pânz roşie şi aşa maiă ţ ă departe, pe care trebuia s-o primeasc pentru fiecareă picul de biche de mer, care avea s fie gata la întoarcerea noastr .ă ă

O descriere a naturii acestui important articol de comer şi a metodelorţ de preparare ar putea fi de un oarecare interes pentru cititorii mei şi nu v d altă loc mai potrivit decât acesta de a o introduce în povestire. Însemnarea complet de mai jos, referitoare la esen a acestei chestiuni, este luat dintr-oă ţ ă istorie modern despre c l toriile în M rile Sudului.ă ă ă ă

„Ceea ce se cunoaşte în comer sub numele deţ biche de mer este o moluscă din M rile Indiei. Dac nu m înşel, ilustrul Cuvier o numeşteă ă ă gasteropoda pulmonifera. Se g seşte din belşug pe coastele insulelor dină Pacific şi este adunat în special pentru pie ele din China, unde se vinde la ună ţ pre piperat, probabil la fel scump ca vestitele cuiburi comestibile deţ rândunele, care sunt f cute, practic, din substan a gelatinoas ciugulit de oă ţ ă ă specie de rândunele din corpul acestor moluşte. Acestea nu au nici cochilie, nici picioare, nici vreo alt proeminen , nimic în afar de un organ deă ţă ă absorb ieţ şi, în partea opus , unulă excretor, dar, cu ajutorul unor inele elastice, aidoma omizilor sau viermilor, ele se târ sc spre bancurile de nisip, unde,ă atunci când apa este mic , sunt z rite de o specie de rândunic -de-mare, careă ă ă îşi înfige ciocul ascu it în corpul moale al moluştei, din care extrage o substanţ ţă cleioas şi filamentoas , substan care, uscându-se, serveşte la înt rireaă ă ţă ă pere ilor cuibului p s rii. De aici îi vine numele deţ ă ă gasteropoda pulmonifera.

Molusc aceasta este lunguia şi de diferite m rimi, de la trei pân laă ţă ă ă optsprezece inci lungime, dar am v zut câteva care aveau nu mai pu in deă ţ dou picioare lungime. În sec iune, sunt aproape rotunde, doar pu in turtite peă ţ ţ o parte, aceea pe care stau pe fundul m rii, şi au de la unul la opt inci grosime.ă Urc spre apele pu in adânci în anumite perioade ale anului, probabil pentru aă ţ se înmul i, fiindc adeseori le g sim în perechi. Când soarele puternicţ ă ă înc lzeşte apa, ele se apropie de rm şi, adesea, urc pân în locuri cu apeă ţă ă ă atât de sc zute încât, la reflux, r mân pe uscat, în b taia soarelui. Dar nu-şiă ă ă cresc puii în ape mici, întrucât niciodat nu s-a v zut vreun exemplar tân r, iară ă ă moluştele mature apar întotdeauna din ape adânci. Se hr nesc, în principal, cuă zoofite dintr-acelea care produc coralii.

Aceste biche de mer sunt scoase, în general, de la o adâncime de trei sau patru picioare şi, dup ce sunt aduse la suprafa , sunt crestate la un cap t,ă ţă ă incizia având un inci sau mai mult, dup dimensiunea moluştei. Prin această ă deschiz tur se storc m runtaiele, care seam n foarte mult cu ale oric reiă ă ă ă ă ă mici viet i din adâncuri. Ce r mâne este, apoi, sp lat şi fiert la foc potrivit, niciăţ ă ă

prea tare, nici prea slab. Dup aceea se îngroap în p mânt, pentru patru ore,ă ă ă apoi se fierb pu in, înc o dat , şi se pun la uscat, la foc sau la soare. Celeţ ă ă uscate la soare sunt mai bune, dar, pân ob ii ună ţ picul (133 livre 1/3) uscat la soare, faci treizeci de piculi la foc. Odat ce au fost bine preparate, pot fiă inute, într-un loc ferit de umezeal , doi sau trei ani f r nici un risc; dar trebuieţ ă ă ă

cercetate o dat la câteva luni, s zicem de vreo patru ori pe an, pentru aă ă vedea dac nu cumva a p truns umezeala s le strice.ă ă ă

Chinezii, cum am spus mai înainte, consideră biche de mer o delicatesă de pre , crezând c întremeaz şi hr neşte minunat corpul şi îl revigoreaz ,ţ ă ă ă ă dup ce s-a istovit f r m sur în pl ceri. Marf de calitatea întâi se vinde la ună ă ă ă ă ă ă pre ridicat în Canton, fiind apreciat la nou zeci de dolari un picul; cea deţ ă ă calitatea a doua face şaptezeci şi cinci de dolari; cea de calitatea a treia, cincizeci de dolari; calitatea a patra, treizeci de dolari; a cincea, dou zeci deă dolari; a şasea, doisprezece dolari; a şaptea, opt dolari; şi a noua, patru dolari; cu toate acestea, se întâmpl adesea ca înc rc turi mai mici s ob in maiă ă ă ă ţ ă mult, dac sunt vândute la Manilla, Singapore şi Battavia.”ă

Aşadar, dup ce am stabilit în elegerea cu s lbaticii, am pornit imediat să ţ ă ă debarc m tot ce era necesar pentru construc ii şi pentru a cur a locul. Amă ţ ăţ ales un teren drept, de lâng rmul de la r s rit de golfule , unde se afla dină ţă ă ă ţ belşug şi lemn şi ap , şi care era situat la o distan convenabil deă ţă ă principalele recife de unde avea s se culeagă ă biche de mer. Am trecut la treab cu to ii, muncind cu spor, şi, curând, spre marea uimire a s lbaticilor,ă ţ ă doborâser m un num r suficient de copaci pentru ceea ce voiam s facem,ă ă ă aranjându-i rapid pentru a ridica scheletul caselor care, în dou sau trei zile, auă fost aproape gata, încât puteam s l s m linişti i ce mai era de f cut pe seamaă ă ă ţ ă celor trei oameni care urmau s r mân pe loc. Aceştia trei erau John Carson,ă ă ă Alfred Harris şi un anume Peterson (to i din Londra, cred), care s-au oferitţ voluntari pentru aceasta.

Pe la sfârşitul lunii, aveam totul gata pentru plecare. Ne în eleseser m,ţ ă totuşi, s mai facem o vizit pân în sat, de r mas-bun, iar Too-wit st ruise cuă ă ă ă ă atâta înc p ânare s ne inem f g duiala încât ne-am gândit c nu era indicată ăţ ă ţ ă ă ă s risc m s -l jignim printr-un refuz. Cred c nici unul dintre noi nu avea, înă ă ă ă acel moment, vreo cât de mic îndoial în ceea ce privea buna-credin aă ă ţă s lbaticilor. Se purtaser tot timpul cu cea mai mare cuviin , ajutându-ne pliniă ă ţă de zel în munca noastr , oferindu-ne bunurile lor, adesea pe degeaba, şiă niciodat , în nici o împrejurare, nu şterpeliser vreun obiect, cu toate c , înă ă ă mod v dit, dup excesivele demonstra ii de bucurie manifestate întotdeaunaă ă ţ când le f ceam vreun dar, pre uiau foarte mult lucrurile noastre. Femeile, înă ţ special, erau foarte îndatoritoare, din toate punctele de vedere şi, într-un cuvânt, ar fi trebuit s fim cele mai neîncrez toare fiin e din lume, dac am fiă ă ţ ă b nuit chiar şi un singur gând de perfidie din partea unui popor care se purtaă cu noi atât de bine. Îns , n-a trebuit s treac prea mult timp ca s seă ă ă ă

dovedeasc faptul c aceast înşel toare bun voin manifestat era doară ă ă ă ă ţă ă rezultatul unui plan bine pus la punct de a ne nimici şi c insularii, pentru careă ajunseser m s nutrim un nem surat respect, erau dintre cei mai barbari,ă ă ă ipocri i şi înseta i de sânge tic loşi care au f cut vreodat umbr pe fa aţ ţ ă ă ă ă ţ p mântului.ă

Era 1 februarie când am coborât la rm ca s vizit m satul. Cu toate c ,ţă ă ă ă aşa cum am spus mai sus, nu aveam nici o umbr de suspiciune, n-am uitat să ă ne lu m m surile de precau ie necesare. Şase oameni au r mas pe schooner,ă ă ţ ă cu ordinul de a nu îng dui nici unui s lbatic s se apropie de vas pe timpulă ă ă absen ei noastre, sub nici un pretext, şi s r mân permanent de paz peţ ă ă ă ă punte. Plasele de bastingaj erau ridicate, tunurile au primit o dubl înc rc tură ă ă ă de mitralii, iar tunurile mici, înc rc toare cu gloan e de muschet . Bricul st tea,ă ă ţ ă ă cu ancora perpendicular sub el, cam la o mil de rm, astfel încât nici o canoeă ţă nu se putea apropia din vreo direc ie f r s fie v zut şi expus din plin tiruluiţ ă ă ă ă ă ă tunurilor mici.

F r cei şase oameni l sa i la bord, grupul celor ce aveam s mergem laă ă ă ţ ă rm num ra treizeci şi dou de persoane. Eram înarma i pân în din i,ţă ă ă ţ ă ţ

luaser m la noi muschete, pistoale şi s bii, în plus, fiecare avea un cu it lungă ă ţ marin resc, asem n tor cu acela de vân toare, atât de r spândit, ast zi, prină ă ă ă ă ă vestul şi sudul rii noastre. O sut de r zboinici îmbr ca i în piei negre ne-auţă ă ă ă ţ întâmpinat la debarcare, ca s ne înso easc pe drum. Am observat, totuşi,ă ţ ă surprinşi întrucâtva, c nu aveau nici un fel de arm şi, când l-am întrebat peă ă Too-wit despre acest lucru, el ne-a r spuns scurt c ă ă Mattee non we pa pa si – ceea ce însemna c nu-i nevoie de arme când to i suntem fra i. Am luat deă ţ ţ bune aceste cuvinte şi am pornit.

Am trecut de izvorul şi de râule ul despre care am vorbit mai devreme şiţ am intrat într-un defileu îngust, care trecea prin lan ul dealurilor de argil caţ ă s punul, care înconjura satul. Defileul acesta er t iat drept în piatr şi foarteă ă ă ă accidentat, astfel c trecuser m anevoie prin el la prima noastr vizit înă ă ă ă Klock-Klock. Lungimea total a trec torii era de vreo mil şi jum tate sau poate două ă ă ă ă mile. Se r sucea în toate direc iile posibile în jurul dealurilor (fiind, la origini,ă ţ dup cum se p rea, albia unui torent) şi niciodat nu înaintam mai mult deă ă ă dou zeci de iarzi f r vreo cotitur brusc . Pere ii acestei v ioage sunt sigur că ă ă ă ă ţ ă ă se ridicau, în medie, pân la şaptezeci sau optzeci de picioare altitudine, peă toat lungimea ei, iar, în unele p r i, atingeau o în l ime uluitoare, umbrindă ă ţ ă ţ complet poteca, încât lumina zilei abia de mai p trundea pân jos. L imea era,ă ă ăţ în general, de vreo patruzeci de picioare, dar, din când în când, se îngusta într-atât încât nu mai puteau trece mai mult de cinci sau şase persoane, una lângă alta. Pe scurt, nu poate exista pe lume un loc mai potrivit pentru a declanşa o ambuscad şi era mai mult decât firesc s ne c ut m cu grij armele înă ă ă ă ă momentul în care am p truns în defileu. Când m gândesc acum la curataă ă noastr nebunie, motivul principal de uluire mi se pare faptul c ne-am putută ă

vreodat încumeta s risc m, în asemenea împrejur ri, s fim atât de completă ă ă ă ă în puterea unor s lbatici necunoscu i, încât s le d m voie s mearg o parteă ţ ă ă ă ă înaintea noastr şi o parte în urma noastr , în timp ce str b team acestă ă ă ă defileu. Totuşi, în aceast ordine am pornit, orbeşte, încrezându-ne prosteşte înă puterea noastr , în faptul că ă Too-wit şi ai lui nu aveau arme, în efectul sigur al armelor noastre de foc (a c ror func ionare înc era o tain pentru b ştinaşi) şi,ă ţ ă ă ă mai presus de toate, în prietenia pe care pretinseser atâta vreme c ne-oă ă poart aceşti netrebnici mârşavi. Cinci sau şase dintre ei au luat-o înainteaă noastr , chipurile s ne arate drumul, repezindu-se ostentativ s ridice pietreleă ă ă mai mari şi s le dea la o parte de pe potec . Dup ei, venea grupul nostru.ă ă ă Mergeam strânşi unul lâng altul, având grij numai s ne ferim de a fiă ă ă separa i. În spatele nostru venea grosul trupei de s lbatici, p strând oţ ă ă neobişnuit ordine şi bun -cuviin .ă ă ţă

Dirk Peters, un om pe nume Wilson Allen şi cu mine eram în dreapta tovar şilor noştri, examinând, în vreme ce înaintam, ciudata stratificare aă pere ilor pr pastiei în care ne aflam, ridicându-se mult deasupra capetelorţ ă noastre. O fisur în roca moale ne-a atras aten ia. Era destul de larg cât să ţ ă ă permit unei persoane s se strecoare prin ea f r s se for eze şi se adânceaă ă ă ă ă ţ în deal pân la vreo optsprezece sau dou zeci de picioare în linie dreapt ,ă ă ă cotind apoi la stânga. În l imea deschiz turii, atât cât puteam vedea noi dină ţ ă mijlocul defileului, era, probabil, de vreo şaizeci sau şaptezeci de picioare. Printre cr p turi creşteau doar doi sau trei arbuşti sfriji i, care aveau un soi deă ă ţ alune şi pe care m-am sim it curios s le cercetez mai de aproape, aşa c amţ ă ă pornit iute c tre ei, întinzând mâna şi culegând vreo cinci-şase dintr-o dat ,ă ă apoi gr bindu-m s vin înapoi. Când m-am întors, am v zut c Peters şi Allenă ă ă ă ă m urmaser . I-am rugat s se mearg înapoi, c ci nu era destul loc de trecereă ă ă ă ă pentru doi, şi le-am zis c o s le dau şi lor dau din alunele mele. Atunci, s-auă ă întors şi tocmai se c rau pe unde veniser , Allen fiind aproape de gura fisurii,ăţă ă când am sim it brusc o zguduitur care nu sem na cu nimic din ceea ceţ ă ă sim isem vreodat şi care m-a dus vag cu gândul, dac într-adev r m-amţ ă ă ă gândit la ceva în clipa aceea, c temelia p mântului întreg s-a surpat în buc iă ă ăţ şi c începuse ziua sfârşitului lumii.ă

Capitolul XXI

Îndat ce am putut s -mi readun sim irile r v şite, m-am trezit în beznaă ă ţ ă ă cea mai adânc , aproape sufocat şi îngropat sub o imens cantitate de p mânt,ă ă ă pr v lit asupra mea din toate p r ile, amenin ând s m înmormântezeă ă ă ă ţ ţ ă ă definitiv. Îngrozit de aceast idee, m-am zb tut s -mi eliberez picioarele şi, înă ă ă final, am reuşit. Apoi, am r mas nemişcat câteva clipe, încercând s -miă ă imaginez ce mi se întâmplase şi unde m aflam. Deodat , am auzit un geam tă ă ă înfundat, chiar lâng urechea mea, şi dup aceea glasul slab al lui Peters,ă ă chemându-m , pentru numele lui Dumnezeu, s -i vin în ajutor. M-am târât unulă ă sau doi paşi înainte şi am dat chiar peste capul şi umerii tovar şului meu, care,ă dup cum am descoperit imediat, fusese îngropat pân la brâu într-un mormană ă de p mânt şi se zb tea disperat s se elibereze de strânsoare. Am smulsă ă ă bulg rii din jurul lui cu toat energia pe care mi-o puteam porunci şi, într-ună ă târziu, am reuşit s -l scot.ă

Îndat ce ne-am revenit îndeajuns din spaim şi din uimirea noastr câtă ă ă s fim în stare s st m de vorb omeneşte, amândoi am ajuns la concluzia că ă ă ă ă pere ii fisurii în care ne aventuraser m, din pricina vreunui cutremur sauţ ă probabil din pricina propriei greut i, se surpaser peste noi şi, prin urmare, căţ ă ă eram pierdu i cu des vârşire, fiind înmormânta i de vii. Mult vreme am z cutţ ă ţ ă ă prad celei mai cumplite agonii şi disper ri, cum nu îşi pot lesne închipui ceiă ă care n-au fost vreodat într-o situa ie asem n toare. Pot spune cu t rie c niciă ţ ă ă ă ă o întâmplare din cele ce apar de-a lungul vie ii omului nu este mai în m surţ ă ă de a da naştere unei extreme suferin e mentale şi trupeşti decât una ca aţ noastr – s fii îngropat de viu! Bezn adânc înv luind victima, teribilaă ă ă ă ă ap sare asupra pl mânilor, aburii în buşitori care se ridic din p mântul umed,ă ă ă ă ă laolalt cu morbidele considera ii c s-a dus orice speran , c aşa arată ţ ă ţă ă ă domeniul alocat mor ii, s deşte în inima omului un sentiment de spaim şi deţ ă ă groaz cu neputin de îndurat – şi imposibil de imaginat vreodat .ă ţă ă

Într-un târziu, Peters a propus s încerc m s ne d m seama despreă ă ă ă dimensiunile nenorocirii noastre şi s ne pip im temni a, c ci mai era o raz deă ă ţ ă ă n dejde, a spus el, s d m peste vreun loc r mas înc neastupat şi s putemă ă ă ă ă ă ieşi. M-am atârnat cu nesa de aceast n dejde şi, adunându-mi toate for ele,ţ ă ă ţ m-am preg tit s îmi croiesc drum prin p mântul pr buşit gr mad . Abia deă ă ă ă ă ă am f cut un singur pas înainte şi am z rit un lic r de lumin , suficient s mă ă ă ă ă ă conving c , orice s-ar întâmpla, nu vom pieri în scurt timp din lips de aer. Amă ă ă mai c p tat astfel ceva curaj şi ne-am îndemnat unul pe altul s sper m în celă ă ă ă mai bun lucru. C rându-ne peste un dâmb de sf râm turi care ne blocaăţă ă ă înaintarea în direc ia luminii, am descoperit c , dup el, putem merge mai înţ ă ă voie şi, de asemenea, am sim it o uşurare de povara îngrijor toare care neţ ă

strivea pl mânii. În scurt timp, am ajuns s desluşim obiectele din jur şi amă ă v zut c suntem aproape de cap tul acelei por iuni din cr p tur care mergeaă ă ă ţ ă ă ă drept, dup care cotea la stânga. Câteva eforturi şi ajugeam la cot, când, spreă bucuria noastr mai presus de cuvinte, am v zut o brazd lung sau oă ă ă ă despic tur în perete care urca pân sus, pe o mare distan , în general la ună ă ă ţă unghi de patruzeci şi cinci de grade, deşi, uneori, mult mai abrupt. Nu puteam vedea pân în cap tul acestei deschideri, dar, cum ajungea destul lumină ă ă ă pân jos, nu ne îndoiam c la buza ei (dac am fi g sit vreun mijloc ca să ă ă ă ă ajungem pân în vârf) vom da peste un pasaj de trecere spre afar .ă ă

În clipa aceea, mi-am amintit c , din defileu, intraser m trei în fisur şi că ă ă ă tovar şul nostru, Allen, lipsea înc – ne-am hot rât neîntârziat s facem drumulă ă ă ă înapoi şi s -l g sim. Dup o îndelungat c utare, înfruntând marele pericol de aă ă ă ă ă se surpa totul deasupra noastr , Peters mi-a strigat, la un moment dat, că ă d duse peste piciorul tovar şului nostru şi c restul corpului era adânc îngropată ă ă sub d râm turi, cu neputin de a mai fi scos. Curând, am descoperit şi eu că ă ţă ă spunea adev rul şi c , bineîn eles, Allen îşi d duse duhul de mult. Cu mâhnireă ă ţ ă în suflet am l sat, aşadar, trupul neînsufle it în plata Domnului şi ne-am întorsă ţ din nou la cotitur .ă

Abia de înc peam prin l rgimea despic turii şi, dup unul sau două ă ă ă ă eforturi zadarnice de a ajunge sus, am început din nou s ne pierdem speran a.ă ţ Am spus mai înainte c lan ul de dealuri prin care se strecura defileul eraă ţ alc tuit dintr-un soi de roc asem n toare argilei de s pun sau steatitei. Pere iiă ă ă ă ă ţ fantei prin care încercam acum s urc m erau din acelaşi material şi atât deă ă alunecoşi, umezi fiind, încât nu puteam s ne inem decât foarte greu, chiar şiă ţ în por iunile mai pu in abrupte; în unele locuri, unde urcuşul era aproapeţ ţ vertical, dificultatea avea s fie, de bun seam , şi mai mare – într-adev r, ună ă ă ă timp am crezut c e cu neputin s r zbim. Totuşi, de disperare, ne-am luată ţă ă ă inima în din i şi, scobind nişte trepte în piatra moale cu cu itele noastre deţ ţ vân toare şi riscându-ne vie ile, ne-am atârnat de micile ieşituri ale unei speciiă ţ de argil tare, ca ardezia, care se i eau, ici şi colo, din masa general , până ţ ă ă când, în sfârşit, am ajuns pe o platform natural , de la care se putea distingeă ă un petec de cer albastru, la cap tul unei râpe împ durite. Uitându-ne înapoi, cuă ă o oarecare uşurare, spre pâlnia prin care urcaser m pân atunci, am dedus,ă ă dup aspectul marginilor sale, c era de dat recent şi am tras concluzia că ă ă ă ă acel cutremur sau ce-o fi fost care ne îngropase, ne deschisese, în acelaşi timp, şi aceast cale de sc pare. Fiind slei i de oboseal din pricina efortului de până ă ţ ă ă atunci şi atât de sl bi i încât abia mai eram în stare s st m în picioare ori să ţ ă ă ă rostim vreun cuvânt, Peters a propus s încerc m s ne chem m tovar şii înă ă ă ă ă ajutor tr gând cu pistoalele pe care înc le mai aveam la brâu – pierduser m şiă ă ă puştile, şi s biile printre gr mezile de p mânt de pe fundul h ului. Întâmpl rileă ă ă ă ă care au urmat ne-au dovedit c , dac am fi tras, am fi regretat amarnic – dină ă fericire, umbra unei b nuieli despre tr dare îmi încol ise, între timp, în minte şiă ă ţ

ne-am ab inut s le d m de ştire s lbaticilor despre locul unde ne afl m.ţ ă ă ă ăDup ce ne-am odihnit aproape o or , am început s urc m râpa şi, niciă ă ă ă

nu înaintaser m bine, când am auzit o suit de urlete înfior toare. Într-ună ă ă târziu, am ajuns la ceea ce se putea numi fa a p mântului, c ci, de cândţ ă ă p r siser m platforma, c rarea noastr mersese pe sub o bolt de piatr şiă ă ă ă ă ă ă frunziş, arcuindu-se la o mare în l ime deasupra capetelor noastre. Cu mareă ţ b gare de seam , ne-am furişat c tre o deschiz tur îngust , prin care amă ă ă ă ă ă putut cuprinde cu privirea toat zona din jur şi unde groaznicul secret ală cutremurului ni s-a dezv luit de la prima arunc tur de ochi.ă ă ă

Locul de unde ne uitam nu era departe de vârful celui mai înalt deal al lan ului de steatit . Defileul în care intrase grupul celor treizeci şi doi deţ ă oameni ai noştri se desf şura la vreo cincizeci de picioare în stânga. Dar, pe oă distan de cel pu in o sut de iarzi, culoarul sau vadul acestui defileu era înţă ţ ă întregime astupat de peste un milion de tone de p mânt şi piatr , artificială ă pr v lite peste el. Mijloacele folosite pentru pr buşirea acestei imense maseă ă ă fuseser pe cât de simple, pe atât de evidente, c ci înc mai r m seser urmeă ă ă ă ă ă clare ale lucr turii criminale. În mai multe locuri de-a lungul crestei pereteluiă dinspre r s rit al defileului (noi ne aflam acum pe cel dinspre apus), se puteauă ă vedea nişte pari de lemn, înfip i în p mânt. În aceste locuri, p mântul nuţ ă ă cedase, dar, pe toat lungimea peretelui din care se desprinsese masaă avalanşei se vedea clar, dup urmele l sate în p mânt, asem n toare celor aleă ă ă ă ă sfredelului sp rg torilor de piatr din cariere, c nişte pari la fel cu aceia peă ă ă ă care îi v zuser m înc în picioare fuseser b tu i şi aici, la nu mai mult de ună ă ă ă ă ţ iard distan între ei, pe o lungime de probabil trei sute de picioare şiţă adâncindu-se pân la aproape zece picioare de la marginea de sus a pr pastiei.ă ă Nişte coarde de vi solide erau legate de parii care înc mai r m seser peţă ă ă ă ă deal şi era limpede c nişte coarde asem n toare fuseser legate şi de fiecareă ă ă ă dintre ceilal i pari. V-am povestit deja despre stratificarea ciudat a acestorţ ă dealuri de argil , iar descrierea pe care tocmai v-am f cut-o, a îngustei şiă ă adâncii fisuri prin care ne croiser m drum, sc pând de a fi îngropa i de vii, vaă ă ţ completa imaginea despre natura sa. Stratificarea aceasta era în aşa fel încât aproape orice zguduitur natural ar fi spintecat p mântul în straturi sau feliiă ă ă verticale, paralele între ele, şi încât un efort destul de mic, dar abil exercitat din partea cuiva, s fi fost suficient pentru a ob ine acelaşi rezultat. De această ţ ă stratificare se folosiser şi s lbaticii pentru a-şi duce la îndeplinire planurileă ă tr d toare. Nu mai putea înc pea vreo îndoial c , prin şirul de pari,ă ă ă ă ă produseser o desprindere par ial a p mântului pe o adâncime de unul sauă ţ ă ă dou picioare, dup care, tr gând cu for de cap tul fiec rei coarde (coardeleă ă ă ţă ă ă acestea fiind legate de vârful parilor şi întinzându-se dincolo de buza pr pastiei), ob inuser o imens pârghie, capabil s d râme, la un semn,ă ţ ă ă ă ă ă întreg peretele unui deal în fundul abisului de dedesubt. Numai noi doi sc paser m de furtuna acestei pr buşiri nimicitoare. Noi eram singurii albi înă ă ă

via de pe insul .ţă ă

Capitolul XXII

Situa ia noastr , aşa cum ni se înf işa în momentul acela, era doar cevaţ ă ăţ mai pu in însp imânt toare decât atunci când ne socotiser m îngropa i peţ ă ă ă ţ veci. Nu vedeam înaintea noastr alte perspective decât aceea de a fi ucişi deă c tre s lbatici sau aceea de a duce un trai mizerabil, de sclavi, printre ei. Am fiă ă putut, desigur, s ne ascundem un timp de ochii lor prin fort rea a dealurilor,ă ă ţ având, ca ultim porti de sc pare, pâlnia din care tocmai ieşiser m – dar ar fiă ţă ă ă însemnat, oricum, fie s pierim de frig şi de foame în lunga iarn polar , fie să ă ă ă fim descoperi i, pân la urm , în str daniile noastre de a g si nişte provizii.ţ ă ă ă ă

Întregul inut din jurul nostru p rea s forfoteasc de b ştinaşi şi deţ ă ă ă ă cârduri noi, care, dup cum am observat acum, veniser cu plutele din celelalteă ă insule, de la sud, f r îndoial c s dea o mân de ajutor în capturarea şiă ă ă ă ă ă jefuirea s rmaneiă Jane. Corabia înc st tea liniştit , ancorat în golfule , cei deă ă ă ă ţ la bord neavând, se p rea, nici o ştiin despre pericolul care îi pândea. Cât n-ă ţăam fi dat, în momentul acela, s fim împreun cu ei! Ori ca s -i ajut m s seă ă ă ă ă salveze, ori s pierim cu ei, în încercarea de a opune rezisten . Nu vedeamă ţă nici un mijloc barem s -i avertiz m despre primejdie, f r s ne atragemă ă ă ă ă imediat moartea asupra capetelor noastre, dar chiar şi aşa nu am fi avut decât slabe speran e de a le fi de folos. Un foc de pistol ar fi fost suficient s -i vestimţ ă c se întâmplase ceva r u, dar împuşc tura nu putea s -i informeze şi că ă ă ă ă singura lor şans de salvare era s ias imediat în larg – nu le putea spune că ă ă ă nici un cod al onoarei nu-i mai obliga acum s r mân şi c tovar şii lor nu maiă ă ă ă ă erau printre cei vii. Auzind pistolul desc rcându-se, nu ar fi putut fi mai bineă preg ti i s întâmpine duşmanul, care acum era gata de atac, nu mai multă ţ ă decât erau deja şi decât fuseser întotdeauna. Aşadar, dintr-un foc de arm n-ă ăar fi rezultat nimic bun, ci suferin e nem surate – iar, dup o maturţ ă ă ă chibzuin , am renun at.ţă ţ

Urm torul nostru gând a fost s încerc m s ne gr bim c tre vas, să ă ă ă ă ă ă punem mâna pe una dintre cele patru canoe abandonate la gura golfului şi să încerc m s ajungem cu orice pre la bord. Îns , era absolut cu neputin să ă ţ ă ţă ă izbutim în aceast misiune disperat şi de acest lucru ne-am dat seamaă ă curând. inutul, cum am spus mai devreme, pur şi simplu colc ia de b ştinaşi,Ţ ă ă la pând prin tufişuri şi prin ascunzişurile dealurilor, ca s nu poat fi z ri i deă ă ă ă ţ pe schooner. Foarte aproape de noi, mai ales, şi t indu-ne singura cale pe careă am fi putut spera s ajungem la rm în locul potrivit, se adunase întreagaă ţă armat de r zboinici îmbr ca i în piei negre, în frunte cu Too-wit, şi se p rea că ă ă ţ ă ă nu aşteapt decât nişte înt riri pentru a începe asediul asupra luiă ă Jane. De asemenea, canoele care se aflau la gura golfului erau pline de s lbatici,ă neînarma i, ce-i drept, dar care neîndoielnic îşi aveau armele la îndemân .ţ ă

Aşadar, eram sili i, oricât ne-am fi dorit contrariul, s r mânem pe loc, înţ ă ă ascunz toarea noastr , simpli spectatori ai b t liei care avea s porneasc înă ă ă ă ă ă curând.

În aproape o jum tate de or , am v zut cincizeci sau şaizeci de plute sauă ă ă b rci cu fundul plat, f r pânze, ticsite cu s lbatici, înconjurând cornul sudic ală ă ă ă golfului. Aparent, nu aveau nici un fel de arme, în afar de nişte ciomege scurteă şi de pietrele de la picioarele lor. Îndat dup aceea, un alt detaşament, maiă ă mare înc , a ap rut din direc ia opus şi cu arme asem n toare. Atunci, şi celeă ă ţ ă ă ă patru canoe s-au umplut rapid cu b ştinaşi, ieşind de prin tufişuri la margineaă golfule ului şi gr bindu-se s se al ture celorlalte trupe. Astfel, în mai pu inţ ă ă ă ţ timp decât mi-a luat mie s v povestesc,ă ă Jane Guy s-a v zut înconjurat , caă ă prin farmec, de o puzderie nesfârşit de s lbatici, evident chiti i s-o capturezeă ă ţ cu orice risc.

C vor izbuti, nu mai înc pea nici o îndoial . Cei şase oameni l sa i peă ă ă ă ţ vas, oricât de hot râ i ar fi fost s îl apere, erau prea pu ini şi s mânuiască ţ ă ţ ă ă armele cum se cuvenea, şi s in piept într-o lupt atât de inegal . Cu greu îmiă ţ ă ă ă puteam închipui c vor încerca totuşi vreo rezisten – dar aici m-am înşelat,ă ţă c ci, în scurt timp, i-am v zut ridicând ancora şi virând vasul, ca s -i lovească ă ă ă din plin, cu tribordul spre canoe, care, în momentul acela, se aflau la o b taieă de pistol distan , plutele fiind la aproape un sfert de mil în vânt. Din nu ştiuţă ă care cauz , dar cel mai probabil din pricina tulbur rii bie ilor noştri prieteni,ă ă ţ v zându-se într-o situa ie atât de disperat , prima salv a dat greş. Nici oă ţ ă ă canoe n-a fost atins , nici un s lbatic n-a fost r nit, tirul fiind prea scurt, iară ă ă ghiulelele lovind ap înainte şi ricoşând apoi peste capetele lor. Singurul efectă asupra atacatorilor a fost uluirea din pricina neaşteptatei detun turi şi aă fumului – uluire care a fost atât de mare încât, pentru câteva clipe, ai fi crezut c vor abandona definitiv lupta şi se vor întoarce la rm. Şi cu siguran c aşaă ţă ţă ă ar fi f cut, dac oamenii noştri şi-ar fi sus inut salva printr-o şarj de muschete,ă ă ţ ă cu care, deoarece canoele se aflau atât de aproape, n-ar fi ratat ocazia de a-i secera pe câ iva, suficient cât s le mute gândul s mai înainteze, pân ce şiţ ă ă ă plutele ar fi ajuns în b taia tunurilor. Îns , în loc de aceasta, ei s-au repezit laă ă babord s ia plutele în primire, îng duindu-le, astfel, celor din canoe s -şiă ă ă revin din panic şi, uitându-se în jur, s vad c nimeni nu p ise nimic.ă ă ă ă ă ăţ

Salva de la babord a produs cel mai teribil efect. Proiectilul de mitralii şi cele cu dou focoase ale tunurilor mari au zdrobit şapte sau opt plute, f cându-ă ăle f râme, şi au ucis, probabil, treizeci sau patruzeci dintre s lbatici, în vremeă ă ce al i o sut , cel pu in, au fost r sturna i în ap , majoritatea cu r niţ ă ţ ă ţ ă ă îngrozitoare. Cei r maşi, însp imânta i de moarte, au început dintr-o dat s seă ă ţ ă ă retrag în grab , f r s întârzie nici m car s -şi adune tovar şii schilodi i, careă ă ă ă ă ă ă ă ţ înotau în toate direc iile, ipând şi urlând dup ajutor. Totuşi, acest mareţ ţ ă succes a venit prea târziu pentru salvarea credincioşilor noştri tovar şi.ă S lbaticii din canoe erau deja pe bordul schoonerului, în num r de peste o sută ă ă

cincizeci, cei mai mul i reuşind s se ca ere pe lan uri şi s treac peste plaseţ ă ţ ţ ă ă mai înainte de a se apropia chibriturile de fitilurile tunurilor de la babord. Nimic nu le mai putea opri acum turbarea acestor bestii. Oamenii noştri au fost doborâ i, strivi i, c lca i în picioare şi, cât ai clipi, pur şi simplu sfâşia i înţ ţ ă ţ ţ buc i.ăţ

V zând aceasta, s lbaticii de pe plute s-au scuturat de spaim şi s-auă ă ă întors gr mad s ia parte la jaf. În cinci minute,ă ă ă Jane a devenit o scen jalnică ă a pr p dului şi a vacarmului distrugerii. Pun ile au fost sparte şi scândurileă ă ţ smulse; parâmele, pânzele şi tot ce se putea clinti de pe punte au fost demontate ca prin farmec, în vreme ce, împins de la pupa, remorcat de canoe şi târât de ambele borduri de c tre cei care înotau cu miile în jurul vasului,ă schoonerul a fost, în cele din urm , scos pe mal (cablul fiind filat), unde i l-auă predat lui Too-wit, care, în timpul întregii înc ier ri, îşi p strase, ca un generală ă ă destoinic, pozi ia sa de siguran şi de veghe dintre dealuri, dar care, acum, cţ ţă ă victoria fusese ob inut dup cum îşi dorise, catadicsise s coboare împreunţ ă ă ă ă cu r zboinicii s i îmbr ca i în piei negre, ca s -şi ia partea de prad .ă ă ă ţ ă ă

Too-wit coborând, ne l sase cale liber s ne p r sim ascunz toarea şi să ă ă ă ă ă ă pornim în recunoaştere pe deal, în jurul pâlniei. La aproape 50 de iarzi distanţă de gura ei, am v zut un mic izvor, la care ne-am potolit setea arz toare care neă ă mistuia. Nu departe de acest izvor, am descoperit câ iva arbuşti cu alune, deţ soiul celor pe care i-am descris mai devreme. Gustând alunele, le-am g sită chiar gustoase, foarte asem n toare ca arom cu alunele englezeşti obişnuite.ă ă ă Ne-am umplut imediat p l riile şi le-am pus la p strare în pâlnia noastr , după ă ă ă ă care ne-am întors s mai culegem. Pe când eram foarte ocupa i s adun m şi aă ţ ă ă doua tranş , un fream t prin tufiş ne-a speriat şi eram gata s-o lu m laă ă ă s n toasa înapoi la ad postul nostru, când o pas re mare, neagr , din familiaă ă ă ă ă buhaiului-de-balt , a ieşit cu greu şi încet dintre arbuşti. Am fost atât deă surprins încât n-am putut face nici un gest, dar Peters a avut suficientă prezen de spirit s se repead la ea mai înainte s -i poat sc pa şi a prins-oţă ă ă ă ă ă de gât. Pas rea se zb tea şi ipa îngrozitor, şi ne-am gândit chiar s -i d mă ă ţ ă ă drumul, ca zgomotul s nu atrag aten ia s lbaticilor care ar mai fi putut sta laă ă ţ ă pând prin apropiere. Totuşi, o lovitur de cu it de vân toare a culcat-o, până ă ţ ă ă la urm , la p mânt şi am târât-o în v g un , felicitându-ne c , pentru oriceă ă ă ă ă ă eventualitate, ob inuser m o provizie de hran care s ne ajung o s pt mân .ţ ă ă ă ă ă ă ă

Apoi, am ieşit din nou afar ca s ne uit m în jur şi ne-am încumetat,ă ă ă pân la o distan considerabil , în jos pe panta sudic a dealului, dar n-am maiă ţă ă ă dat de nimic altceva care ne-ar fi putut servi de hran . Aşadar, am adunat oă cantitate zdrav n de lemne uscate şi ne-am întors, v zând una sau dou ceteă ă ă ă mari de b ştinaşi pe drumul c tre sat, înc rca i cu prada de pe vas şi de careă ă ă ţ ne-am temut c o s ne descopere, trecând pe la poalele dealului.ă ă

Urm toarea noastr grij a fost s ne camufl m ascunz toarea cât maiă ă ă ă ă ă bine şi, în acest scop, am aranjat câ iva rugi peste deschiz tura despre care v-ţ ă

am mai vorbit, aceea prin care v zusem peticul de cer albastru cândă ajunseser m pe platform , c rându-ne din adâncul v g unei. Am l sat doar oă ă ăţă ă ă ă fant îngust , numai cât s ne îng duie s observ m golful f r a risca s fimă ă ă ă ă ă ă ă ă descoperi i de jos. Odat ce ne-am aranjat astfel, ne-am felicitat pentruţ ă siguran a pozi iei noastre, c ci eram acum cu des vârşire la ad post de priviriţ ţ ă ă ă indiscrete, cel pu in cât vreme aveam s r mânem în v g un şi nu ne-am fiţ ă ă ă ă ă ă aventurat afar , pe deal. Nu z riser m nici o urm care s ne arate c s lbaticiiă ă ă ă ă ă ă puseser vreodat piciorul prin v g una aceasta, dar, într-adev r, când amă ă ă ă ă chibzuit mai bine la faptul c fisura prin care urcaser m noi se putea s se fiă ă ă creat abia acum, prin pr buşirea peretelui defileului din fa şi c nu exista niciă ţă ă un alt drum prin care s ajungem pân acolo, nu ne-am mai bucurat atât deă ă mult la gândul c suntem feri i de atacuri, fiindc ne-a cuprins team c nu neă ţ ă ă ă mai r m sese nicio cale de a coborî. Ne-am hot rât s explor m în întregimeă ă ă ă ă creasta dealului, când aveam s g sim un prilej favorabil. Între timp, amă ă continuat s supraveghem mişc rile s lbaticilor prin fereastra noastr .ă ă ă ă

Deja distruseser vasul în întregime şi se preg teau, acum, s -l pun peă ă ă ă foc. În scurt timp, am v zut fumul în l ându-se în nori groşi din tambuchiulă ă ţ principal şi, pu in dup aceea, o vâlv taie compact a izbucnit de la teug .ţ ă ă ă ă Greementul, catargele şi ce mai r m sese din vele au fost cuprinse îndat deă ă ă fl c ri şi focul s-a r spândit cu iu eal de-a lungul pun ii. Înc se mai aflauă ă ă ţ ă ţ ă mul i b ştinaşi coco a i pe vas, izbind cu pietroaie, securi şi ghiulele de tun înţ ă ţ ţ piroane şi în celelalte ferec turi de fier şi de bronz. Pe plaj , atât în canoe cât şiă ă pe plute, st teau, în imediata vecin tate a schoonerului, nu mai pu in de zeceă ă ţ mii de b ştinaşi, pe lâng puzderia celor care, înc rca i cu prad , se îndreptauă ă ă ţ ă spre interiorul insulei şi spre celelalte insule. Acum, ne aşteptam s se întâmpleă un dezastru şi nu ne-am înşelat. La început, a fost o scutur tur puternic (peă ă ă care am resim it-o, în locul unde ne aflam, de parc am fi atins o pilţ ă ă galvanic ), dar neînso it de vreun semn vizibil de explozie. S lbaticii erau,ă ţ ă ă bineîn eles, încremeni i de spaim şi s-au oprit pentru o clip din îndeletnicirileţ ţ ă ă şi urletele lor. Erau pe punctul de a o lua de la cap t, când, deodat , o mas deă ă ă fum a pufnit de sub pun i, ca un nor negru şi greu de furtun ... apoi, dinţ ă m runtaiele vasului a âşnit o jerb de foc orbitor, înalt cam de vreun sfert deă ţ ă ă mil ... apoi, a urmat o brusc r spândire circular a fl c rii... apoi întregulă ă ă ă ă ă v zduh s-a umplut, ca prin minune, într-o singur clip , cu un amestecă ă ă îngrozitor de lemn, metal şi buc i de trupuri omeneşti... şi, în sfârşit, a venităţ cutremurul, în apogeul furiei sale, care ne-a luat deodat picioarele, trântindu-ăne la p mânt, în vreme ce dealurile îşi treceau vuietul de la unul la altul, iar oă ploaie deas de minuscule fragmente de r m şi e a început s cad rapid,ă ă ă ţ ă ă pretutindeni în jurul nostru.

Ravagiile printre s lbatici au dep şit cu mult aştept rile noastre – într-ă ă ăadev r, culegeau acum din plin roadele potrivite pentru tr darea lor. Probabil oă ă mie pieriser în explozie, în vreme ce pe pu in tot atâ ia fuseser oribilă ţ ţ ă

ciopâr i i. Întreaga arie a golfului era pur şi simplu acoperit de aceştiţ ţ ă nenoroci i, zb tându-se şi ţ ă înecându-se, iar la rm lucrurile st teau înc şi maiţă ă ă r u. P reau absolut îngrozi i de neaşteptata şi des vârşita lor înfrângere şi nuă ă ţ ă f ceau nici un efort s se ajute unii pe al ii. Într-un târziu, am observat oă ă ţ schimbare radical în purtarea lor. Din perfecta lor stupoare p rea s fi trecut,ă ă ă pe neaşteptate, în culmea agita iei şi alergau ca apuca ii peste tot, într-unţ ţ continuu du-te vino pân la un anumit punct de pe plaj , cu cele mai ciudateă ă expresii – de groaz , amestecat cu furie şi o nest pânit curiozitate –ă ă ă ă întip rite pe chipuri şi r cnind cât îi inea gura:ă ă ţ Tekeli-li! Tekeli-li!

La un moment dat, am v zut un grup numeros dând fug c tre dealuri,ă ă ă de unde s-au întors, în scurt timp, c rând nişte pari. Îi aduceau pân în loculă ă unde erau strânşi cei mai mul i oameni, care deodat s-au tras în l turi,ţ ă ă îng duindu-ne astfel s vedem şi noi motivul unei asemenea agita ii. Amă ă ţ desluşit ceva alb z când pe p mânt, dar nu ne-am putut da imediat seama ceă ă anume era.

Într-un târziu, am v zut c era trupul ciudatului animal cu din ii şiă ă ţ ghearele stacojii, pe care schoonerul îl pescuise din mare pe 18 ianuarie. C pitanul Guy pusese s i se îmb ls meze corpul, în scopul de a-l împ ia şi a-lă ă ă ă ă duce în Anglia. Îmi amintesc c d duse câteva ordine în acest sens chiară ă înainte s coborâm pe insul şi îl adusese în cabin , punându-l la p strare într-ă ă ă ăunui din cufere. Acum, animalul fusese aruncat pe rm de explozie, dar de ceţă stârnise atâta tulburare printre s lbatici, era mai mult decât puteam în elege.ă ţ Deşi se adunaser destul de strâns în jurul corpului acestuia, nici unul nu p reaă ă dornic s se apropie mai mult. Treptat, oamenii cu parii i-au aşezat în cerc înă jurul s u şi, nici n-au apucat s sfârşeasc bine acest aranjament, c întreagaă ă ă ă mul ime a pornit-o în goan c tre interiorul insulei, strigând ca din gur deţ ă ă ă şarpe: „Tekeli-li! Tekeli-lir

Capitolul XXIII

De-a lungul celor cinci sau şase zile imediat urm toare, am r mas înă ă ascunz toarea noastr de pe deal, ieşind afar numai când şi când, cu mareă ă ă b gare de seam , dup ap şi alune. Ne t cuser m, pe platforma din v g un ,ă ă ă ă ă ă ă ă ă un soi de şopron, unde aşternuser m un pat din frunze uscate şi puseser mă ă trei pietroaie plate, care ne foloseau şi de vatr şi de mas . Aprindeam foculă ă f r greutate, frecând dou buc i de lemn uscat între ele, una de esenă ă ă ăţ ţă moale, cealalt , tare. Pas rea pe care o prinseser m atât de la timp s-a dovedită ă ă a fi un aliment delicios, deşi cam greu de mestecat. Nu era o pas re oceanic ,ă ă ci o specie de buhai-de-balt , cu pene negre ca t ciunele şi pete cenuşii, cuă ă aripile mult prea mici fa de corp. Mai târziu, am mai v zut trei exemplare deţă ă acelaşi fel, în apropiere de intrarea în v g una noastr , care p reau s-o cauteă ă ă ă pe cea pe care o prinseser m noi; dar, cum n-au coborât niciodat din zbor, n-ă ăam avut ocazia s mai punem mâna pe vreuna.ă

Cât am avut aceast pas re, n-am suferit din pricina izol rii noastre, dară ă ă pân la urm s-a terminat şi a devenit absolut necesar s ne c ut m alteă ă ă ă ă provizii. Alunele nu ne puteau potoli foamea şi, în plus, ne chinuiau, provocându-ne crampe dureroase în m runtaie, iar, când mâncam prea multe,ă ne d deau cumplite dureri de cap. V zuser m câteva estoase mari lâng rm,ă ă ă ţ ă ţă în partea de r s rit a dealului, şi observaser m c erau uşor de prins, dac amă ă ă ă ă fi putut ajunge la ele f r s fim z ri i de b ştinaşi. Aşadar, ne-am hot rât să ă ă ă ţ ă ă ă facem o încercare de a coborî pân acolo.ă

Am început s mergem în josul dealului, pe pant care p rea s nu neă ă ă ă dea b t i de cap, dar nici nu t cuser m o sut de iarzi (dup cumă ă ă ă ă ă anticipaser m, privind din vârful dealului), când înaintarea ne-a fost curmată ă de o r scruce a defileului în care pieriser tovar şii noştri. Atunci, am mers peă ă ă creasta aceea vreun sfert de mil , pân când din nou am fost opri i de oă ă ţ pr pastie extrem de adânc şi, cum ne era imposibil s coborâm în lungulă ă ă pere ilor s i, am fost sili i s facem cale-ntoars , pe lâng albia principal .ţ ă ţ ă ă ă ă

Ne-am îndreptat, dup aceea c tre est, dar cu exact acelaşi ghinion.ă ă Dup o or de târât, cu riscul de a ne frânge gâtul, am descoperit c pur şiă ă ă simplu coborâser m într-un vast pu de granit negru, aşternut cu rân fin peă ţ ţă ă ă fund, în care singura cale de acces era poteca povârnit pe care ajunseser mă ă noi jos. Urcând înapoi, cu mare trud , pe aceeaşi potec , am încercat apoiă ă creasta de nord a dealului. Aici am fost obliga i s umbl m cu cea mai mareţ ă ă b gare de seam , fiindc orice mic neaten ie ne-ar fi expus din plin vederiiă ă ă ă ţ s lbaticilor din sat. Ne-am târât, aşadar, în patru labe şi, când şi când, neă vedeam sili i s ne întindem la p mânt cât eram de lungi, ag ându-ne de tufeţ ă ă ăţ ca s ne tragem trupurile. În modul acesta precaut, am înaintat, dar nu preaă

mult, c ci am ajuns curând la o pr pastie înc şi mai adânc decât toateă ă ă ă celelalte v zute pân acum şi ducând direct în defileul principal. Astfel,ă ă temerile noastre ni s-au confirmat – eram cu totul rup i de lumea de jos, oriceţ cale de acces fiindu-ne t iat . La cap tul puterilor din pricina eforturilor deă ă ă pân atunci, ne-am croit drum, cum am putut, înapoi la platforma noastr ,ă ă unde ne-am aruncat pe patul de frunze şi am c zut într-un somn dulce şiă liniştit, timp de câteva ore.

Timp de mai multe zile dup aceast cercetare eşuat , am explorată ă ă fiecare palm de loc de pe creasta dealului, ca s ne d m seama de tot ce neă ă ă putea oferi. Am descoperit c de hran nici nu putea fi vorba, cu excep iaă ă ţ alunelor acelora care ne f ceau r u şi a unei specii de iarba-scorbutului, careă ă creştea pe un petic de p mânt, cu latura nu mai mare de patru vergi, pe care,ă curând, am fi terminat-o. Pe 15 februarie, dup câte îmi pot aminti, nu maiă r m sese nici fir din aceast iarb , iar alunele se împu inaser , aşadar, cu greuă ă ă ă ţ ă i-ai fi putut imagina o situa ie mai de plânsţ ţ 21 ca a noastr . Pe 16, am dat dină

nou ocol zidurilor temni ei noastre, în speran a de a g si vreo porti deţ ţ ă ţă sc pare – îns , zadarnic. Am coborât şi în falia în care fuseser m îngropa i, cuă ă ă ţ slab n dejde de a descoperi, de-a lungul acestei pâlnii, vreo deschiz tură ă ă ă c tre vadul principal al defileului. Dar şi aici am fost dezam gi i, deşi am g sită ă ţ ă o muschet , pe care am luat-o cu noi, sus.ă

Pe 17, am ieşit hot râ i s cercet m mai am nun it pr pastia de granită ţ ă ă ă ţ ă negru, în care nimeriser m la prima noastr explorare. Ne-am amintit c nu neă ă ă uitaser m decât în treac t la una dintre fisurile care br zdau pere ii acelui puă ă ă ţ ţ şi eram ner bd tori s-o studiem îndeaproape, deşi nu ne aşteptam să ă ă descoperim vreo ieşire.

N-am întâmpinat prea mari piedici ca s ajungem în fundul pu ului, cumă ţ f cuser m şi mai înainte, şi eram acum destul de calmi ca s -l cercet m peă ă ă ă îndelete. Era, într-adev r, unul dintre locurile cele mai ciudate cu putin şi cuă ţă greu ne venea s credem c era doar opera naturii. Circumferin a pu ului, de laă ă ţ ţ est la vest, era de aproape cinci sute de iarzi, dac i-am fi desf şurat toateă ă sinuozit ile; în linie dreapt , distan a de la est la vest nu dep şea (presupun,ăţ ă ţ ă fiindc nu aveam nici un mijloc de a m sura cu precizie) patruzeci sau cincizeciă ă de iarzi. La prima noastr coborâre în pr pastie, adic pân la vreo sut deă ă ă ă ă picioare adâncime de la creasta dealului, observaser m c pere ii acesteia nuă ă ţ sem nau deloc între ei şi, aparent, nu fuseser niciodat uni i, c ci unul era dină ă ă ţ ă argil , cel lalt din marn , pres rat cu granule dintr-o materie cu aspectă ă ă ă ă metalic. L imea medie dintre cele dou povârnişuri era, probabil, de şaizeci deăţ ă picioare, dar nu erau dispuse perfect egal, c ci aveau o form neregulat .ă ă ă Coborând mai departe, sub nivelul de care v-am vorbit, distan a dintre ei seţ îngusta rapid, iar pere ii mergeau cumva paralel, deşi pe o bun bucatţ ă ă

21 Ziua aceasta a fost una însemnat , întrucât atunci am descoperit spre sud câteva dintreă trombele de aburi cenuşii, de care v-am vorbit. (N. a.)

continuau s se deosebeasc în privin a materialului din care erau alc tui i şi ală ă ţ ă ţ formei lor. Când am ajuns la vreo cincizeci de picioare de baz , a început oă regularitate perfect . Pere ii erau acum uniformi ca substan , culoare şiă ţ ţă direc ia dispunerii, fiind alc tui i dintr-un granit foarte negru şi str lucitor, iarţ ă ţ ă distan a dintre ei, în orice punct stând fa în fa , era fix de dou zeci de iarzi.ţ ţă ţă ă Forma exact a pr pastiei va fi mai lesne de în eles dup desenul pe care l-amă ă ţ ă f cut la fa a locului – c ci, din fericire, aveam la mine un carne el şi un creion,ă ţ ă ţ obiecte pe care urma s le p strez cu deosebit grij , de-a lungul nesfârşiteiă ă ă ă serii de aventuri viitoare, şi c rora le datorez o mul ime de noti e despre multeă ţ ţ subiecte care, altminteri, mi s-ar fi şters din memorie.

Fig.1Figura prezentat (vezi figura 1) red conturul general al pr pastiei, f ră ă ă ă ă

cavit ile laterale mai mici, foarte numeroase, fiec rei cavit i corespunzându-iăţ ă ăţ o protuberan pe peretele opus. Fundul h ului era acoperit cu un strat de praf,ţă ă de vreo trei sau patru inci grosime, atât de fin c aproape nu-l sim eai la pip it,ă ţ ă sub care am v zut c mas de granit negru se continua. La dreapta, în cap tulă ă ă ă cel mai îndep rtat, pute i observa un intrând ca o mic deschidere – aceastaă ţ ă era cr p tura despre care v-am vorbit mai sus şi pentru care coborâser m aă ă ă doua oar , s-o cercet m mai am nun it. Acum, am p truns în untrul acesteiaă ă ă ţ ă ă cu mai mult hot râre, t ind numeroşi m r cini care ne încurcau şi dând la oă ă ă ă ă parte o gr mad uriaş de aşchii de cremene, ascu ite, sem nând la form cuă ă ă ţ ă ă vârfurile de s ge i. În ciuda acestor obstacole, ne-am sim it îndemna i să ţ ţ ţ ă st ruim, fiindc am z rit o raz de lumin venind din cel lalt cap t al fisurii. Ne-ă ă ă ă ă ă ăam strecurat, în cele din urm , cu greu, pe o distan de vreo treizeci deă ţă picioare şi am descoperit c deschiz tura respectiv era o bolt scund , regulată ă ă ă ă arcuit , având pe jos acelaşi praf foarte fin întâlnit şi pe fundul pr pastiei. Oă ă lumin puternic se rev rsa acolo deasupra noastr şi, dup un mic cot, ne-amă ă ă ă ă trezit într-o alt canelur , înalt , foarte asem n toare cu cea din careă ă ă ă ă veniser m, mai pu in forma sa, mult alungit . D m, mai jos, schema saă ţ ă ă general . (Vezi figura 2.)ă

Fig.2Lungimea total a acestei falii, începând de la intrarea a şi întorcându-seă

de-a lungul curbei b c tre cap tulă ă d, este de cinci sute dou zeci de iarzi. Înă punctul c am descoperit un mic culoar, asem n tor celui prin care ieşiser mă ă ă din cealalt felie, şi acesta, la rândul s u, astupat de m r cini şi de o gr madă ă ă ă ă ă de pietricele albe, ascu ite c vârfurile de s ge i. Ne-am croit drum prin el şiţ ă ă ţ am descoperit c avea vreo patruzeci de picioare lungime şi d dea într-o aă ă treia falie. Şi aceasta era exact ca prima, în afar de forma sa lunguia , după ţă ă cum pute i vedea mai jos. (Vezi figura 3.)ţ

Fig.3Am calculat c lungimea total a celei de-a treia falii era de trei suteă ă

dou zeci de iarzi. În punctul a se afla o deschiz tur de aproape şase picioareă ă ă l rgime, înaintând pe o distan de vreo cincisprezece picioare în stânc , undeă ţă ă se termina într-un filon de marn , dincolo de care nu mai era nici o alt falie,ă ă dup cum ne şi aşteptam. Ne preg team s p r sim aceast falie, în careă ă ă ă ă ă p trundea doar foarte pu in lumin , când Peters mi-a atras aten ia asupraă ţ ă ă ţ unui şir de scobituri ciudate în peretele de marn de la cap tul fund turii. Cuă ă ă un foarte mic efort de imagina ie, ai fi putut lua scobiturile din stânga sau celeţ situate cel mai la nord drept reprezentarea, neîntâmpl toare, deşi grosolan , aă ă unei figuri de om, stând în picioare, cu un bra întins. Celelalte scobituriţ sem nau şi ele întru câtva cu nişte litere de alfabet, iar Peters p rea gata să ă ă cread c , neap rat, chiar asta erau. L-am convins, în cele din urm , c seă ă ă ă ă înşela, punându-l s se uite pe jos, unde, din pulberea ce acoperea fundul faliei,ă am cules, una dup alta, mai multe buc i mari de marn , care era limpede că ăţ ă ă fuseser desprinse de vreun cutremur din peretele în care g siser mă ă ă scobiturile, c ci am g sit câteva col uri care se potriveau perfect pe conturulă ă ţ scobiturilor, dovedind, astfel, c totul era opera naturii. Figura 4 prezint oă ă copie fidel a ansamblului.ă

Fig.4Dup ce ne-am încredin at c aceste caverne ciudate nu ne ofereau nici oă ţ ă

cale de a evada din închisoarea noastr , am f cut drumul înapoi, descuraja i şiă ă ţ

deprima i, c tre culmea dealului. Nimic important nu s-a mai petrecut înţ ă urm toarele dou zeci şi patru de ore, în afar de faptul c cercetând solulă ă ă ă dinspre est al celei de-a treia falii, am g sit dou g uri triunghiulare, foarteă ă ă adânci, cu pere ii tot din granit negru. Ne-am gândit c nu merit efortul sţ ă ă ă încerc m s coborâm în aceste g uri, pentru c se înf işau ca nişte pu uriă ă ă ă ăţ ţ naturale, f r vreo ieşire. Aveau vreo dou zeci de iarzi circumferin , iar formaă ă ă ţă lor, ca şi pozi ia fa de a treia falie, este ar tat în figura 5.ţ ţă ă ă

Fig. 5

Capitolul XXIV

În 20 ale lunii v zând c este absolut cu neputin s o mai ducem doară ă ţă ă cu alune, al c ror consum ne provoca cumplite suferin e, ne-a hot rât s facemă ţ ă ă o încercare disperat de a coborî costişa sudic a dealului. Panta aceasta,ă ă pr p stioas , era din cea mai moale roc steatit , în schimb, se încheia cu ună ă ă ă ă perete aproape perpendicular (cel pu in o sut cincizeci de picioare adâncime),ţ ă pe totat întinderea sa, şi, în multe locuri, se boltea deasupra v ii de dedesubt.ă ă Dup ce am cercetat-o îndelung, am descoperit o stânc ieşit în afar , ca oă ă ă ă teras , foarte îngust , la vreo dou zeci de picioare sub buza pr pastiei, pe careă ă ă ă Peters a reuşit s sar , cu bruma de ajutor pe care i l-am putut da eu, inând deă ă ţ cap tul unei frânghii f cut din batistele noastre, înnodate între ele. Cu cevaă ă ă mai mult greutate am ajuns şi eu pe teras , unde ne-am dat seama c putemă ă ă coborî pân jos prin acelaşi procedeu prin care ne c rasem pe peretele faliei,ă ăţă dupî ce fusesem îngropa i de pr buşirea dealurilor, adic t ind nişte trepte înţ ă ă ă peretele de argil , folosindu-ne de cu ite. Era greu de imaginat cât de riscantă ţ ă era aceast încercare, dar, cum nu aveam alt solu ie, ne-am hot rât s-oă ă ţ ă facem.

Pe stânca ieşit în afar unde st team acum, creşteau câ iva arbuşti deă ă ă ţ alune, iar de unul dintre aceştia am legat un cap t al frânghiei noastre deă batiste. Pe cel lalt i l-am trecut lui Peters peste mijloc şi l-am coborât, pesteă marginea pr pastiei, pân când sfoara de batiste s-a întins complet. Atunci, elă ă a început s sape o gaur adânc (de vreo opt sau zece inci), scobind margineaă ă ă de deasupra pe o în l ime de un picior sau pe-aproape, ca s -şi fac loc s bată ţ ă ă ă ă cu patul pistolului un ruş rezistent în suprafa a neted a stâncii. Dup aceea,ţă ţ ă ă l-am ridicat vreo patru picioare, ca s scobeasc o gaur asem n toare cuă ă ă ă ă aceea de dedesubt, b tând şi aici un ruş, ob inând astfel câte un loc deă ţă ţ sprijin pentru mâini şi pentru picioare. Apoi, am dezlegat batistele de tuf ,ă aruncându-i cap tul frânghiei, pe care l-a legat de ruşul din gaura de sus,ă ţă l sându-se încet în jos, cam vreo trei picioare, adic pân când frânghia deă ă ă batiste s-a întins iar şi. Acolo, a mai s pat o gaur şi a mai b tut un ruş. S-aă ă ă ă ţă ridicat în sus, ca s -şi sprijine piciorul în gaura proasp t s pat , inându-se cuă ă ă ă ţ mâinile de ruşul din cea de deasupra. Acum trebuia s dezlege batistele deţă ă

ruşul cel mai de sus, ca s le înnoade de cel de-al doilea şi astfel şi-a datţă ă seama c greşise f când scobiturile la o atât de mare distan una de alta. Cuă ă ţă toate acestea, dup una sau dou încerc ri nereuşite şi foarte primejdioase deă ă ă a ajunge pân la nod (trebuia s se in ag at cu mâna stâng , în timp ce seă ă ţ ă ăţ ă str duia s desfac sfoar cu mâna dreapt ), a t iat în cele din urm frânghia,ă ă ă ă ă ă ă abandonând vreo şase inci în jurul ruşului. Legând batistele de cel de-alţă doilea ruş, s-a l sat o treapt mai jos sub cel de-al treilea, având grij s nuţă ă ă ă ă

mai coboare prea mult. În felul acesta (o modalitate care mie nu mi-ar fi trecut niciodat prin minte şi pentru care îi eram îndatorat atât ingeniozit ii cât şiă ăţ curajului lui Peters), tovar şul meu a izbutit, în sfârşit, folosindu-se din când înă când şi de ieşindurile stâncii, s ajung jos f r nici un incident.ă ă ă ă

Mie mi-a luat ceva timp pân s -mi adun curajul ca s -i urmez exemplul,ă ă ă dar, într-un târziu, m-am hot rât s-o fac. Peters îşi scosese c maşa înainte de aă ă coborî şi, din aceasta şi cu a mea, mi-am încropit funia necesar pentruă aceast întreprindere. Dup ce am aruncat muscheta g sit în pr pastie, amă ă ă ă ă legat aceast frânghie de tufe şi m-am l sat în jos cu repeziciune, str duindu-ă ă ăm , prin vigoarea mişc rilor, s -mi st pânesc tremurul, pe care altfel n-aş fiă ă ă ă reuşit s -l în buş. Metoda mi-a reuşit cu destul succes la primele patru sauă ă cinci trepte, dar, deodat , imagina ia mea a început s se înfierbânte la gândulă ţ ă adâncimii pe care înc o mai aveam de coborât şi la nesiguran a ruşilor şi aă ţ ţă g urilor din argil , care constituiau singurele mele puncte de sprijin. În zadară ă am încercat s -mi alung aceste idei şi s -mi in ochii pironi i pe suprafa aă ă ţ ţ ţ neted a stâncii din fa a mea. Cu cât m sfor am mai tare ă ţ ă ţ s nu m gândesc,ă ă cu atât mai vii şi mai limpezi deveneau închipuirile mele. În cele din urm , aă sosit şi criza de imagina ie, atât de însp imânt toare în cazuri ca acestea, crizaţ ă ă în care începem s anticip m senza iile pe care le vom avea,ă ă ţ negreşit, în timpul c derii – ne închipuim grea a, şi ame eala, şi ultima zbatere, şi începutulă ţ ţ leşinului şi am r ciunea din urm a pr buşirii rapide, cu capul înainte. Iar, înă ă ă ă momentul acela, toate aceste închipuiri începuser s dobândeasc o realitateă ă ă independent de voin a mea şi toate groz viile imaginate m n p diseră ţ ă ă ă ă ă aievea. Mi-am sim it genunchii lovindu-se unul de altul din pricina tremurului,ţ în vreme ce degetele mele, încet, dar sigur, sl beau strânsoarea. Îmi suna cevaă în urechi, la care eu mi-am spus: „Acesta este dang tul mor ii mele!” Atunci,ă ţ m-am sim it cuprins de o dorin irezistibil de a m uita în jos. Nu puteam, nuţ ţă ă ă voiam s îmi p strez ochii a inti i doar la stânc şi, cu o stranie, indescriptibilă ă ţ ţ ă ă emo ie, pe jum tate groaz , pe jum tate uşurare ca de o povar sufocant , mi-ţ ă ă ă ă ăam aruncat privirile pân h t departe, în pr pastie. Pentru o clip , degetele miă ă ă ă s-au încleştat spasmodic, în strânsoarea lor, în vreme ce, tot atunci, firavul gând c-ar mai fi posibil s scap, totuşi, mi-a trecut, ca o umbr , prin minte –ă ă dar, în clipa urm toare, sufletul mi-a fost covârşit în întregime de dorin a de aă ţ m pr buşi, ca o poft , ca un dor, ca o patim nest pânit . Am dat drumulă ă ă ă ă ă dintr-o dat ruşului din mân şi, întorcându-m pe jum tate cu fa a c treă ţă ă ă ă ţ ă pr pastie, am mai r mas pu in, cl tinându-m , pe stânca goal . Dar atunci amă ă ţ ă ă ă sim it cum mi se învârte capul; o voce ascu it şi fantomatic mi-a ipat înţ ţ ă ă ţ urechi; o ar tare întunecat , dr ceasc şi neclar s-a ivit chiar sub mine şi,ă ă ă ă ă oftând, m-am pr buşit, cu inima b tându-mi mai s -mi sparg pieptul, înă ă ă ă bra ele sale.ţ

Leşinasem, iar Peters m prinsese în c dere. Îmi urm rise mişc rile dină ă ă ă locul în care se afla, la picioarele stâncii, iar când a b gat de seam primejdiaă ă

care m amenin a, a încercat s -mi dea curaj, în toate modurile care i-au trecută ţ ă prin minte; îns judecata mea era atât de tulbure încât nu am auzit ce-miă spunea, nici m car nu eram conştient c îmi vorbea. Într-un târziu, v zând că ă ă ă m clatin, s-a gr bit s urce s m salveze şi ajunsese în ultimul moment. Dacă ă ă ă ă ă aş fi c zut cu toat greutatea, frânghia de pânz ar fi cedat, desigur, şi m-aş fiă ă ă pr buşit în gol; aşa, îns , el a reuşit s m fac s cad mai încet, astfel încât să ă ă ă ă ă ă r mân atârnat, în afar de orice pericol, pân când îmi voi reveni în sim iri.ă ă ă ţ Lucrul acesta s-a petrecut în cincisprezece minute. La trezire, tremurul îmi disp ruse cu totul, m sim eam ca ren scut şi, cu înc o mân de ajutor de laă ă ţ ă ă ă tovar şul meu, am ajuns, şi eu, teaf r, pân jos.ă ă ă

Acum, ne aflam nu departe de defileul care devenise mormântul prietenilor noştri, la sud de locul unde se pr buşise dealul. Peisajul ar ta ciudată ă de pustiit, amintindu-mi descrierile pe care le f ceau c l torii despre aceleă ă ă locuri mohorâte pe unde se vedeau vestigiile Babilonului în ruin . Ca s nu maiă ă vorbesc despre ruinele dealului f râmat, care alc tuiau o barier haotic ,ă ă ă ă îngr dind vederea în partea de nord, suprafa a solului, la tot pasul, în toateă ţ direc iile, era pres rat cu uriaşi tumuli, care p reau vestigiile unei giganticeţ ă ă ă construc ii, deşi, dac te uitai mai bine, vedeai c nu fuseser f cute de mânaţ ă ă ă ă omului. Era mult zgur , iar blocurile uriaşe, informe, de granit negru, erauă ă amestecate cu altele de marnă22 şi, ambele, aveau granule de metal. Cât puteai cuprinde cu ochii, nu vedeai nici urm de vegeta ie, pe toat întindereaă ţ ă aceea dezolant . Am z rit mai mul i scorpioni imenşi şi diverse reptile, cum nuă ă ţ mai g seşti altele nic ieri la aceste latitudini. Cum mâncarea era urgen aă ă ţ noastr dintâi, ne-am hot rât s ne croim drum c tre coast , la numai oă ă ă ă ă jum tate de mil distan , ca s prindem nişte broaşte estoase, din careă ă ţă ă ţ v zuser m unele din ascunz toarea noastr de pe deal. Am str b tut câtevaă ă ă ă ă ă sute de iarzi, furişându-ne, cu ochii în patru, printre gr mezile de pietre şiă tumuli, când, la o cotitur , cinci s lbatici s-au repezit asupra noastr dintr-oă ă ă grot micu , culcându-l pe Peters la p mânt cu o lovitur de bât . O dată ţă ă ă ă ă c zut, întreaga şleaht a dat fug c tre el, s -şi r pun victima, l sându-miă ă ă ă ă ă ă ă r gazul s -mi revin din uluire. Mai aveam înc muscheta, dar eava i seă ă ă ţ strâmbase atât de r u când o aruncasem în pr pastie, încât am dat-o deoparte,ă ă socotind-o nefolositoare, preferând s m încred în pistoalele mele, pe care leă ă p strasem, cu grij , în bun stare. Cu acestea m-am apropiat de atacatori,ă ă ă desc rcându-le rapid, unul dup altul. Doi s lbatici s-au pr buşit, iar un altul,ă ă ă ă care se preg tea s înfig o suli în Peters, a âşnit în picioare, f r s -şi maiă ă ă ţă ţ ă ă ă duc fapta la îndeplinire. Tovar şul meu fiind astfel eliberat, n-am maiă ă întâmpinat alte piedici. Şi el avea pistoale, dar, din pruden , n-a vrut s leţă ă foloseasc , bizuindu-se pe for a muşchilor s i, care era cu mult mai mare decâtă ţ ă a oric rui om cunoscut de mine vreodat . Apucând o suli de la unul dină ă ţă

22 Şi marna era neagr ; într-adev r, n-am observat nici o materie de culoare deschis ,ă ă ă nic ieri pe aceast insul . (N. a.)ă ă ă

s lbaticii doborâ i, le-a cr pat easta celorlal i trei care mai r m seser ,ă ţ ă ţ ţ ă ă ă ucigându-i pe loc, dintr-o singur lovitur , şi l sându-ne, astfel, st pâni peă ă ă ă câmpul de lupt .ă

Atât de repede se desf şuraser toate aceste fapte, încât abia de neă ă venea a crede c se petrecuser într-adev r şi st team lâng trupurile mor iloră ă ă ă ă ţ într-un soi de prostra ie, când am fost brusc trezi i la realitate de nişte strig teţ ţ ă r sunând în dep rtare. Era limpede c s lbaticii fuseser alarma i deă ă ă ă ă ţ împuşc turi şi c aveam pu ine şanse de a sc pa nedescoperi i. Ca s neă ă ţ ă ţ ă întoarcem la panta abrupt pe care tocmai o coborâser m, ar fi fost nevoie să ă ă ne îndrept m în direc ia strig telor şi, chiar dac am fi reuşit s ajungem până ţ ă ă ă ă la poale, n-am fi fost niciodat în stare s o urc m f r a fi v zu i. Eram într-oă ă ă ă ă ă ţ mare primejdie şi nu ştiam în ce parte s-o rupem la fug , când unul dintreă s lbatici – în care tr sesem eu şi-l socotiser m mort – a s rit iute în picioare şiă ă ă ă a dat s-o ştearg . L-am înh at, îns , mai înainte de a face prea mul i paşi şiă ăţ ă ţ eram gata s -l omorâm, când Peters a venit cu ideea c , dac l-am sili s neă ă ă ă înso easc , ne-ar putea fi de folos în încercarea noastr de a evada. Aşadar, l-ţ ă ăam târât dup noi, f cându-l s priceap c -l vom împuşca, dac va opuneă ă ă ă ă ă rezisten . În câteva minute era cu totul supus şi alerga cu noi, printre stânci,ţă în direc ia rmului.ţ ţă

Pân acum, terenul neregulat pe care îl traversaser m ascunsese, cuă ă câteva excep ii, marea de privirile noastre. Când am ajuns s-o avem prima oarţ ă din plin în fa a ochilor, se afla la vreo dou sute de iarzi distan . Pe cândţ ă ţă d deam buzna pe plaja deschis , am v zut, spre marea noastr spaim , oă ă ă ă ă mul ime uriaş de b ştinaşi rev rsându-se dinspre sat şi dinspre toate puncteleţ ă ă ă vizibile de pe insul , gonind spre noi, gesticulând cu furie turbat şi urlând caă ă nişte fiare. Eram gata s ne întoarcem pe acelaşi drum pe care veniser m,ă ă încercând s ne asigur m o retragere la ad postul terenului accidentat, cândă ă ă am z rit vârfurile a dou canoe ieşind pe dup o stânc mare, care seă ă ă ă prelungea pân în ap . Am pornit atunci mâncând p mântul c tre acestea şi,ă ă ă ă ajungând la ele, le-am g sit nep zite şi neavând alt înc rc tur decât treiă ă ă ă ă ă uriaşe estoase de Galapagos şi num rul obişnuit de rame pentru şaizeci deţ ă vâslaşi. Într-o clip , am pus st pânire pe una dintre ele şi, înghiontindu-l peă ă prizonierul nostru s urce, am împins-o în larg, cu toat for a noastr .ă ă ţ ă

Nici nu f cuser m bine cincizeci de iarzi de la rm şi, venindu-ne în fire,ă ă ţă am priceput marea sc pare din vedere de care ne f cuser m vinova i, l sândă ă ă ţ ă cealalt canoe pe mâna s lbaticilor, care, între timp, se g seau la o distan deă ă ă ţă plaj numai de dou ori mai mare decât a noastr , şi veneau rapid dup noi. Nuă ă ă ă mai era nici o clip de pierdut. Ac iunea noastr era disperat , dar nu aveamă ţ ă ă alt şans . Era foarte pu in probabil, oricâte eforturi am fi f cut, c vom ajungeă ă ţ ă ă înapoi la timp ca s punem mâna pe cealalt canoe înaintea lor, dar existaă ă totuşi o şans . Am fi fost salva i, dac am fi izbutit, în schimb, dac n-am fiă ţ ă ă încercat, ar fi însemnat s ne resemn m cu gândul inevitabilului m cel.ă ă ă

Canoea era construit la fel şi la pupa şi la prova, aşa c , în loc s-oă ă întoarcem, ne-am schimbat doar noi sensul de vâslit. Îndat ce s lbaticii ne-auă ă v zut manevra şi-au dublat r cnetele şi viteza, apropiindu-se cu o repeziciuneă ă de neînchipuit. Am vâslit, totuşi, cu toat energia disper rii, şi am ajuns laă ă punctul disputat înainte ca primul b ştinaş s -l fi atins. Acesta şi-a pl tit scumpă ă ă agilitatea neobişnuit , Peters împuşcându-l în cap pe când venea c tre rm.ă ă ţă Cel mai apropiat din restul semenilor s i era la vreo dou zeci sau treizeci deă ă paşi distan când am pus mâna pe canoe. La început, voiam s-o tragem înţă ap , ducând-o pân acolo unde s lbaticii n-ar mai fi ajuns-o, dar, descoperindă ă ă c era prea în epenit în mâl şi cum nu mai aveam timp de pierdut, Peters,ă ţ ă dându-i vreo dou sau trei lovituri cu patul muschetei, a izbutit s -i desprind oă ă ă bun bucat din prova şi una din laturi. Apoi, ne-am avântat din nou spre larg.ă ă În acest timp, doi b ştinaşi se apucaser cu mâinile de barc noastr şi refuzauă ă ă ă cu înc p ânare s -i dea drumul, pân când ne-am v zut sili i s -i trimitem peă ăţ ă ă ă ţ ă lumea cealalt , cu pumnalele. Acum eram departe şi ne îndreptam în foră ţă c tre largul m rii. Grosul s lbaticilor, când a ajuns la canoea spart , a izbucnită ă ă ă în cele mai înfior toare urlete de furie şi dezam gire care se pot imagina, într-ă ăadev r, din tot ce am putut vedea de la aceşti tic loşi, mi s-a p rut c sunt ceaă ă ă ă mai rea, mai ipocrit , mai însetat de r zbunare şi de sânge, şi de-a dreptulă ă ă diabolic ras de oameni din câte exist pe fa a p mântului. Era limpede c nuă ă ă ţ ă ă trebuia s ne aştept m c-o s ne cru e, dac le-am fi picat în gheare. Au f cut oă ă ă ţ ă ă încercare nebuneasc de-a ne urm ri cu barca spart , dar, v zând c nu seă ă ă ă ă poate, şi-au dat din nou frâu liber furiei, într-o serie de groaznice vocifer ri, şiă au pornit în goan spre dealuri. Cu acestea, sc paser m, deocamdat , deă ă ă ă primejdia imediat , dar situa ia noastr r m sese înc destul de sumbr . Ştiamă ţ ă ă ă ă ă c s lbaticii avuseser , o dat , patru astfel de canoe, dar nu ştiam (c ci amă ă ă ă ă aflat mai târziu, de la prizonierul nostru) c dou dintre ele fuseser spulberateă ă ă la explozia lui Jane Guy. Aşadar, socoteam c vom fi urm ri i de îndat ceă ă ţ ă duşmanii noştri, înconjurând golful (vreo trei mile distan ), vor ajunge în loculţă unde îşi tr geau, de obicei, b rcile. Temându-ne de acest lucru, am f cut toateă ă ă eforturile s ne îndep rt m de insul din spatele nostru şi t iam gr bit valurile,ă ă ă ă ă ă silindu-l şi pe prizonier s treac la vâsle. În aproape o jum tate de or , peă ă ă ă când f cuser m deja vreo cinci sau şase mile înspre sud, am z rit o numeroasă ă ă ă flot de canoe cu fundul plat sau plute ap rând din golf, desigur, ca s neă ă ă urm reasc . Îns , curând, s-au întors, pierzându-şi speran a c ne vor maiă ă ă ţ ă prinde.

Capitolul XXV

Ne g seam, acum, în largul şi puştiul Ocean Antarctic, la o latitudine deă peste optzeci şi patru de grade, într-o canoe şubred şi f r alte provizii decâtă ă ă cele trei estoase. Pe deasupra, lunga iarn polar nu putea fi prea departe şiţ ă ă trebuia s chibzuim bine încotro s ne îndrept m. Erau şase sau şapte insuleă ă ă înaintea noastr , ă f când parte din acelaşi arhipelag, la cinci sau şase legheă distan una de alta, dar nu ne d dea ghes s risc m s mergem pe niciunaţă ă ă ă ă dintre ele. Venind cu Jane Guy dinspre nord, l saser m, treptat, în spateleă ă nostru, inuturile aspre ale ghe urilor – acest lucru, oricât de pu in s-ar potriviţ ţ ţ cu no iunile general r spândite despre Antarctica, era un fapt, iar experien aţ ă ţ noastr nu ne permitea s -l ă ă neg m. Aşadar, s fi încercat s ne întoarcem peă ă ă acolo, ar fi fost curat nebunie – mai ales într-o perioad atât de târzie aă ă anotimpului. O singur cale p rea s ne fi r mas deschis speran ei. Ne-amă ă ă ă ă ţ hot rât s ne îndrept m cu curaj spre sud, unde exista cel pu in o şans ca să ă ă ţ ă ă descoperim alte p mânturi şi mai mult de una ca s întâlnim un climat şi maiă ă blând înc .ă

Pân în momentul acela, în Oceanul Antarctic, ca şi în cel Arctic,ă fuseser m, în mod ciudat, scuti i de orice furtun violent sau de valuriă ţ ă ă zbuciumate, dar canoea noastr , deşi mare, era şubred , dac nu mai r u, şiă ă ă ă ne-am apucat s-o facem cât mai trainic , în limita mijloacelor de careă dispuneam. Corpul canoei era pur şi simplu o scoar de copac – un copacţă necunoscut. Scheletul era din r chit tare, foarte potrivit pentru scopul în careă ă ă fusese folosit . Aveam un spa iu de cincisprezece picioare lungime, de la ună ţ cap t la altul, între patru şi şase picioare l ime şi patru picioare şi jum tate înă ăţ ă adâncime – aşadar, ambarca iunile acestea se deosebeau foarte mult de aleţ oric ror altor locuitori ai M rilor Sudului, cunoscu i de popoarele civilizate. N-ă ă ţam crezut niciodat c ar fi fost opera insularilor aceia înapoia i, în st pânireaă ă ţ ă c rora se aflaser , iar, câteva zile mai târziu, am în eles, punându-i întreb riă ă ţ ă prizonierului nostru, c , într-adev r, fuseser construite de locuitorii unuiă ă ă arhipelag situat în sud-vestul inutului în care le g siser m şi c le picaserţ ă ă ă ă întâmpl tor în mân s lbaticilor pe care îi întâlniser m. Tot ceea ce am putută ă ă ă face pentru înt rirea rezisten ei b rcii noastre a fost, într-adev r, foarte pu in.ă ţ ă ă ţ Descoperiser m câteva cr p turi largi la ambele capete şi ne-am str duit s leă ă ă ă ă astup m cu buc i dintr-o hain de lân . Din vâslele de care nu aveam nevoie,ă ăţ ă ă foarte numeroase, de altfel, am construit un soi de schelet în jurul provei, ca să sparg orice val care ar fi amenin at s ne umple cu ap în zona aceea. Deă ţ ă ă asemenea, am ridicat dou vâsle în chip de catarg, fa în fa şi proptindu-leă ţă ţă una într-alta, fiecare pornind din câte o latur , ca s nu mai avem nevoie deă ă verg . De aceste catarge am prins o pânz f cut din c m şile noastre – oă ă ă ă ă ă

treab care ne-a dat destul de furc , întrucât nu l-am putut îndupleca nicicumă ă pe prizonierul nostru s ne dea o mân de ajutor, cu toate c ar tase râvn înă ă ă ă ă munc la alte opera iuni. Vederea pânzei, îns , p rea s -l impresioneze în modă ţ ă ă ă deosebit. Nu s-a l sat convins s-o ating , nici s se apropie de ea, apucându-lă ă ă tremuratul, când am încercat s -l silim, şi strigândă Tekeli-li!

Dup ce ne-am terminat aranjamentele în privin a siguran ei b rcii, amă ţ ţ ă îndreptat pânzele spre sud-sud-est, urm rind s dubl m insula aflat cel mai laă ă ă ă sud, din arhipelagul din fa a noastr . Odat ce am trecut de aceasta, am întorsţ ă ă prova drept c tre sud. Vremea nu se putea considera cu nici un chip nepl cut .ă ă ă Aveam un vânt statornic şi foarte blând dinspre nord, o mare calm şi oă permanent lumin de zi. Nu se vedea nici un fel de ghea – ă ă ţă nu mai v zuser m vreo urm de ghea de când dep şiser m paralela Insulei Bennetă ă ă ţă ă ă într-adev r, temperatura apei era, aici, mult prea ridicat pentru ca ghea a să ă ţ ă poat rezista, indiferent în ce cantitate. Dup ce am omorât-o pe cea mai mareă ă dintre estoase şi am f cut rost de la ea nu doar de mâncare, dar şi de oţ ă provizie îndestul toare de ap , ne-am continuat ruta, f r s ni se întâmpleă ă ă ă ă ceva deosebit, vreme de şapte sau opt zile, perioad în care str b tuser m,ă ă ă ă probabil, o mare distan c tre sud, fiindc vântul suflase constant în pânzeleţă ă ă noastre şi un foarte puternic curent se îndrepta necontenit în direc ia pe care oţ urm m noi.ă

1 martie23. Multe fenomene nemaiv zute ne ar tau, acum, c intr m într-ă ă ă ăo regiune necunoscut şi minunat . Un brâu lat de aburi cenuşii ap rea mereuă ă ă la orizont, spre sud, spintecat la r stimpuri de nişte fulgere, când de la est laă vest, când de la vest la est, şi apoi din nou adunat într-o fâşie cu aceeaşi l imeăţ peste tot – pe scurt, prezentând toate uluitoarele varia ii ale aurorei boreale.ţ Media în l imii la care se ridicau aceşti aburi, cel pu in de unde priveam noi,ă ţ ţ era de aproape 25 de grade. Temperatura m rii p rea s creasc dintr-o clipă ă ă ă ă într-alta şi se observ o modificare a culorii sale.ă

2 martie. Ast zi, prin întreb ri repetate puse prizonierului nostru, amă ă ajuns s cunoaştem mai multe am nunte despre insula sa, pe care seă ă petrecuse m celul alor noştri, despre locuitorii s i şi despre obiceiurile acestoraă ă – dar cum s îi mai re in acum aten ia cititorului cu acestea? Aş putea spune,ă ţ ţ totuşi, c am aflat c erau opt insule în arhipelag; c acestea erau conduse deă ă ă un singur rege, pe nume Tsalemon sau Psalemoun, care locuia pe una dintre cele mai mici; c pieile negre care închipuiau veşmintele r zboiniciloră ă proveneau de la un animal de o m rime uriaş , care tr ia numai într-o vale dină ă ă apropierea cur ii regelui; c locuitorii arhipelagului nu construiau altfel de b rciţ ă ă decât dintr-acelea cu fundul plat sau plute, cele patru canoe fiind singurele de acest soi pe care le avuseser , dar şi acestea ob inute pur şi simpluă ţ

23 Din motive evidente, nu pot pretinde precizia absolut a datelor. Acestea au fostă men ionate în principal pentru limpezimea povestirii şi transcrise aşa cum le-am g sit înţ ă noti ele mele, f cute cu creionul. (N. a.)ţ ă

întâmpl tor, de pe o insul mare din sud-vest; c numele prizonierului era Nu-ă ă ăNu; c el unul habar n-avea de Insula Bennet şi c numele insulei pe care oă ă p r sise eraă ă Tsalal. Începutul numelor Tsalemon şi Tsalal era redat printr-un şuierat prelung, pe care ne-a fost cu neputin s -l imit m, chiar şi dupţă ă ă ă exerci ii repetate, şi care era absolut identic cu ip tul buhaiului-de-baltţ ţ ă ă negru, pe care îl mâncaser m noi în vârful dealului.ă

3 martie. Temperatura apei este deosebit de ridicat , iar culoarea aă suferit o rapid schimbare, nemaifiind transparent , ci alb ca laptele şi deă ă ă consisten a acestuia. În jurul nostru, valurile se ar tau îndeobşte foarteţ ă m runte, niciodat crescând cât s ne pun barca în primejdie – dar adeseoriă ă ă ă eram surprinşi s vedem, ba la stânga, ba la dreapta, la diferite distan e,ă ţ bruşte şi întinse fr mânt ri la suprafa . Acestea, am observat într-un târziu,ă ă ţă erau întotdeauna precedate de bizarele str fulger ri din regiunea aburilor de laă ă sud.

4 martie. Ast zi, ca s ne m rim pânza, fiindc briza dinspre nord sc deaă ă ă ă ă sim itor, am scos din buzunarul hainei o batist . Nu-Nu st tea aşezat foarteţ ă ă aproape de mine, iar când batista, fluturând, i-a atins din greşeal fa a, aă ţ început s se zvârcoleasc . Pe urm , a c zut în prostra ie, ca paralizat,ă ă ă ă ţ murmurând pierdut: „Tekeli-li! Tekeli-lir

5 martie. Vântul s-a oprit de tot, dar era evident c ne îndreptam înă continuare în vitez spre sud, mâna i de curentul puternic. Deşi acum, într-ă ţadev r, ar fi fost foarte firesc s ne sim im cumva îngrijora i de mersulă ă ţ ţ evenimentelor despre care v vorbesc, noi nu aveam nici o temere. Chipul luiă Peters nu tr da nimic de genul acesta, deşi lua, la r stimpuri, o expresie peă ă care n-o puteam descifra. Iarna polar p rea s fie pe drum, dar f r nimic dină ă ă ă ă groz viile sale. Eu sim eam o toropeal în trup şi în creier – o senza ie c visamă ţ ă ţ ă cu ochii deschişi, dar atâta tot

6 martie. Aburii cenuşii s-au ridicat, acum, la mai multe grade peste linia orizontului şi, treptat, şi-au pierdut culoarea cenuşie. C ldura apei eraă neobişnuit , chiar nepl cut la atingere, iar nuan a l ptoas era mai evidentă ă ă ţ ă ă ă c oricând. Ast zi, o violent fr mântare a apei s-a pornit foarte aproape deă ă ă ă canoe. A fost înso it , ca de obicei, de o ciudat str fulgerare sus, în vârfulţ ă ă ă brâului de aburi, şi de o trec toare separare la baza sa. O pulbere fin , alb ,ă ă ă sem nând cu cenuşa – dar, cu siguran , nu era cenuş – a c zut peste canoeă ţă ă ă şi pe o bun por iune de ap din jur, în timp ce fulgerul s-a stins printre aburi şiă ţ ă tremurul m rii s-a potolit. Nu-Nu s-a aruncat cu fa a în jos pe fundul b rcii şiă ţ ă nimic nu l-a înduplecat s se ridice.ă

7 martie. În ziua aceasta l-am descusut pe Nu-Nu despre motivele pentru care semenii s i îi uciseser pe tovar şii noştri, îns p rea atât de copleşit deă ă ă ă ă spaim încât nu a putut s ne dea nici un r spuns inteligibil. Z cea întins cuă ă ă ă înc p ânare pe fundul b rcii şi, când am reluat întreb rile, s-a pornit s facă ăţ ă ă ă ă nişte gesturi prosteşti, ca de pild s -şi ridice cu degetul ar t tor buza de sus,ă ă ă ă

ar tându-şi din ii de sub ea. Din ii erau negri. Nu mai v zuser m niciodată ţ ţ ă ă ă pân atunci din ii vreunui locuitor din Tsalal.ă ţ

8 martie. Ast zi a trecut plutind pe lâng noi unul dintre acele animaleă ă albe, a c rui apari ie pe plaja din Tsalal stârnise atâta tulburare printreă ţ s lbatici. Aş fi vrut s -l prind, dar m-a cuprins deodat un soi de apatie şi amă ă ă renun at. Apa s-a înc lzit înc şi mai tare, deja nu mai putem ine mâna în ea.ţ ă ă ţ Peters abia de mi-a vorbit, iar eu nu mai ştiu ce s cred despre amor eala sa.ă ţ Nu-Nu respir , dar atât.ă

9 martie. Pulberea aceea ca o cenuş cade, acum, în continuu în jurulă nostru, în cantitate foarte mare. Brâul de aburi de la sud s-a ridicat foarte mult la orizont şi a început s capete un contur mai clar. Nu îl pot asemui cu nimic,ă decât cu o cataract nesfârşit , rostogolindu-se silen ioas în mare, de peă ă ţ ă culmea unui imens şi foarte îndep rtat meterez din cer. Uriaşa cortin seă ă întinde pe toat lungimea orizontului, la sud. Nu scoate nici un zgomot.ă

21 martie. Un întuneric sumbru pluteşte, acum, deasupra noastr – dară din adâncurile l ptoase ale oceanului se înal o lumin vie, care înv luiseă ţă ă ă marginile b rcii. Suntem aproape îngropa i în ploaia deas de cenuş alb , careă ţ ă ă ă se aşterne peste noi şi peste canoe, dar se topeşte de îndat ce atinge apa.ă Creasta cataractei s-a pierdut cu totul în întuneric şi în dep rtare. Totuşi, esteă foarte clar c ne apropiam de ea cu o vitez n ucitoare. Din când în când,ă ă ă masa aceea se despic , ap rând nişte cr p turi largi, dar care dureaz numaiă ă ă ă ă câteva clipe, iar prin aceste falii, în untrul c rora fâlfâie haotic imaginiă ă nedesluşite, se n pusteşte un vânt puternic, dar mut, sfâşiind oceanul clocotită în trecerea lui.

22 martie. Bezna a sporit sim itor, destr mat numai de str lucirea apei,ţ ă ă ă reflectat de cortina alb din fa a noastr . Multe p s ri uriaşe şi albe zboar ,ă ă ţ ă ă ă ă acum, necontenit, dincolo de v l, iar strig tul lor este veşniculă ă Tekeli-li!, pe care îl scot fugind din calea noastr . În timpul acesta, Nu-Nu a tres rit, peă ă fundul b rcii, dar, când am pus mâna pe el, am descoperit c îşi d duse duhul.ă ă ă Atunci, barca noastr s-a repezit în bra ele cataractei, unde o pr pastie s-aă ţ ă deschis de la sine, s ne primeasc . În clipa aceea, s-a ivit în calea noastr oă ă ă figur de om, parc înv luit într-un lin oliu, dar cu mult mai mare decât oricareă ă ă ţ muritor de pe p mânt Iar culoarea pielii sale avea albea a imaculat a z pezii...ă ţ ă ă

NOTA EDITORULUI

Împrejur rile din ultimul timp, legate de subit şi întrist toarea moarte aă ă ă

domnului Pym, sunt deja bine cunoscute publicului, din pres cotidian . Neă ă temem c acele câteva capitole neterminate, cu care trebuia s -şi completezeă ă povestirea şi care se aflau asupra sa, ca s le revizuiasc , în vreme ce primeleă ă erau sub tipar, au fost irecuperabil pierdute în accidentul în care s-a sfârşit şi el. S-ar putea, îns , ca lucrurile s nu se fi întâmplat astfel şi, atunci, dac seă ă ă vor g si în cele din urm , hârtiile vor fi publicate.ă ă

S-au încercat toate solu iile pentru a remedia aceast problem . Domnulţ ă ă al c rui nume este men ionat înă ţ Nota introductivă şi care, dup afirma iileă ţ f cute acolo, s-ar fi putut crede c ar fi în m sur s umple acest gol, a refuzată ă ă ă ă aceast sarcin – din pricina unor motive întemeiate, legate de inexactitateaă ă general a detaliilor care i se povestiser , şi din pricina neîncrederii sale înă ă adev rul p r ilor finale ale nara iunii. Peters, de la care ne aştept m s primimă ă ţ ţ ă ă nişte informa ii, este înc în via , locuind în Illinois, dar n-a putut fi g sit pânţ ă ţă ă ă în prezent. S-ar putea s d m de el mai târziu, şi atunci, f r nici o îndoial ,ă ă ă ă ă vom ob ine materialul pentru a încheia relatarea domnului Pym.ţ

Pierderea celor dou sau trei capitole finale (c ci numai dou sau trei maiă ă ă erau) este cu atât mai adânc regretat cu cât, f r îndoial , con ineau dateă ă ă ă ţ referitoare la Pol sau, cel pu in, la regiunile de foarte aproape de acesta şi, deţ asemenea, cu cât afirma iile autorului privitoare la aceste regiuni ar fi putut fiţ în scurt timp verificate sau infirmate de expedi ia guvernamental care seţ ă preg teşte, în prezent, s porneasc în Oceanul Sudului.ă ă ă

Am putea face unele remarci asupra unui punct din povestire; iar autorul acestei anexe s-ar bucura foarte mult dac observa iile sale ar putea, într-o câtă ţ de mic m sur , înclina balan a în favoarea veridicit ii paginilor pe care leă ă ă ţ ăţ public m acum. Facem aluzie la faliile g site pe insula Tsalal şi la toateă ă desenele de la paginile 193-196.

Domnul Pym d schi ele faliilor neînso ite de vreun comentariu şi spuneă ţ ţ cu toat fermitatea despreă scobiturile g site în cap tul celei mai estice dintreă ă aceste falii c aveau doar o vag asem nare cu literele alfabetului şi, pe scurt,ă ă ă cu siguran cţă ă nu erau litere. Aceast afirma ie este f cut într-un mod atâtă ţ ă ă de simplu şi sus inut de un soi de demonstra ie atât de conving toareţ ă ţ ă (respectiv potrivirea contururilor buc ilor g site prin praf cu acelea aleăţ ă scobiturilor din perete), încât ar trebui s fim sili i s -l credem întru totul peă ţ ă autor şi nici un cititor cu judecat nu ar trebui s presupun c lucrurile ar staă ă ă ă altfel. Dar, cum faptele care au leg tur cu toate figurile sunt absolută ă neobişnuite (mai ales dac facem leg tura cu restul afirma iilor din povestire),ă ă ţ probabil c n-ar fi r u s spunem un cuvânt sau dou despre acestea – fireşte,ă ă ă ă mai ales pentru c faptele în discu ie au sc pat, f r îndoial , aten iei domnuluiă ţ ă ă ă ă ţ Poe.

Dac punem una lâng alta figura 1, figura 2, figura 3 şi figura 5, exact înă ă ordinea în care se prezentau faliile şi înl tur m micile ramifica ii laterale sauă ă ţ bol ile (care, v reamintesc, serveau doar ca mijloc de comunicare întreţ ă

„înc perile” principale şi aveau un caracter absolut diferit), ob inem r d cinaă ţ ă ă unui cuvânt etiopian, şi anume,

care înseamn „a fi umbrit” şiă din care provin toate flexiunile cuvintelor legate de „umbr ” şi „întuneric”.ă

În leg tur cu falia aflat „la stânga sau cel mai la nord”, din figura 4,ă ă ă este mai mult decât probabil c opinia lui Peters era corect şi c scobiturileă ă ă care sem nau cu nişte hieroglife erau chiar opera mâinii omului şi inten ionată ţ reprezentate sub forma unui om. Dac cititorul are schi a înaintea ochilor vaă ţ putea – sau nu – s remarce asem narea sugerat ; dar restul scobituriloră ă ă înt reşte puternic opinia lui Peters. Rândul de sus este, evident, r d cinaă ă ă cuvântului arab

care înseamn „a fi alb”, de unde deriv toate cuvintele legate deă ă str lucire şi albea . Rândul de jos nu este la fel de simplu de descifrat.ă ţă

Hieroglifele sunt ciobite şi, într-o oarecare m sur , dezmembrate; totuşi,ă ă nu încape îndoial c , în starea lor perfect , acestea laolalt formau cuvântulă ă ă ă egiptean

Care înseamn „ inutul din Sud”. Se observ c aceste interpret riă Ţ ă ă ă confirm p rerea lui Peters referitoare la „cea mai nordic ” dintre figuri. Bra ulă ă ă ţ figurii este întins c tre sud.ă

Astfel de concluzii deschid un vast câmp de specula ii şi de ipotezeţ pasionante. Ar trebui judecate, probabil, în leg tur cu unele dintre cele maiă ă pu in detaliate episoade din aceast povestire, c ci, deşi nu sunt uşor deţ ă ă identificat, lan ul acestor conexiuni este complet.ţ Tekeli-li! Era strig tulă b ştinaşilor îngrozi i din Tsalal când au descoperit corpul animaluluiă ţ alb, cules de pe mare. Aceasta era, de asemenea, exclama ia înfiorat a locuitorului dinţ ă Tsalal când a descoperit obiectele albe apar inând domnului Pym. Aceasta era,ţ de asemenea, ip tul p s rilorţ ă ă ă albe şi uriaşe care zburau atât de repede, ieşite din cortina albă de aburi din sud. În Tsalal nu se g sea nimică alb şi, dimpotriv ,ă nimic nu era altfel decât alb în c l toria de dup aceea, spre regiunile maiă ă ă coborâte spre Pol. Nu este imposibil ca „Tsalal”, numele insulei faliilor, să dezv luie, la o am nun it cercetare filologic , ori o leg tur cu faliile înseşi, oriă ă ţ ă ă ă ă vreo referin la caracterele etiopiene cioplite în chip atât de misterios înţă cotloanele lor.

„Am scris aceasta în inimadealurilor şi r zbunarea meaă

în pulberea stâncilor.”