UNIVERSITATEA ,, VASILE ALECSANDRI,, DIN BACAU

FACULTATEA DE STIINTE

SPECIALIZAREA V.R.B.P.M.

Valorificarea resurselor din flora spontana

GENUL MATRICARIA-PROIECT-

HUSTIU MADALINA ELENA

ANUL II/SEMESTRUL II

Muşeţelul

Matricaria chamomilla L.

REGN: PLANTAE

INCRENGATURA: MAGNOLIPOPHYTA

CLASA: MAGNOLIOPSIDA

ORDINUL: ASTERALES

FAMILIA: ASTERACEAE

GENUL: MATRICARIA

SPECIA: Matricaria chamomilla

Caractere de recunoaştere:

Planta: Specie ierboasă anuală sau hibernantă, cu înălţimea de 5-60cm (pînă la 80 cm

în culturi), cu miros puternic aromat; specia prezintă un polimorfism foarte accentuat în

funcţie de locul în care creşte: astfel, pe islazuri, în locuri bătătorite, săraturi, atinge 10-15 cm

şi nu este ramificat în timp ce la marginea drumurilor şi mai ales ca buruiană în lan este înalt

pînă la 40-60 cm, foarte bogat ramificat şi foliat; rădăcina: pivotantă dar slab dezvoltată,

fuziformă, ramificată superficial, culoare cenuşie; tulpina: glabră, striată, groasă pînă la 3-4

mm, cu numeroase ramificaţii care pornesc adesea chiar de la bază, terminate prin

inflorescenţe; frunze: în număr de 16-40, dispoziţie alternă, sînt de 2-3 ori penat-sectate cu

cîte 6-10 perechi de lacinii de pînă la 0,5 cm lungime; flori: grupate în antodii terminale lung

pedunculate (5 - 10 cm); la exterior antodiile au un involucru semiglobulos, cu 20-30, foliole

pe 2 serii, ovate, verzui, cu margine membranoasă albă. Florile ligulate albe, sînt femele, la

începutul înfloririi orizontale, apoi brusc răsfrînte. Florile tubuloase hermafrodite sînt dispuse

central, foarte numeroase (cca. 500), galben-aurii, cu corola cu 5 dinţi, 5 stamine şi un ovar cu

stigmat bifurcat. Receptaculul inflorescenţei este plan la începutul înfloririi, apoi devine conic

şi gol la interior; fructe: achene de 1 - 1,5 mm, puţin curbate, cu 3-5 coaste longitudinale

alburii, pot fi pînă la 45 000 pe o plantă.

Înfloreşte din a doua jumătate a lunii aprilie (Timiş, Arad, Brăila); în luna mai

înflorirea este în masă, continuă pînă în august; uneori înfloreşte a doua oară în septembrie.

Materia primă: Flores Chamomillae formată din flori compuse dispuse în antodii heterogame

late de 15-20 mm, rar mai late, cu involucru semiglobulos; receptaculul emisferic sau conic,

înalt de aproape 6 mm şi lat de cca. 2 mm este gol la interior. Fiecare antodiu are un involucru

format din 3 rînduri de bractee verzi, lanceolate, scuamoase, imbricate. Florile marginale (12-

18 pe fiecare antodiu) sînt femele, au ligule albe lungi de cîte 4-6 mm, cu 3-4 dinţi, fiind

parcurse de 3-4 nervuri; florile centrale foarte numeroase sînt galbene, hermafrodite,

tubuloase, lungi de aproximativ 3 mm şi au corola cu 5 diviziuni, cu 5 nervuri si androceu

sinanter. Ambele feluri de flori au numeroşi peri glandulari de tip compozee, iar în ţesutul

receptaculului se află numeroase glande secretorii.

Au miros specific aromat, puternic, plăcut, iar gustul este amărui-aromatic.

La cerere se recoltează şi părţile aeriene ale plantei în timpul înfloririi Herba

Chamomillae, folosită în special pentru extragerea uleiului volatil.

Ecologie, răspîndire în flora spontană şi zonare în cultură:

Comună în întreaga ţară în zona de şes, în locuri însorite, margini de drumuri, pe pajişti,

în semănături - în special în grîu, în „chelituri", petece de sărăturare. Bazinele cele mai

importante se găsesc în Cîmpia de Vest (judeţele Arad, Bihor, Satu-Mare, Timiş), Muntenia

(Buzău, Ialomiţa, Ilfov, Brăila, Teleorman) Moldova (Galaţi, Iaşi, Vrancea, Botoşani), Oltenia

(Mehedinţi, Dolj, Olt), precum şi în Dobrogea - mai ales în Delta Dunării.

Faţă de sol are amplitudine mare - de la soluri nisipoase, uşoare, pînâ la soluri argiloase, dar

în mod deosebit valorifică săraturile.

Cerinţele faţă de umiditatea solului sînt ridicate, deoarece are sistem radicular

superficial. Lipsa de umiditate la începutul primăverii duce la compromiterea recoltei.

Rezistă bine la temperaturi scăzute (chiar pînă la -30°) putînd hiberna, deci poate fi semănat şi

vara-toamna. La ridicarea bruscă a temperaturii care succede unei perioade foarte umede, pe

soluri nisipoase sau uşor sărăturoase s-a observat în bazinele din deltă şi judeţul Brăila o

brunificare bruscă a plantelor care devin inapte pentru recoltat. Aceasta presupune ca - în

aceste zone - recoltarea să se facă cu maximă operativitate, chiar la începutul înfloririi.

Lumina este un factor important, atît pentru răsărire cît şi pentru sintetizarea unui procent mai

ridicat de azulene.

În bazinele naturale de creştere, muşeţelul prezintă fenomenul de periodicitate, astfel că

la anumite perioade dispare producţia sau apar vetre golaşe care se menţin 2-3 ani şi apoi apar

din nou masiv plantele. Acest fenomen se datorează faptului că prin putrezirea plantelor de

muşeţel, solul se îmbogăţeşte excesiv în unele substanţe organice care formează prin

acumulare un mediu toxic pentru dezvoltarea lui în următorii ani. După dispariţia acestor

substanţe care se mineralizează şi pătrund în adîncimea solului prin levigare, apar din nou

plante de muşeţel cu densitate normală.

În cultură este zonat în Cîmpia Crişurilor şi Cîmpia Timişului (zonă foarte favorabilă),

Cîmpia Burnazului, Cîmpia Bărăganului, Cîmpia Moldovei (zone favorabile), pe toate tipurile

de sol.

Tehnologia de cultură:

Reuşita culturii de Muşeţel este asigurată pe orice sol, de la cele uşoare pînă la cele grele,

lutoase, cu condiţia ca ele să fie curate de buruieni, bogate în umiditate, expuse la soare şi

ferite de curenţi reci. De aceste condiţii trebuie să se ţină seama la alegerea solei pentru

înfiinţarea culturii. Muşeţelul, cultivat chiar şi pe soluri neproductive, semisărăturoase, ca şi

pe terenurile destinate orezăriilor, aflate în perioada de odihnă, a dat producţii foarte bune.

Posibilitatea cultivării în orezarii se explică prin aceea că muşeţelul are un sistem radicular

superficial care nu antrenează în profunzime solul, îl lasă să se odihnească, iar din canalele

orezăriei se poate iriga prin aspersiune.

Faptul că prin descompunerea plantelor de Muşeţel se creează un mediu toxic pentru

culturile ulterioare din aceeaşi specie, trebuie reţinut că pe acelaşi teren nu trebuie să revină

decît numai după 2-3 ani, iar revenirea lui pe aceleaşi sole să se facă numai după o pauză de

4-5 ani.

Muşeţelul cultivat anual poate fi introdus în asolamentul de cîmp, iar cînd rămîne pe

acelaşi teren 2-3 ani se introduce în asolamentul plantelor medicinale perene. Bune

premergătoare sînt borceagurile, leguminoasele timpurii, orzul, cartofii timpurii, mazărea şi

muştarurile, plante care părăsesc locul de cultură cît mai timpuriu. Nu se recomandă să

urmeze după floarea-soarelui, cînepă, sorg sau alte plante rapace.

Perioada de vegetaţie a Muşeţelului este de 65-70 zile în situaţia însămînţării primăvara

devreme şi mult mai lungă, de 240-250 zile, în situaţia însămînţării de vară-toamnă, datorită

hibernării.

La planta premergătoare se administrează 20 tone gunoi de grajd la hectar.

îngrăşămintele minerale şi anume 50-60 kg fosfor şi 45 kg potasiu substanţă activă se

încorporează odată cu arătura de bază. Primăvara se pot introduce şi 30 kg azotat la 15-20 zile

de la însămînţat, în cursul lunii aprilie sau după începerea vegetaţiei plantelor. Este necesară o

distribuire cît mai uniformă a îngrăşămintelor deoarece acestea au influenţă foarte mare

asupra uniformităţii înfloritului şi deci asupra momentului optim şi eficient al recoltării

florilor -produsul de bază al acestei culturi.

Terenul se ară la adîncimea de 18-20 cm imediat după recoltarea plantei

premergătoare, în cazul cînd umiditatea solului permite executarea acestei lucrări în condiţii

bune, fără să se formeze bolovani. Pentru a crea uniformitatea patului germinativ, de plug va

fi cuplată o grapă grea sau o grapă stelată, în cazul cînd umiditatea nu permite o arătură la

adîncimea indicată, solul se poate discul de 3-4 ori şi grapa puternic, în care caz terenul va fi

lucrat în lung şi în lat. Dacă în momentul optim de însămînţare a căzut o ploaie şi terenul

permite executarea arăturii la 18-20 cm, se ară.

Muşeţelul, avînd o sămînţă mică (38 200 boabe la gram), solicită un teren bine pregătit,

grădinăreşte, tăvălugirea fiind obligatorie atît înainte, cît şi după însămînţare.

Însămînţarea se execută cu semănătoarea Saxonia, SU-29, SUP-21 pentru seminţe mici cu

cutii adaptate în acest scop, la o adîncime de 0,3-0,5 cm. Introducerea seminţelor la o

adîncime mai mare poate compromite cultura. Pentru a se realiza această adîncime se

suspendă greutăţile de pe tuburile maşinii de semănat.

Timpul optim de însămînţare este prima decadă a lunii august. Orice întîrziere are

repercusiuni asupra producţiei la unitatea de suprafaţă. Se poate însămînţa cu reuşită sigură şi

primăvara foarte devreme, în ferestrele lunii februarie sau în primele zile ce se poate lucra

cîmpul, din luna martie.

În anii cu primăveri bogate în precipitaţii în zona sudică, vestică şi sud-vestică a ţării

s-au obţinut rezultate deosebit de bune si în situaţia însămîntării muşeţelului în a doua decadă

a lunii aprilie. Distanţele de însămînţare, cu rezultatele cele mai bune, sînt de 12-15 cm între

rînduri şi cele în benzi late de 60-70 cm sau de 120-140 cm. Benzile sînt despărţite una de alta

prin biloane late de 25-30 cm şi înalte de 15-18 cm. în terenurile curate de buruieni, biloanele

pot fi însămînţate cu mîna, fără a le tăvălugi, deoarece ele sînt destinate a reţine zăpada, apa şi

a fi un adăpost în contra curenţilor reci. Acolo unde terenul e prea îmburuienit şi nu permite

însămînţarea taloanelor cu muşeţel, primăvara, după ce a trecut pericolul îngheţului, acestea

pot fi împrăştiate.

Pe terenurile mai puţin curate de buruieni se practică însămînţarea în rînduri la distanţă

de 40 cm sau în rînduri duble; în acest caz distanţa între două rînduri duble este de 40 cm iar

între rîndurile simple de 12 cm pentru a da posibilitatea extirpării buruienilor prin praşile

repetate.

La hectar se vor da 2-3 kg sămînţă la puritatea de 75%, germinaţia de 65% şi umiditatea de

12%. Unei culturi bine închegate trebuie să i se asigure 160-200 plante la metru pătrat. în

funcţie de calitatea seminţei, cantitatea creşte sau scade. Sămînţă se amestecă în prealabil cu

material inert (nisip foarte fin, bine uscat sau cenuşă). Cantitatea de material inert va fi de 8-

10 ori mai mare ca volum decît materialul de înmulţire. În cazul cînd seminţele de muşeţel se

amestecă cu pulvis de muşeţel, atunci raportul este de 1 la 2, pentru 1 kg de sămînţa se adaugă

2 kg de pulvis.

În vederea prelungirii perioadei de recoltare a florilor de Muşeţel, folosind eficient şi

raţional atît braţele de muncă cît şi utilajele la recoltare şi deshidratare se poate însămînţa în

etape, la intervale de 10-12 zile. Ultima etapă de însămînţare nu va depăşi însă data de 31

august, în cazul însămînţării de vara şi 31 martie, în cazul celei de primăvară.

În mod obişnuit, Muşeţelul răsare după 10 - 12 zile de la însămînţare. În prima fază de

vegetaţie plantele cresc foarte încet fiind susceptibile de a fi acoperite de buruieni. De aceea,

imediat ce plantele sînt vizibile se va proceda la plivirea buruienilor. Plivirea acestora se va

repeta în toamnă şi primăvară, ori de cîte ori este necesar.

Cînd pînă la răsărire a căzut o ploaie torenţială şi s-a format crustă, aceasta va fi distrusă cu un

tăvălug stelat şi în lipsa acestuia cu un tăvălug căruia i se înfăşoară cîte două rînduri de sîrmă

ghimpată la intervale de 3-4 cm. Această operaţie se repetă şi în primăvară, cînd solul o cere.

Muşeţelul cultivat în benzi sau în rînduri duble se va prăşi de îndată ce rîndurile se disting,

pînă în toamnă, aplicîndu-se de regulă două praşile, iar primăvara una.

Se pot face culturi de 2-3 ani pe acelaşi teren, cu condiţia ca în anul I şi respectiv în anul II de

cultură terenul să fie foarte bine întreţinut. În această situaţie, după ce s-au recoltat florile de

Muşeţel, în două etape succesive, se lasă cea de a treia recoltă să se dezvolte pe teren, să se

maturizeze şi să treacă în stadiul de fructificaţie, adică să producă material de înmulţire. Cînd

majoritatea florilor tubulare s-au transformat în fructe şi în bună măsură s-au scuturat florile

ligulate, se trece cu grapa stelată în lung şi în lat, se administrează 25-30 kg superfosfat

granulat s.a. la hectar şi apoi se dă cu tăvălugul.

În primăvară, pe lîngă lucrările de întreţinere obişnuite, se administrează 15-20 kg azotat s.a.

la hectar.

În vederea obţinerii materialului de înmulţire pentru semănat, în cursul vegetaţiei se

aleg parcelele uniform dezvoltate, cu plantele care au cele mai multe ramificaţii terminate cu

flori, lipsite de buruieni, din solele cultivate a cărui provenienţă este bine cunoscută şi

întruneşte condiţiile de calitate solicitate de Farmacopeea Română. Solele destinate producerii

materialului de înmulţire vor fi izolate la distanţă de 1000 - 1500 m una de alta.

Recoltarea producţiei de seminţe începe atunci cînd conul florii de muşeţel s-a

pronunţat, florile ligulate au început să cadă, iar culoarea florilor tubulare a trecut către un

galben murdar. în acest moment optim, muşeţelul se coseşte dimineaţa pe rouă, se transportă

într-un loc curat şi adăpostit şi se întinde pe prelate, la uscat, circa 3 kg iarbă cu flori

proaspete pe 1 m2.

Pe cale naturală, uscarea este terminată după 6-8 zile, după care plantele se treieră, se vîntură,

obţinîndu-se sămînţa (fructul). La hectar se pot obţine 150-250 kg seminţe.

În funcţie de epocile de semănat, de microclimat, de zonele diferite ca altitudine şi de felul

terenului, Muşeţelul înfloreşte mai devreme sau mai tîrziu. în general, Muşeţelul începe să

înflorească în a doua decadă a lunii aprilie sau în primele zile ale lunii mai şi trece în stadiul

intens de înflorire pe la mijlocul acestei luni, continuînd pînă în a doua jumătate a lunii iunie.

Momentul cel mai bun pentru a începe culesul este cînd florile ligulate s-au desfăcut şi au luat

o poziţie orizontală, receptaculul s-a alungit în formă de con, iar florile tubulare au înflorit şi

au căpătat o culoare galbenă pe jumătate inferioară a conului purtător de flori. Jumătatea

superioară este încă de culoare galbenă-verzuie, datorită florilor tubulare neajunse la

maturitate. Cînd 70% din flori au ajuns în acest stadiu, se obţine un produs de calitate

superioară, cu cel mai ridicat procent de ulei eteric (0,4%-1,2% în funcţie de soiul cultivat

raportat la produs uscat.)

Culesul florilor de Muşeţel se face după ce s-a ridicat rouă şi numai pe vreme uscată. Nu se

recoltează imediat după ploaie. Orele cele mai potrivite sînt în jurul prînzului şi în special pe

vreme însorită. Recoltarea timpurie determină un produs cu capitule florale incomplet

dezvoltate, cu valoare terapeutică scăzută. Depăşirea momentului optim de recoltare

determină, în timpul uscării, distrugerea florilor prin sfărîmare şi brunificare. Astfel, prin

căderea florilor tubulare, se obţine o cantitate însemnată de pulbere de muşeţel, reducînd

valoarea comercială a produsului. Nerecoltarea la timp scade considerabil recolta de flori de

muşeţel prin scuturarea capitulelor.

Recoltarea Muşeţelului se face în mai multe etape, pe măsură ce florile de pe ramificaţii ajung

la maturitate. Culegerea unei culturi de Muşeţel durează 30-45 de zile, făcîndu-se la un

interval de 2-5 zile în funcţie de timp şi de apariţia din nou a florilor.

Recoltarea florilor de Muşeţel se face cu maşina de recoltat cu recoltatori metalici cu

pieptene, de tip mic, cu dimensiunile de 30-35 cm lungime şi 20-25 cm lăţime sau cu

recoltatori metalici cu pieptene de tip mare, cu dimensiunile de 40-50 cm lungime şi 50-55 cm

lăţime. Acest recoltator se compune dintr-o cutie de tablă dinţată pe latura inferioară şi un

mîner de lemn. Recoltatorul se mînuieşte prin balansare la nivelul florilor care se rup şi se

strîng în cutie. După golire, recoltatorul este curăţat de impurităţile strînse între dinţii lui,

reluîndu-se din nou operaţia de balansare.

Un hectar de Muşeţel în condiţii obişnuite produce 2 000-3 000 kg inflorescenţe proaspete, iar

în condiţii de irigare producţia se dublează.

Pentru a cunoaşte producţia florilor de Muşeţel anticipat se procedează la evaluarea ei în

diferite faze ale perioadei de vegetaţie. Astfel, la 30-35 zile de la răsărire se execută evaluarea

informativă, cu circa 30 zile înainte de recoltare se face evaluarea estimativă şi cu 5 zile

înainte de recoltare şi cel mult în prima zi de recoltare se execută evaluarea definitivă sau

ştiinţifică. Prima şi a doua evaluare ne orientează în general asupra viitoarei producţii faţă de

cea planificată, avîndu-se în vedere densitatea culturii, starea de vegetaţie, starea fitosanitară,

condiţiile climatice avute şi perspectiva lor, respectarea tehnologiei de cultură şi gradul de

creştere a plantelor în funcţie de stadiul biologic la care ne aflăm.

La evaluarea definitivă, ştiinţifică, care trebuie să aibă o precizie de 90-95%, se ţine seama de

numărul de fire la metrul pătrat, de numărul de ramificaţii cu flori pe plante, de greutatea

florilor şi de coeficienţii de corecţii la recoltare, transport, uscare etc. Să presupunem că

deplasîndu-se în lungul şi în latul parcelei supuse evaluării am făcut asemenea măsurători în

cinci locuri diferite şi am găsit media la metrul pătrat astfel: 180 plante la metrul pătrat, 12,5

(în medie) ramificaţii cu flori pe o plantă, iar greutatea a 1 000 flori de 190 g. În aceste

condiţii (180*12,5*190)/1000 = 427,5 g/m2 flori în stare proaspătă.

La un hectar producţia va fi de 4 275 kg. Din această cantitate de reduce coeficientul de

corecţie avut în vedere în condiţiile date la 3% (1% transport, 1% la uscare şi 1% degradare

din diverse motive), rezultă că se obţine o producţie de 4275 - 4275x3% = 4 127 kg/ha.

Bolile, dăunătorii şi mijloacele de combatere: Culturile se muşeţel pot fi atacate de

Perenospora leptosperma şi Puccinia tanaceti, care însă la noi nu prezintă importanţă. În

depozite, florile de muşeţel pot fi atacate de acariene din genul Apion şi Trypeta, care dacă nu

sînt combătuţi cu Delicia sau Faxtoxin 20 tablete la o tonă, la temperatura de 8 - 15°C timp de

4-6 zile, degradează produsul, făcîndu-l inapt valorificării. De menţionat este că sub 8°C

efectul tratamentului este nul, iar peste 35°C poate provoca accidente, respectiv poate

declanşa incendii.

Recoltarea produsului din flora spontană:

Din flora spontană, inflorescenţele se pot recolta fie cu recoltatori speciali ca şi în cazul

culturilor, atunci cînd produsul se găseşte în masă, fie manual, atunci cînd se găseşte

diseminat, si anume:

prin ciupirea fiecărei inflorescenţe în parte, cu codiţa de cel mult 1 cm; se obţine un produs

foarte bun, dar productivitatea e scăzută (3-4 kg/zi):

prin trecerea inflorescenţelor printre degete făcute pieptene şi smulgerea lor; randamentul este

mai ridicat (pînă la 20 kg /zi), dar creşte procentul de codiţe peste limita admisă;

cu pieptenele de cap (metalic sau de os) cu dinţi rari.

Recoltarea părţii aeriene în întregime se face pentru obţinerea produsului Herba Chamomillae

comercializat ca atare sau folosit pentru obţinerea materialului de înmulţire (achene - numite

impropriu seminţe). Recoltarea se face prin cosire acolo unde se găseşte în masă sau prin

tăiere cu cuţitul sau cu secera, după ce s-a trecut de 2-3 ori pe teren pentru recoltarea de flori.

În cazul în care se urmăreşte obţinerea materialului pentru înmulţire, se lasă să se depăşească

perioada optimă pînă la formarea seminţei (florile ligulate sînt răsfrînte, culoarea

inflorescenţei trece spre brun-galben murdar).

Pregătirea produsului în vederea prelucrării: După recoltare se face predarea în cel mai scurt

timp la centrul de preluare, chiar în ziua recoltării; dacă nu este posibilă predarea în aceeaşi zi,

se va păstra produsul în strat subţire, pentru a nu se încălzi.

La centrul unde se face preluarea, muşeţelul trebuie vînturat şi ciuruit prin ciurul mecanic sau

manual care are 2 site confecţionate din tablă groasă de 1 - 1,5 mm: cea superioară cu ochiuri

de 11 mm, iar cea inferioară de 7 mm. Prin aceste operaţii se urmăreşte eliminarea ierburilor,

impurităţilor, resturilor de pămînt, separarea muşeţelului pe loturi, ca şi răcorirea produsului.

Pe sita superioară rămîn florile cu peduncul lung, buruienile, resturile de pămînt şi alte corpuri

străine. Prin sita inferioară trec capitulele nedezvoltate, bobocii şi pulberea (florile tubulare

care s-au desprins de pe capitul), deci produsul corespunzător este cel rămas pe sita

inferioară.Pulberea se usucă separat.

Păstrarea produsului pînă la uscare se face în încăperi bine aerate, umbrite, întinse în strat sub

10 cm grosime pe ciment sau pe pămînt bătătorit şi umezit cu stropitoarea. La o păstrare mai

îndelungată este necesară lopătarea cu lopeţi de lemn.

Transportul atît la centrul de preluare cît şi la locul de uscare cere precauţii speciale: se va

face numai seara, noaptea sau în zorii zilei (evitîndu-se orele de amiază cu soare puternic), în

coşuri umplute la cel mult jumătate din capacitate, în strat de pînă la 10 cm spre fundul

coşului şi partea laterală a sa. După transport, Muşeţelul trebuie răcorit prin aşezare pe o

podea de ciment sau trecerea prin ciurul mecanic.

Uscarea florilor de Muşeţel se poate face pe cale naturală sau pe cale artificială, aceasta din

urmă fiind recomandată în situaţia unor cantităţi mari. Pe cale naturală, capitulele de Muşeţel

selectate de impurităţi se usucă într-un strat subţire pe hîrtie, rame, saci, prelate, la umbră în

încăperi sau poduri şi şoproane bine curăţate şi aerisite. La uscarea pe cale naturală produsul

nu se întoarce deloc pînă la uscarea completă. Pe un m2 suprafaţă de uscare se pot întinde 0,7

- 1 kg capitule de muşeţel în stare proaspătă.

Timpul de uscare este în directă legătură cu starea atmosferică. Cînd timpul este călduros,

aerul este uscat, iar ventilaţia încăperilor se face printr-un curent potrivit de puternic, uscarea

durează 4-5 zile. Cînd este frig şi timp noros, durata de uscare ajunge la 7-8 zile. Nu se

recomandă uscarea muşeţelului la soare deoarece se reduce simţitor conţinutul în ulei eteric si

azulen.

Pe cale artificială, Muşeţelul se usucă cu rezultate foarte bune, în uscătoarele mecanice cu

bandă de tip B.B.M. şi tip Tunel la temperaturi de 30-33°. Depăşirea acestei temperaturi nu

este permisă deoarece duce la scăderea cantităţii de ulei eteric şi azulen, principii active de

bază cerute de Farmacopeea Română şi Internaţională. Durata uscării pe cale artificială poate

fi de 5 - 6 ore pentru o şarjă.

Muşeţelul scos din uscător nu va fi ambalat imediat, ci rămîne în grămezi mici timp de 1-3

zile pentru a recăpăta umiditatea normală de conservare, de păstrare. Randamentul de uscare

este de 5-5,3/1.

Dacă se recoltează întreaga parte aeriană (Herba) aceasta se usucă în aceleaşi condiţii ca şi

florile, alegîndu-se în prealabil de alte plante. Randamentul de uscare 3-4/1.

Condiţiile tehnice de recepţie prevăd pentru florile în stare proaspătă codiţa inflorescenţei de

max. 1 cm; impurităţi: tulpini şi frunze - max. 5%, peduncul peste 1 cm - max. 5%; corpuri

străine organice max. 2% şi minerale 0,5%; umiditatea normală a produsului proaspăt recoltat.

Pentru părţile aeriene înflorite se prevăd max. 1% resturi de rădăcini, corpuri străine organice

max. 1% şi minerale max. 0,5%; umiditate max. 13%

Compoziţie chimică: Părţile aeriene ale plantei în timpul înfloririi conţin ulei volatil.

Antodiile conţin 0,25-1% ulei volatil de culoare galbenă care în timpul antrenării cu vapori de

apă prin acest procedeu de extracţie devine albastru. Componenţii principali ai uleiului volatil

sînt azulenele, camazulenele găsindu-se în proporţie de 1 - 1,5%. Camazulenele nu există ca

atare în materia primă. Ele se găsesc sub formă de proazulene; prin degradare enzimatică

acestea dau naştere acidului camazulen-carbonic care prin antrenare în curent de vapori de

apă pune în libertate bioxid de carbon şi camazulene. Din florile ligulate şi tubulare au mai

fost izolate două proazulene: matricina şi matricarina.

Antodiile de Muşeţel mai conţin: apigenină (5,7,4 -trioxiflavonă liberă sau glicozidată),

umbeliferonă (7-oxicumarină), eterul metilic al umbeliferonei, acid salicilic, rezine,

fitosterine, substanţe de natură glicozidică cu structura chimică încă neelucidată, avînd acţiune

spasmolitică, cvercimetrină (7-glicozida cvercetinei) acid clorogenic, camilină (7-oxicumarină

şi 7-meto-xicumarină), vitaminele Bx şi C, substanţe minerale etc.

Acţiune farmacodinamică - utilizări terapeutice: Datorită uleiului volatil bogat în azulene, cît

şi apigeninei, florile de muşeţel au acţiune antispastică anestezică, antiseptică şi

antiinflamatorie, protectoare şi curativă în reacţiile produse de iradieri.

Preparatele pe bază de flori de muşeţel administrate intern au proprietăţi stomahice, uşurează

digestia, diminuează apoi secreţiile şi reduc in-flamaţiile mucoaselor.

Se utilizează intern pentru efectele carminative, uşor sedative. antispastice şi tonic-aperitiv

stimulente.

Extern pentru acţiunea cicatrizantă, emolientă, antiseptică şi antiiflogistică. Au aplicaţii şi în

cosmetică.

Intră în compoziţia ceaiurilor: anticolitic, contra colicilor nr. 2, contra colicilor pentru copii,

gastric, pentru gargară şi sudorific, în produse farmaceutice etc.

Confuzii: Matricaria chammomilla se poate confunda cu alte specii ale genului Matricaria,

precum şi cu specii din genul Anthemis.

Caractere de desebire :

Matricaria inodora L. (Muşeţel prost) - lipsit de mirosul aromat caracteristic; receptaculul

plin la interior.

Matricaria matricarioides (Less.)

Porter(Muşeţelul cu flori verzui)-lipsit de mirosul aromat caracteristic;nu are flori ligulate

albe,iar cele tubuloase sint verzi.

Anthemis sp.(Anthemis arvensis L.,A. tinctoria L.,A. cotula L.)-lipsit de mirosul aromat

caracteristic;receptacul plan sau semiglobulos;inflorescenţe cu diametru mult mai mare (1,5-4

cm faţă de 0,5-0,8 cm);alături de fiecare floare pe receptacul se află cîte o palee scuamiformă

(se observă după înlăturarea florilor tubuloase de pe receptacul)

M. inodora,M. matricarioides şi Anthemis sp.diferentieri musetel