PLANETA ALBASTRĂ – MINUNATA NOASTRĂ CASĂ !!!

Poate că pentru fiecare om de pe planeta Pământ cuvântul "acasă" are un înţeles diferit şi poate că reprezintă un loc sau un spaţiu diferit, însă un adevăr fundamental adesea ignorat este faptul că noi toţi cei aproximativ 6 miliarde de oameni trăim pe o singura planetă, într-o singură "casă". Din păcate, în ultimii ani, simultan cu dezvoltarea sindromului tehnologic, am început să adoptăm o oarecare atitudine de neglijenţă faţă de aceasta casă a noastră a tuturor şi suntem pe cale să devenim un pericol major în tulburarea echilibrului ecologic al propriului nostru cămin, uitând că viaţa noastră, calitatea aerului, apei şi a hranei vitale depind de felul în care noi avem grijă şi respectăm dreptul la viaţă al Terrei.

Din nefericire, cu toate că planeta se găseşte la ora actuală într-o situaţie critică, oamenii cunosc prea putin problemele cu care ea se confruntă şi asta datorită lipsei de informare, a neglijenţei sau a eforturilor susţinute de către marile companii şi corporaţii industriale mondiale care au tot interesul să facă acest lucru ele fiind un factor major de poluare şi perturbare a balanţei ecologice. România, în criza de tranziţie în care se găseşte, se înscrie în categoria ţărilor în care educarea publicului în ceea ce priveşte adevărata stare a Pământului lipseşte cu desăvîrşire. De aceea consider că a cunoaşte realitatea, fără să ne pese cât de dramatică este ea, este un pas esenţial înainte spre salvarea a ceea ce încă mai avem şi a ceea ce este Pămîntul.

„Lăsaţi natura să lucreze mult timp înainte de a vă amesteca să lucraţi în locul ei, ca să nu contrariaţi operaţiile sale”, spunea J.J.Rousseau.

Încă din secolul trecut scenarii dintre cele mai fanteziste au prezis o mulţime de catastrofe pentru umanitate, pentru existenţa vieţii pe Pământ. Animale înfircoşătoare, invazii ciudate de nămoluri, flăcări, vulcani, insecte uriaşe, plante carnivore, nisipuri mişcătoare - o listă foarte, foarte bogată, incitantă, care nu a fost luată în serios vreme îndelungată. Obişnuitele legi echilibrate ale naturii Terrei (minereale,vegetale şi animale) erau răsturnate, afectând viaţa omului, neputincios în faţa forţelor oarbe. Nu se ştie mecanismul intim al gândirii autorilor, dar finalul majorităţii scenariilor este „fericit” omul şi comunitatea umană depăşind greutăţile neaşteptate, deovedindu-şi superioritatea prin inteligenţa asupră naturii.

Trebuie să recunoaştem că acum , în mileniul III, la îndemâna tinerei generaţii sunt mai uzuale cunoştinţele legate de electronică, informatică, astronomie decât cele ale biologiei şi mai ales ale ECOLOGIEI. Acest termen a fost folosit pentru prima dată, acum o sută douăzeci şi doi de ani (1886) de către zoologul E.Haeckel,

adept al lui Darwin, definind studiul interrelaţiilor dintre organismele vii în ambianţa mediului lor de viaţă. În traducere, ecologia înseamnă „ştiinţa de a trăi în casă ”(în greceşte oikos = casă, loc de trai şi logos = ştiinţă). Nimic mai simplu, pot spune cei mai mulţi, dar pentru ca omenirea să-şi reamintească adevărul simplu şi tulburător că Pământul este limitat, că viaţa civilizaţiei noastre depinde de natură, cu apele, cu vazduhul, solul, de resursele lor, păstrate nealterate, a fost nevoie ca ici-colo, în diversele colţuri ale lumii râurile să devină otrăvitoare, pădurile să dispară, pământurile să se transforme în deşerturi, oraşele să fie sufocate de fum şi ceaţă, peştii să moară, păsările să nu mai poată zbura peste înălţimi etc.

Datele privind degradrea mediului natural al Pământului au sporit considerabil. Apa, pădurile, pământurile fertile, resursele minerale şi energetice, numărul speciilor de animale şi plante, „aerul curat” s-au împuţinat.Savanţii apreciază că această decădere continuă ar putea declanşa un val de dispariţii de vieţuitoare compatibil cu cel care a măturat dinozaurii şi jumătate din celelate specii animale şi vegetale de acum 65 de milioane de ani.”Deşertul tehnologic” pare că este mai virulent decât erele marilor glaciaţiuni .În această situaţie raţiunea şi acţiunea omului nu au decât o singură şansă aceea să învingă păstrând Pământul curat!

„Dacă nu vom gospodări cu înţelepciune rezervele planetei şi nu vom ocroti natura , vom rămâne în cele din urmă singuri pe o planetă pustiită” spunea acad. St. Milcu. Educaţia ecologică trebuie să înceapă şi chiar începe încă din primii ani ai copilului, atunci când mama sau alt membru al familiei îi arată o floare , o pasăre, un animal sau chiar un fir de iarbă. Mai târziu, acest rol important îi revine , în grădiniţă, educatoarei . Numai cunoscând bine natura , tot ceea ce este viu şi-l înconjoară , copilul va înţelege importanţa acesteia în viaţa sa , va şti cum să o ocrotească şi să o îngrijească . Înţelegerea fenomenelor legate de evoluţia societăţii omeneşti în contextul protejării mediului este o parte a educaţiei elementare a fiecărui cetăţean . Degradarea mediului afectează siguranţa zilei de mâine . Problemele de ecologie sunt probleme cu care se confruntă zilnic societatea noastră, iar fiecare individ are un rol cât de mic . Educaţia copiilor în spiritul protecţiei mediului, a atitudinii de respect şi valorificare a tot ce oferă mediul în mod raţional , este o datorie a noastră a educatoarelor .Grădiniţa are la îndemână multiple posibilităţi de realizare a unei temeinice pregătiri ecologice a copiilor care să se materializeze în formarea unui comportament şi a unei culturi ecologice . Dacă reuşim să le transmitem preşcolarilor cunoştinţele necesare antrenându-i în acţiuni simple, le formăm deprinderi de îngrijire şi ocrotire a mediului înconjurător, dacă acum, în fragedă

copilărie, le trezim dragostea faţă de natură, aceste reprezentări , acum conturate , vor rămâne vii tot restul vieţii. Astfel, ca obiective ecologice pot fi amintite următoarele:-copiii trebuie să cunoască, să ocrotească şi să protejeze natura ,-copilul să devină prieten al naturii , nu duşman al ei , deoarece natura este un bun al tuturor şi trebuie să folosim raţional toate resursele ei . De sănătatea mediului depind viaţa , alimentaţia şi chiar locuinţa omului . Educaţia ecologică este eficientă atunci când sensibilizezi interesul cognitiv al copilului şi când desfăşori cu copiii acţiuni accesibile – cunoaşterea aspectelor „- acţiuni prin care să ocrotim şi să protejăm natura ( munca la colţul ecologic, în curtea grădiniţei, în parc, pe aleile cartierului, etc.. )- acţiuni prin care să formăm şi să educăm comportamentele ecologice ( plantăm flori în ghivece în clasă, acasă, în curtea grădiniţei, pe ronduri special amenajate, îngrijim plantele, le stropim, le săpăm, le curăţăm de frunze uscate… ) , nu aruncăm gunoaie pe jos la întâmplare, ci numai în locurile special amenajate, nu aruncăm resturi menajere în apele curgătoare, lacuri, bălţi, căci poluăm apa şi omorâm vieţuitoarele, nu aruncăm deşeurile, nu călcăm iarba, nu rupem florile , nu scrijelim scoarţa copacilor, nu omorâm insectele. Prin poeziile cu conţinut ecologic pe care le repetăm în activităţile complementare : „Fapte bune”, „ Gândăcelul”, „Căţeluşul şchiop”, „O faptă bună”, „ Fetiţa şi floarea” , poezii despre plante şi alte creaţii ecologice, educăm simţul responsabilităţii ecologice şi urmărim ca obiectiv ecologic insuflarea dorinţei de a îngriji animale mici, plante, de a ocroti insectele şi gâzele cu care se întâlneşte la tot pasul. Dornici de a cunoaşte, de a ştii, de a investiga, de a vedea cu ochii minţii frumuseţea naturii, copiii trebuie sensibilizaţi prin organizarea a cât mai multor plimbări, drumeţii, popasuri şi excursii ecologici. Copiii învaţă să se poarte cu grijă şi blândeţe cu micile făpturi, să nu le strivească, să nu le chinuiască aşa cum s-a întâmplat cu gândăcelul şi căţeluşul din poeziile învăţate. Ei învaţă să se apropie de ele , să fie prietenii lor, să le ajute, să le ocrotească. Plimbările şi excursiile ecologice îi pun pe copii în contact direct cu natura, le cultivă spiritul cognitiv, le satisfac curiozitatea epistemică şi le cultivă sentimentul de ocrotire şi protejare a mediului înconjurător. Ele constituie o modalitate preţioasă de educaţie ecologică deoarece copiii văd plantele şi animalele în mediul lor de viaţă, percep natura în toată varietatea ei, cu bogăţia de culori, imagini şi sunete. Copiii învaţă să protejeze unele specii rare de flori şi animale pentru a nu le face să dispară. Prin convorbirile şi conversaţiile euristice despre vieţuitoare, despre plante, despre felul cum ne comportăm cu ele, despre elementele primare apă, aer , lumină , căldură, despre ”Prietenul nostru Pământul”, „Salvaţi pădurea”, „Nu aprindeţi

focul în pădure” stimulăm atât curajul în exprimarea propriilor idei, dar mai ales le sădim seriozitatea de a privi problemele mediului înconjurător şi de a participa cu posibilităţile lor la menţinerea sănătăţii naturii, colectarea unor deşeuri refolosibile şi transformarea lor în jucării ecologice şi multifuncţionale. Concursurile pe teme ecologice „Cel mai frumos colţ ecologic”, „Ce ne învaţă natura”, „Cine ştie mai multe despre…”, „Ştiaţi că …” etc… constituie nu numai momente de destindere şi bună dispoziţie, dar şi un minunat prilej de sistematizare a cunoştinţelor , priceperilor şi deprinderilor învăţate. Prin activităţile cu caracter practic „Aranjamente şi expoziţii florale”, „Săptămâna micilor ecologişti”, „Frumuseţe şi culoare” se consolidează informaţiile ecologice primite în activităţile frontale şi li se formează copiilor atitudini pozitive faţă de mediu , ce vor fi aplicate in viaţa de zi cu zi . Experienţele efectuate la colţul ecologic din clasă îl pun pe copil în situaţia de a fi participant activ la evoluţia vieţii cotidiene. Copiii seamănă seminţe, le creează condiţii optime de viaţă ( apă, aer, căldură, lumină – elemente indispensabile vieţii ) urmăresc primele încolţiri , apariţia mlădiţelor, a primelor frunzuliţe şi flori, apoi efectuează primele operaţii de îngrijire ( plivit, rărit, stropit, săpat recoltat ) formându-şi deprinderi de comportament ecologic adecvat faţă de plante . Astfel , ei vor observa spontan evoluţia dezvoltării plantei şi-şi vor îmbogăţi totodată cunoştinţele cu o serie de cuvinte cu conţinut ecologic, realizând astfel o însuşire conştientă intra şi interdisciplinară . Totul depinde însă de noi, educatoarele, de modalităţile şi mijloacele folosite în activităţile desfăşurate cu preşcolarii, prin care sădim germenii gândirii ecologice , formând primele atitudini ale conduitei ecologice pozitive faţă de protecţia mediului înconjurător, de imaginaţia şi voinţa noastră, de pregătirea în acest domeniu al cunoaşterii universului . Dacă nu modelăm sufletul copiilor din cea mai fragedă vârstă în spiritul ocrotirii şi protejării mediului ambiant, faţă de planeta pe care trăim, mai târziu acest lucru nu se va mai putea realiza cu uşurinţă şi succes. Rezultatele muncii noastre în acest domeniu al educaţiei ecologice se verifică în timp, deoarece copiii , oamenii naturii de mâine , vor fructifica ceea ce au primit în copilărie de la noi , potrivit temperamentului şi sensibilităţii sufleteşti a fiecăruia . Pregătirea copiilor în grădiniţă , nu înseamnă numai dobândirea de către aceştia a unor cunoştinţe , priceperi şi deprinderi , ci şi formarea unei conduite ecologice care presupune acţiuni practice concrete pentru conservarea , gospodărirea şi protecţia mediului înconjurător .Educaţia ecologică la această vârstă presupune din partea educatoarei creativitate , spontaneitate şi consecvenţă în abordarea problemelor legate de mediu . Prin contactul nemijlocit cu aspectele mediului am oferit copiilor posibilităţi multiple

de înţelegere constituind totodată principala sursă de impresii care stă la baza procesului de cunoaştere a realităţii .Frumuseţea naturii sensibilizează copilul , îl apropie de plante şi vieţuitoare îl îndeamnă să iubească şi să preţuiască frumosul .

BIBLIOGRAFIE:1. Dragoşan Ştefan, ,,Ecologia- o nouă imagine a interdependenţei dintre om şi natură” –,Casa Scânteii; Bucureşti 19882.,,Prietenii naturii”, Enciclopedie practică a copiilor, Editura Ion Creangă, Bucureşti 1983.3. Pîrvu Constantin, Godeanu Stoica, Stere Laurenţiu, ,,Călăuză în lumea plantelor şi animalelor” , Editura Ceres- Bucureşti 1985. 4. Programa activităţilor instructiv – educative în grădiniţa de copii , ediţia a II-a , M.E.C. , 2005 , 2. Revista Învăţământul Preşcolar nr. 1-2 / 2008 şi nr. 1 /2010 .