PLAN SECTORIALADER 20213,6 % sur, 6,1% brumării, 3,8 % negri, 1,9 % albi. Această varietate...

PLAN SECTORIAL ADER 2020

STATIUNEA DE CERCETARE DEZVOLTARE PENTRU CRESTEREA OVINELOR SI CAPRINELOR

POPAUTI – BOTOSANI

Contractor: STATIUNEA DE CERCETARE DEZVOLTARE PENTRU OVINE SI CAPRINE POPĂUTI-BOTOSANI

Obiectivul general: 7 DDZ Numărul / codul proiectului : ADER 715

Contract: 715 / 2011

Anul începerii: 01.11.2011 Anul finalizării : 12.12.2014

Durata (luni): 37

Denumirea proiectului:ADER 7.1.5.: Crearea, consolidarea si înmulţirea unor subpopulaţii de ovine cu blană colorată în cadrul rasei Karakul de Botosani.

Denumirea fazei : Testarea capacităţii combinative privind calitatea pielicelelor, dintre subpopulaţiile de ovine Karakul colorat existente în cadrul rasei.Elaborarea sistemelor tehnologice de creştere şi exploatare a ovinelor Karakul colorate

PLAN SECTORIAL– ADER 2020

Proiectul ADER 715 faza 7 / 2014

Obiectivele Proiectului

Elucidarea bazele genetice ale ameliorării ovinelor Karakul colorat în cadrul rasei Karakul de Botosani;

Crearea, consolidarea si înmulţirea unor subpopulaţii de ovine Karakul colorat; Fundamentarea condiţiilor de bunăstare si a sistemelor tehnologice de creştere

a rasei Karakul de Botosani.Obiectivele FazeiTestarea capacităţii combinative privind calitatea pielicelelor, dintre subpopulaţiile de ovine Karakul colorat existente în cadrul rasei. Elaborarea sistemelor tehnologice de creştere şi exploatare a ovinelor Karakul colorate.

Activităţi preconizate pentru atingerea obiectivului fazei

Testarea capacităţii combinative privind calitatea pielicelelor, dintre subpopulaţiile de ovine Karakul colorat existente în cadrul rasei.Elaborarea strategia creşterii şi ameliorării rasei Karakul de Botoşani;Realizarea de scheme de selecţie a ovinelor Karakul colorat;Elaborarea sistemelor tehnologice de creştere şi ameliorare a ovinelor Karakul colorate.

Proiectul ADER 715 faza 7/ 2014

În cadrul rasei Karakul de Botoşani, după culoarea învelişului pilos pe care-l prezintă pielicelele mieilor nou-născuţi, se disting mai multe varietăţi : negară, brumărie, maro, sură,roză, albă, halili, şargă, etc. Rasa Karakul este supusă mereu schimbării, fiind destinată să răspundă celor mai preten-ţioase gusturi ale modei, motiv pentru care asupra genofondului ei există mereu o presiune a selecţiei orientată în direcţia obţinerii de noi sortimente de pielicele de tip Karakul. Diversi-tatea tipurilor de pielicele, dată de nuanţa culorilor şi formelor de bucle, a determinat specia-liştii din domeniu să apeleze la toate instrumentele operaţionale care pot modifica frecvenţa genelor şi genotipurilor în populaţie. Mutaţia, selecţia şi consangvinizarea sunt principalii factori cu care se operează în ameliorarea ovinelor Karakul. Dintre factorii ameliorării, muta-ţia a jucat un rol important în evoluţia şi diversificarea genetică a rasei Karakul de Botoşani, deoarece în prezent s-a reuşit obţinerea de noi varietăţi de culoare (maro, sur, roz,albă, halili şargă), fără a se apela la importurile de reproducători Karakul colorat, aceştia fiind selectaţi din populaţia de ovine Karakul aparţinând SCDCOC Popăuţi .

Testarea capacităţii combinative privind calitatea pielicelelor, dintre subpopulaţiile de ovine Karakul colorat existente în cadrul rasei

Karakul de Botosani.

Karakul maro Karakul sur Karakul roz Karakul alb

MATERIAL SI METODĂ Proiectul ADER 715 faza 7/ 2014

Cercetările au fost efectuate pe efectivul din rasa Karakul de Botoşani, existent în cadrul S.C.D.C.O.C. Popăuţi şi a partenerului S.C. “AGROINDCOM”SRL Botoşani , în perioada 2011 - 2014, constituit din şase grupe de ovine: Karakul negru heterozigot; Karakul brumăriu heterozigot; Karakul maro, Karakul sur, Karakul roz şi Karakul alb. S-a făcut o analiză genetică a ovinelor din biobaza staţiunii pe baza registrului genealogic, depistând ovinele Karakul negru şi brumăriu homozigote şi heterozigote pentru culoare. În scopul sporirii şi îmbunătăţiri calităţii mieilor coloraţi s-au efectuat atât împerecheri omo gene cât şi împerecheri heterogene, folosindu-se berbeci de culoare maro, sur, roz şi alb cu oi negre, brumării, maro, sur, roz şi albe homozigote si heterozigote. Analiza rezultatelor ob ţinute din împerecherile realizate la Karakulul colorat precizează modul de transmitere a cu lorilor şi modalităţile de obţinere şi consolidare a nuanţelor valoroase.

S-au analizat aspectele ce vizează: efectul combinativ al împerecherilor omogene şi heterogene asupra transmiterii culorilor, nuanţelor de culoare şi principalelor însuşiri ale buclajului (forma , mărimea, calitatea, luciul); valoarea zootehnică a produşilor rezultaţi exprimată prin clasa rezultată la bonitare; selecţionarea de reproducători masculi şi femele cu însuşiri superioare ale buclajului stadiul de ameliorare a principalelor însuşiri fenotipice la Karakulul colorat; caracterizarea culorilor şi nuanţelor de culoare.

Cu ajutorul tabelelor analitice, pentru fiecare berbec, s-a stabilit numărul de miei corespunzători, eliminându-se cei cu origine incertă, fătaţi morţi şi cu anomalii

Calitatea ovinelor s-a exprimat prin clasa de încadrare (Record, Elită, I-a ), care a rezultat din însumarea punctajului pentru toate însuşirile apreciate la bonitare. Prelucrarea statistica a datelor experimentale s-a făcut prin calculul frecventelor pentru fiecare însuşire şi varietate de culoare analizată.

REZULTATE OBTINUTE Proiectul ADER 715 faza 7/ 2014

În procesul de formare şi consolidare a noilor varietăţi de culoare, un rol deosebit îl are cunoaşterea modului de ereditare al culorilor. Culorile şi nuanţele de culoare ale fibrelor sunt foarte diversificate, fiind determinate de două sau mai multe perechi de gene aşezate în loci diferiţi. Baza genetică în formarea şi înmulţirea ovinelor maro, sur, roz şi albă o constituie ovinele negre şi brumării heterozigote existente în efectiv.

Transmiterea culorilor la oile Karakul negru şi brumăriu (2011 – 2013)

SpecificareUM Tipul de împerechere (♂ x ♀)

KN x KN KB x KB KB x KN KN x KB

Număr descendenţi analizaţi cap 2325 693 230 15

Culoarea descendenţilor

Neagră % 98,6 24,8 54,4 60,0

Brumărie % - 72,1 43,0 40,0

Maro % 0,7 0,3 0,9 -

Sur % 0,3 0,7 - -

Roz % - 1,6 0,9 -

Albă % - 0,3 0,4 -

Bălţată % 0,2 0,1 - -

Alte culori % 0,2 0,1 0,4 -

Analiza împerecherilor KN x KNatestă că la efectivul de oi Karakul negru luat în considerare, există 22,6% oi negre heterozigote, purtătoare de gene care determină apa-riţia de produşi coloraţi, restul de oi negre, în proporţie de 77,4% fiind de genotip homozigot.

Din împerecheri omogene "brumăriu x brumăriu", rezultă 72,1% miei brumării, 24,8% miei negrii dar şi 0,3% miei maro, 0,7% miei suri, 1,6% miei roz şi 0,5% miei de alte culori (albi, bălţaţi, etc.). Aceasta demonstrează că în efectivul de ovine brumării există 27,9% oi purtătoare de gene care determină apariţia produşilor coloraţi

Aceasta demonstrează că populaţia de oi negre şi brumării, a constituit şi constituie baza genetică a formării noilor varietăţi de culoare şi rămâne în continuare o sursă de sporire numerică şi calitativă a acestora.


1. Efectul combinativ al încrucişărilor omogene şi heterogene la Linia Karakul maro (2011 – 2013)

Sistemul de împerechere

♂ + ♀Miei

Culoarea descendenţei

Neagră Brumărie Maro Sur Roz Albă Bălţată Alte

culori

% % % % % % % %

Maro x

Negru 18 55.6 - 27.8 11.1 - - 5.5 -

Brumăriu 12 8.5 33.3 16.7 25.0 16.7 - - -

Maro 631 4.3 0.3 62.1 24.3 0.9 0.6 1.9 5,1

Halili 10 30.0 - 40.0 30.0 - - - -

Sur 9 11.1 - 22.2 55.6 - - - -

Roz 3 - - - - 100.0 - - -

Albă 3 - - 66.6 33.4 - - - -

Bălţată 27 3.7 - 44.5 22.2 - - - -

Din împerecherile omogene „maro x maro” rezultă 62,1 % descendenţi maro; 24,8% suri; 4,3% negri; 1,9% bălţaţi; 0,6 % albi; 0,3 % brumării; 0,9% roz şi 5,1% de alte culori. Se poate considera că rezultatele obţinute diferă de cele comunicate în literatura de specialitate, potrivit cărora din acest tip de împerechere rezultă numai miei de coloare maro. Apariţia şi altorvarietăţi de culoare presupune existenţa unui alt geno-tip heterozigot şi anume acela al culorii compuse din fibre negre şi cafenii, specifică la o serie de miei KM. La împerecherile heterogene a berbecilor Karakul maro cu oi Karakul de alte culori rezultă un procent variabil de descendenţi maro, după cum urmează : 66,6% prin folosirea oilor de culoare albe (ca limită maximă), 22,2%-40,0% de la oile sur şi halili şi 16,7% de la oile brumării (ca limită minimă). Un procent ridicat de miei maro 23,4-31,3% se obţine şi la împerecherea berbecilor suri cu oi maro. Din datele prezentate reiese că comportarea culorii maro la ovinele de tip Karakul crescute în ţara noastră este hipostatică, respectând ordinea de epistazie a culorilor.

A. Efectul combinativ al împerecherilor omogene şi heterogene asupra transmiterii culorilor şi nuanţelor de culoare.

Proiectul ADER 715 faza 7/ 20142. Efectul combinativ al încrucişărilor omogene şi heterogene la

Linia Karakul sur (2011 – 2013).

Sistemul de împerechere♂ + ♀

Miei


Neagră Brumărie Maro Sur Roz Albă Bălţată Alte culori

% % % % % % % %

Sur x

Neagră 45 48.9 - 11.1 40.0 - - - -

Brumărie 25 8.0 24.0 12.0 32.0 20.0 - - 4.0

Maro 113 4.4 - 24.8 62.9 4.4 0.9 1.7 0.9

Halili 25 16.0 - 12.0 60.0 - - 4.0 8.0

Sur 558 3.4 0.6 9.5 80.8 1.0 0.5 0.9 3.2

Roză 0 - - - - - - - -

Albă 1 - - - - - - - 100.0

Bălţată 6 - - 16.7 66.7 - - 16.6 -

Din împerecherile omogene “sur x sur” 80,8% din descendenţii rezultaţi sunt de culoare sur restul este reprezentat de mieii negrii (3,4%), brumării (0,6%), maro (9,5%), roz (1,0%), albi 0,6%, alte culori (3,9%)

La împerecherile heterogene procentul de miei suri este de 32,0-40,0% când se folosesc oi negre şi brumării şi mai mare (62,9 %) când se folosesc oi maro. Procentul de miei de culoare sur ridicat obţinut prin împerecherea “sur x maro” se datorează faptului că obţinerea culorii sur are la bază culoarea maro.

În scopul înmulţirii şi îmbunătăţirii Karakulului sur, împerechind berbeci suri cu oi maro rezultă şi un număr sporit de cca. 24,8% descendenţi maro, care ulterior prin retroîncrucişări cu berbeci suri vor spori numărul de descendenţi din aceasta culoare.

La împerecherilor heterogene în descendenta domină produşii de culoarea mamelor, astfel încât se poate concluziona că se respectă gradul de epistazie în transmiterea culorii.

Proiectul ADER 715 faza 7/ 20143. Efectul combinativ al încrucişărilor omogene şi heterogene la Linia Karakul roz. (2011 – 2013)


♂ + ♀

Miei Culoarea descendenţei

Neagră Brumărie Maro Sură Roză Albă Bălţată Alte culori

% % % % % % % %

Roz x

Neagră 100 38,0 25,0 9,0 14,0 13,0 1,0 - -

Brumărie 94 10,6 38,5 4,2 8,5 36,0 1,1 - 1,1

Maro 40 7,5 - 15,0 32,5 40 5,0 - -

Sură 3 - - - 33,3 66,7 - - -

Roză 213 3,8 6,1 9,9 13,6 61,0 1,9 0,5 3,2

Albă 4 - - - - 25,0 75,0 - -

Halili 3 - - - 33.3 33.3 33.4 - -

Bălţată 5 - - 33.3 - - 33.3 33.4 -

La împerecherile omogene „masculi roz x femele roz” rezultă 61,0 % descendenţi roz, 9,9 % miei maro, 13,6 % sur, 6,1% brumării, 3,8 % negri, 1,9 % albi. Această varietate prezintă un grad mai mare de heterozigoţie faţă de varietatea brumărie, raportul de segregare fiind destul de larg, deci o instabilitate a genotipu rilor ca rezultat al cross-ului oilor brumării, maro, sur şi bălţate. Ovinele Karakul brumăriu au constituit suportul genetic pentru sporirea numerică a ovinelor roz.Pentru obţinerea varietăţii guligaz în cadrul rasei Karakul, s-au împerecheat ovine brumării cu berbeci maro; femelele brumării rezultate în F1 au fost împerecheate cu berbeci maro-deschis, rezultând 50% descendenţi de culoare roz şi 50% miei maro deschis.

La împerecherile heterogene procentul cel mai ridicat de miei de culoare roz se obţine din împerecherea masculilor roz cu oi maro ( 40,0 %), dintre berbecii roz cu oi sur (66,7%), cu oi brumării (36,0%), halili 33,3 %).


4. Efectul combinativ al încrucişărilor omogene şi heterogene la Linia Karakul alb din rasa Karakul de Botoşani (2011 - 2013).


♂ + ♀Miei


Neagră Brumărie Maro Sură Roză Albă Bălţată Alte culori

% % % % % % % %

Alb x

Neagră 33 42.4 6.1 - 3.0 - 36.4 12.1 -

Brumărie 23 13.0 17.4 - - 4.3 43.6 21.7 -

Maro 2 - - - - - 100.0 - -

Sură 0 - - - - - - - -

Roză 0 - - - - - - - -

Albă 447 1,3 0,7 0,7 0,4 1,3 90,4 4,5 0,7

Bălţată 13 - - - - 15.3 53.9 23.1 7.7

Din împerecherile omogene „masculi alb x femele alb”, 90,4% din descendenţi sunt de culoare albă, 1,3 % negri, 1,3 % roz, 0,7 % brumării, 0,7 % maro, 4,5% bălţaţi. Literatura de specialitate atestă că din acest tip de împerechere ar rezulta numai miei albi (74%) şi negrii (26%), diferenţele apărute la noi sunt determinate de modul diferit de formare a varietăţii, de structura genetică şi gradul ei de homozigoţie.

La împerecherile heterogene procentul de miei albi este mai ridicat la încrucişarea masculilor albi cu oi bălţate 53,9% şi brumării (43,6%) şi a masculilor roz cu oi albe (62,5 – 70,0%), bălţate şi sure (33,4%). În ceia ce priveşte împerecherea masculilor albi cu oi brumării rezultatele obţinute de noi concordă cu cele menţionate de literatura de specialitate rusă, cu precizarea că se obţin şi descendenţi de culoare maro şi roz dar diferă de cele obţinute în Namibia , potrivit cărora toţi produşii sunt de culoare albă.

Privitor la transmiterea ereditară a nuanţei de culoare se constată că în ambele tipuri de împerechere, omogenă şi heterogenă, predomină mieii de nuanţa alb normal în procent de 50,3% şi respectiv 45,5%. Cea mai preferată nuanţă este însă cea alb hermin (albă ca zăpada) întru-cât este asociată cu un luciu mai pronunţat şi o calitate mai bună a fibrelor.

B. Efectul combinativ al împerecherilor omogene şi heterogene asupra transmiterii însuşirilor calitative ale buclajului la Karakulul colorat.


1. Forma buclei la descendenţii Karakul din diferite varietăţi de culoare

Specificare


Neagră Brumărie Maro Sur Roz Albă Bălţate Alte culori

% % % % % % % %

tub 1,7 2,6 1,7 0,3 3,5 0,3 - -

tub + bob 44,2 36,8 42,0 40,3 26,5 11,2 5,7 30,2

bob, seceri, etc. 16,7 22,4 17,6 9,0 14,2 25,0 41,5 27,00

aplatizat 27,5 30,3 37,8 50,4 52,7 39,7 22,6 36,5

alte tipuri 10,0 7,9 0,9 - 3,1 23,8 30,2 6,3

Punctaj mediu / pct 77,39 76,00 82,42 84,35 81,94 64,91 58,73 75,18

Sub aspectul tipului de buclă la mieii coloraţi predomină buclele „aplatizate” (37,8 - 52,79%), urmate de cele "combinate" în tub+bob şi tub (11,2 – 43,7%) şi cele în formă de "bob+ rozete+seceri"(9,0 – 25,0%). Aceste tipuri de buclă prezintă o valoare zootehnică mare, datorită desenului lor pe suprafaţa pielicelei ce dau un aspect comercial deosebit de plăcut. În categoria "alte tipuri" intră bucle sub formă de "inele", "semiinele", "tirbuşoane", „împâslite", etc. ce sunt prezente la mieii de culoare albă (23,8%) şi bălţaţi (30,2%), ca urmare a in fluenţei împerecherilor cu Ţurcană albă .

Dacă pentru Karakulul negru şi brumăriu buclajul ideal este de tip tubar, jumătate închis, de mărime mijlocie – mică, pentru pielicelelor colorate, unde combinaţiile de fibre şi de pig-menţi pe fibre conferă un aspect aparte, aceasta impune prezenţa unui buclaj de tip aplati-zat, costal – plat, cu fibre scurte, cu derm plăcut, păr mătăsos şi luciu intens.

2. Mărimea buclei la mieii Karakul în raport cu varietatea de culoare.

Specificare



% % % % % % % %Mijlocie 27,5 47,5 43,9 38,6 41,1 42,4 34,0 41,3

Mijlocie - mică 29,2 23,7 34,7 36,4 28,8 26,3 22,6 25,4Mică 40,0 21,0 13,1 19,6 14,6 8,1 13,2 27,0

Mijlocie - mare 0,8 3,9 5,4 5,0 10,6 10,1 15,1 4,8Mare 2,5 3,9 2,9 0,4 4,9 13,1 15,1 1,5

Punctaj mediu nr/pct 17,96 19,36 20,14 19,62 19,54 18,82 18,08 18,66

Mărimea buclajului întâlnită mai frecvent la mieii coloraţi este cea "mijlocie"(34,0-43,9%) şi "mijlocie-mică" (22,6-36,4%). Celelalte tipuri de mărime au o răspândire mai restrânsă in raport cu culoarea mieilor (8,1 -19,6% "mică", 5,0-10,6% "mijlocie-mare" şi 0,4-13,1% "mare").

3. Calitatea fibrelor la descendenţii Karakul din diferite varietăţi de culoare

SpecificareCuloarea descendenţilor

Neagră Brumărie Maro Sur Roz Albă Bălţate Alte culori% % % % % % % %

Mătăsoasă 45,0 51,3 50,0 72,5 68,1 49,6 32,1 60,3Normală 26,7 25,0 31,7 18,0 17,7 29,5 30,2 19,0

Normală - aspră 12,7 2,6 4,4 2,5 2,7 1,6 - 1,6Aspră 7,5 6,6 5,0 0,3 - 3,0 - 4,8

Moale - vătoasă 8,3 14,5 8,9 6,7 11,5 16,3 37,7 14,3Punctaj mediu nr / pct 42,74 43,38 44,75 47,08 46,17 43,14 35,70 46,04

Structura fibrelor care compun buclajul, conferă pielicelelor Karakul o „mătăsozitate” deosebită la majoritatea mieilor coloraţi (49,5-72,5%) şi o calitate "normală” în procente variabile (17,7-31,7%). În proporţii reduse, la mieii coloraţi, se întâlnesc şi calităţi nedorite în selecţie, de tip „normal-aspru" (2,5-4,4%), „aspră"(0,3-5,0%) şi "moale-vatos" (6,7-37,7%)

4. Luciul fibrei la mieii Karakul în raport cu varietatea de culoare.

Specificare



% % % % % % % %

Intens + f. intens 8,4 11,8 5,4 17,1 12,8 7,6 1,9 9,5

Bun + f. bun 55,8 51,3 71,2 68,5 68,6 62,9 49,1 65,1

Satisfăcător 28,3 17,1 18.2 11.9 15.1 19.8 35,8 19,0

Slab 4,2 13,2 2.9 1.7 3.4 5.3 13,2 3,2

Mat - fără luciu 3,3 6,6 2.3 0.8 0.4 4.4 - 3,2

Punctaj mediu (puncte) 55,74 53,67 57,57 61,00 59,79 55,33 51,18 56,75

Calitatea, lungimea şi grosimea fibrelor de păr, precum şi modul de aranjare al lor în diferite forme ale buclei, conferă pielicelelor Karakul colorat în mod preponderent, un luciu "bun + foarte bun” (62,9-71,2 %), deşi cea mai impor-tantă caracteristică urmărită in selecţie este luciul intens (5,4-17,1 %). Caracteristicile inferioare ale luciului ca cel "satisfăcător" şi "slab-mat" apar într-un procent mai scăzut în populate 11,9-18,2% şi respectiv 2,3-9,7%.

5. Valoarea zootehnică la mieii Karakul de diferite varietăţi de culoare

Specificare



% % % % % % % %

Record 45,8 47,4 44,4 88,5 64,2 44,0 7,5 38,1

Elită 45,0 35,5 45,6 10,7 31,8 47,7 35,9 44,4

a-I-a 9,2 17,1 10,0 0,8 4,0 8,2 54,7 15,9

Punctaj mediu realizat (PP) 486,213 482,330 485,768 561,932 520,929 490,223 388,469 466,06

Datorită stadiului avansat de ameliorare a populaţiilor studiate, de cele 5 clase zootehnice s-au întâlnit numai trei: Record, Elita. şi a-I-a. Majoritatea mieilor coloraţi aparţin clasei Record (44.4-88,5%); clasa Elită are o frecvenţă mai mare pentru mieii de culoare albă (47,7%) şi cei maro (45,6%) iar in clasa a-I-a proporţia este redusă (0,8-10%). Va- loarea zootehnică ( punctajul mediu realizat) pentru încadrarea în clasa de calitate este mai ridicată la Karakulul roz (520,929 puncte) şi sur (561,932 pct.), mai scăzută la Karakulul alb (490,223 pct.) şi maro (485,769pct.).

C. Însuşirilor calitative ale buclajului la Karakulul colorat în raport cu tipul de împerechere.1. Însuşirile buclajului şi clasa de calitate a descendenţilor de culoare maro rezultaţi din împerecheri

omogene şi heterogene (2011 – 2012)

SpecificareTipul de împerechere

omogenă heterogenă

n % n %

Forma buclei

Nr. miei apreciaţi 194 216

tub + bob 99 45,4 115 53,2

bob 36 18,6 21 9,7

aplatizat 69 35,5 77 35,6

Alte tipuri 1 0,5 3 1,5

Mărimea buclei


mijlocie 114 58,8 141 65,3

mijlocie - mică 45 23,2 53 24,5

mică 21 10,8 13 6,0

mare 14 7,2 9 4,2

Luciulfibrei


f. bun + intens 30 15,5 39 18,1

bun 88 45,4 93 43,1

satisfăcător 76 39,1 84 38,8

Clasa de calitate


Record 56 28,9 66 30,6

Elită 105 54,1 11,0 50,9

a – I- a 33 17,0 40 18,5

Punctaj mediu (PP) 468,262 451,611

Descendenţii de culoare maro rezultaţi din împerecherea omogenă „maro x maro” prezintă buclajul încă destul de heterogen sub formă de “tub + bob” (45,4 %), “aplatizat” (35,5%) şi“bob” (18,6%), de mărime mijlocie(58,8%), cu păr normal (36,5%) şi luciu intens (45,4%).

La descendenţii maro rezultaţi rezultaţi din împerecheri heterogene predomină aceleaşi însuşiri însă în procente variabile, după cum urmează :buclaj combinat “tub+bob” 53,2%, de mărime

mijlocie (65,3%), cu păr mătăsos (42%) şi luciu bun (43,1%).

Produşii proveniţi din împerecherea omogenă sunt clasificaţi în aceasta etapa 28,9% în clasa record şi 54,1,% în clasa elită, 17,0% în clasa a I – a , realizând un punctaj mediu de 468,262 puncte. Iar la cei din împerecherile heterogene punctajului PP realizat este de 451,611 puncte.

2. Însuşirile buclajului şi clasa de calitate a descendenţilor de culoare sur rezultaţi din împerecheri omogene şi heterogene

Specificare

Tipul de împerechere


n % n %

Formabuclei


tub + bob 46 27,9 120 42,2

bob 9 5,5 38 13,4

aplatizat 109 66,0 124 46,7


Mărimea buclei


mijlocie 104 63,0 151 53,2

mijlocie - mică 49 29,8 84 29,6

mică 10 6,0 45 15,8

mare 2 1,2 4 1,4

Luciul fibrei


f. bun + intens 75 45,5 105 37,0

bun 70 42,4 119 41,9


Clasa de calitate


Record 153 92,7 217 76,4

Elită 12 7,3 64 22,5

a – I- a - - 3 1,1


Descendenţii de culoare sur din împerecherea omogenă „sur x sur” prezintă un buclaj mai omogen, predominând cel sub formă costal- plat (66,0 %), de mărime mijlocie (63,0 %), fibre mătă soase (88,9 %) şi luciu foarte bun şi intens (45,5 %) şi bun (42,4 %). Buclajul aplatizat sub formă de val, tub plat, moarat, pene, coaste, este apreciat ca superior prin faptul că evidenţiază claritatea nuanţei şi desenul predominant. Miei de culoare sur proveniţi din împerecheri omogene „sur x sur” se încadrează în clasa Record în proporţie de 92,7 % totalizând 558,288 pct.

Descendenţii de culoare sur din împerecherile heterogene (descendenţii rezultaţi se caracterizează printr-un buclaj moarat – aplatizat (46,7%) , tub + bob (42,2%) şi bob (13,4%) de mărime mijlocie (53,2%) cu luciu bun (41,9%) fapt ce determină încadrarea lor în clasa R (76,4%) şi E (22,5%), asigurând un punctaj mediu de 537,362 puncte

3. Însuşirile buclajului şi clasa de calitate a descendenţilor de culoare roz rezultaţi din împerecheri omogene şi heterogene (2011 – 2012).



n % n %

Forma buclei


tub + bob 42 47,2 28 25,9

bob 7 7,9 16 14,8

aplatizat 37 41,6 58 53,7


Mărimea buclei


mijlocie 46 48,3 46 42,6

mijlocie - mică 24 27,0 36 33,3

mică 18 20,2 15 13,9

mare 4 4,5 11 10,2

Luciul fibrei


f. bun + intens 39 43,8 40 37,0

bun 29 32,6 44 40,7


slab 1 1,1 - -

Clasa de

calitate


Record 48 54,0 48 44,5

Elită 37 41,5 51 47,2

a – I- a 4 4,5 9 8,3


Însuşirile buclajului la descendenţii Karakul roz pro veniţi din împerecheri omogene „roz x roz” prezintă buclajul sub formă de tub combinat cu bob 42,2%, de mărime mijlocie – 48,3%, cu păr mătăsos (45,7%), şi luciu foarte bun şi intens(43,8%). Încadrarea în clase de calitate atestă plasare descendenţilor în clase Record ( 54,0% ), Elită (41,5%) şi a I-a (4.5%), realiz-ând un punctaj mediu realizat de 507,134 puncte La descendenţii rezultaţi din împerecheri heterogene dintre berbecii roz cu alte varietăţi de culoare, predomină buclajul aplatizat (53,7%), de mărime mijlocie (42,6%), cu un luciu foarte bun şi intens (37,0 %) şi bun (40,7%), acumulând un punctaj mediu de 481,891 puncte


4. Însuşirile buclajului şi clasa de calitate a descendenţilor de culoare alb rezultaţi din împerecheri omogene şi heterogene (2011 – 2012)



n % n %

Forma buclei


tub + bob 42 13,3 11 18,3

bob 35 11,1 9 15,0

aplatizat 126 40,0 29 48,4

Alte tipuri 112 35,6 11 18,3

Mărimea buclei


mijlocie 142 45,1 36 60,0

mijlocie - mică 62 19,7 8 13,3

mică 39 12,4 7 11,7

mare 72 22,8 9 15,0

Luciul fibrei


f. bun + intens 95 30,2 15 25,0

bun 128 40,6 23 38,3


slab 8 2,5 1 1,7

Clasa de

calitate


Record 75 23,8 13 21,7

Elită 206 65,4 39 65,0

a – I- a 34 10,8 8 13,3


Descendenţii de culoare albă obţinuţi din împerecheri homogene prezintă un buclaj încă destul de heterogen : “aplatizat” (40,0%), “alte tipuri” (35,6%), în care predomină secerile, semiinelele, bob mare desfăcut, coame, bucle desfăcute, “tub + bob” (13,3%) şi bob 11,1%. Predominantă buclele de mărime mijlocie (45,1%) şi un procent ridicat (22,8%) bucle de mărime mare, însuşire care trebuie să fie eliminată prin selecţie (se asociază cu o rezistenţă şi modelare slabă) ce induce o calitate satisfăcătoare. Calitatea fibrelor este dată de fibrele mătăsoase (44,5%) şi normale (24,6%), iar luciul fibrelor este bun (40,6%) şi foarte bun (30,2%).

La împerecherile heterogene , buclajul, de asemenea prezintă o variabilitate mare : 48,4% bucle aplatizate, 15,0 – 18,3 % bucle în bob respectiv în tub + bob, mărime buclajului fiind mijlocie (60%), cu un păr mătăsos (51,5%) şi luciu bun şi intens (38,3%) spre satisfăcător (35,0%)Descendenţii de culoare albă sunt încadraţi într-un procent mai scăzut în clasa Record - 23,8% (21,1 – 26,4), în cazul împerecherilor homogene şi de 65,0% (63,6 – 66,7%) în clasa Elită în cazul împerecherilor heterogene, ceia ce asigură un punctaj mediu de 463, 28 puncte respectiv de 452,939 puncte.

Valoarea zootehnică mai scăzută a descendenţilor de culoare albă se datorează prezenţei unor însuşiri satisfăcătoare de la o proporţie destul de mare de miei cum ar fi : buclaj sub formă de seceri, semiinele, bucle desfăcute (23,8%), de mărime mare (13,1%) care duce implicit la rezistenţă slabă a buclajului, păr moale (16,5%) şi luciu satisfăcător (19,8%).

CONCLUZII Proiectul ADER 715 faza 7/ 2014 Din împerecherile omogene KN x KN au rezultat 98,6% miei de culoare neagră şi 1,4 % miei coloraţi (maro – 0,7%, sur – 0,3%, şi 0,4% halili, şarg, bălţaţi), ceea ce rezultă că la un număr oarecare de indivizi negrii (22,6%) la locuss –ul care este responsabil de apariţia mieilor de coloare neagră apare alele sa recesivă care este responsabilă de apariţia mieilor coloraţi. Din împerecherea omogenă „brumăriu x brumăriu” rezultă 72,1% miei brumării, 24,8% miei negrii şi 0,3% miei maro, 0,7% miei suri, 1,6% miei roz şi 0,5% miei de alte culori(albi,bălţaţi, etc.). Aceasta demonstrează că în efectivul de ovine de oi brumării există 27,9% oi purtătoare de gene care determină apariţia produşilor coloraţi. Rezultatele împerecherilor omogene şi heterogene între ovinele Karakul varietate neagră şi brumărie, demonstrează că acestea au constituit şi constituie suportul genetic în formarea noilor varietăţi de culoare (maro, sur, roz, albă, halili, şargă) contribuind la sporirea numerică şi calitativă a lor cu frecvenţa de 2,9 %. Din împerecherile omogene „maro x maro” rezultă 62,1% descendenţi maro, 24,8%% suri, 4,3% negri, 1,9% bălţaţi, 0,6 % albi, 0,3 % brumării. 0,9% roz şi 5,1% de alte culori .La împerecherile heterogene a berbecilor Karakul maro cu oi Karakul de alte culori rezultă un procent variabil de descendenţi maro, respectiv 66,3% prin folosirea oilor de culoare albe (ca limită maximă), 22,2%-40,0% de la oile sur şi halili şi 16,1% de la oile brumării (ca limită minimă). Un procent ridicat de miei maro 23,4-31,3% se obţine şi la împerecherea berbecilor suri cu oi maro. Din împerecherile omogene sur x sur, 80,8% din descendenţii rezultaţi sunt de culoare sur restul fiind re prezentat de mieii negrii (3,4%), brumării (0,6%), maro (9,5%), roz (1,0%), albi 0,6%, alte culori (3,9%). La împerecherile heterogene a berbecilor Karakul sur procentul de miei suri este de 32,0 -40,0% când se folosesc oi negre şi brumării heterozigote şi mai mare (62,0 %) când se folosesc oi maro si roz. Procentul de miei de culoare sur ridicat (62,9%) obţinut prin împerecherea masculilor suri cu oi maro se explică prin faptul că obţinerea culorii sur are la bază culoarea maro. La împerecherile omogene „masculi roz x femele roz” rezultă 60,8 – 66,7 % descendenţi roz, 8,1 – 16,4% miei maro, 11,5 – 15,4% sur, 3,8 – 8,2% brumării 3,8 – 4,9% negri, 1,6 – 2,7 % albi. La împerecherile heterogene rezultă un procent de 31,8- 40,9% miei roz când se folosesc la împerechere „masculi roz x femele maro”, 33,3 – 40,0% la împerecherea dintre berbecii roz cu oi sur, 50,0% - 66,7 % la împerecherea „roz x alb” şi 75% la cea dintre berbecii albi cu oi roz.

CONCLUZII Proiectul ADER 715 faza 7/ 2014 Din împerecherile omogene „roz x roz” rezultă 60,8 – 66,7 % descendenţi roz; 8,1 – 16,4% miei maro;11,5 – 15,4% sur; 3,8 – 8,2% brumării; 3,8 – 4,9% negri; 1,6 – 2,7 % albi. La împerecherile heterogene rezultă un procent de 31,8- 40,9% miei roz când se folosesc la împerechere „masculi roz x femele maro”, 33,3 – 40,0% la împerecherea dintre berbecii roz cu oi sur, 50,0% - 66,7 % la împerecherea „roz x alb” şi 75% la împerecherea ( alb x roz). Din împerecherile omogene „masculi alb x femele alb”, 89,0 – 92,7% din descendenţi sunt de culoare albă, 1,3 – 2,0% negri, 1,2 – 2,0 % roz, 0,7 – 1,3% brumării, 0,7 – 0,8 % maro, 3,8%-6,6 % alte culori. La împerecherile heterogene rezultă 50,0 – 98,0 % miei albi când se folosesc împerecherile „masculi roz x femele albe” şi 58,3 - 70.0 % atunci când se folosesc „masculi albi x femele bălţate”.La mieii coloraţi predomină buclele „aplatizate” (37,8-52,79%), urmate de cele "combinate" în tub+bob şi tub (11,2 – 43,7%) şi cele în formă de "bob+rozete+seceri"(9,0 – 25,0%). Categoria "alte tipuri" ("inele", "semiinele", "tirbuşoanele", „împâslite") este prezentă la mieii de culoare albă (23,8%) şi bălţate (30,2%), ca urmare a influenţei împerecherilor cu Ţurcană albăMărimea buclajului întâlnită mai frecvent la mieii coloraţi este cea "mijlocie"(34,0-43,9%) şi "mijlocie-mică" (22,6-36,4%). Celelalte tipuri de mărime au o răspândire mai restrânsă in raport cu culoarea mieilor analizaţi (8,1-19,6% "mică", 5,0-10,6% "mijlocie-mare" şi 0,4-13,1% "mare").Majoritatea mieilor coloraţi aparţin clasei Record (44.4-88,5%); clasa Elită are o frecvenţă mai mare pentru mieii de culoare albă (47,7%) şi maron (45,6%) iar în clasa a-I-a proporţia de miei coloraţi, este redusă (0,8-10%). Valoarea zootehnică exprimată prin punctajul mediu realizat pentru încadrarea în clasa de calitate este mai ridicată la Karakulul roz (520,929 pct.) şi sur ( 561,932 pct.) şi mai scăzută la Karakulul alb (490,223 puncte şi maro şi respectiv 485,769 puncte).

PLAN SECTORIALADER 20213,6 % sur, 6,1% brumării, 3,8 % negri, 1,9 % albi. Această varietate...

Documents

Transcript of PLAN SECTORIALADER 20213,6 % sur, 6,1% brumării, 3,8 % negri, 1,9 % albi. Această varietate...