1 

PLAN DE MANAGEMENT

al

ARIEI NATURALE PROTEJATE DE INTERES COMUNITAR ROSCI0268

“Valea Vâlsanului”

SIT NATURA 2000

 

 

2 

CUPRINS

Ariile naturale protejate “Valea Vâlsanului” ...............................................

3

I.Introducere ...........................................................................................................

3

1.1. Scurta descriere a ariilor naturale protejate ......................................................... 4 1.2. Obiectivul general al planului de management .................................................... 5 1.3. Baza legala a declararii şi functionarii ariilor naturale protejate ......................... 7 1.3.1. Legislatie de mediu ............................................................................... 7 1.3.2. Cadrul legal de functionare .................................................................. 9 1.4. Procesul de elaborare a planului de management ................................................ 12 1.5. Revizuire şi/sau modificari ...................................................................................

13

II. Descrierea ariilor naturale protejate “Valea Vâlsanului” ......................

14

2.1. Informatii generale ............................................................................................... 14 2.2. Conditii fizico-geografice ...................................................................................... 16 2.3. Delimitarea şi descrierea cadrului ariilor naturale protejate ..............................

21

III. Evaluarea stării actuale de conservare a habitatelor şi a speciilor de importanţă naţională şi comunitară ............................................................

29

3.1. Consideratii privind starea actuala de conservare a ariilor naturale protejate .... 29

3.2. Ameninţările prezente şi potenţiale la adresa habitatelor şi a speciilor de interes conservativ .......................................................................................................

32

3.3. Zonarea internă .....................................................................................................

33

IV. Obiective şi acţiuni propuse pentru atingerea şi mentinerea stării favorabile de conservare pentru habitatele naturale şi speciile reprezentative ..........................................................................................................

42

4.1. Actiuni de îmbunatatire a stării de conservare a habitatelor şi a speciilor reprezentative ..............................................................................................................

42

4.2. Impactul preconizat asupra habitatelor şi a speciilor reprezentative prin implementarea măsurilor de management conservativ şi evaluarea rezultatelor .....

45

4.3. Aprecierea stării favorabile de conservare a habitatelor şi a speciilor reprezentative ............................................................................................................

45

4.4 Funcţionarea planului ............................................................................................

46

4.5. Resursele financiare ..............................................................................................

46

Bibliografie ...............................................................................................................

47

Anexe .......................................................................................................................... 49

 

 

3 

ARIILE NATURALE PROTEJATE “VALEA VÂLSANULUI”

Denumirea oficială a ariei naturale protejate de interes comunitar (Directiva Europeana 92/43): “Valea Vâlsanului”- cod ROSCI0268. Localizarea şi suprafaţa ariei naturale protejate: Judeţul Argeş, comunele: Brăduleţ, Corbeni, Corbi, Domneşti, Muşăteşti, Nucşoara, Pietroşani / 9.601,6 ha. Denumirea oficială a ariei naturale protejate de interes naţional: “Valea Vâlsanului” -cod 2.125. Localizarea şi suprafaţa Rezervaţiei naturale: Judeţul Argeş, comunele: Mălureni, Muşăteşti, Brăduleţ, Arefu, Nucşoara / 10.000 ha.

I. INTRODUCERE

Ariile naturale protejate sunt zone terestre, acvatice şi/sau subterane, cu perimetru legal stabilit şi având un regim special de ocrotire şi conservare, în care există specii de plante şi animale sălbatice, elemente şi formaţiuni biogeografice, peisagistice, geologice, paleontologice, speologice sau de altă natură, cu valoare ecologică, ştiinţifică sau culturală deosebită, care au un regim special de protecţie şi conservare, stabilit conform prevederilor legale. Categoriile de arii naturale protejate ce compun Reţeaua Naţională de Arii Naturale Protejate:

• rezervaţiile ştiinţifice • parcurile naţionale • monumente ale naturii • rezervaţii naturale • parcuri naturale • rezervaţii ale biosferei • zone umede de importanţă internaţională • situri naturale ale patrimoniului natural universal • arii speciale de conservare • arii de protecţie specială avifaunistică • situri de importanţă comunitară • geoparcul

Zona Văii Vâlsanului prezintă deosebit interes conservaţionist fiind declarată atât arie naturala protejată de interes naţional (cod 2125, denumire Rezervaţie naturală “Valea

 

 

4 

Vâlsanului”) cât şi arie naturală protejată de interes comunitar (cod ROSCI0268, denumire “Valea Vâlsanului”).

1.1. Scurta descriere a ariilor naturale protejate “Valea Vâlsanului”

1. Rezervaţia naturală “Valea Vâlsanului”, cod 2125 reprezintă o arie naturală protejată de interes naţional înfiinţată prin Hotărârea Consiliului Judeţean Argeş nr. 18/1994 şi care figurează ca zonă protejată în Lege nr. 5 din 06/03/2000 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional - Secţiunea a III-a - zone protejate, publicată in Monitorul Oficial, partea I nr. 152 din 12/04/2000

Rezervaţiile naturale sunt acele arii naturale protejate al căror scop este protecţia şi conservarea unor habitate şi specii naturale importante sub aspect floristic, faunistic, forestier, hidrologic, geologic, speologic, paleontologic, pedologic. Mărimea lor este determinată de arealul necesar asigurării integrităţii elementelor protejate. Rezervaţia mixtă “Valea Vâlsanului” corespunde categoriei IV IUCN1, şi anume arie de gestionare a habitatelor/speciilor: arie protejată administrată în special pentru conservare prin intervenţii de gospodărire. Rezervaţia mixtă “Valea Vâlsanului” cuprinde bazinul hidrografic al râului Vâlsan amonte de localitatea Brădet, punctul Bariera, la care se adaugă albia minoră a râului Vâlsan până la confluenţa cu râul Argeş. Rezervaţia “Valea Vâlsanului” are o suprafaţă de 10.000 ha şi cuprinde un număr de 300 specii de plante şi animale ocrotite. Interesul deosebit faţă de râul Vâlsan se datoreaza faptului ca reprezinta singurul ecosistem din lume unde traieste Romanichthys valsanicola (cunoscut popular drept “asprete”), endemit al ihtiofaunei României si al bazinului Dunarii, care, pâna în 1960, prezenta trei populatii – în râul Arges, din amonte de Corbeni pâna la Curtea de Arges, în râul Doamnei, între Corbi si Retevoiesti, si în Vâlsan, din amonte de Bradet si până în aval de Mălureni. În prezent, arealul se limiteaza la mai puţin de 10 km pe râul Vâlsan, fiind considerata cea mai periclitata specie din ihtiofauna Europei, înscrisa pe Lista Rosie a U.I.C.N – rezoluţia D-46 a CE, ca “specie critic periclitata”.

2. Aria naturală protejată de interes comunitar “Valea Vâlsanului”, cod ROSCI0268, a fost declarată în anul 2007 prin Ordinul nr. 1964 din 13/12/2007 privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanţă comunitară, ca parte integrantă a reţelei ecologice europene Natura 2000 în România, publicat in Monitorul Oficial, partea I nr. 98 din 07/02/2008 datorită prezenţei următoarelor tipurilor de habitate şi a specii de interes comunitar : Tipuri

                                                            1 U.I.C.N./I.U.C.N. – acronim pentru Uniunea Internaţională pentru Conservarea Naturii/International Union for Conservation of Nature 

 

 

5 

de habitate: 91E0* - Păduri aluviale cu Alnus glutinosa şi Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae); Specii de mamifere: 1355 - Lutra lutra (Vidră, Lutră); Specii de amfibieni şi reptile: 1193 - Bombina variegata (Buhai de baltă cu burta galbenă); Specii de peşti: 1138 - Barbus meridionalis (Moioagă), 1163 - Cottus gobio (Zglăvoc); 2484 - Eudontomyzon mariae (Chişcar de râu), 1998 - Romanichthys valsanicola (Asprete, Poprete), 1146 - Sabanejewia aurata (Dunariţă); Specii de nevertebrate: 4014 - Carabus variolosus (Carab), 1065 - Euphydryas aurinia, 4048 - Isophya costata (Cosaş), 1083 - Lucanus cervus (Rădaşcă, Răgacea), 1089 - Morimus funereus (Croitorul cenuşiu), 1084* - Osmoderma eremita (Cărăbuş), 4054 - Pholidoptera transsylvanica (Cosaşul transilvan).

Aria naturală protejată “Valea Vâlsanului” face parte din reteaua ecologica de arii protejate Natura 2000 ca Sit de Importanţă Comunitară (ROSCI0268), care conform prevederilor OUG nr. 57/2007 este o arie destinata sa contribuie semnificativ la mentinerea sau restabilirea stării de conservare favorabila a habitatelor naturale, prevazute în anexa I a Directivei 92/43/CEE sau a speciilor de interes comunitar, conform anexei II a Directivei 92/43/CEE şi care contribuie semnificativ la mentinerea diversitatii biologice în regiunea biogeografica din care face parte. Aria naturală protejată de interes naţional “Valea Vâlsanului” (cod arie 2.125) se suprapune parţial peste ariile naturale protejate de interes comunitar “Valea Vâlsanului”, cod ROSCI0268 şi “Munţii Făgăraş”, cod ROSCI0122.

1.2. Obiectivul general al planului de management Obiectivul general al Planului de Management al Ariei naturale protejate “Valea Vâlsanului” este îmbunătăţirea şi menţinerea într-o stare de conservare favorabilă a habitatelor precum şi a populatiilor de specii rare şi periclitate din ariile naturale protejate “Valea Vâlsanului”.

Prezentul plan de management fixează mai multe obiective, atât prioritare cât şi auxiliare, acestea urmând a fi enumerate în ordinea priorităţii:

1. Romanichthys valsanicola reprezintă o prioritate deosebită pentru custode. Aceasta însemnă cunoaşterea exactă a situaţiei şi a răspândirii speciei în râul Vâlsan, precum şi stabilirea unor măsuri de protecţie a acestei specii deosebite. 2. Cercetarea ştiinţifică în aria naturală protejată, vizând acumularea de noi informaţii privind biodiversitatea regiuni, ca instrument de lucru în vederea atingerii obiectivelor planului de management.

 

 

6 

3. Protecţia şi conservarea habitatelor de interes comunitar, a habitatelor naturale existente în aria naturală protejată şi menţinerea cadrului natural în forma sa prezentă. 4. Protecţia şi conservarea biodiversităţii existente la nivelul tuturor habitatelor naturale din aria protejată şi în primul rând a speciilor cu mare valoare conservativă şi ştiinţifică în scopul păstrării genofondului deosebit al regiunii. Menţinerea la nivelul actual sau chiar creşterea populaţiilor speciilor de importanţă conservativă şi în general a tuturor speciilor autohtone din aria protejată. 5. Educaţia referitoare la aria protejată şi la valorile acesteia în rândul comunităţii locale. Obiectivul va fi realizat în principal prin intermediul şcolilor din regiune, în general prin implicarea unităţilor de învăţământ din zonele limitrofe, inclusiv universităţi, în scopul atragerii a cât mai mulţi voluntari care să se implice în activităţi legate de managementul ariei naturale protejate 6. Excluderea oricărei forme de exploatare a resurselor naturale care contravin obiectivelor de conservare a biodiversităţii ariei naturale protejate şi a oricărei acţiuni care degradează peisajul şi habitatele (excepţia constituie activităţile demarate anterior avizării prezentului plan precum şi cele realizate de comunităţile locale pentru folosinţă proprie din zona de dezvoltare durabilă a activităţilor umane).

Cele de mai sus constituie obiectivele cadru, fundamentale, ale planului de management. Alături de acestea există şi obiective subordonate, care să contribuie la realizarea celor de mai sus:

1. Iniţierea unui turism ecologic în colaborare cu pensiunile agroturistice din aria naturală protejată sau din vecinătatea acesteia, în scopul popularizării zonei protejate şi a prezentării particularităţilor acesteia unui public interesat şi care să poată contribui la diseminarea acestor informaţii.

2. Colaborarea cu comunităţile locale, explicarea importanţei ariei naturale protejate şi a modului în care aceasta poate funcţiona în beneficiul acestora sau la modul neutru. Identificarea unor modalităţi prin care comunităţile locale să poată continua să desfăşoare activităţi tradiţionale, inclusiv agricole în teritorii puţin importante sub aspect conservativ, sau deja afectate masiv, dar fără a afecta noi suprafeţe. Identificarea unor modalităţi care să permită localnicilor exploatarea unor resurse vitale pentru aceştia.

3. Permiterea activităţilor tradiţionale de utilizare a resurselor naturale desfăşurate de către şi în beneficiul comunităţilor din zonă.

 

 

7 

4. Monitorizarea populatiilor de specii protejate şi a celor invazive.

5. Optimizarea utilizării resurselor umane şi institutionale în vederea realizarii obiectivelor planului de management. 6. Optimizarea identificării şi obţinerii resurselor financiare în vederea realizarii scopului general al planului de management.

1.3. Baza legală

1.3.1. Legislaţie de mediu

(listă supusă completărilor şi modificărilor)

• Decretul nr. 187/1990 de acceptare a Conventiei privind protectia patrimoniului mondial, cultural şi natural, adoptata de Conferinta generala a Organizatiei Natiunilor Unite pentru Educatie, Stiinta şi Cultura la 16 noiembrie 1972 - M.Of. nr. 46/31.03.1990;

• Directiva Consiliului 92/43/CEE din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale şi a faunei şi florei salbatice, publicata în Jurnalul Oficial al Comunitatilor Europene L 206 din 22 iulie 1992, cu modificarile şi completarile ulterioare;

• Legea nr. 13/1993 pentru aderarea României la Conventia privind conservarea vietii salbatice şi a habitatelor naturale din Europa, adoptata la Berna la 19.09.1979 - M.Of. nr. 62/25.03.1993;

• Legea nr. 58/1994 pentru ratificarea Conventiei privind diversitatea biologica, semnata la Rio de Janeiro la 5 iunie 1992 -M. Of. nr. 199/02.08.1994;

• Legea nr. 13/1998 pentru aderarea României la Conventia privind conservarea speciilor migratoare de animale salbatice, adoptata la Bonn la 23 iunie 1979 - M.Of. nr. 24/26.01.1998;

• Legea nr. 5/2000 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului national - Sectiunea a III-a - zone protejate - M.Of. nr. 152/12.04.2000;

• Legea nr. 90/2000 pentru aderarea României la Acordul privind conservarea liliecilor în Europa, adoptat la Londra la 4 decembrie 1991 - M.Of. nr. 228/23.05.2000;

• Legea nr. 451/2002 pentru ratificarea Conventiei europene a peisajului, adoptata la Florenta la 20.10. 2000-M. Of. nr.536/23.07.2002;

• O.U.G. nr. 195/2005 privind protectia mediului, aprobata cu modificari prin Legea nr. 265/2006, cu modificarile şi completarile ulterioare – M.Of. nr. 1196 /30.12.2005;

• Legea nr. 407/2006 vânatoriişi a protectiei fondului cinegetic, cu modificarile şi completarile ulterioare – M.Of. nr. 944 / 22.11.2006;

 

 

8 

• O.U.G. nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei salbatice, cu modificarile şi completarile ulterioare – M.Of. nr.442/ 29.06.2007;

• Ordin nr. 1964/2007 privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanţă comunitară ca parte integranta a retelei ecologice europene Natura 2000 în România, publicat în M.Of. nr. 98 /07.02.2008;

• Ordinul ministrului mediului şi pădurilor nr. 1948/2010 privind aprobarea Metodologiei de atribuire a administrarii ariilor naturale protejate care necesita constituirea de structuri de administrare şi a Metodologiei de atribuire a custodiei ariilor naturale protejate care nu necesita constituirea de structuri de administrare

• Ordin nr. 1338/2008 privind procedura de emitere a avizului Natura 2000, emis de Ministerul Mediului – M.Of. nr. 738 /31.10.2008;

• Decizia Comisiei din 12 decembrie 2008 de adoptare, în temeiul Directivei 92/43/CEE a Consiliului, a unei liste initiale a siturilor de importanţă comunitară pentru regiunea biogeografica a Marii Negre;

• Ordin nr. 203/2009 privind Procedura de stabilire a derogarilor de la măsurile de protectie a speciilor de flora şi fauna salbatice – M.Of. nr. 167/17.03.2009;

• Decizia Comisiei din 22 decembrie 2009 de adoptare, în temeiul Directivei 92/43/CEE a Consiliului, a celei de a treia liste actualizate a siturilor de importanţă comunitară pentru regiunea biogeografica continentala;

• Directiva Consiliului 2009/147/EC privind conservarea pasarilor salbatice publicata în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 20 din 26 ianuarie 2010;

• Ordin nr. 135/2010 privind aprobarea Metodologiei de aplicare a evaluarii impactului asupra mediului pentru proiecte publice şi private;

• Ordonanta nr. 4/2010 privind instituirea infrastructurii nationale pentru informatii spatiale în România (transpune Directiva 2007/2/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 14 martie 2007 de instituire a unei infrastructuri pentru informatii spatiale în Comunitatea Europeana (INSPIRE), denumita în continuare Directiva INSPIRE);

• Ordin nr. 19/2010 pentru aprobarea Ghidului metodologic privind evaluarea adecvata a efectelor potentiale ale planurilor sau proiectelor asupra ariilor naturale protejate de interes comunitar – M.Of.nr.82/08.02.2010;

 

 

9 

1.3.2. Cadrul legal de functionare

În perioada 06.07.2010 – 05.07.2015, în conformitate cu prevederile Convenţiei de custodie nr. 0145/2010 încheiată în baza şi conform O.M.M.D.R. 1533/2008 între Ministerul Mediului si Pădurilor, în calitate de autoritate responsabilă, şi Fundaţia "Freies Europa Weltanschauung", calitatea de custode al sitului de importanţă comunitară "Valea Vâlsanului" (cod ROSCI0268 cf. Ordinului M.M.D.R. 1964/2007) şi al ariei protejate de interes naţional "Valea Vâlsanului" (cod 2.125 cf. Legii 5/2000 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional - Secţiunea a III-a - zone protejate) este atribuită Fundaţiei "Freies Europa Weltanschauung".

Ocolul silvic Muşăteşti a asigurat custodia ariei protejate de interes naţional “Valea Vâlsanului” prin convenţia de custodie nr. 4513/2004, în perioada 29.06.2004-06.07.2010, cosemnatară fiind Agentia Regionala de Protectia Mediului Pitesti din subordinea Ministerului Mediului şi Pădurilor.

Legislaţie specifică

• O.U.G. nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, cu modificările şi completările ulterioare

• O.M. nr.1710/2007 privind aprobarea documentaţiei necesare în vederea instituirii regimului de arie naturală protejată de interes naţional.

• O.U.G. nr.195/2005 privind protecţia mediului aprobată prin Legea 265/2006, cu modificările şi completările ulterioare

• H.G. nr.1284/2007 privind declararea ariilor de protecţie specială avifaunistică ca parte integrantă a reţelei ecologice europene Natura 2000 în România;

• Ordin nr.1964 din 13 decembrie 2007 privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanţă comunitară, ca parte integrantă a reţelei ecologice europene Natura 2000 în România

• Ordin nr. 1948 din 17 noiembrie 2010 privind aprobarea Metodologiei de atribuire a administrării ariilor naturale protejate care necesită constituirea de structuri de administrare şi a Metodologiei de atribuire a custodiei ariilor naturale protejate care nu necesită constituirea de structuri de administrare

Scopul legislaţiei

Garantarea conservării şi utilizării durabile a patrimoniului natural, obiectiv de

 

 

10 

interes public major şi componentă fundamentală a strategiei naţionale pentru dezvoltare durabilă. Legislaţia privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice reglementează:

• asigurarea diversităţii biologice, prin conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice pe teritoriul României;

• menţinerea sau restabilirea într-o stare de conservare favorabilă a habitatelor naturale şi a speciilor din flora şi faună salbatică;

• identificarea bunurilor patrimoniului natural care necesită un regim special de protecţie, pentru conservarea şi utilizarea durabilă a acestora;

• categoriile de arii naturale protejate, tipurile de habitate naturale, speciile de floră şi faună salbatică şi alte bunuri ale patrimoniului natural ce se supun regimului special de protecţie, conservare şi utilizare durabilă;

• constituirea, organizarea şi dezvoltarea reţelei naţionale de arii naturale protejate, precum şi a regimului acesteia;

• regimul de administrare a ariilor naturale protejate şi procedurile de instituire a regimului de protecţie pentru alte arii naturale şi bunuri ale patrimoniului natural;

• măsurile pentru protecţia şi conservarea speciilor de animale şi plante sălbatice periclitate, vulnerabile, endemice şi/sau rare, precum şi cele pentru protecţia formaţiunilor geomorfologice şi peisagistice de interes ecologic, ştiinţific, estetic, cultural-istoric şi de altă natură, a bunurilor naturale de interes speologic, paleontologic, geologic, antropologic şi a altor bunuri naturale cu valoare de patrimoniu natural, existente î perimetrele ariilor naturale protejate şi/sau î afara acestora;

• responsabilităţile şi atribuţiile pentru punerea în aplicare a prevederilor legale.

Categorii de arii naturale protejate în România

Pentru asigurarea măsurilor speciale de protecţie şi conservare “in situ” a bunurilor patrimoniului natural se instituie un regim diferenţiat de protecţie, conservare şi utilizare, potrivit următoarelor categorii de arii naturale protejate:

• de interes naţional: rezervaţii ştiinţifice, parcuri naţionale, monumente ale naturii, rezervaţii naturale, parcuri naturale;

• de interes internaţional: situri naturale ale patrimoniului natural universal, geoparcuri, zone umede de importanţă internatională, rezervaţii ale biosferei;

 

 

11 

• de interes comunitar: situri de importanţă comunitară, arii speciale de conservare, arii de protectie specială avifaunistică;

• de interes judeţean sau local: stabilite numai pe domeniul public/privat al unitatilor administrativ-teritoriale, după caz.

Reteaua Ecologică Europeană Natura 2000 Este o reţea europeană de zone protejate care cuprinde un eşantion reprezentativ de specii sălbatice şi habitate naturale de interes comunitar, constituită în vederea garantării menţinerii acestora pe termen lung, având în vedere faptul că natura asigură resursele necesare pentru dezvoltarea sistemului socio-economic. Realizarea Reţelei Natura 2000 se bazează pe două Directive ale Uniunii Europene:

• Directiva Habitate (Directiva 92/43 din 1992 privind Conservarea Habitatelor Naturale si a Faunei si Florei Salbatice)

• Directiva Păsări (Directiva 79/409 din 1979 referitoare la conservarea păsărilor sălbatice).

Aceste directive reglementează modul de selectare şi desemnare a siturilor şi protecţia acestora. În legislatia românească aceste două Directive sunt transpuse prin OUG nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei si faunei sălbatice.

Siturile "Natura 2000" desemnate sunt:

• Arii Speciale de Conservare (SAC - Special Areas of Conservation) constituite conform Directivei Habitate

• Arii de Protectie Speciala Avifaunistica (SPA - Special Protection Areas), constituite conform Directivei Pasari.

La nivel naţional pentru desemnarea Siturilor Natura 2000 există două acte normative şi anume:

• H.G. nr. 1284/2007 privind declararea ariilor de protecţie specială avifaunistică ca parte integrantă a reţelei ecologice europene Natura 2000 în România

• Ordin nr. 1964/2007 privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanţă comunitară, ca parte integrantă a reţelei ecologice europene Natura 2000 în România.

 

 

12 

1.4. Procesul de elaborare a planului de management Realizarea Planului de management a fost finanţată integral din fonduri proprii Fundaţiei “Freies Europa Weltanschauung” şi realizată cu sprijinul membrilor şi colaboratorilor stiinţifici ai acesteia precum şi cu aportul instituţiilor publice cu rol de control şi coordonare în domeniul mediului şi al altor factori interesaţi. Pentru realizarea Planului de Management a fost adoptata o metodologie de lucru pro-activă ce a urmarit identificarea principalelor oportunitati şi amenintari şi a măsurilor ce pot avea rezultate concrete, benefice şi cuantificabile. Planul de management al ariilor naturale protejate “Valea Vâlsanului” a fost întocmit cu rigoare ştiinţifică, ţinând cont de publicaţiile ştiinţifice disponibile referitoare la aria naturală, precum şi la zonele învecinate acesteia. De asemenea au fost folosite şi de informaţii nepublicate obţinute de specialiştii care au activat în regiune, precum şi date personale şi observaţii pe teren realizate de membrii consiliului ştiinţific al ariei protejate şi de voluntarii care au avut mai multă vreme contact cu realităţile din teren.

Fără cunoaşterea acestor date, importanţa ariei naturale protejate, a zonelor vitale din aceasta nu poate fi înţeleasă şi astfel aria nu poate fi manageriată corespunzător. Biodiversitatea ariei este rezultatul unei evoluţii naturale, a cărei cunoaştere permite stabilirea corespunzătoare a priorităţilor de conservare. Din păcate, după cum am menţionat anterior, literatura disponibilă nu este suficient de cuprinzătoare sau de actuală pentru a acoperi toate domeniile, grupele de animale sau plante, precum şi toate direcţiile de cercetare actuale.

Totuşi în ciuda faptului că datele existente nu acoperă satisfăcător toate grupele prezente în aria naturală protejată, din datele existente se poate deduce importanţa zoogeografică a acesteia ca parte a unui teritoriu cu un trecut aparte, care a servit ca refugiu cel puţin pentru unele specii legate într-o măsură mai mare de mediul acvatic.

Cel puţin în cazul lui Romanichthys valsanicola este evidentă supravieţuirea speciei pe parcursul glaciaţiunilor cuaternare în bazinul hidrografic al Argeşului, deci inclusiv în Vâlsan. Această realitate pledează pentru continuarea şi intensificarea studiilor referitoare la flora şi fauna regiunii, în scopul identificării altor specii sau grupe de populaţii deosebite din acest punct de vedere.

Dintre lucrările ştiinţifice relativ importante şi recente vom aminti doar câteva, mai reprezentative. Dintre acestea, datele cele mai importante şi cuprinzătoare sub aspect conservativ au fost reunite în anexa privind caracterizarea ariei naturale protejate (fişa sitului). Date mai importante cantitativ se referă la specia emblematică pentru aria naturală protejată, anume Romanichthys valsanicola. De la descrierea acesteia

 

 

13 

(Dumitrescu et al. 1957), asupra speciei au fost realizate câteva alte studii de specialitate (Perrin et al. 1993, Ionaşcu & Crăciun 2009). Romanichthys valsanicola a fost în anii 2000 subiectul unui amplu proiect european (Bãnãrescu et al. 2003). Alături de aceste date referitoare la asprete, în literatura de specialitate se regăsesc informaţii cu privire la comunităţile bentonice din râul Vâlsan (Vladutu 2006). Din cadrul păsărilor, date indirecte referitoare la păsările de apă există din zona inferioară a Vâlsanului, din sectorul de vărsare a acestuia în Argeş şi din Argeş din zone învecinate ariei naturale protejate (Conete et al. 2005, 2010, Conete 2010). Deşi studiile în cauză nu au cuprins propriu zis aria protejată, respectivele specii de păsări sunt probabil prezente cel puţin în sectoarele inferioare ale Vâlsanului, învecinate cu respectivele regiuni. Date surpa herpetofaunei se privesc doar unele sectoare din bazinul hidrografic al Argeşului, învecinate cu aria naturală protejată (Iftime 2005, Covaciu-Marcov et al. 2009, 2010).

Au fost studiate, de asemenea, o serie de lucrari ştiintifice privitoare la reconstructia ecologica a habitatelor şi comunitatilor biotice corespunzatoare ariei naturale protejate “Valea Vâlsanului”, precum şi legislatia europeana şi naţională cu privire la regimul ariilor protejate din reteaua Natura 2000, managementul specific pentru ariile protejate din reteaua naţională şi europeana. S-a tinut cont de propunerile, obiecţiile şi propunerile formulate de catre colaboratorii ştiinţifici şi factorii interesaţi.

1.5. Revizuire şi/sau modificari

Procedura de actualizare, revizuire sau modificare a planului de management: - necesita acordul autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului daca modificările afecteaza obiectivul principal sau obiectivele de management durabil; - necesita acordul Custodelui, care va tine cont de propunerile colaboratorilor ştiinţifici, daca vizeaza acţiunile de management soldate cu implementarea unor modificari în privinţa resurselor umane, financiare sau de infrastructura. Initiativa modificarilor revine custodelui, în conformitate cu schimbarile intervenite dupa finalizarea şi avizarea planului de management, la propunerea factorilor interesati, dupa caz:

- modificari legislative care privesc statutul ariei protejate, protectia biodiversitatii etc;

- necesitatea aplicarii unor măsuri suplimentare de protectie în sit; - necesitatea introducerii unor noi obiective de cercetare în conservarea

biodiversitatii;

 

 

14 

- necesitatea introducerii unor noi obiective conform politicilor viitoare în conservarea biodiversitatii la nivel regional sau comunitar.

II. Descrierea ariei naturale protejate “Valea Vâlsanului”

2.1. Informatii generale

Ariile naturale protejate “Valea Vâlsanului”se constituie într-o zonă protejată unică în peisajul ariilor naturale protejate din România.

Unicitatea ariei protejate este valabilă atât la nivel teoretic, biologic, biogeografic cât şi la nivel conservativ, fiind conferită deasupra de orice alte argumente de prezenţa în acest teritoriu a unei specii unice pe plan mondial.

Este vorba despre peştele Romanichthys valsanicola, gen şi specie aparte, endemic, supravieţuind în prezent doar aici. Faptul că este distinct într-o asemenea măsură faţă de alte grupe de peşti actuali încât a trebuit încadrat într-un gen propriu, indică vechimea mare a formării şi evoluţiei speciei în bazinul hidrografic al Argeşului, sporind importanţa ştiinţifică şi conservativă a acestuia.

Importanţa ariilor naturale protejate “Valea Vâlsanului” pentru ocrotirea speciei Romanichthys valsanicola şi asigurarea supravieţuirii şi creşterii arealului acesteia este sporită şi de faptul că în prezent, din cea ce se cunoaşte din literatură, cursul Vâlsanului este singurul bastion în care această specie este prezentă. Arealul limitat, colaborat cu presiunea antropică de la nivelul acestuia, fac ca Romanichthys valsanicola să fie considerat ca un dintre cele mai periclitate specii de peşti din Europa. Distribuţia actuală limitată exclusiv la Vâlsan reprezintă un rest al unei răspândirii mai ample în bazinul Argeşului, Romanichthys valsanicola dispărând din cursul principal al Argeşului datorită lucrărilor implicate de realizarea şi funcţionarea complexului hidroenergetic de la Vidraru. Conform unor studii recente, în bazinul Argeşului este prezentă încă o specie endemică de peşti aparţinând genului Cottus, care astfel este prezentă şi în râul Vâlsan.

Alături de aceste specii de peşti, în Ariile naturale protejate “Valea Vâlsanului”sunt prezente şi alte specii rare şi protejate de plante şi animale, precum şi zone şi peisaje naturale deosebite. Spre exemplu, din cadrul amfibienilor, aici există populaţii mari de Bombina variegata precum şi de tritoni. Toate aceste subliniază necesitatea protecţiei eficiente a biodiversităţii acestei regiuni, demonstrând importanţa ştiinţifică deosebită a Ariilor naturale protejate “Valea Vâlsanului”. În ciuda acestei importanţe şi a faptului că prezenţa speciei Romanichthys valsanicola în regiune este cunoscută de o bună bucată de vreme, totuşi aria protejată pe ansamblul său precum şi speciile importante sub aspect conservativ sunt puternic afectate şi transformate antropic, fiind şi în prezent supuse unei puternice presiuni de natură antropică. În primul rând şi datorită impactului direct asupra ihtiofaunei,

 

 

15 

trebuie menţionate modificările de debite care au afectat şi afectează râul Vâlsan. Automat, modificările de debit au influenţat negativ şi pot să determine dispariţia completă a lui Romanichthys valsanicola.

Modificările regimului hidric au fost determinate de construcţia şi funcţionarea barajului de pe râul Vâlsan şi în general de captările de apă din Vâlsan care afectează şi afluenţii acestuia precum Dobroneagul, şi care în final ajung în sistemul de la Vidraru.

Prelevarea de apă continuă şi în prezent şi prin situarea în amonte de sectorul populat de Romanichthys valsanicola, aceasta poate să reprezinte factorul cauzal principal responsabil de declinul speciei.

O altă afectare antropică este cauzată de dezvoltarea necontrolată a localităţilor de la nivelul bazinului râului Vâlan. Astfel, pe o mare parte a lungimii sale, situată practic în aval de zona cu aspect de defileu, râul Vâlsan curge în întregime prin localităţi, fiind înconjurat la câţiva metri de case sau alte construcţii. Din păcate, acesta este în mare măsură sectorul populat de Romanichthys valsanicola. Prezenţa acestor numeroase localităţi cu o populaţie umană aferentă mare pune o importantă presiune pe sistemul acvatic prin deversările de produse şi reziduuri menajere, dar şi prin utilizarea de resurse din albie şi în principal prin prelevarea de pietre şi nisip din aceasta.

Defrişarea reprezintă o altă activitate prezentă şi trecută cu mare impact negativ pentru zonele învecinate cursului Vâlsanului. În unele zone pădurile au fost complet tăiate, fiind înlocuite cu zone de refacere naturală, pădurile relativ naturale supravieţuind doar în zonele mai înalte ale versanţilor înconjurători.

În prezent turismul este un factor care modifică negativ aspectul ariei naturale protejate. În urma turiştilor rămân munţi de gunoaie, aceştia afectând direct fauna şi prin mortalitatea rutieră, care este relativ frecventă pe drumul paralel cu Vâlsanul. Deşi intens, turismul afectează însă doar o suprafaţă redusă a ariei protejate, datorită condiţiilor specifice de relief.

Datorită importanţei deosebite a regiunii, conferită de prezenţa lui Romanichthys valsanicola, asupra acesteia au fost realizate în ultima perioadă unele studii ştiinţifice capabile să răspundă la unele întrebări privind biodiversitatea regiunii (Vladutu 2005, 2006, Ionaşcu & Crăciun 2009). Totuşi, datorită specificului zonei şi importanţei formelor active, aceste studii se axează în special pe Romanichthys valsanicola şi într-o oarecare măsură şi pe alte elemente acvatice din regiune. În consecinţă distribuţia formelor terestre sau parţial terestre este relativ puţin cunoscută în aria naturală protejată. În acelaşi timp, regiunea fiind mare şi complexă, este greu de investigat unitar şi cuprinzător, mai ales într-o perioadă

 

 

16 

scurtă de timp. Din această cauză, datele disponibile referitoare la biodiversitatea ariilor naturale protejate “Valea Vâlsanului” sunt puţine în raport cu cele necesare cunoaşterii şi în final a conservării corespunzătoare a acesteia. Aceste fapte demonstrează necesitatea realizării grabnice a unor noi studii ştiinţifice care să contribuie la luarea unor măsuri optime de management de natură a asigura supravieţuirea biodiversităţii ariei protejate.

2.2. Condiţiile fizico-geografice

Aspecte geologice, geomorfologice şi pedologice Substratul litologic in cuprinsul ariei protejate este alcatuit din roci cristaline intens metamorfozate si din roci sedimentare. Formatiile cristalino- metamorfice – cele mai vechi depozite sunt constituite din paragnaise si micasisturi cu granat,pe fondul carora apar mai rar benzi inguste cu amfibolit. In partea sudica apare un complex de sisturi cloritoase, sisturi grafitice si amfibolice precum si conglomerate metamorfozate. Ca propietati pedogenetice ale rocilor din zona muntilor inalti se mentioneaza faptul ca gnaisele in textura oculara sau lenticulara sunt favorabile dezvoltarii solurilor acide si scheletice. Gnaisele cu biotit si feldspat sunt mai putin favorabile potzolirii, iar prin alterare dau material fin in cantatitati mai mari decat precedentele. Micasisturile dau nastere in general unor soluri mai profunde decat gnaisele dar sarace, in substante nutritive. Amfibolitele bogate in cationii sodici favorizeaza formarea solurilor brune eumezobazice si brune acide. Formatiile sedimentare – aceste formatii sunt caracteristice zonei deluroase si depresiunilor fiind reprezentate de mai multe depozite: 1. Formatii paleogene alcatuite din trei orizonturi

• un orizont format de gresii si conglomerate, in ultimul predominand roci cristaline si calcare;

• un orizont marnos; • un orizont cu gresii gipsofere, reprezentate prin gips, marne negricioase si

gresii; 2. Formatii neogene alcatuite din depozite helvetiene, pontiene, daciene si levantine.

• depozite helvetiene, bine reprezentate, constituite din conglomerate cu intercalatii de nisip, pietrisuri marunte, nisipuri grezoase si marne argiloase cenusii;

• depozite pontiene, ocupa suprafete reduse, alcatuite din marne argiloase dispuse in fasii orientate est-vest;

• depozite daciene, cu o raspandire larga, reprezentate prin nisipuri, marne, argile;

 

 

17 

• depozitele levantine, alcatuite dintr-un complex de marne verzui, argile cenusii-verzui si nisipuri galben cenusii.

Materiale parentale – formatiunile geologice mentionate mai sus sunt in cea mai mare parte acoperite cu depozite de covertura care prezinta o deosebita importanta pedogenetica. Acestea se grupeaza in:

• materiale consolidate, predominant in zona montana, formate din paragnaise, mecasisturi, conglomerate si amfibolite, care se gasesc atat in stare compacta cat si in diferite stadii de dezagregare si alterare;

• materiale neconsolidate situate cu precadere in zona deluroasa si de depresiuni constituite din luturi argiloase, argile, marne si nisipuri.

Pe substratele dure se formeaza soluri superficiale cu precadere scheletice, pe substantele neconsolidate, afanate se formeaza de regula soluri profunde care favorizeaza instalarea si dezvoltarea vegetatiei.

Geomorfologie

Raionarea geomorfologica a tarii incadreaza teritoriul ariei protejate in provincial central – europeana, subprovincia Carpatica. Din punct de vedere morfologic teritoriul ariei protejate apartine urmatoarelor unitati morfologice: complexul muntilor de geosinclinal pe structura de bloc si panze de sariaj, formate in fosele de cutare hercinica, alpine, veche si laramica reintinerite prin miscari de inaltare in neogen si cuaternar. Se intalnesc urmatoarele tipuri morfogenetice:

• Tipul Fagaras cu munti inalti puternic fragmentati, suprafete de eroziune larg dezvoltate in trepte si suprafete de denudatie prin extensie, cu vai si circuri glaciare – intalnite in zona de nord a ariei protejate;

• Tipul Cozia cu munti grosi pe cristalin cu aspect insular, ingropati in depozite tertiare – Masivul Ghitu, la intrarea in Cheile Vâlsanului;

• Tipul Calimanesti cu muscele si dealuri, pe o structura slab cutata cu relief de cuesc si suprafete structurale etajate tipic si cu depresiuni intramontane.

Treapta muntilor inalti are o dezvoltare specifica in raza ariei protejate astfel, obarsia raului Valsan (in amonte de confluenta cu Dobroneagu) este dominata de culmea Negoiului, constituita in intregime de sisturi cristaline, cu inaltimi peste 2000 m. Culmea Negoiului este reprezentata prin versantul sudic, se desface in culmi puternice ce cad in trepte, pana ce ating culmile din depresiunea Poienile Valsanului.

 

 

18 

Caracteristic acestei zone este peisajul alpin dat de morfologia varfurilor de pe culmea principala, dantelate de procesele de glaciatie, a carei prezenta este marcata de lacurile, circurile si vaile glaciare. Principalele varfuri sunt: Picuiata, Jepi, Oticu pe dreapta tehnic si Scarisoare, Lespezi, Dobroneagu pe stanga tehnic. In aval de confluenta Valsanului cu Dobroneagu se dezvolta depresiunea Titesti – Poienile Valsanului care fac parte din marea depresiune a Lovistei. Marginea sudica este reprezentata printr-un relief abrupt spre deosebire de latura nordica profilata in trepte. In partea sa inferioara treapta muntilor inalti este reprezentata de masivul Ghitu care face parte din culmea Cozia-Ghitu (1572). Ghitu este un masiv de gnaise oculare, cu aspect de peninsula in mijlocul formatiunilor sedimentare din tertiar ale depresiunii, Poienile Valsanului care il separa de masa cristaliana a culmii Negoiului. Treapta muscelelor este formata dintr-o asociatie de muscele si dealuri orientate de cele mai multe ori pe directia nord-sud, inaltimea lor variind intre 600-1200 m. La sud de culmea Ghitului s-au format doua depresiuni si anume Bradet si Nucsoara. Unitatea geomorfologica cea mai des intalnita este versantul, mai rar fiind intalnite platoul si lunca. Configuratia terenului este in general ondulata uneori framantata sau plana. Energia de relief pentru suprafetele acoperite cu padure este cuprinsa intre 100 si 800 m, media fiind de aproximativ 350. Expozitia generala este determinata de raul Valsan, care curge de la nord la sud, aceasta fiind sudica. Datorita retelei hidrografice bine reprezentate, fragmentarea terenului da nastere la intreaga gama de expozitii. Se mentioneaza ca altitudinea influenteaza factorii climatici, iar formele de relief pot determina anumite topoclimate. Astfel la altitudini mai mari temperaturile sunt mai scazute iar cantitatea de precipitatii cazute sunt superioare, tot cu cresterea altitudinii frecventa si intensitatea vanturilor cresc. Inclinarea terenurilor are implicatii directe asupra formarii in timp a subtipurilor de sol, astfel cu cat inclinarea este mai mica, cu atat profunzimea solului creste. Pe terenuri cu panta mare, solurile sunt superficiale cu mult schelet, iar pericolul de eroziune este crescut.

Solurile Formarea, evolutia si raspandirea solurilor sunt procese influentate puternic de relieful terenului, astfel pe versantii inclinati solul s-a format pe depozite eluviale subtiri, cu mari cantitati de fragmente, ramanand vreme indelungata intr-un stadiu

 

 

19 

incipient de evolutie. Pe masura ce inclinarea terenului scade se observa ca solul devine tot mai profund si mai bine evoluat. In zona Ariei protejate Valea Valsanului predomina solurile din clasa cambisoluri, argiluvisoluri si spodosoluri fiind intalnite:

• sol brun eumezobazic tipic 45% • sol brun acid tipic 26% • sol brun feriiluvial 12%.

Apele

Reteaua hidrografica este reprezentata prin raul Valsan si sistemul sau de afluenti. Aceasta isi are izvoarele sub culmea Moldoveanu, mai precis prin golul alpin Galbena. Raul Valsan curge de la nord spre sub, stabatand zona cristalina a muntilor inalti si a masivului Ghitu si zona sedimentara friabila a Subcarpatilor Getici si piemontana. Profilul longitudinal al raului Valsan si al principalilor sai afluenti din zona montana prezinta rupturi de panta si praguri cu multe cascade. Profilul transversal este in forma de V, in zona de depresiuni vaile se largesc, dar raman destul de inguste. Bazinul raului Valsan apartine tipului de regim hidrologic ce se caractetizeaza prin ape mari primavara si la inceputul verii, in perioada de maxima topire a stratului de zapada si prin ape mici toamna si iarna. In zona montana alimentarea retelei hidrografice este in special nivala (din zapezi) si se prelungeste pana spre mijlocul verii. Cei mai important afluenti ai raului Valsan sunt: Izvorul Popii, Izvorul Ghitului, Valea Zoruleasa pe dreapta si Izvorul Butii, Dobroneagu, Zanoguta pe stanga. Vaile nu prezinta fenomeme de torentialitate majore, cu ocazia ploilor torentiale viiturile sunt preluate de raul Valsan. Bazinul de acumulare Valsan, serveste pentru captarea apei si conducerea subterana a acesteia la hidrocentrala de pe raul Arges (Vidraru). In zona superioara s-au format doua lacuri nivale si anume: unul situat in circul glaciar de sub culmea Scarisoara in punctul numit “La caldarea cu izvoare” altitudine 2220 m si al doilea situat in microdepresiunea nivala din circul glaciar de la obarsia raului Vaslan. Apele subterane prezinta discontinuitate si apre in special la baza deluviilor, coluviilor si proluviilor, debitele variaza intre 3-11 l/s/kmp. Se remarca existenta unor izvoare minerale de natura sulfuroasa in depresiunea subcarpatica Bradet. Mineralizarea acestor izvoare prezinta valori ridicate asa cum este cazul izvorului nr. 3- Puturosul de 847 mg/l.

 

 

20 

Aspecte climatice

Bazinul raului Valsan se caracterizeaza prin anumite particularitati climatice determinate de formele de relief. Relieful in trepte care coboara de la 2495 m, succesiunea acestuia de la nord la sud, precum si alternanta de sectoate inguste cu sectoare ale vaii deschise largi sunt factori care influenteaza in mod deosebit particularitatile climatic si topoclimatice ale bazinului raului Valsan. In timp ce altitudinea impune zonalitatea elementelor climatice, morfologice de amanunt determina azonalitatea acestora. Datele privind miscarea aerului arata ca in partea centrala a Carpatilor Meridionali, circulatia predominanta a aerului este din directia V, NV, SV. Bazinul raului Valsan se afla astfel sub influenta celor patru centrii barici cu caracter semipermanent: anticiclonul azoric, ciclonul islandez, anticiclonul siberian si ciclonul mediteranean. Dupa zonarea climatica, teritoriul Ariei protejate Valea Valsanului se incadreaza in urmatoarele sectoare climatice: -sectorul cu clima de munti inalti (peste 1700 m altitudine); -sectorul cu clima de munti mijlocii cu altitudinea intre 800¬1700 m. In cadrul acestui sector se disting doua districte si anume: unul cu clima de munte de versanti cu expozii NV, V, SV caracterizat printr-un climat dinamic cu cerul frecvent acoperit cu ploi intermitente de lunga durata si al doilea cu clima de munte de versanti cu expozitii NE, E si S caracterizat printr-un climat adapostit, cu expozitie predominant SE si cer senin. Avand in vedere corelatia stransa dintre dinamica reliefului, elementele meteorologice si raspandirea vegetatiei forestiere se pot distinge urmatoarele etaje climatice:

• etajul climatic subalpin intre 1650-1850 m altitudine; • etajul climatic montan superior intre 1400-1650 m altitudine; • etajul climatic montan inferior intre 900-1400 m altitudine; • etajul climatic deluros (premontan) intre 400-900 m altitudine.

Temperatura medie anuala variaza in raport cu altitudinea inregistrand o descrestere pe masura ce altitudinea creste.Temperatura maxima absoluta este de 38 grade C si descreste cu altitudinea (22% la 2500) si se realizeaza in luna august in etajul montan superior si un luna septembrie in golul alpin.

 

 

21 

Temperatura minima absoluta este de -25,5 grade C, scade cu altitudinea situandu-se la -34 grade la 1000 m si de -38 grade la 2500m. Primul inghet se produce mai devreme la altitudini mari, in luna septembrie si mai tarziu, in luna octombrie in zona colinara. Ultimul inghet se produce, in etajele climatice montan si subalpin inainte de inceperea perioadei de vegetatie. Inghetul solului prin durata si intensitatea lui, joaca un rol insemnat in aprovizionarea cu apa a solului, in dinamica activitatii microbiotice a solului, are deasemenea implicatii in scurgerile de suprafata a apei provenite din topirea zapezii. Cantitatea anuala de precipitatii atmosferice creste cu altitudinea fiind de 1100 mm /an la 1700 m altitudine. La fel ca şi relieful şi clima ariei naturale protejate este diferită în funcţie se sectorul analizat. Astfel, în zonele joase, clima este mai moderată, dar pe măsura deplasării în amonte temperaturile scad iar precipitaţiile cresc o dată cu creşterea altitudinii. Datorită situării ariei naturale în vecinătatea unor zone montane cu altitudini ridicate, valorile medii termice sunt relativ scăzute (Stoenescu et al. 1966). Astfel, valori termice cu ceva mai mari de 9ºC se înregistrează doar la limita extrem sudică a ariei naturale protejate, în imediata vecinătate a vărsării Vâlsanului în Argeş. Din respectiva zonă înspre nord temperatura medie anuală scade o dată cu creşterea altitudinii, ajungând ca în zonele înalte media termică anuală să fie de doar 5-6ºC, iar în zonele de creastă ale Făgăraşului apropiindu-se de 0ºC. Corelat cu valorile termice medii, regimul precipitaţiilor este foarte ridicat, în zonele înalte depăşind 1200 mm pe an (Stoenescu et al. 1966).

Corelat cu aceasta, numărul mediu al zilelor cu strat de zăpadă este ridicat, depăşind în zonele mai înalte 100 de zile pe an (Stoenescu et al. 1966). Microclimatul local din anumite sectoare poate prezenta deosebiri faţă de situaţia generală. Spre exemplu, în zona cu aspect de defileu versanţii extrem de abrupţi fac ca în unele sectoare microclimatul să fie mai rece, insule de zăpadă persistând în anii mai reci în zonele umbrite, inclusiv la mijlocul lunii mai, în condiţiile în care zăpada s-a topite deja în zone mai înalte.

2.3. Delimitarea şi descrierea cadrului ariilor naturale protejate

Cadrul biologic al ariilor naturale protejate “Valea Vâlsanului” este unul extrem de divers şi de important, atât conservativ cât şi biogeografic. Cu toate acestea, aria este relativ uniformă ecologic, datorită particularităţilor de relief şi climă. Zona se caracteriza iniţial şi într-o mare măsură se caracteriză şi acum, printr-o pondere ridicată a suprafeţelor împădurite. În mod oarecum paradoxal, în prezent

 

 

22 

pădurile se exploatează mai ales în sectoarele superioare, unde există suprafeţe întinse ocupate păduri de conifere. În zonele inferioare ale ariei protejate pădurile nu sunt în prezent exploatate decât la o scară limitată de către localnicii din satele limitrofe. În zona joasă a ariei naturale protejate există păduri de foioase edificate de fag şi gorun în amestec, iar în sectoarele mijlocii, aparţinând Muscelelor Argeşului, există şi suprafeţe edificate doar de fag. Fagul urcă şi de lungul cheilor vâlsanului spre zonele înalte, ajungând în amestec cu coniferele la peste 1000 de m altitudine. Interesant este însă faptul că în regiune coniferele, reprezentate de molidişuri coboară la altitudini relativ reduse, coborând în amestec cu fagul la aproximativ 700 de m, în zona cu aspect de chei. Faptul este relevant, fiindcă în restul zonei situate la sud de Munţii Făgăraş coniferele apar în general doar de la aproximativ 1000 de m altitudine. Descinderea molidului la altitudini reduse la nivelul cheilor vâlsanului poate fi considerată o consecinţă a microclimatului mai rece al sectorului, microclimat datorat morfologiei reliefului în cauză. Poate fi în acelaşi timp şi o expresie a unor realităţi trecute, care au modelat evoluţia biodiversităţii zonei. În amonte de cheile Vâlsanului molidul devine mai important cantitativ, dar totuşi nu ajunge să domine decât amonte de poieni. În multe cazuri, molidul este dominant la baza versanţilor, în apropierea vâlsanului, iar pe zonele mai înalte ale versanţilor fagul este din nou important cantitativ. De-a lungul malurilor Vâlsanului, în multe sectoare sunt prezente zăvoaie de arin.

Din cadrul faunei, în ariile naturale protejate “Valea Vâlsanului”se află numeroase elemente importante sub aspect conservativ. Este vorba în primul rând despre asprete, Romanichthys valsanicola, specie definitorie pentru arie şi pentru întreaga regiune. Dintre amfibieni, în regiune se află spre exemplu populaţii extrem de mari de Bombina variegata, specie extrem de importantă sub aspect conservativ, prezentă într-o mare diversitate de habitate. Din cadrul mamiferelor mari, în sectoarele înalte ale ariei protejate sunt prezente populaţii de urs.

Zoogeografic, aria naturală protejată, ca şi ansamblul regiunii situate la sud de Munţii Făgăraş, se individualizează prin prezenţa unor elemente care au supravieţuit la nivelul acestei regiuni în ultimul maxim glaciar, dacă nu chiar pe parcursul tuturor glaciaţiunilor cuaternare. Este în primul rând cazul lui Romanichthys valsanicola, al cărui areal limitat pledează spre o formare sau cel puţin spre o supravieţuire a sa în bazinul hidrografic al Argeşului pe parcursul glaciaţiunilor cuaternare. În zona imediat învecinată ariei naturale protejate, în bazinul Râului Târgului, se află limita arealului speciei Lissotriton montandoni (Covaciu-Marcov et al. 2009). Tot recent, pe Râul Doamnei a fost identificată prezenţa speciei Pelophylax lessonae (Covaciu-Marcov et al. 2010).

 

 

23 

Localizare, limite şi acces

1. Aria protejata de interes naţional “Valea Vâlsanului” (2125)2 este situata in raza judetului Arges, pe versantul sudic al muntilor Fagaras si in zona dealurilor inalte, cuprinzand tot bazinul raului Vâlsan (superior si inferior pana la varsarea in raul Arges), suprafetele apartinand localitatilor Muşateşti, Bradulet, Arefu, Nucsoara si Malureni. Principalele puncte de acces sunt comunele Bradulet, Muşateşti si Malureni, situate pe drumul judetean 703i Merisani-Bradet. In interiorul ariei protejate Valea Vâlsanului exista urmatoarele drumuri forestiere: Valea Vâlsanului -32.0 km, V. Butii-Paltinul-V.Tarini -12.0 km, Steorul -3.5 km, Valea Ghitu -2.5 km, V.Ghitu-Maracinu-Paraul Alunu -7.5 km, Paraul Alunu-Oticu -10.0 km, Paraul Alunu-Tuica -12.2 km, Zanoguta -3.0 km, Molidul -30 km şi Dobroneagu -10.5 km. Raul Valsan, unul din principalii afluenti ai Argesului, izvoraste din muntii Fagaras, mai exact din ”laculetele” de la poale varfului Moldoveanu. Apele sale tumultoase strabat pe o distanta de aproximativ 100 km o zona deosebita, caracterizata in cursul superior de versantii de sud, acoperiti de paduri seculare, ai muntilor Fagaras si Ghitu, alternand luminisuri si poieni cu stancarii abrupte in zona cheilor, dupa care traverseaza Muscelele si dealurile Argesului, unde si-a creat sectoare de vale inguste ce alterneaza cu bazinete depresionare: Bradetu, Valea lui Mas, Costesti-Vâlsan si se varsa in raul Arges pe teritoriul comunei Merisani.

Limitele exterioare ale ariei protejate de interes naţional “Valea Vâlsanului” (2125) sunt:

-limita nordica: Golul alpin Malita.

-limita vestica: Culmea coastelor prin varfurile Picuita si Piatra Taiata coboara prin Culmea Tuicii, prin Varful Tuicii, Culmea Scroafa si Culmea Vâlsanului prin Varful Ghiţu

-limita estica: Culmea Scarisoara prin Varful Scarisoara coboara prin Culmea Zanoguta, Culmea Lespezii, Culmea Paltinului prin Varful Strunga si Cracul Strunga.

-limita sudica: Cheile Vâlsanului prin Culmea Scoabelor si Culmea Secaturii dupa care continua cu albia majora inundabila a raului Vâlsan pana la confluenta cu raul Arges, pe o lungime de 59 km.

                                                            2 V. Anexa I 

 

 

24 

2. Aria protejata de interes comunitar “Valea Vâlsanului” (ROSCI0268)3 este situata in raza judetului Arges, pe versantul sudic al muntilor Fagaras si in zona dealurilor inalte, cuprinzand o parte din bazinul raului Vâlsan (zona in care se regaseşte endemitul Romanichthys valsanicola), suprafetele apartinand localitatilor Brăduleţ, Corbeni, Corbi, Domnesti, Muşăteşti, Nucşoara şi Pietroşani.

Principalul drum de acces este drumul judetean 703i Merisani-Bradet.

Coordonatele sitului de interes comunitar „Valea Vâlsanului” (ROSCI0268) sunt Latitudine 45.43744222 N, Longitudine 24.72738600 E. Aria naturala protejată are o altitudine minimă de 300 metri şi maximă de 2400 metri, cu o medie de 1350 metri, fiind poziţionată în regiunea biogeografică continentală.

Descrierea cadrului ariilor naturale protejate

Ariile naturale protejate “Valea Valsanului” se află în zona central sudică a României, fiind din punct de vedere administrativ situate în judeţul Argeş. Ariile naturale protejate au un aspect alungit, fiind dezvoltate pe direcţia nord - sud.

Ariile protejate sunt reprezentate practic de bazinul hidrografic al râului Vâlsan, începând de la formarea acestuia şi până la confluenţa cu Argeşul, alături de afluenţii de mică importanţă ai acestuia.

Vâlsanul străbate aria naturală protejată pe lungimea acesteia şi datorită particularităţilor reţelei sale hidrografice, caracterizată prin afluenţi puţin importanţi, bazinul hidrografic şi implicit şi rezervaţia au o lăţime extrem de redusă în raport cu lungimea. Aspectul general al ariilor naturale protejate “Valea Vâlsanului” este unul specific unor zone delurose şi montane. Terenurile din cadrul ariei naturale aparţin atât statului cât şi unor proprietari privaţi, care în principal deţin terenuri agricole în regiune. Terenurile agricole sunt folosite atât pentru cultura plantelor cât şi pentru păşunat, fiind situate în principal în sectoarele joase ale rezervaţiei, unde de-a lungul Vâlsanului se insinuează zone cu aspect de luncă şi relief plan, favorabile culturii plantelor. În sectoarele mai înalte ale ariei protejate agricultura se limitează în principal la creşterea animalelor. Exploatarea pădurilor reprezintă un element un domeniu de activitate important în regiune.

Accesul în ariile naturale protejate “Valea Vâlsanului”este parţial facilitat de existenţa drumului judeţean DJ703i, drum paralel cu Vâlsanul şi a drumului naţional DN73C. În rest, accesul este dificil şi uneori chiar imposibil de realizat, datorită faptului că cea mai mare parte a ariei naturale protejate este localizată într-un sector montan, cu

                                                            3 V. Anexa I 

 

 

25 

altitudini mari şi relief fragmentat. Tot datorită acestor particularităţi, singurele căi de acces în aria protejată sunt reprezentate de căi rutiere, căile ferate lipsind de pe suprafaţa acesteia. Totuşi, în imediata vecinătate a ariei protejate, la limita sudică a acesteia, la confluenţa dintre Vâlsan şi Argeş, se află un scurt segment au căii ferate secundare care leagă oraşele Piteşti de Curtea de Argeş.

Drumul cel mai important din arie este drumul paralel cu râul Vâlsan. Acesta are statut de drum judeţean, intersectându-se din drumul naţional 73C în dreptul satului Valea Faurului. Din respectivul punct drumul judeţean 703i se îndreaptă spre nord, spre culmile Munţilor Făgăraş. În amonte drumul este asfaltat până în dreptul ultimei localităţi din amonte, anume satul Brădetu, fiind recent reamenajat pe anumite suprafeţe. De la Brădetu în amonte, în zona lipsită de localităţi drumul este neamenajat. Datorită acţiunilor de modernizare a drumului zona asfaltată s-a întins cu aproximativ 3 km în anul 2011 faţă de anul 2010. Din acest drum se desprind mai multe ramuri scurte şi de obicei neamenajate, care conduc la diferite localităţi sau obiective din regiune, la localităţi situate în afara ariei protejate, sau la obiective diverse. Din Muşăteşti spre exemplu se desprinde un drum în mare parte asfaltat care duce la mănăstirea Robaia. În zona înaltă, drumul de pământ se desparte în două ramuri, una principală (practic continuarea DJ 703i) care duce înspre Transfăgărăşan, dispusă iniţial paralel cu lacul de baraj de pe Vâlsan, iar cea secundară (drum forestier) urmează afluentul Dobroneag. Alături de drumul paralel cu Vâlsanul, în regiunea localităţii Muşăteşti aria naturală protejată este intersectată pe o lungime de doar câţiva km de drumul care leagă oraşele Curgea de Argeş de Câmpulung Muscel. Alături de acestea, în aria naturală protejată mai există drumuri agricole, drumuri forestiere, sau drumuri de acces la balastiere, prezente doar în capătul sudic al ariei. În ciuda faptului că multe din aceste drumuri sunt neamenajate şi se află într-o stare avansată de deteriorare, impactul reţelei de drumuri asupra faunei zonei este important. În aria naturală protejată au fost observate animale din diferite grupe căzute victime mortalităţii rutiere. Mortalitatea rutieră este un fenomen generale, responsabil în multe zone de declinul, sau de reducerea mărimii unor populaţii, de obicei de amfibieni

Altitudinea ariilor naturale protejate “Valea Vâlsanului” creşte constant de la sud spre nord, de la vărsarea Vâlsanului în Argeş la zonele de izvoare ale acestuia. La limita sudică, la vărsarea în Argeş, altitudinea este de aproximativ 300 de m, în vreme ce în nord depăşeşte 2000 de m. În zona joasă râul Vâlsan străbate Gruiurile Argeşului, o zonă caracterizată de dealuri relativ bine împădurite, relativ blânde. Vărsarea Vâlsanului în Argeş are loc în lunca Argeşului, în vecinătatea localităţii Merişani. Sectorul mijlociu străbate Muscelele Argeşului, o zonă cu dealuri mai înalte, mai compacte, bine împădurite, cu aspect uneori abrupt şi masiv. În acest sector, râul Vâlsan este mărginit pe stânga de culmea Toaca, iar pe dreapta de culmea Tămaşului (Posea & Badea 1984). Sectorul superior străbate zone montane aparţinând masivului

 

 

26 

Făgăraş, dispuse pe trei trepte. Cel mai sudic masiv, aflat în contact cu Muscelele Argeşului este Muntele Ghiţu, pe care Vâlsanul îl străbate prin mijloc. Urmează Munţii Loviştei, iar la limita nordică, în zona izvoarelor Vâlsanului se află Masivul Făgaraş. Aspectul zonei montane a Vâlsanului este particular şi interesant. Astfel, imediat la intrarea în zona montană, în amonte de ultima localitate, Vâlsanul străbate o zonă îngustă, cu aspect de defileu, pe la nivelul căruia parcurge câţiva km. Aici versanţii montani sunt abrupţi, apropiaţi, stâncoşi, panta fiind mare, Vâlsanul având o viteză de curgere ridicată. În amonte de acest segment, se intră într-o zonă largă, deschisă şi plană, numită de localnici Poienile Vâlsanului. În sectorul în cauză versanţii sunt mai depărtaţi de cursul propriu zis al Vâlsanului, delimitând o zonă cu aspect plan. Altitudinea din zona Poienilor Vâlsanului este de aproximativ 800 de m, acest sector fiind preferat de turişti. În amonte de poieni, aproximativ în zona de confluenţă cu afluentul Dobroneag, se intră din nou într-o zonă cu aspect mai abrupt, dar totuşi nu la fel de pronunţată ca şi în chei. În continuare altitudinea creşte lent şi treptat, aspectul regiunii fiind unul tipic montan. În cea mai mare parte a ariilor naturale protejate “Valea Vâlsanului” solurile sunt brune, acide, montane, de pădure (Stoenescu et al. 1966), fapt corelat cu altitudinea şi cu gradul de împădurire iniţial al regiunii.

Ariile naturale protejate în sine sunt reprezentate de bazinul hidrografic al râului Vâlsan. Astfel, aici este cuprins atât cursul principal al râului cât şi afluenţii acestuia. Vâlsanul are un bazin lung dar îngust, fiind lipsit de afluenţi importanţi. Râul Vâlsan izvorăşte din Munţii Făgăraş şi se varsă în Argeş în zona localităţii Merişan. Curgerea râului este rapidă pe cea mai mare parte a lungimii sale, prezentând o albie tipică de munte, cu substrat pietros. În sectorul care străbate Gruiurile Argeşului, viteza este mai redusă, dar substratul albiei rămâne pietros şi aspectul tipic, Vâlsanul fiind un râu lipsit de un sector de câmpie. Caracteristică pe o mare porţiune a sectorului mediu şi superior al râului este prezenţa în albie a numeroase pietre mari, care servesc ca adăpost pentru Romanichthys valsanicola. Se pare că prezenţa acestora a permis multă vreme supravieţuirea aspretelui în zonă.

Actualmente debitul Vâlsanului este redus aproximativ la o treime faţă de cel normal, datorită preluării de ape din acesta, ape care alimentează complexul hidroenergetic Vidraru. În acest scop, pe cursul principal al Vâlsanului a fost construit barajul Vâlsan. De la nivelul lacului apa este dirijată în lacul Vidraru printr-un tunel subteran. De asemenea, captări de apă există şi pe afluentul principal al Vâlsanului, Dobroneagul. Tot printr-un tunel subteran, în lacul de la Vidraru ajunge şi apă preluată din bazinul Râului Doamnei. Aceste sisteme hidroenergetice au afectat într-o măsură mare şi generală întregul bazin hidrografic al râului Argeş. Totuşi, probabil cel mai grav impact a fost tocmai asupra lui Romanichthys valsanicola.

 

 

27 

În aval de baraj, debitul Vâlsanului este redus şi de asemenea şi cel al afluentul său principal, cel puţin din zona înaltă, este de asemenea redus. Evident, scăderea debitului şi a nivelului apei a avut şi are consecinţe negative importante asupra biocenozelor de la nivelul râului. La limita inferioară a zonei montane, în Vâlsan se varsă mai multe izvoare sulfuroase naturale. Izvoare sulfuroase se află şi în vecinătatea albiei, fiind amenajate de localnici sau captate şi folosite în scopuri terapeutice. După ieşirea din munţi, Vâlsanul mai primeşte doi afluenţi importanţi în raport cu bazinul său hidrografic sărac în afluenţi, dar extrem de reduşi ca lungime sau ca debit, anume Robaia şi valea Toplita. Apele stătătoare naturale din zonele protejate sunt puţine la număr şi de dimensiuni reduse. În sectorul înalt, în Poienile Vâlsanului sunt prezente numeroase zone de băltire permanente, formate la nivelul unor pâraie sau izvoare. Aceste zone umede, deşi uneori au o suprafaţă mare, au o adâncime redusă, fiind însă extrem de importante ca zone de reproducere pentru amfibieni. În zona înaltă, de culme, care delimitează bazinul hidrografic al Vâlsanului de cel al Argeşului, se află mai multe bălţi permanente, adânci, alimentate de izvoare proprii, reprezentând la rândul lor habitate extrem de importante pentru amfibieni.

Factorul antropic acţionează în principal în localităţile din interiorul ariei naturale. Din păcate însăşi aspectul regiunii cu cursul râului Vâlsan delimitat de zone mai plane de lăţime variabilă, înconjurate de versanţi deluroşi sau montani abrupţi, a determinat aspectul aşezărilor umane din regiune. Astfel, în ariile protejate sunt prezente localităţi rurale dispuse liniar de-a lungul Vâlsanului şi în mai mică măsură de-a lungul unor afluenţi ai acestuia precum Topliţa. În multe cazuri aceste localităţi sunt atât de întinse încât practic sunt lipite unele de altele, desfăşurându-se pe mai mult de 15 km lungime. Situaţia se înregistrează mai ales în sectorul mijlociu al vâlsanului, zonă în care în trecut a fost semnalat Romanichthys valsanicola. În sectoarele joase, deşi localităţile sunt relativ lungi, între aceste se află totuşi şi sectoare lipsite de aşezări umane, unde diferite ecosisteme naturale de pot dezvolta fără presiune antropică directă. În aria protejată propriu zisă nu se află obiective industriale majore, efectul antropic fiind localizat şi nesistematizat, dar din păcate important. Deşi localităţile din aria protejată nu sunt mari, impactul localnicilor din acestea asupra ariei naturale protejate este semnificativ datorita condiţiilor specifice zonei si proximităţii raului Vâlsan de zonele locuite.

Impactul industrial în zona ariei naturale protejate este reprezentat în principal de exploatarea lemnului, de fabricile de cherestea din zonă, de câteva balastiere situate în zonele din aval, în apropierea vărsării în Argeş a Vâlsanului, de o fabrică de produse la lactate, de hotelul MAI, blocul de locuinte şi de sanatoriu de la Brădetu. Un impact aparent redus ca importanţă, dar în fapt extrem de grav pe care comunităţile locale îl au asupra ariei naturale protejate este reprezentat de extragerea pietrelor mari din albia Vâlsanului. Pietrele sunt folosite în principal la construcţia de case sau de garduri. Impactul acestei activităţi este unul dintre cele mai grave asupra

 

 

28 

aspretelui, fiindcă pietrele mari din albie reprezintă chiar habitatul lui Romanichthys valsanicola, scoaterea acestora conducând la eliminarea speciei şi la modificare parametrilor apei. Din păcate, construcţia de noi locuinţe sau alte obiective este şi în prezent în o activitate importantă în zonă, având ca rezultat eliminarea unor zone naturale şi împingerea construcţiilor şi a altor anexe până în malul Vâlsanului, cea ce din nou afectează aspretele. Impactul păşunatului nu este extrem de evident, mărimea turmelor localnicilor părând totuşi a fi corelată cu capacitatea de suport a pajiştilor din zonă. Fabricile de cherestea sunt prezente în diferite puncte ale sectorului mediu al vâlsanului, afectând râul prin eliminarea în apă a rumeguşului. Balastierele sunt situate în sectorul inferior al râului, afectând astfel o zonă fără mare importanţă conservativă, în multe cazuri prelevând materialele nu din albia râului ci din zone învecinate acesteia, unde râul a depus în trecut pietriş.

Datorită caracteristicilor ariei naturale protejate care are în general altitudini mari, cultura plantelor agricole ocupă doar suprafeţe limitate, lipsind total din sectorul superior al acesteia. În sectorul mijlociu, unde localităţile ocupă majoritatea zonelor cu relief plan, cultura plantelor agricole se limitează strict la suprafeţele mici din grădinile oamenilor. În sectorul inferior însă, suprafeţele agricole sunt mai întinse, ocupând o mare parte a zonelor cu relief plan din lunca Vâlsanului, situate între localităţi. Impactul traficului rutier este foarte evident pe întreaga suprafaţă a ariei protejate, fiind mai intens în zonele cu drumuri modernizate, unde viteza de circulaţie a autovehiculelor este mai ridicată. În principal sunt afectate specii ale herpetofaunei, dar şi diferite insecte, păsări şi chiar mamifere mici.

Un alt impact antropic negativ care se manifestă în ariile protejate este reprezentat de turism. Acesta afectează in principal anumite suprafeţe din Poienile Vâlsanului, dar nu numai în acestea impactul este masiv, direct şi evident prin diversele materiale abandonate de turişti la plecarea din zonă.

 

 

29 

III. Evaluarea stării actuale de conservare a habitatelor şi a speciilor de importanţă naţională şi comunitară

3.1. Consideraţii privid starea actuală a ariilor naturale protejate

Cadrul biologic al ariilor naturale protejate “Valea Vâlsanului” este unul extrem de divers şi de important, atât conservativ cât şi biogeografic. Cu toate acestea, aria este relativ uniformă ecologic, datorită particularităţilor de relief şi climă.

Zona se caracteriza iniţial şi într-o mare măsură se caracteriză şi acum, printr-o pondere ridicată a suprafeţelor împădurite. În prezent pădurile se exploatează mai ales în sectoarele superioare, unde există suprafeţe întinse ocupate păduri de conifere. În zonele inferioare ale ariei protejate pădurile nu sunt în prezent exploatate decât la o scară limitată de către localnicii din satele limitrofe. În zona joasă a ariei naturale protejate există păduri de foioase edificate de fag şi gorun în amestec, iar în sectoarele mijlocii, aparţinând Muscelelor Argeşului, există şi suprafeţe edificate doar de fag. Fagul urcă şi de lungul cheilor Vâlsanului spre zonele înalte, ajungând în amestec cu coniferele la peste 1000 de m altitudine. Interesant este însă faptul că în regiune coniferele, reprezentate de molidişuri coboară la altitudini relativ reduse, coborând în amestec cu fagul la aproximativ 700 de m, în zona cu aspect de chei. Faptul este relevant, fiindcă în restul zonei situate la sud de Munţii Făgăraş coniferele apar în general doar de la aproximativ 1000 de m altitudine. Descinderea molidului la altitudini reduse la nivelul cheilor vâlsanului poate fi considerată o consecinţă a microclimatului mai rece al sectorului, microclimat datorat morfologiei reliefului în cauză. Poate fi în acelaşi timp şi o expresie a unor realităţi trecute, care au modelat evoluţia biodiversităţii zonei. În amonte de cheile Vâlsanului molidul devine mai important cantitativ, dar totuşi nu ajunge să domine decât amonte de poieni. În multe cazuri, molidul este dominant la baza versanţilor, în apropierea vâlsanului, iar pe zonele mai înalte ale versanţilor fagul este din nou important cantitativ. De-a lungul malurilor Vâlsanului, în multe sectoare sunt prezente zăvoaie de arin.

Din cadrul faunei, în ariile naturale protejate “Valea Vâlsanului”se află numeroase elemente importante sub aspect conservativ. Este vorba în primul rând despre asprete, Romanichthys valsanicola, specie definitorie pentru arie şi pentru întreaga regiune. Dintre amfibieni, în regiune se află spre exemplu populaţii extrem de mari de Bombina variegata, specie extrem de importantă sub aspect conservativ, prezentă într-o mare diversitate de habitate. Din cadrul mamiferelor mari, în sectoarele înalte ale ariei protejate sunt prezente populaţii de urs. Zoogeografic, aria naturală protejată, ca şi ansamblul regiunii situate la sud de Munţii Făgăraş, se individualizează prin prezenţa unor elemente care au supravieţuit la nivelul acestei regiuni în ultimul maxim glaciar, dacă nu chiar pe parcursul tuturor glaciaţiunilor cuaternare. Este în primul rând cazul lui Romanichthys valsanicola, al cărui areal limitat pledează spre o formare sau cel puţin spre o supravieţuire a sa în bazinul

 

 

30 

hidrografic al Argeşului pe parcursul glaciaţiunilor cuaternare. În zona imediat învecinată ariei naturale protejate, în bazinul Râului Târgului, se află limita arealului speciei Lissotriton montandoni (Covaciu-Marcov et al. 2009). Tot recent, pe Râul Doamnei a fost identificată prezenţa speciei Pelophylax lessonae (Covaciu-Marcov et al. 2010).

Afectarea antropică ariilor naturale protejate “Valea Vâlsanului” este în prezent ridicată. Starea actuală a zonei protejate este îngrijorătoare, în general biodiversitatea de la nivelul acesteia fiind puternic afectată antropic.

Ariile protejate “Valea Vâlsanului” pot fi împărţite în două zone în funcţie de tipul şi amplitudinea afectării: zona din amonte de localităţi şi zona din localităţi.

Primul sector începe de la limita superioară a localităţii Brădet, fiind o zonă în care propriu zis nu există aşezări permanente.

Al doilea sector, situat în aval de precedentul se continuă până la confluenţa râului Vâlsan cu Argeşul. În acest sector afectarea antropică extrem de ridicată, în cazul râului fiind chiar extrem de mare, Vâlsanul străbătând aproape continuu localităţi, malurile râului fiind înconjurate de gospodării. Dacă în acest sector Vâlsanul curge mai ales prin localităţi, pe dealurile învecinate există încă întinse zone împădurite, care în prezent sunt puţin afectate de activităţi antropice.

Delimitarea celor două zone trebuie privită prin prisma facilităţii luării unor măsuri de perspectivă cu rol conservativ. În sectorul al doilea biodiversitatea zonelor limitrofe râului este masiv afectată datorită vecinătăţii localităţii, aici fiind importante măsuri privind protejarea faunei acvatice propriu zise, precum şi a zonelor împădurite.

Efectele unor activităţi antropice din trecut cu efect asupra fondului forestier sunt evidente, la nivelul multor versanţi observându-se sectoare de pădure refăcute în diferite etape. Astfel, cel puţin din acest punct de vedere impactul antropic asupra rezervaţiei este unul vechi. Indirect defrişările conduc şi la creşterea debitului solid din apele Vâlsanului, prin antrenarea de materiale de pe versanţii despăduriţi. Dovada acestui fenomen este oferită şi de colmatarea accentuată a lacului asociat barajului Vâlsan, ceea ce poate conduce în perspectivă la afectarea habitatului aspretelui.

Ameninţările antropice asupra Rezervaţiei Naturale Râul Vâlsan pot fi împărţite în două categorii: generale şi strict asupra râului.

Cele generale sunt de trei categorii: asociate unor intervenţii asupra fondului forestier, turism neorganizat, precum şi asociate drumurilor din arii (mortalitatea

 

 

31 

rutieră şi amenajarea drumurilor). Toate acestea afectează cel puţin indirect şi râul, deci şi aspretele.

A doua categorie este reprezentată de extragerea de pietre din albia râului, poluarea apei, pescuit nediferenţiat, captări de apă din Vâlsan, activităţi de decolmatare a barajului.

Activităţile antropice asociate unor intervenţii asupra fondului forestier afectează practic întregul sector din amonte de localităţi al ariilor naturale protejate “Valea Vâlsanului”. În rezervaţia naturală există inclusiv un punct de alimentare cu combustibil al utilajelor forestiere. Pe drumul care străbate aria protejată trec numeroase camioane cu lemne.

Efectul acetor activităţi este direct, concretizat prin alterarea totală a habitatelor afectate. În multe cazuri ţinta activităţilor sunt în principal coniferele, fapt care conduce la modificarea compoziţiei pădurilor din regiune. Pe lângă impactul direct (mortalitate rutieră ridicată care afectează diferite specii ale herpetofaunei), camioanele cu lemne afectează negativ ariile protejate poluând aerul cu gaze de eşapament, prezentând scurgeri de lichide, ridicând nori de praf datorită faptului că se circulă cu viteză mare.

Turismul afectează zonele imediat limitrofe localităţii Brădet, dar în principal zonele mai largi din poienile Vâlsanului. În sectorul cu aspect de defileu versanţii foarte apropiaţi şi abrupţi opresc instalarea turiştilor. Pe lângă impactul direct pe care îl pot cauza, în urma turiştilor rămân numeroase deşeuri menajere. Turiştii campează necontrolat, fac focul cu material lemnos obţinut în mod activ din arii, şi lasă toate resturile în natură. Indirect şi turiştii contribuie la mortalitatea rutieră.

Refacerea drumului afectează întregul sector fără localităţi al rezervaţiei. Practic, sunt afectate in mod nemijlocit zonele umede învecinate râului, unde sunt prezente populaţii mari de Bombina variegata. În prezent în zona din amonte de sectorul cu aspect de defileu se desfăşoară lucrări importante de canalizare şi drenare a acestor zone, efectul acestor activităţii fiind reprezentat de dispariţia multor populaţii de Bombina variegata. De asemenea, există sectoare în care muncitorii aruncă materialele rezultate din activitate direct în Vâlsan. Şi mai grav, uneori muncitori preiau pietre chiar din râu, afectând astfel habitatul. De asemenea, utilajele grele folosite la refacerea drumului poluează şi chimic şi sonor, contribuind la rândul lor şi la mortalitatea rutieră.

Extragerea pietrelor din albia râului Vâlsan este o activitate cunoscută de multă vreme ca fiind o ameninţare vitală pentru asprete. Extragerea pietrelor din albie continuă şi în prezent, dar pare a fi realizată doar de către localnici. Este grav faptul că fenomenul a fost înregistrat chiar în zona din Brădet unde aspretele este încă

 

 

32 

prezent. Utilajele folosite la această activitate contribuie la poluarea chimică a apei, ridicând în acelaşi timp şi suspensiile din substrat fapt care cumulat cu poluarea apei realizată de gospodăriile din zonă este de natură să afecteze grev habitatul aspretelui.

Pescuitul este realizat doar de către localnici, cu mijloace tradiţionale. Totuşi, amploarea fenomenului ridică serioase semne de întrebare asupra impactului real al acestei activităţi.

Prelevarea de apă din Vâlsan, in diverse scopuri antropice, este de asemenea o problemă veche, modificarea debitului râului având efecte globale asupra biodiversităţii de la nivelul acestuia şi implicit şi asupra aspretelui.

Lucrările de regularizare a cursului vâlsanului, care implică scurtarea coturilor râului, sunt o categorie de activităţi care au afectat grav în trecut unele sectoare ale râului. Acest tip de acţiuni trebuie să înceteze complet, fiindcă modifică complet aspectul râului, afectând viteza de curgere şi alţi parametri care au facut posibila supravieţuirea endemitului Romanichthys Valsanicola.

3.2. Ameninţările prezente şi potenţiale la adresa habitatelor şi a speciilor de interes conservativ

Ariile naturale protejate “Valea Vâlsanului” au fost puternic afectate antropic în trecut. Acţiunile antropice au contribuit mult la reducerea zonelor naturale şi la diminuarea biodiversităţii acestora. În acelaşi timp, în urma activităţilor antropice sectorul din Vâlsan ocupat de Romanichthys valsanicola s-a redus constant, specia fiind în prezent critic ameninţată. Cu tot statutul actual de zonă protejată, aria naturală este şi în prezent supusă unei presiuni antropice care probabil se va manifesta şi în viitor. Se pot observa mai multe tipuri de activităţi antropice care vor ameninţa şi în perspectivă biodiversitatea din aria naturală protejată Râul Vâlsan.

1. Activităţile legate de barajul de pe Vâlsan reprezintă un potenţial pericol care priveşte în principal tocmai aspretele, având o influenţă hotărâtoare asupra supravieţuirii acestuia, dar şi în general biodiversitatea multor sectoare din arie. În această direcţie trebuie avută în vedere menţinerea unui debit de apă corespunzător în sectoarele din aval de baraj şi oprirea decolmatării lacului

2. Lucrările de regularizare a cursului râului, reprezintă prin impactul major asupra sectoarelor afectate, o activitate cu implicaţii negative puternice pentru organismele acvatice.

3. Prelevare de pietre din albie este dificil de monitorizat şi stopat, tocmai datorită faptului că se realizează difuz de către localnici. Efectul cumulat al acestei

 

 

33 

acţiuni este dezastros pentru asprete, afectându-i în mod direct habitatul. Prelevare de pietre din albie este o activitate care trebuie să înceteze cu desăvârşire.

4. Pescuitul, chiar dacă este realizat doar de localnici, poate afecta în perspectivă ihtiocenoza, şi implicit şi aspretele. Activitatea trebuie oprită în zonele populate de asprete şi monitorizată cu atenţie pe întregul curs al vâlsanului.

5. Poluarea poate reprezenta un pericol în cazul apariţiei unor obiective importante în vecinătatea Vâlsanului. În prezent poluarea menajeră de la locuinţele oamenilor nu este critică, dar deşeurile menajere afectează important unele regiuni.

6. Realizarea de noi construcţii în vecinătatea râului poate avea efecte negative, cel puţin în zona populată de asprete.

7. Activităţile antropice realizate asupra fondului forestier constituie un pericol general asupra biodiversităţii la nivel global. Situaţia este valabilă şi la nivelul ariilor naturale protejate “Valea Vâlsanului”, unde presiunea acestor activităţi a fost puternică şi în trecut şi se manifestă şi în prezent. Sunt afectate în principal habitate terestre, dar trecerea utilajelor prin Vâlsan afectează şi fauna acvatică. Impactul negativ este masiv, conducând la dispariţia unor habitate şi implicit a speciilor care le populau.

8. Turismul, deşi afectează doar anumite sectoare ale ariei protejate, le afectează amplu şi direct.

9. Reţeaua de drumuri şi în special drumurile modernizate pun o mare presiune asupra biodiversităţii din aria naturală protejată. Fenomenul mortalităţii rutiere afectează masiv multe sectoare şi specii din aria protejată.

3.3. Zonarea internă Zonarea ariilor naturale protejate “Valea Vâlsanului” a fost realizată ţinând cont de existenţa speciei definitorii pentru acesta, anume Romanichthys valsanicola şi de importanţa acesteia. De asemenea s-a ţinut cont de habitatele de interes comunitar prezente în arie, de existenţa unor zone deosebite biogeografic sau peisagistic şi de distribuţia speciilor cu valoare conservativă ridicată din aceasta. Între cele trei zone care sunt delimitate de prezentul plan de management există diferenţe atât ca valoare conservativă cât şi ca activităţi care vor fi permise ulterior în acestea. Astfel, Zonele cu protecţie strictă cuprind cursul propriu zis al râului Vâlsan, deci zona lui Romanichthys valsanicola, habitatele de interes comunitar, zonele cu o mare

 

 

34 

aglomerare de specii de deosebit interes conservativ precum şi unele zone deosebite biogeografic peisagistic sau reprezentative pentru aspectul natural al regiunii în sens larg. Zonele de protecţie integrată cuprind habitate echivalente cu cele din prima categorie dar puternic degradate sau atipice, habitate cu o valoare conservativă mai redusă, precum şi sectoare cu populaţii reduse ale unor specii de mare interes conservativ. De asemenea, zonele de protecţie integrală vor realiza şi culoare care vor uni între ele zonele de strictă protecţie într-o reţea cât mai naturală, care să permită circulaţia faunei, cel puţin a speciilor de dimensiuni mai mari şi să prevină fragmentarea şi mai mare a habitatelor. Caracterul unitar al acestora este important, în multe cazuri speciile de interes conservativ ridicat formând metapopulaţii, fapt care nu permite fragmentarea ariei în insule mici şi izolate între ele.

Zona de dezvoltare durabilă a activităţilor umane cuprinde sectoarele care nu au valoare conservativă, din care lipsesc habitatele sau zonele descrise mai sus ca având valoare conservativă. De asemenea, zona de dezvoltare durabilă a activităţilor umane cuprinde şi sectoare care în prezent sunt puternic afectate de activităţi umane, terenuri agricole, obiective economice, drumuri, gospodării şi anexe ale acestora, etc.

Scopul zonării este de a evidenţia, trasa limite şi proteja în mod corespunzător zonele cele mai deosebite din aria naturală protejată Râul Vâlsan, menţinându-le în afara circuitului economic uman, prevenind astfel degradarea acestora.

Zona cu protecţie strictă (Zona A) cuprinde elementele cele mai importante sub aspect conservativ din aria naturală. Aici sunt interzise cu desăvârşire activităţile umane, economice, activităţile de exploatare de resurselor naturale, investiţiile economice, construcţiile şi orice acţiuni care afectează în vreun fel starea actuală. În aceste sectoare se impune ca natura să evolueze neafectată şi neinfluenţată de om. Zonele de protecţie strictă conţin cursul propriu zis al râului Vâlsan şi unde este posibil şi o zonă tampon limitrofă acestuia, unele sectoare din zona cu aspect de chei, zone împădurite din amonte de zona cu aspect de chei şi zone împădurite de pe afluentul Robaia.

În principiu, accesul în aceste zone va fi restricţionat şi controlat, fiind limitat la acele persoane care desfăşoară activităţi aflate în concordanţă cu obiectivele şi scopul ariei naturale protejate, sau care vin în întâmpinare realizării acestora.

Accesul se va realiza, în principiu, numai cu înştiinţarea prealabilă a custodelui.

Activitatea principală permisă în zona de protecţie strictă este activitatea de cercetare ştiinţifică. Principiul aplicat este al accesului liber la cercetarea ştiinţifică. Progresul ştiinţific, prin cunoaşterea particularităţilor ariei este cel care va permite, în

 

 

35 

perspectivă, realizarea unui management durabil al ariei naturale protejate. Cercetările vor putea fi efectuate de specialişti din orice domeniu al ştiinţei legat sau care ajută la îndeplinirea obiectivelor ariei protejate, în principal de biologi şi ecologi. De asemenea, vor fi permise activităţi de practică de specialitate, excursii ştiinţifice şi deplasări pe teren în scopul cunoaşterii unor elemente ale biodiversităţii caracteristice acestui teritoriu.

Rezultatul activităţilor ştiinţifice va putea fi utilizat fară restricţii. Obligaţia tuturor celor care realizează studii ştiinţifice în aria naturală protejată este publicarea, sau trimiterea spre publicare pe siteul web al ariei naturale protejate, a acestora la cel mult un an de la terminarea activităţii în teren.

De asemenea, în cazul obţinerii oricăror rezultate noi sau deosebite, precum şi a constatării oricărei modificări a stări de conservare favorabile, cercetătorii trebuie să anunţe custodele, cercetătorii păstrându-şi dreptul de proprietate intelectuală asupra propriilor rezultate ştiinţifice.

Grupurile care intră în zona A concomitent, aceasta nu pot depăşi 12 oameni, camparea fiind interzică. În zona A sunt interzise activităţile economice. În cazul în care respectivele zone sunt străbătute de drumuri de acces la localităţi sau obiective economice, numai drumul şi doar acesta va fi exceptat din zona A, datorită caracterului complex al ariei naturale, fiind interzisă oprirea şi staţionarea mijloacelor de transport si a persoanelor pe secţiunile de drum cuprinse in zona A, cu excepţia celor aprobate de custode.

Accesul în aceste zone se face alături de personalul custodelui, sau cu prezentarea anterioară a unui plan de cercetare înaintat spre avizare consiliului ştiinţific consultativ.

Fondul forestier, parte componentă a zonei A nu pot fi exploatate, nefiind permisă nici îndepărtarea buştenilor căzuţi sau rupţi, decât eventual intervenţia asupra copacilor atacaţi de dăunători, zona trebuind să evolueze natural. Excepţie fac eventualele activităţi de refacere ecologică iniţiate de factori de decizie competenţi şi cu aprobarea custodelui. Toate aceste activităţi vor fi monitorizate de custode, fiind obligatorie prezenţa în componenţa echipelor din teren a unui reprezentant al custodelui.

Zona de protecţie integrală (zona B) are o valoare ştiinţifică şi conservativă mai redusă comparativ cu zona A, reprezentând sectoare necesare localnicilor pentru supravieţuirea comunităţilor acestora.

 

 

36 

Multe dintre aceste sectoare (cuprinse în zona B) reprezintă punţi de legătură între diferite fragmente ale zonei A, care sunt datorită specificului arie protejate disparate şi fragmentate. Aceste legături vor permite o comunicare facilă a faunei în zona de protecţie strictă, care astfel va funcţiona unitar.

În zona B sunt permise activităţi ştiinţifice, turistice şi recreative, dar şi activităţi de reconstrucţie ecologică. De asemenea, localnicii pot utiliza aceste terenuri, dar exclusiv pentru activităţi tradiţionale, fără a le modific în vreun fel aspectul sau folosinţa actuală.

Nu vor putea fi realizate activităţi de exploatare de resurse naturale din această zonă în scopuri economice, ci doar de către localnicii, pentru scopuri individuale, cu aplicabilitate locală şi numai cu avizul custodelui.

Activităţile permise nu implică realizarea de construcţii permanente, fiind permisă camparea unor grupuri aflate în aria protejată în scop ştiinţific sau educativ.

Zona B este destinată cercetării ştiinţifice, educaţiei şi utilizării tradiţionale, de asemenea fiind permise şi activităţile de reconstrucţie ecologică.

Zona de dezvoltare durabilă a activităţilor umane (zona C) reprezintă o zonă necesară supravieţuirii şi dezvoltării comunităţilor umane locale, fiind zone desemnate pentru derularea de activităţi în scopul dezvoltării durabile.

În aceste zone sunt permise activităţi de investiţie şi dezvoltare, de preferinţă orientate spre îndeplinirea scopului ariei naturale protejate (agricultură ecologică, infrastructură pentru turism ecologic, realizarea de căi de comunicaţii pe baze ecologice, exploatare de resurse în mod controlat).

Toate acţiunile antropice realizate în zona C nu trebuie să afecteze în vreun fel biodiversitatea ariei protejate, altfel realizarea lor va fi oprită.

În zona C sunt permise activităţi de vânătoare şi pescuit sportiv, cu respectarea prevederilor legale în vigoare.

Este interzisă introducerea de specii străine de interes cinegetic sau piscicol.

Activităţile antropice derulate de localnici pot continua în mod tradiţional, cu accent pe agricultura ecologică sau pe activităţi tradiţionale.

De asemenea, va trebui păstrată ponderea actuală de exploatare a terenurilor agricole, nefiind permisă trecerea de noi suprafeţe în fondul agricol.

 

 

37 

Comunităţile locale vor putea exploata pentru folosinţă proprie şi în mod controlat resursele naturale din zona C a ariei naturale protejate.

Pădurile din zona de dezvoltare durabilă a activităţilor umane vor putea fi administrate conform normelor silvice în vigoare şi exploatate în scopul obţinerii de masă lemnoasă.

Păşunile din zona C vor putea fi utilizate de comunităţile locale la fel ca şi în prezent, dar păşunatul va trebuie realizat fără a depăşi un număr de animale suportabil pentru fitocenoze.

 

 

38 

Prezentarea zonei A

Zona A, de strictă protecţie cuprinde sectoarele cele mai importante sub aspect ştiinţific şi conservativ din aria naturală protejată Râul Vâlsan, anume cursul râului Vâlsan şi câteva sectoare împădurite naturale reprezentative pentru aria protejată.

Cursul principal al râului Vâlsan este obiectivul cel mai important din aria protejată, prin prisma prezenţei lui Romanichthys valsanicola. Acest peşte unicizează întreaga zonă protejată, fiind definitoriu pentru aceasta. Desigur, alături de Romanichthys valsanicola în râul Vâlsan sunt prezente şi alte specii de peşti cu valoare conservativă. Planul de management prevede ca în zona de strictă protecţie (zona A) să fie cuprins întregul curs al râului Vâlsan, deşi Romanichthys valsanicola este în prezent cantonat doar într-un sector redus al râului. Extinderea zonei de strictă protecţie la nivelul întregului râu are două motivaţii, una istorică şi alta de perspectivă. Astfel, zona ocupată de asprete a variat mult de-a lungul timpului şi mai ales în ultima perioadă datorită acţiunilor antropice. La momentul la care specia a fost identificată, acesta ocupa o suprafaţă mult mai mare decât cea pe care acesta o ocupă acum. Astfel, zona pe care Romanichthys valsanicola o poate folosi este mult mai mare decât cea ocupată în prezent, fiind de aproximativ 20 de km lungime. Pe de altă parte în râu există şi acum sectoare în care specia este posibil să supravieţuiască în continuare, sau în care în cazul încetării impactului antropic s-ar putea extinde uşor, practic un segment lung al râului corespunzând cerinţelor sale. Sectorul care corespunde cerinţelor aspretelui şi în care acesta a fost prezent în trecut este situat din amonte de Mălureni şi ajunge până la câţiva km în amonte de Brădet (Perrin et al. 1993). Zonele situate în amonte de sectorului aspretelui trebuie protejate strict pentru că orice impact asupra râului produs la nivelul acestora va afecta implicit şi sectoarele din aval, populate de Romanichthys valsanicola. De asemenea, aceste zone au o valoare peisagistică şi conservativă pentru alte specii de peşti. Conservare sectorului ocupat de Romanichthys valsanicola presupune nemijlocit protejarea habitatului acestuia, pentru specie de o importanţă vitală fiind prezenţa în albie a pietrelor de dimensiuni mari. Astfel, orice activitate de prelevare a acestora va trebui stopată imediat cu desăvârşire. Supravieţuire de perspectivă a acestei specii depinde nemijlocit de conservare râului Vâlsan cel puţin în starea sa actuală, dar de dorit într-o stare cât mai apropiată de cea existentă la momentul identificării aspretelui în zonă. Astfel, sectoarele de albie din care pietrele au fost prelevate în trecut vor trebui reamenajate prin introducerea de noi pietre de dimensiuni potrivite. De asemenea, debitul râului Vâlsan va trebuie păstrat cel puţin la nivelul actul, şi decolmatarea barajului va trebui oprită complet şi imediat. De preferinţă va fi asigură o zonă tampon de 5 m faţă de malurile râului, care va trebui considerată zonă de protecţie strictă. Acesta în cazurile în care respectiva zonă va putea fi păstrată ca atare. Se vor excepta situaţiile în care construcţiile antropice existente la momentul intrării în vigoare a prezentului plan de management se află la o distanţă mai mică faţă de apă.

 

 

39 

În aceste cazuri zona limitrofă cursului apei va fi mai îngustă, sau chiar va lipsi, în funcţie de situaţia reală din teren.

Zona cu aspect de defileu (Cheile Vâlsanului) reprezintă un sector extreme de pitoresc şi relativ bine conservat, situat în amonte de localitatea Brădet şi de sectorul ocupat de Romanichthys valsanicola. Cea mai redusă afectare antropică se înregistrează la nivelul versantului situat pe partea dreaptă a vâlsanului, unde nu există căi de acces şi deci impactul antropic direct este greu de manifestat. Din contră pe malul stâng al râului se află drumul de acces spre zonele înalte ale regiunii. Prezenţa drumului şi faptul că acesta se află în proces de reamenajare determină o afectare antropică mai ridicată a versantului din stânga râului. Considerăm că versantul drept din zona cu aspect de chei, lipsit de căi de acces şi acoperit de păduri relativ puţin afectate antropic şi de peisaje deosebite, trebuie conservat ca atare, trebuind să facă parte din zona de strictă protecţie. Sectorul reprezintă o imagine apropiată de cea naturală a acestei regiuni, fiind importantă sub aspect conservativ atât prin prisma vegetaţiei cât şi pentru diferite specii de animale care găsesc în zonă condiţii optime.

Zona împădurită din sectorul superior al afluentului Robaia. Reprezintă păduri întinse de fag, relativ puţin afectate, constituind mostre ale pădurilor care ocupau în trecut întreaga regiune şi a aspectului natural al acesteia. La nivelul acestei regiuni sunt prezente specii de interes conservativ, precum Bombina variegata, specie bine reprezentată în zonele umede de aici. Sectorul propus a face parte din zona de strictă protecţie este situat în amonte de Mănăstirea Robaia, cuprinzând păduri puţin afectate antropic.

Zona împădurită de pe afluentul Dobroneag cuprinde versanţi împăduriţi situaţi pe malul drept al Dobroneagului. La nivelul acestui versant influenţa antropică este mai redusă, datorită lipsei drumului forestier. Zona este acoperită de păduri de conifere tipice pentru regiune, prezentând populaţi mari a unor specii importante sub aspect conservativ, precum Bombina variegata sau tritonii de munte.

 

 

40 

Prezentarea zonei B

Zona B cuprinde sectoare cu valoare conservativă mai redusă, dar totuşi importante pentru funcţionarea de ansamblu a ariei naturale protejate. În această zonă sunt incluse numeroase suprafeţe împădurite, la nivelul cărora se păstrează biodiversitatea caracteristică acestei regiuni. De asemenea, în zona B vor fi cuprinse şi zone umede, situate atât în sectorul superior, cât şi în cel inferior al ariei protejate.

În sectorul superior zonele umede sunt mai numeroase, fiind formate la nivelul a diferite izvoare şi pâraie cu debit redus, adăpostind o mare diversitate de specii de plante şi de animale, unele cu valoare conservativă ridicată. În aceste zone umede sunt prezente populaţii mari din aparţinând la diferite specii de amfibieni precum Bombina variegata, tritonii de munte sau broaşte verzi din complexul Pelophylax esculentus, a căror prezenţă în regiune are o importanţă ştiinţifică deosebită. În zonele umede din sectorul inferior sunt prezente populaţii de tritoni şi dintre aceştia cu valoare conservativă ridicată, populaţii de tritoni cu creastă.

În zona B vor fi cuprinse şi bălţile de la nivelul culmii care separă bazinul hidrografic al vâlsanului de cel propriu zis al argeşului, din zona localităţii Brădet. În respectivele bălţi sunt prezenţi tritoni cu creastă, numeroase exemplare de Bombina variegata, precum şi populaţii de broaşte verzi a căror prezenţă în regiune este foarte importantă sub aspect zoogeografic.

 

 

41 

Prezentarea zonei C

Zona C cuprinde sectoare degradate antropic, folosite intens de către populaţia umană sau zone necesare supravieţuirii comunităţilor locale.

În această zonă sunt incluse toate sectoarele afectate de construcţii umane permanente, localităţii propriu zise, obiectivele economice preexistente, drumurile, construcţiile cu rol turistic din Poienile Vâlsanului, terenurile agricole, terenurile aflate în exploatare silvică la un moment anterior avizării planului de management.

Aceste vor trebuie păstrate în limitele şi la parametri actuali, în contextul interzicerii oricărei extinderi sau a creşterii intensităţii actualelor activităţi. Inclusiv în zona C vor trebui stopate activităţile care presează direct şi indirect biodiversitatea din aria naturală protejată.

Şi în această zonă va fi interzisă introducerea de plante sau animale exotice, în scopuri decorative sau economice.

 

 

42 

IV. Obiective propuse pentru atingerea şi mentinerea stării favorabile de conservare pentru habitatele naturale şi speciile

reprezentative

4.1. Acţiuni de imbunătăţire a stării de conservare a habitatelor şi a speciilor reprezentative

Capitolul de faţă cuprinde principalele acţiuni care se impun a fi urmate în scopul realizării şi implementării în teren a obiectivelor asumare prin planul de management. Acţiunile sunt enumerate în ordinea priorităţi acestora, realizare lor fiind vitală pentru implementarea planului de management.

1. Stabilirea cu exactitate a sectorului ocupat în prezent de Romanichthys valsanicola în Vâlsan. Estimarea mărimii populaţiei speciei în sectorul în care este prezentă. Stabilirea zonelor potenţial favorabile pentru specie şi refacerea ecologică a acestora în scopul recolonizării acestora de către Romanichthys valsanicola. Păstrarea nealterată şi monitorizarea permanentă a sectoarelor ocupate de asprete. Creşterea lungimii de râu ocupată de Romanichthys valsanicola o dată cu refacerea sectoarelor potenţiale şi creşterea efectivelor o dată cu recolonizarea de noi suprafeţe. Monitorizarea debitului de ape provenite de la baraj şi menţinea acestora la un nivel optim. Monitorizarea activităţilor de la baraj în scopul prevenirii decolmatării acestuia şi implicit a deversărilor de suspensii în apă. Stoparea prelevării de pietre din râu. Obiectivul va fi realizat de custode în colaborare cu oameni de ştiinţă şi voluntari, urmărind în etapele finale implicarea unor voluntari din localităţile din aria naturală protejată prin implicarea mediului şcolar.

2. Sprijinirea cercetării ştiinţifice în aria naturală protejată Râul Vâlsan. Scopul acestei acţiuni este reprezentat de acumularea de noi informaţii ştiinţifice referitoare la biodiversitatea ariei protejate, informaţii care să contribuie la managementul eficient al acesteia. Se intenţionează încurajarea realizării şi publicării de articole ştiinţifice şi de rapoarte ştiinţifice asupra unor grupe de plante şi animale insuficient studiate anterior, care să reliefeze particularităţile ariei care trebuiesc protejate. Acţiunea va fi realizată de cercetători, de oameni de ştiinţă din universităţi, centre de cercetare sau alte instituţii, cu sprijinul logistic al custodelui. Se preconizează acţiuni vizând inventarierea păsărilor, peştilor, herpetofaunei, a unor grupe de nevertebrate şi de plante. În acest fel va aprofundată cunoaşterea florei şi faunei ariei naturale protejate, ca suport pentru managementul efectiv ale acesteia.

3. Stabilirea răspândirii în ariile naturale protejate “Valea Vâlsanului”a celor mai importante specii ca valoare conservativă. Se vor realiza hărţi detaliate referitor la răspândirea speciilor cu mare valoare conservativă şi se vor elabora şi ulterior aplica planuri de acţiuni care să permită menţinerea răspândiri actuale a acestora,

 

 

43 

sau chiar extinderea teritoriului ocupat. Activitatea va fi realizată de oameni de ştiinţă şi de voluntari, în colaborare cu obiectivul anterior.

4. Stabilirea speciilor rare şi ameninţate din aria protejată, atât a celor cu valoare conservativă cât şi a celor cu valoare zoogeografică deosebită. Ulterior vor fi stabilite şi aplicate măsuri care să permită menţinerea sau creşterea efectivelor şi teritoriilor de răspândire ale respectivelor specii în aria protejată. Acţiunea va fi realizată în colaborare cu voluntari şi cercetători ştiinţifici.

5. Menţinea nealterată a pădurilor incluse în zona A, de protecţie strictă. Se va interzice şi se va monitoriza aplicarea interdicţiei oricărei forme de intervenţie asupra acestora. În cazul pădurilor care nu sunt incluse în zona A activităţile silvice organizate de către ocoalele silvice sau de către localnici vor fi atent monitorizate, în scopul menţinerii acestora la un nivel care să nu afecteze aria protejată şi să menţină suprafaţa împădurită în limitele actuale. Acţiunea va fi realizată de custode în colaborare cu proprietarii de pădure, cu ocoalele silvice şi cu ajutorul voluntarilor.

6. Reglementarea păşunatului în aria naturală protejată. Stabilirea zonelor în care pot fi efectuate activităţi de păşunat. Acţiunea va fi realizată în colaborare cu comunităţile locale care deţin păşuni şi animale în aria protejată.

7. Iniţierea unor măsuri de refacere ecologică în principal a râului Vâlsan dar şi a unor zone umede importante pentru reproducerea amfibienilor. Acţiunea se va realiza cu ajutorul voluntarilor implicând comunităţile locale.

8. Monitorizarea atentă a traficului rutier în aria protejată şi a efectelor acestuia asupra biodiversităţii. Stabilirea impactului şi intensităţi mortalităţii rutiere, identificarea sectoarelor cele mai expuse la producere fenomenului, a speciilor vulnerabile şi emiterea unor măsuri care să prevină şi să reducă la minim impactul mortalităţii rutiere. Stabilirea în final, la unei hărţi referitoare la frecvenţa mortalităţii rutiere şi monitorizarea evoluţiei fenomenului. Acţiunea va fi realizată cu ajutorul specialiştilor şi a voluntarilor. Rezultatele obţinute vor avea o importanţă deosebită în evaluarea impactului de perspectivă care poate fi cauzat de modernizarea şi extinderea drumurilor din aria naturală protejată Râul Vâlsan.

9. Reglementarea turismului în aria naturală protejată Râul Vâlsan. Se vizează stabilirea unor zone în care turiştii să aibă acces, a unor trasee pentru turismul ecologic din regiune şi a unor sectoare ţintă care să fie reprezentative pentru particularităţile ariei, dar în care afluxul de turişti să nu perturbe semnificativ elementele locale. În principiu camparea turiştilor va fi permisă doar în zona în care fenomenul are loc masiv şi în prezent, şi care este afectată deja din acest punct de vedere, anume în poienile vâlsanului. Aici vor fi amenajate locuri de campare, locuri pentru foc, puncte de colectare a deşeurilor. Va fi realizat un cod de conduită a

 

 

44 

prestatorilor de servicii turistice şi a turiştilor din care vizitează aria naturală protejată şi împrejurimile acesteia. Înfiinţarea sau permiterea înfiinţării unor puncte de informare şi a unor trasee turistice în aria protejată în colaborare cu prestatorii de servicii turistice de aici. Elaborarea unor materiale de promovare a turismului ecologic în aria protejată şi distribuirea şi expunerea acestora la primării, gări, sau în alte puncte de impact. Toate acţiunile vor viza reducerea la minim ajungând la absenţa oricărui impact negativ al turiştilor asupra ariei protejate, dar folosirea turiştilor ca vectori de popularizare a valorilor ariei naturale protejate. Acţiunea va fi realizată cu ajutorul voluntarilor şi în colaborare cu prestatorii de servicii turistice din aria naturală protejată şi în colaborare cu administraţiile locale.

10. Verificarea oricărui proiect care se doreşte a fi realizat în aria naturală şi avizarea sa în funcţie de situaţia reală din teren şi de impactul potenţial asupra biodiversităţii ariei. Orice construcţie nouă va trebuie să se integreze în peisajul natural, neputând fi realizate investiţii noi care să altereze peisajul natural. Acţiunea va fi realizată de custode în colaborare cu consiliul ştiinţific consultativ şi cu oameni de ştiinţă şi voluntari.

11. Informarea şi educarea populaţiei locale asupra situaţiei ariei protejate, importanţa acesteia şi utilitatea pentru comunităţi. Informarea asupra habitatelor şi speciilor de mare interes conservativ din aceasta. Informarea localnicilor referitor la restricţiile şi limitările impuse de existenţa ariei protejate dar şi referitor la oportunităţile pentru comunităţile locală pe care le poate oferi aria protejată. Acţiunile vor fi realizate de voluntari în colaborare cu unităţile de învăţământ şi administraţie locală din localităţile afectate de prezenţa ariei protejate, prin discuţi directe dar şi prin elaborarea de pliante şi materiale informative.

12. Identificarea unor activităţii tradiţionale legate de agricultură ecologică sau de turismul ecologic, care să poată fi realizate realizate de comunităţile locale şi care să contribuie la conservarea biodiversităţii ariei protejate, dar să şi poată aduce beneficii comunităţilor locale, asigurând convieţuirea armonioasă dintre aria protejată şi oamenii din şi din vecinătatea acesteia. Unele activităţi tradiţionale realizate de comunităţile locale vor putea fi promovate de custode prin intermediul unor materiale informative, crescând astfel valoarea ariei protejate şi prin existenţa unor activităţi tradiţionale. Acţiunea va fi realizată de custode în colaborare cu comunităţile locale.

13. Identificarea unor activităţi de voluntariat ecologic realizate în colaborare cu unele dintre şcolile din regiune şi în special în colaborare cu profesorii de biologie. Acţiunea are ca finalitate pe termen lung conştientizarea celor implicaţi referitor la importanţa existenţei şi menţinerii nealterate a ariei naturale protejate. Vor fi stabilite şi parcurse trasee educative la nivelul fiecărei comunităţi locale şi puncte de intervenţie ecologică pentru fiecare şcoală din regiune. Implicarea elevilor şi a

 

 

45 

profesorilor în acţiuni interşcolare în care aceştia să prezinte teme legare de aria protejată (luna păduri, sesiuni de comunicări, eco şcoala, etc.). Acţiunea va fi realizată în colaborare cu şcolile din regiune, precum şi cu voluntari.

4.2. Impactul preconizat asupra habitatelor şi a speciilor reprezentative prin implementarea măsurilor de management conservativ şi evaluarea

rezultatelor Implementarea măsurilor de management conservativ ar trebui sa conduca la o îmbunatatire a stării actuale de conservare a habitatelor si a speciilor reprezentative, având un impact pozitiv prin eliminarea amenintarilor si crearea de conditii optime pentru habitatele şi speciile reprezentative prezente in ariile naturale “Valea Vâlsanului”. O prima evaluare a rezultatelor se va putea face dupa minim 4-5 ani de la implementarea măsurilor de management durabil si va putea fi apreciata ulterior anual, în urma unor activitati regulate de monitorizare a situatiei din teren. Consideram ca se va putea vorbi de o îmbunatatire a stării de conservare a habitatelor si a biodiversitatii specifice în situatia în care măsurile aplicate vor avea drept consecinţă o stabilizare şi chiar o creştere a efectivelor populationale ale speciilor rare, precum şi o refacere a habitatelor caracteristice ariilor protejate aminitite. 4.3. Aprecierea stării favorabile de conservare a habitatelor şi a speciilor

reprezentative

Atingerea stării favorabile de conservare pentru habitatele şi speciile reprezentative

din ariile naturale protejate “Valea Vâlsanului” trebuie sa fie o consecinta fireasca a

implementarii măsurilor active de management conservativ prin care habitatele şi

speciile reprezentative vor trece de la o stare de conservare satisfacatoare sau buna la

una foarte buna, prin înlaturarea amenintarilor de ordin natural sau antropic şi prin

crearea unor conditii pentru extinderea habitatelor şi a speciilor reprezentative peste

limitele actuale. Prin urmare, trebuie create conditii pentru ca habitatele de interes conservativ şi

speciile reprezentative, atât speciile de importanţă naţională cât şi comunitară, din

ariile naturale protejate “Valea Vâlsanului” sa atinga o stare de stabilitate structurala

 

 

46 

şi functionala pe termen lung şi pe cât posibil sa îşi extinda limitele actuale, respectiv

să îşi mărească efectivele populaţionale.

4.4. Funcţionarea planului

Planul de management al arie naturale protejate Valea Vâlsanului, realizat şi aprobat conform cadrului legislativ în vigoare, nu este un document rigid. Planul este şi trebuie să fie flexibil, adaptabil la realitatea aflată în evoluţie pe teren. Astfel, identificarea unor noi specii, habitate, zone cu concentrare de forme importante conservativ, poate determina modificări ale prezentului plan de management. În acelaşi timp însăşi fenomenele naturale sunt într-o permanentă evoluţie, fapt care în perspectivă poate determina modificări ale situaţiei actuale. De asemenea, în prezent este imposibil de cuantificat exact evoluţia factorilor umani. Este posibil ca în viitor să apară noi tipuri de activităţi antropice de natură a afecta aria naturală protejată, fiind astfel necesară adaptarea planului de management şi a acţiunilor custodelui la respectivele realităţi din teren.

4.5. Resursele financiare

Obiectivele enunţate de prezentul plan de management reprezintă cadrul principal de acţiune al custodelui ariei naturale protejate Valea Vâlsanului în următorii 5 ani.

Acestea prevederi urmează a fi implementate de custode în mod direct dar şi indirect, alături de voluntari şi instituţii axate pe probleme de mediu, universităţi şi alte unităţi educative, precum şi de comunităţile locale din şi din zonele limitrofe ariei naturale protejate.

În scopul aplicării prezentului plan şi a aplicării eficiente a obiectivelor de management, custodele are în dotare mai multe mijloace logistice necesare îndeplinirii obiectivelor asumate.

Resursele financiare ale custodelui sunt asigurate din fonduri proprii şi fondurile obţinute de acesta din diferite activităţi prevăzute de lege. Astfel resursele financiare pot proveni din taxe şi tarife incasate conform procedurilor legale, amenzi contravenţionale aplicate pe teritoriul acesteia, donaţii, sponsorizări, etc.

 

 

47 

Bibliografie

Bãnãrescu, P., L. Vasiliu-Oromulu, B. Matei, 2003. The survival of Romanichthys valsanicola, final report Life Project.

Conete, D. 2010. The Breeding Bird Species From The Middle Hydrographical Basin Of The Argeş River (Romania) And Their Protection Status. Analele Universitatii din Oradea, fasc. Biologie 17(2): 286-291.

Conete, D., Mestecăneanu, A., Gava, R. 2005. Observaţii de tip monitoring asupra păsărilor de baltă de pe lacul de acumulare Bascov – râul Argeş în perioada 2000-2004. Oltenia, Studii si Comunicări, Ştiinţele Naturii 21: 181-186.

Conete, D., Mestecăneanu, A., Gava, R. 2010. Ecological Researches About The Avifauna Of The Budeasa Basin (Argeş River, Romania) In The Hiemal And Prevernal Aspects (2008-2009). Analele Universitatii din Oradea, fasc. Biologie 17(1): 90-94.

Covaciu-Marcov, S.D. Cicort-Lucaciu, A.Ş., Dimancea, N. 2009. What do the newly discovered Lissotriton montandoni (Caudata, Salamandridae) populations from Iezer Mountains, Romania, have to say about the species’ southern distribution limit? North-western Journal of Zoology 5(2): 429-433

Covaciu-Marcov, S.D., Sas I., Ilieş, A. 2010. Pelophylax lessonae (Amphibia) in Râul Doamnei, Argeş County, Romania. How have we arrived here? Biharean Biologist 4(1): 83-87.

Dumitrescu, M., Bănărescu, P., Stoica, N. (1957): Romanichthys valsanicola n. gen. n. sp. (Pisces, Percidae). Travaux du Muséum National d’Histoire Naturelle «Grigore Antipa» 1: 225-244.

Ghira, I., Venczel, M., Covaciu-Marcov, S.-D., Mara, Gy., Ghile, P., Hartel, T., Török, Z., Farkas, L., Rácz, T., Farkas, Z., Brad, T. (2002): Mapping of Transylvanian Herpetofauna. Nymphaea, Folia Naturae Bihariae 29: 145-203.

Haila, Y., Margules, C. R. (1996): Survey research in conservation biology. Ecography 19: 323-331.

Iftime A. 2005. Notes on the amphibians and reptiles in the region of Vidraru dam lake (southern cline of the Făgăraş Massif, Romania). Trav. Mus. Nat. His. Nat. Gr. Antipa 48: 317-326.

Ionaşcu, A., Crãciun, N. 2009. Use of telemetry in the conservation of the endangered fish species: Romanichthys valsanicola Dumitrescu, Bãnãrescu & Stoica, 1957 (Pisces: Actinopterygii: Perciformes: Percidae). Travaux du Muséum National d’Histoire Naturelle «Grigore Antipa» 52: 497-513.

Perrin, par J.F., Bless, R., Nalbant, T.T. 1993. Romanichtys valsanicola, l’expedition de la derniere chance (octobre 1992, riviere Vilsan, Roumanie). Revue fr. Aquariol 20(2): 37-42.

 

 

48 

Posea, G., Badea, L. (1984): România, Harta Unităţilor de relief (Regionarea geomorfologică). Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucharest.

Stoenescu, Ş. M., Şchiop, A., Dica, I., Popescu, E., Patrichi, E., Ţepeş, E. (1966): Atlasul climatologic al R. S. R., Bucureşti

Vladutu A.M. 2005. Influenta antropica în perturbarea si destabilizarea echilibrului ecologic al râului vâlsan. USMV “Ion Ionescu de la Brad” Iaşi, Lucrări Ştiinţifice, Seria Horticultură, secţiunea III, Ecologie, 48(1-2): 1407-1412.

Vladutu A.M. 2006. The zoobenthic structure from Valsan River, the tributary of Arges, in the Sector Alunu-Musetesti, in the conditions of year 2003. In: Proceedings 36th International Conference of IAD. Austrian Committee DanubeResearch / IAD, Vienna. ISBN 13: 978-3-9500723-2-7. pp. 290-296.

 

 

49 

Lista anexelor:

Anexa I Hărţi

Anexa II Zonarea internă

Anexa III Floră

Anexa IV Faună

Anexa V Habitate

 

 

50 

ANEXA I. Harta cu pozitionarea ariei

I.1. PROIECTIE GEOSATELITARA - CONTUR EXTERIOR                                           ‐ contur albastru: Situl de Interes Comunitar ROSCI0268 “Valea Vâlsanului” ‐ contur verde: Rezervația Naturală cod 2125 “Valea Vâlsanului” 

 

 

51 

 I.2. LIMITE ÎN PLANUL COORDONATELOR STEREO 1970

 

 

52 

I.3. LIMITE TOPOGEOGRAFICE - ROSCI 0268 Valea Vâlsanului (conform O.M. nr. 1.964/2007 privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanţă comunitară, ca parte integrantă a reţelei ecologice europene

Natura 2000 în România – publicat în M.O. nr. 98 bis din 07.02.2008)

 

 

53 

I.4. DELIMITAREA REGIUNILOR BIOGEOGRAFICE (conform O.M. nr. 1.964/2007 privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanţă comunitară, ca parte integrantă a reţelei ecologice europene

Natura 2000 în România – publicat în M.O. nr. 98 bis din 07.02.2008)

 

 

54 

5. POZITIONAREA ARIILOR NATURALE – Harta satelit

 

 

55 

6. POZITIONAREA ARIILOR NATURALE DETALIU– Harta satelit

 

 

56 

ANEXA II.

II.1. Harta cu zonarea ariei

 

 

57 

II.2.a. Harta cu zonarea ariei in proiectie satelitara

 

 

58 

II.2.b. Harta cu zonarea ariei in proiectie satelitara

 

 

59 

ANEXA III – Flora

Angiospermae

Alnus glutinosa Fraxinus excelsior Alnion incanae

Salicion albae

ANEXA IV – Fauna

ANIMALE VERTEBRATE

MAMIFERE

INSECTIVORA Soricidae Neomys fodiens -

RODENTIA Muridae Arvicola terrestris scherman

-

Myoxus glis - Gliridae Muscardinus

avellanarius pars de alun

Anexa 4A

ARTIODACTYLA Cervidae Capreolus capreolus caprioara Anexa 5B

CARNIVORA Felidae Felis silvestris pisica salbatica

Anexa 4A

Mustelidae Lutra lutra vidra, lutra Anexa3, 4A Martes martes jder de

copac Anexa 5A

PASARI

GALLIFORMES Tetraornidae Tetras urogallus cocos de munte

Anexa 3, 5C, E

STRIGIFORMES Strigidae Aegolius funereus minunita Anexa 3

Asio otus - Strix aluco -

PICIFORMES Picidae Dendrocopos leucotos ciocanitoare cu spate alb

Anexa 3

PASSERIFORMES Paridae Parus ater cypriotes - Parus cristatus - Corvidae Corvus corax corbul Anexa 4B

 

 

60 

Prunellidae Prunella collaris brumarita Anexa 4B Muscicapidae/

Sylviinae Ficedula parva muscar mic Anexa 3

Motacillidae Anthus spinoletta - Turdidae/Musci

capidae Turdus merula -

Turdus philomelos sturzul cantator

Anexa 5C

Fringillidae Loxia curvirostra -

AMFIBIENI

CAUDATA Salamandridae Salamandra salamandra

salamandra Anexa 4B

ANURA Discoglossidae Bombina variegata buhai de

balta cu burta galbena

Anexa 3, 4A

Ranidae Rana temporaria broasca rosie de munte

Anexa 4B, 5A

PESTI

PETROMYZONIFORMES

Petromyzonidae Eudontomyzon mariae

Anexa 3

PERCIFORMES Percidae Romanichtyis valsanicola

asprete, poprete

Anexa 3

CYPRINIFORMES Cyprinidae Barbus meridionalis moioaga Anexa 3, 5A

Cobitidae Cottus gobio zlavoc Anexa 3 Sabanejewia aurata dunarinta Anexa 3

 

 

61 

ANIMALE NEVERTEBRATE

MOLLUSCA

GASTROPODA/STYLOMMATOPHORA

Helicidae Helix pomatia melcul de livada

Anexa 5A

ARTHROPODA

CRUSTACEA/DECAPODA

Astacidae Astacus astacus rac de rau Anexa 5A

INSECTA Coleoptera (Gandaci)

Carabus variolosus Anexa 3, 4A

Lucanus cervus Radasca Anexa 3, 4A Morimus funereus Anexa 3, 4A Osmoderma

eremita pustnicul, gandacul sihastru

Anexa 3, 4A

Lepidoptera (Fluturi diurni si nocturni)

Euphydryas aurinia Anexa 3, 4A

Orthoptera (Greieri, Cosasi)

Isophya costata Anexa 3, 4A

Pholidoptera transsylvanica

Anexa 3, 4A

Anexa V - Habitate

Cod Denumire habitat

91E0* Păduri aluviale cu Alnus glutinosa şi Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae)