1

PLAN DE MANAGEMENT

AL

FONDULUI CINEGETIC NR. ................................

ÎNTOCMIT ÎN PERIOADA 2018-2027

2

PARTEA I.

CADRUL ADMINISTRATIV ŞI NATURAL

Capitolul 1. Situaţia administrativ-teritorială

Situarea geografică

Din punct vedere geografic, fondul de vânătoare nr. ....................... este situat la cca.

........................... km spre sud de ......................................, în Câmpia Română – Subdiviziunea

Câmpia Burnasului, la o altitudine cuprinsă între 40 şi 60 m.

Zona în care este amplasat fondul de vânătoare este delimitată la est de Câmpia

Mostiștei, la nord de Câmpia Vlăsiei, la sud de Câmpia Dunării şi la vest de Câmpia Burnasului.

Încadrarea administrativă

Din punct de vedere administrativ-teritorial, fondul de vânătoare nr.

.............................. este situat preponderent în judeţul ............................, iar din punct de

vedere al administraţiei silvice se găseşte în raza de activitate a Ocolului Silvic .......................

În ceea ce priveşte administraţia locală, fondul de vânătoare este situat pe raza

comunelor ...................... din judeţul .................... (cca. 10%), şi ........................ din judeţul

.................................. (cca. 90%).

Împărţirea suprafeţelor productive cinegetic, cuprinse în fondul cinegetic nr.

..................................., pe natura de folosinţă şi pe categorii de deţinători, conform fişei

neactualizate a fondului, se prezintă în tabelul de mai jos:

Tab. nr. 1

Număr de

identificare

pe natura

(structura)

de suprafaţa

Modul de

folosinţă

(inclusiv

luciul de apa)

Proprietăţi (de peste

100 ha) de stat,

comunale, asociaţii

particulare sau

particulari neasociaţi

Denumirea proprietarului, a

unităţii de stat, a comunei, a

asociaţiei de particulari sau a

comunei de care aparţin

proprietăţile neasociate

Suprafaţa

(ha)

I) luciu apa 85

II) luciu apa 151

III) pădure 795

IV) pădure 5

V) pădure 53

VI) păşune 90

VII) arabil 3.530

VIII) arabil 1.257

IX) arabil 146

X) arabil 140

Total suprafaţa cinegetic productivă 6.250

Notă: Suprafeţele pe natură de folosinţă a terenurilor şi pe proprietari au fost luate din fişa

fondului cinegetic anexă la vechiul contract de gestionare, deoarece fişa fondului cinegetic, anexă la

noul Contract nr. 3523/07.06.2011, nu a fost actualizată nici înainte şi nici după preluarea acestuia.

3

Din acest motiv, situaţia tabelară prezentată, conform fişei vechi a fondului cinegetic, nu mai

corespunde realităţii!

Limite şi vecinătăţi

Fondul de vânătoare nr. ......................... are următoarele limite:

La nord:

La est:

La sud:

La vest:

Capitolul 2. Prezentarea condiţiilor staţionale

2.1. Condiţii geomorfologice

Din punct de vedere geologic principalul substrat litologic este format din depozite

loesoide care ating grosimi de până la 20 m. Sub depozitele loesoide se găsesc substraturi de

marna, precum si nisipuri şi pietrişuri ramase după „spargerea Bosforului”, fapt ce a determinat

retragerea lacurilor preistorice din Câmpia Romana şi „colmatarea uscată” a acestora.

Ca efect al mişcărilor tectonice si al eroziuni eoliene, pe acest teritoriu, la care

principala forma de relief este câmpia de medie altitudine, au apărut mici denivelări de-a

lungul Văii Câlnăului şi începuturile de văi adiacente acesteia, precum şi zone întinse de terasa

spre limita sudică a fondului cinegetic.

Versanţii care delimitează Valea Câlnăului de terasă sunt relativ scurţi, având

lungimea de 50-150 m şi diferenţe de nivel de 15-20 m.

Altitudinea medie a zonei este cuprinsa între 40 si 60 m. 2.2. Condiţii climatice

Din punct de vedere climatic, zona aparţine provinciei climatice D.f.a.x, caracterizata

printr-un climat de tip continental.

Potrivit datelor statistice referitoare la evoluţia de lungă durată a factorilor climatici,

teritoriul peste care se suprapune fondul de vânătoare ................................. are următoarele

caracteristici climatice:

- luna cu cele mai mici temperaturi medii este luna ianuarie, cu -5°C;

- luna cu cele mai mari temperaturi medii este iulie, cu o medie de cca. 23°C;

- temperatura medie anuala este de 11,0° C.

Potrivit evidenţelor din amenajamentele silvice, în zonă nu se consemnează îngheţuri

târzii în perioada de primăvara şi nici scăderi bruşte de temperaturi toamna, care să producă

îngheţuri timpurii.

Din acest punct de vedere, climatul zonal asigura condiţii normale de dezvoltare

pentru vegetaţia forestieră şi pătură ierbacee specifică, o perioadă lungă de timp, asigurând la

discreţie hrana proaspătă pentru vânatul plantivor, de la începutul lunii martie şi până la

sfârşitul lunii noiembrie. În afara acestei perioade, hrana verde este asigurată în cantităţi

îndestulătoare prin culturile de rapiţă şi graminee, cultivate pe suprafeţe mari toamna.

Datele statistice ne arată că nivelul mediu al precipitaţiilor este destul de scăzut,

respectiv de cca. 550 l pe an. Aceste precipitaţii sunt repartizate neuniform pe parcursul anului,

fiind mai frecvente toamna şi primăvara, cu perioade de secetă accentuată vara şi uneori iarna.

Aşadar vara şi pe la mijlocul iernii se resimte seceta, nivelul precipitaţiilor în aceste perioade

fiind de sub 30 l/mp/lună.

Vanturile predominante sunt cele din nord-est, dar au o frecvenţă scăzută, zona fiind,

din acest punct de vedere, relativ calmă.

4

Evoluţia factorilor climatici este aşadar favorabilă în perioada de creştere şi dezvoltare

a puilor, pentru majoritatea speciilor de faună cinegetică existente în acest fond de vânătoare.

Din evidenţele statistice, privind evoluţia efectivelor de faună cinegetică în ultimi 50

de ani, se observă anumite fenomene de scădere ciclică a efectivelor de iepure, fără

suprapunere peste ciclurile solare.

Alte scăderi de efective, constatate la alte câteva specii de faună cinegetică

(potârniche, fazan şi căprior), sunt determinate de iernile cu strat gros de zăpada troienită în

pădure şi stufărişuri, precum şi de temperaturile foarte scăzute o perioadă lungă de timp,

fenomene fără ciclicitate, când această faună nu mai are acces la hrană, se îmbolnăveşte şi este

mai uşor prădat.

În asemenea cazuri, pierderile în rândul efectivelor de căprior, iepure, fazan, potârnichi

sunt surprinzător de mari, determinate în general de pneumonii grefate pe slăbire, ca efect al

lipsei de hrana şi pierderilor energetice necesare acomodării la starea de moment a

temperaturilor scăzute. 2.3. Condiţii edafice

Cele mai frecvente tipuri de soluri întâlnite în cuprinsul fondului de vânătoare luat în

studiu sunt de tipul celor brun roşcate, care au în general productivitate mijlocie. Pe anumite

suprafeţe, în micile denivelări şi pe fostul curs al Câlnăului, se întâlnesc şi fenomene de

pseudo-gleizare.

Solurile sunt în general profunde şi în ceea mai mare parte au o structura luto-

nisipoasă, mai rar luto-argiloasă.

Majoritatea terenurilor din acest fond de vânătoare sunt cultivate agricol, mai frecvente

fiind culturile de rapiţă şi plante cerealiere şi mai rare cele de porumb şi leguminoase.

Productivitatea acestor terenuri, în ceea ce priveşte cantitatea şi calitatea hranei pe care

fauna cinegetică o găseşte, este influenţată, într-o măsura destul de mare, de seceta ce se

instalează frecvent în perioada de vara. 2.4. Condiţii hidrologice

Fondul de vânătoare este delimitat la est de Canalul Dâmboviţa, care teoretic nu are

apă potabilă, iar în interiorul său are bălţi temporare şi permanente cu apă stagnată curată, o

amenajare piscicolă şi mai multe izvoare cu apă naturală, care nu seacă nici în perioadele cele

mai secetoase. Altfel spus, fondul de vânătoare este bine garnisit în resurse de apă potabilă,

uşor accesibilă tuturor speciilor de vânat.

2.5. Condiţii de vegetaţie

Structura pe categorii de folosinţă a suprafeţelor din cuprinsul fondului de vânătoare

este prezentata sintetic în tabelul nr. 2

Tab. nr. 2

U.M.

Productiva cinegetic pentru :

Neproductiva

cinegetic

TOTAL

GENERAL

Col. 1+6+7

Vânat de

balta Restul speciilor de vanat

Luciu de

apa

(cursuri de

apa,

canale,

bălţi,

lacuri, etc.)

Pădure

Arabil,

fâneţe, vii,

livezi, etc.

Păşuni,

islazuri

Gol de munte Total col.

2+3+4+5

5

Ha 234 853 5 0 5 3 9 0 0 5 9 9 6 20 6 2 5 0

% 4 14 81 1 0 100 0 10

După cum se poate observa din tabelul de mai sus, vegetaţia forestieră din cuprinsul

fondului de vânătoare se găseşte pe doar 853 ha, reprezentând 14% din suprafaţa acestuia. Ea

este amplasată în şase trupuri de pădure distincte: Vlădiceasca, Cosmuleasa, Manda, Comana,

Pițigaia şi Poşta. În pădure fauna cinegetică găseşte hrană, linişte şi adăpost, dar în mod

deosebit în timpul iernilor cu strat de zăpadă gros şi cu viscol. De asemenea, prezenţa coastelor

insular împădurite cu vegetaţie arborescentă rară şi subarboret insular (păduce, măceş si lemn

câinesc), din afara fondului forestier, contribuie la îmbunătăţirea condițiilor de hrana şi adăpost

pentru această faună. În acelaşi sens contribuie şi stufărişurile din jurul bălţilor şi din puţinul

teren lăsat pârloagă. In concluzie, fondul de vânătoare oferă condiții relativ bune de hrană,

liniște şi adăpost faunei cinegetice, aspect reflectat în efectivele mari de faună existente în

acesta.

Deși tipurile de stațiuni sunt pe o suprafaţă de peste 85% de bonitate superioara, numai

20% din tipurile de păduri, care vegetează pe aceste stațiuni, valorifica în mod corespunzător

potențialul staționar (cereto-sleau normal de câmpie), restul de 42% din tipurile de pădure fiind

de productivitate mijlocie (amestec de stejar pedunculat cu cer şi garniță), iar 38% de

productivitate inferioara (cerete de depresiune şi salcamete gospodărite în crâng).

Compoziția, consistenţa, clasa de producție şi vârsta medie a arboretelor ce compun

suprafața împădurită din cadrul fondului de vânătoare sunt redate, la nivelul anului 2010, în

tabelul următor:

Tab. nr. 3

Specificări Specii

U.P. Qvercinee DT TE DM

Compoziția-% 74 18 6 2 100

Clasa de prod. 3.0 3.0 3.2 4.0 3.7

Consistenţa 0.78 0.78 0.74 0.80 0.77

Vârsta medie-ani 54 57 67 17 56

Repartiția pe clase de vârsta a arboretelor din fondul cinegetic nr. ......................... era,

la nivelul aceluiaşi an, următoarea: I) 75 %, II- 20 %, III- 5 %

Din datele de mai sus reiese o distribuţie neechilibrată a claselor de vârstă. Arboretele

din clasele a I-a şi a II-a de vârstă, care asigură, din punct de vedere teoretic, o ofertă trofică

mai bogată decât arboretele din clasele a II şi a III-a, sunt oarecum deficitare. Aceste arborete,

din clasa I-a de vârstă, care cuprinde regenerările naturale sau artificiale, precum şi arboretele

din clasa II-a de vârstă, ajunse în stadiul de nuielis prajinis, oferă, prin frunzele şi lujerii care se

găsesc la o înălțime accesibilă faunei cinegetice, hrana vegetală suculentă, bogată în calciu şi

fosfor, furaj fibros prin coaja verde şi proteină brută, bogată în grăsimi şi vitamine, prin pătura

erbacee abundentă şi variată. O altă sursă de hrană o constituie fructele speciilor arbustive şi de

ajutor, care aduc şi ele un aport sporit de vitamine şi hidraţi de carbon (măceş, lemn câinesc,

salba moale etc.).

Arboretele predominant din clase a III-a de vârstă, oferă însă, ghinda sănătoasă de cer

şi stejar american, sămânța de tei şi un furaj lemnos bogat, provenit din subarboretul abundent

şi puieţii răsăriţi din sămânţă, acolo unde s-a declanșat regenerarea.

6

Deși nu lipsește nici o verigă din lanțul furajer, hrana naturală devine insuficientă în

perioada iernii, când, fie datorită stratului gros de zăpadă, fie datorită înghețului de suprafață,

oferta trofica devine inaccesibilă în câmp şi insuficientă în pădure, pentru tot vânatul

concentrat aici, impunându-se, pentru perioadele scurte de timp, hrănirea suplimentară.

Măsurile silviculturale prevăzute de amenajamentul silvic, prin tratamentul tăierilor

progresive şi tratamentul tăierilor în crâng, conduc, din punct de vedere cinegetic, la mărirea

ofertei trofice, atât calitativ cât şi cantitativ.

Se impune deci, ca în lunile de iarnă, să se recurgă la hrănirea complementară, în

primul rând prin administrarea de furaje concentrate (porumb, grâu, gozuri etc.), iar în

perioadele cu strat gros de zăpadă, şi prin administrarea, în egală măsură, de furaje fibroase.

În timpul iernilor grele, s-a constatat că fauna plantivoră preferă hrana administrată de

om celei naturale, numai dacă aceasta este de bună calitate (lucernă, cereale şi eventual

suculente).

Se impune să mai remarcăm că culturile agricole din zonă, care sunt reprezentate de

plante tehnice în primul rând, apoi cerealiere, respectiv porumb, grâu şi orz. Plantele

leguminoase şi oleaginoase sunt cultivate pe suprafețe mici în raport cu suprafeţele ocupate de

celelalte culturi cerealiere şi tehnice.

Loturile ocupate de monoculturi sunt şi ele relativ mari, de ordinul a câtorva zeci sau

sute de hectare, ceea ce defavorizează iepurele, potârnichea şi fazanul.

Vegetaţia ierboasă din flora spontană se găseşte de regulă numai de-a lungul canalelor

şi drumurilor din interiorul fondului de vânătoare, intens păşunate atât vara cât şi iarna.

Pentru menţinerea faunei cinegetice în teren şi reducerea emigrărilor spre fondurile de

vânătoare vecine, în special pentru mistreţ, lopătar şi fazan, este indicat să se administreze

hrana complementară începând de la sfârşit de octombrie şi până în luna martie sau aprilie.

Datorită diversităţii culturilor agricole existente pe fondul de vânătoare luat în studiu,

fauna cinegetică are, cu excepţia perioadelor în care solul este acoperit cu strat mai gros de

zăpadă îngheţată, suficientă hrană naturală în teren şi în perioada de iarnă.

Concluzionăm că administrarea de hrană complementară este totuşi imperios necesară

în perioadele când solul este acoperit cu strat gros de zăpadă şi, mai ales, atunci când zăpada

este troienită şi îngheaţă, precum şi atunci când temperaturile se menţin foarte scăzute o lungă

perioadă de timp.

Cap. III Studiul faunei cinegetice

3.1. Prezentarea faunei cinegetice

Fondul cinegetic nr. ..................................... fiind un fond cinegetic de câmpie, cu apă

accesibilă faunei cinegetice tot timpul anului, cu păduri reduse ca suprafaţă dar distribuite

uniform pe toată lungimea acestuia de la nord-vest la sud-est, cu suprafeţe mari de teren

cultivat agricol şi cu puţine păşuni, deci cu condiţii ecologice relativ favorabile faunei

cinegetice, este populat cu o diversitate relativ mare de specii de mamifere şi păsări de interes

vânătoresc, atât sedentare, cât şi migratoare.

Dintre mamifere amintim iepurele, căpriorul, cerbul lopătar, mistreţul, vulpea, şacalul,

viezurele, pisica sălbatică, jderul de copac, dihorul şi nevăstuica, iar dintre păsări fazanul,

potârnichea, prepeliţa, porumbelul gulerat, turturica, guguştiucul, ciocârlia de câmp, sitarul,

raţa mare, sarsela de iarnă, sarsela de vară, raţa pestriţă, lişiţa, găinuşa de baltă, cioara grivă,

7

cioara de semnătură şi coţofana. Doar arareori şi numai temporar se pot întâlni şi alte specii de

faună cinegetică admisă la vânătoare.

De o atenţie aparte, din partea majorităţii vânătorilor din asociaţie, se bucură mistreţul,

iepurele, căpriorul, lopătarul, şacalul şi vulpea, dintre mamifere, şi fazanul, raţa mare, sarsela

de iarnă, guguştiucul, prepeliţa, cioara grivă şi coţofana, dintre păsări.

Celelalte specii fiind prezente în efective mici, exceptând cioara de semănătură, sunt

fie deliberat protejate, fie trecute cu vederea. Doar viezurele merită o remarcă în plus, pentru

craniile valoroase ca punctaj extrase din acest fond cinegetic.

3.2. Studiul efectivelor reale comparativ cu efectivele optime

Speciile cinegetice, din fondul de vânătoare nr. ..........................., pentru care au fost

calculate efective optime sunt: căpriorul, iepurele, cerbul lopătar, mistreţul, fazanul şi

potârnichea. Le vom analiza pe rând evoluţia efectivelor reale, comparativ cu efectivele

optime, dând explicaţiile ce se impun pentru deplina înţelegere a situaţiei acestora şi evitarea

greşelilor ce s-au comis în trecut, în materie de management raţional al unora dintre ele.

Mai înainte de a trece la analiza evoluţiei efectivelor speciilor, trebuie să precizăm că

efectivele optime au fost calculate de ICAS, în baza unor chei neinspirate de stabilire a bonităţii

cinegetice, care nu au nici un fel de suport ştiinţific plauzibil. În plus, aceste efective optime au

fost stabilite cu mulţi ani în urmă, în cu totul alte condiţii de biotop decât cele actuale.

Cele două aspecte criticate mai sus, ne face să opinăm că efectivele optime au fost

stabilite în mod subiectiv cu mult timp în urmă, iar la momentul actual nu mai corespund deloc

condiţiilor de existenţă a faunei cinegetice din fondul cinegetic la care ne referim.

Mai opinăm că folosirea fără reţineri şi interpretări reparatorii a acestor efective

optime, precum şi a sporurilor naturale exagerate stabilite tot de ICAS, nu pot conduce decât la

concluzii şi calcule evident greşite, mai ales în privinţa cotelor de recoltă, ceea ce poate pune

în real pericol managementul echilibrat şi raţional al speciilor cinegetice.

Afirmaţiile de mai sus, făcute pentru fondul cinegetic analizat, pot fi considerate însă, ca

fiind valabile pentru foarte multe, dacă nu pentru majoritatea fondurilor cinegetice din România.

În continuare vom aborda studiul efectivelor reale comparativ cu efectivele optime ori

doar evoluţia efectivelor reale, după caz, pentru speciile de faună cinegetică considerate ca fiind

mai importante de vânători.

IEPURELE

Începem studiul cu această specie, deoarece a fost specia cea mai comună de vânat şi

cea mai apreciată de vânători în zona de câmpie. În prezent, efectivele reale ale speciei sunt într-

un declin îngrijorător, care nu mai poate fi ascuns în spatele datelor statistice înscrise în fişele

fondurilor cinegetice. Principala cauză o constituie, cu certitudine, deteriorarea condiţiilor sale

de habitat, ca efect al practicării unei agriculturi din ce în ce mai intensive, pe aproape întreaga

suprafaţă de teren agricol. La această cauză a deteriorării habitatului iepurelui din zona de

câmpie se mai adaugă supraîncărcarea păşunilor,puţin întinse, cu vite (oi şi capre) şi accesul uşor

al câinilor hoinari, de la marginea Bucureştiului şi din localităţile limitrofe fondului cinegetic, în

8

acesta. Nu poate fi exclus de tot nici braconajul, posibil cu ogari, laţuri şi cu arme de foc doar

noaptea la far.

Evoluţia efectivelor reale de iepure, înscrise în fişa fondului nr. ...........................,

comparativ cu efectivul optim stabilit de ICAS, este redată tabelar şi grafic în continuare,

pentru perioada ultimilor 17 ani:

Tab. nr. 4

Anul Efectiv real Cote de recoltă Creştere

populaţională

Spor natural

Nr. % Nr. %

2001 1200 111 9 50 161 13

2002 1250 90 7 0 90 7

2003 1250 140 11 220 360 28

2004 1470 136 9 - 20 116 -8

2005 1450 26 2 -150 -124 -9

2006 1300 85 7 10 95 7

2007 1310 82 6 -20 62 5

2008 1290 116 9 10 126 10

2009 1300 74 6 0 74 6

2010 1300 75 6 0 75 6

2011 1300 97 7 -300 -203 -16

2012 1000 73 7 +300 373 30

2013 1300 65 5 -50 15 1

2014 1250 63 5 -46 17 1

2015 1204 56 5 28 84 7

2016 1232 44 4 -52 -8 -1

2017 1180

TOTAL 21.586 1.333 -20 1313

Graficul nr. 1

9

Efectiv optim (ICAS): 1200 exemplare

Efectiv mediu multianual: 1270 exemplare

Cota medie multianuală de recoltă realizată: 83 buc./6,5%

Spor natural mediu multianual: 82 buc./6.5%

Cert este că pe teren, situaţia declinului efectivelor de iepuri este incomparabil mai evidentă

decât o reflectă datele statistice. La fel de sigur este şi faptul că declinul se datorează, în mod

categoric, degradării accentuate a condiţiilor de habitat în ultimii 10 ani, în principal din cauza

agriculturii intensive/moderne practicate şi presiunii în creştere a păşunatului pe timpul iernii, ceea

ce face ca eforturile gestionărilor, pentru redresarea efectivelor de iepuri, să devină ineficiente.

Opinia personală este că efectivele reale de iepuri au scăzut drastic în ultimii 10 ani, la

mai puţin de jumătate decât o reflectă datele statistice, şi vor scădea în continuare, indiferent

de măsurile luate de gestionari pentru redresarea acestora, printre care reducerea din ce în ce

mai pronunţată a cotelor de recoltă.

În ceea ce priveşte efectivul stabilit ca optim de ICAS, acesta este neverosimil de mare,

ceea ce a determinat gestionarul, cu ocazia evaluării efectivelor reale de iepuri, să exagereze.

În contextul prezentat, se poate remarca doar posibilitatea conservării unor efective

viabile de iepure în interiorul şi la marginea pădurii, prin oprirea vânării speciei în astfel de

locuri, fiindcă aici vieţuieşte încă, un nucleu de iepuri viguroşi, care, prin selecţie genetică în

timp, poate asigura redresarea parţială a efectivelor acestei specii în fondul cinegetic studiat.

CĂPRIORUL

Este o altă specie cinegetică care, datorită efectivelor relativ mari, a asigurat accesul

relativ facil al vânătorilor la autorizaţii de împuşcare. De aici şi aprecierea pe măsură a speciei.

În ultima decadă însă, în paralel cu scăderea efectivelor de iepuri, s-a constatat şi o

oarecare scădere a efectivelor de căprior. Deşi cauzele pot fi similare, mai poate fi suspectată,

pe lângă agricultura intensivă şi păşunatul tot timpul anului, şi posibilitatea braconajului pe

timp de noapte, inclusiv cu tehnică modernă de văzut şi tras pe întuneric. Este credibilă, în

acelaşi timp, şi o anumită influenţă nefastă a înmulţirii şacalilor în zonele limitrofe fondului

cinegetic studiat şi a pătrunderii acestora, periodic, în fond.

-400

-200

0

200

400

600

800

1000

1200

1400

1600

Efectiv real

Cote de recoltă

Spor natural

10

Cert este că efectivele de căprior au scăzut, chiar mai accentuat decât o evidenţiază în datele

stabilite, şi, odată cu această scădere, s-au redus şi cotele de recoltă realizate. Situaţia diminuării

efectivelor şi recoltelor de căprior este redată în continuare, tabelar şi grafic:

Tab. nr. 5

Anul Efectiv

real

Cote de recoltă Creştere

populaţională

Spor natural

Nr. % Nr. %

2001 190 10 5 20 30 16

2002 210 10 5 22 32 15

2003 232 10 4 18 28 12

2004 250 18 7 0 18 7

2005 250 20 8 5 25 10

2006 255 22 9 -5 17 7

2007 250 23 9 5 28 11

2008 255 18 7 -5 13 5

2009 250 25 10 0 25 10

2010 250 25 10 0 25 10

2011 250 14 6 -50 -36 -14

2012 200 12 6 -12 0 0

2013 188 1 1 -1 0 0

2014 187 4 2 -3 1 1

2015 184 2 1 -11 -9 -5

2016 173 5 3 -8 -25 -3

2017 165

TOTAL 3739 219 -25 194

Graficul nr. 2

Efectiv optim: 180 exemplare (?)

Efectiv mediu multianual: 220 exemplare (?)

Cota medie multianuală de recoltă: 14 exemplare/6,1%

Spor natural mediu multianual: 12 exemplare/5,5%

Raport între sexe: 59:106 (2017)

-100

-50

0

50

100

150

200

250

300

20

01

20

02

20

03

20

04

20

05

20

06

20

07

20

08

20

09

20

10

20

11

20

12

20

13

20

14

20

15

20

16

20

17

Electiv real

Cote de recoltă

Spor natural

11

De remarcat că, în condiţiile unui spor natural mediu multianual mai redus decât cota

medie multianuală de recoltă, efectivele de căprior pot continua să scadă.

În legătură cu situaţia efectivelor de căpriori la momentul actual, se mai poate remarca

disproporţia între sexe a exemplarelor mature în favoarea femelelor (1:1,8) şi o insuficienţă a

masculilor maturi, mai ales a celor de calitate.

Măsurile de hrănire complementară, în perioada critică cu zăpadă abundentă şi

îngheţată, precum şi combaterea eficientă a câinilor hoinari şi a şacalilor, nu par să poată

contracara decât parţial efectivele chimizării şi mecanizării agriculturii, precum şi ale

păşunatului intensiv, inclusiv iarna şi în păduri.

În ceea ce privesc efectivele optime, le considerăm prea mari pentru un fond cinegetic

cu o suprafaţă atât de redusă de pădure (cca. 800 ha), cu agricultură intensivă şi cu păşunat

asemenea tot timpul anului.

CERBUL LOPĂTAR

Reprezintă o specie populată în trecut în fondul cinegetic, care a fost resemnalată ca

prezentă doar din anul 2003. Spre deosebire de ceea ce se afirmă în privinţa comportamentului

speciei, în fondul cinegetic nr. ........................... lopătarul este extrem de precaut şi dificil de

observat, atât în afara sezonului de vânătoare, cât şi în sezon, cu ocazia vânătorilor organizate la

goană. Se comportă deci extrem de discret, ieşind numai noaptea târziu la câmp şi intrând în

pădure pe întuneric. Doar iarna, la punctele de hrănire, lopătarii, în special femelele şi viţeii, sunt

mai uşor de observat. De asemenea, mai pot fi observaţi în perioada de rut, deşi se aud foarte rar

boncănind, când se întâlnesc grupurile reproductive. În general, masculi reproducători sunt

puţini (4-5), iar ciute adulte multe (16-20), ceea ce face ca grupurile reproductive să-şi ocupe

teritorii diferite, destul de depărtate şi liniștite, unde din precauţie, doar taurii mimează

boncănitul. Prezenţa lopătarilor tot timpul anului este constatată însă după urme şi din imaginile

culese cu camerele de luat vederi, amplasate la sărării, hrănitori şi vetre de boncănit.

Există însă şi observaţia că după boncănit, o parte dintre masculi părăsesc fondul de

vânătoare şi merg să ierneze în locuri necunoscute, depărtate, de unde, în anul următor, se întorc

doar o parte dintre ei şi nu întotdeauna aceiaşi.

Evoluţia efectivelor de lopătari a fost oarecum surprinzătoare şi explicată prin

comportamentul extrem de discret al populaţiei locale a speciei, precum şi prin supravieţuirea

unui număr relativ mare de viţei, chiar dacă în fond există şacali.

Evoluţia efectivelor şi recoltelor de cerb lopătar din anul 2003, de când au reapărut în

fond, până în prezent, se prezintă astfel:

12

Tab. nr. 6

Anul Efectiv

real

Cote de recoltă Creştere

populaţională

Spor natural

Nr. % Nr. %

2001 0 0 0 0 0 0

2002 0 0 0 0 0 0

2003 16 0 0 4 4 25

2004 20 0 0 2 2 10

2005 22 0 0 2 2 9

2006 24 0 0 1 1 4

2007 25 0 0 1 1 4

2008 26 0 0 1 1 4

2009 27 2 7 3 5 18

2010 30 1 3 2 3 10

2011 32 1 3 -2 -1 -3

2012 30 2 7 -2 0 0

2013 28 0 0 0 0

2014 28 4 14 4 8 29

2015 32 0 0 0 0 0

2016 32 2 6 2 4 13

2017 34

TOTAL 406 12 18 30/19

Graficul nr. 3

Efectiv optim: 16 exemplare

Efectiv mediu multianual: 27 exemplare (30 în perioada 2009/2017)

Cota medie multianuală de recoltă (2009-2017): 1,5 exemplare/5,0%

Spor natural mediu multianual: (2009-2017): 24 exemplare/8,0%

Raport între sexe: 13:21 (2017)

-5

0

5

10

15

20

25

30

35

40

Efectiv real

Cote de recoltă

Spor natural

13

Se poate remarca, dintr-un început, recolta precaută impusă din cauza unui spor natural

extrem de redus pentru specie, în această zonă propice pentru ea. Dispariţia sistematică a

masculilor reproducători şi sporul natural neverosimil de mic, în condiţiile existenței unui

număr relativ mare de viţei observaţi, ne duce cu gândul la emigraţii de exemplare mature, în

special masculi, către alte fonduri cinegetice (îndepărtate), de unde acestea nu se mai întorc

întotdeauna. Ori la braconarea acestora în fondurile învecinate. Dilema rămâne să fie cercetată,

în continuare, ca de altfel şi posibilitatea stabilirii unui nivel mai ridicat al efectivului optim

(probabil la 35-40 exemplare, în proporţie de 1:1).

MISTREŢUL

Este o specie care odată cu extinderea culturilor agricole, în care găseşte temporar

condiţii mai bune de habitat decât în pădure, prosperă. La această prosperitate generală a

mistreţului pare să fi contribuit şi încălzirea climei, precum şi evitarea împuşcării scroafelor în

mai mare măsură decât în trecut. De asemenea, au contribuit în fondul de vânătoare luat în

studiu, fructificaţiile periodice abundente la cer şi stejar american, precum hrănirea

complementară practicată până primăvara târziu (până în luna aprilie).

Dintr-o specie accesibilă unui număr mic de vânători în trecut, mistreţul tinde să

devină una dintre cele mai populare şi căutate specii cinegetice, inclusiv în fondul cinegetic

analizat. Afirmaţia se susţine, în primul rând, prin cotele din ce în ce mai mari de recoltă

acordate anual, apropiate în ultimul sezon de vânătoare de cotele de recoltă realizate la iepuri.

Evoluţia efectivelor şi recoltelor de mistreţ, din anul 2001 până în prezent, se prezintă

astfel:

Tab. nr. 7

Anul Efectiv

real

Cote de recoltă Creştere

efectivă

Spor natural

Nr. % Nr. %

2001 35 10 29 0 10 29

2002 35 8 23 11 19 54

2003 46 7 15 4 11 24

2004 50 10 20 30 40 80

2005 80 10 13 5 15 19

2006 85 30 35 -5 25 29

2007 80 37 46 5 42 53

2008 85 31 36 0 31 36

2009 85 38 45 0 38 48

2010 90 37 5 42 47

2011 90 37 41 0 37 41

2012 90 34 38 0 34 38

2013 90 37 41 0 37 41

2014 90 41 46 7 48 53

2015 97 50 51 -3 47 48

2016 94 44 46 -8 36 38

2017 86

TOTAL 1308 461 51 512

14

Graficul nr. 4

Efectiv optim: 24 exemplare

Efectiv real mediu multianual: 77 exemplare

Cota medie multianuală de recoltă realizată: 29 buc./38%

Spor natural mediu multianual: 32 buc./42%

Din datele de mai sus se desprinde concluzia că efectivul optim este stabilit de ICAS la

un nivel prea redus. Dacă s-ar opera cu un efectiv optim de 50 exemplare, într-o structură

echilibrată pe sexe şi clase de vârstă, ne-am apropia de ceea ce arată biotopul că poate vieţui,

fără pagube exagerate produse în agricultură, în acest fond cinegetic.

În concluzie, putem afirma că mistreţul tinde să devină specia cea mai importată din

punct de vedere vânătoresc, ale cărui efective se impune a fi atent ţinute sub control, într-o

structură normală pe sexe şi clase de vârstă, prin vânătoare selectivă, preponderentă din rândul

gonacilor de ambele sexe. Altfel pagubele pe care le produce mistreţul culturilor agricole din

zonă ne poate obliga la măsuri mai severe de reducere a efectivelor locale ale speciei.

FAZANUL

A fost populat ani la rând, înainte şi după 1990, până ce specia a devenit

autopropagativă în fondurile de vânătoare din România, ceea ce se constată şi în anumite

porţiuni din fondul cinegetic nr. .....................................

În acest fond de vânătoare, fazanul a avut condiţii foarte bune de habitat, constând în

stufărişuri întinse şi terenuri lăsate pârloagă, de prin 1990 până în anul 2000. Treptat însă,

terenurile pârloagă au fost readuse în circuitul agricol, inclusiv stufărişurile, locul acestora

fiind luat de culturi agricole, majoritar monoculturi, întinse în general pe suprafeţe de 40-60

0

20

40

60

80

100

120

Efectiv real

Cote de recoltă

Spor natural

15

ha. Totodată, viile abandonate, digurile şi alte locuri propice pentru fazan, au început să fie

intens păşunate, inclusiv iarna.

Din cauza deteriorării condiţiilor de habitat, în special a condiţiilor de adăpost şi hrană

pe timpul iernii, efectivele de fazan s-au împuţinat în mod vizibil.

Totuşi, datorită interdicţiei autoimpuse de împuşcare a găinilor de fazan, efectivele

speciei se menţin relativ constante, în jurul a cca. 200-250 exemplare. Foarte importantă

rămâne însă, hrănirea complementară pe timp de iarnă cu zăpadă şi îngheţ, protejarea şi

îmbunătăţirea în măsura în care se mai poate a adăpostului şi, în continuare, interdicţia

împuşcării femelelor. Nu trebuie omisă, de asemenea, ţinerea sub control a prădătorilor

naturali, cu păr şi pene, ai speciei. Mai ales a celor cu pene în timpul concentrărilor care se

produc în perioada migraţiei de iarnă a unora dintre aceştia.

Dinamica efectivelor şi recoltelor de fazan, precum şi a sporului natural, în fondul

cinegetic nr. 20 Frumuşani, se prezintă în tabelul nr. 8.

Tab. nr. 8

Anul Efectiv real Cote de recoltă Creştere

populaţională

Spor natural

Nr. % Nr. %

2001 250 53 21 -50 3 1

2002 200 40 20 -25 15 8

2003 175 45 26 5 50 29

2004 180 30 17 5 35 19

2005 185 0 0 15 15 3

2006 200 40 20 20 60 28

2007 220 63 29 0 63 29

2008 220 63 29 0 63 29

2009 220 64 29 0 64 29

2010 220 80 36 10 90 41

2011 230 80 35 0 80 35

2012 230 38 17 0 38 17

2013 230 33 14 -10 23 10

2014 220 24 11 0 24 11

2015 220 53 24 -14 39 22

2016 206 40 19 -6 34 17

2017 200

TOTAL 3-606 746 -50 696

16

Graficul nr. 5

Efectiv optim: 200 exemplare (ICAS)

Efectiv mediu multianual: 212 exemplare

Cota medie multianuală de recoltă: 47 exemplare/22%

Spor natural mediu multianual: 44 exemplare/21%

POTÂRNICHEA

Este specia autohtonă sedentară afectată cel mai grav, în toată zona de câmpie, de

agricultura modernă şi de păşunatul intens, inclusiv al fostelor terenuri cu vii abandonate. Peste

înrăutăţirea condiţiilor de habitat pentru specie s-a suprapus, în ultimii ani, şi zăpezile mari,

troienite şi îngheţate la suprafaţă, precum şi concentrările de păsări răpitoare cu pene, aflate în

pasaj prin România dinspre ţările nordice ale Europei. În opinia noastră, cauza principală a

scăderii drastice a efectivelor de potârniche, care poate conduce la extincția acesteia din unele

fonduri cinegetice, o constituie agricultura intensivă practicată în prezent, care nu mai lasă

locuri propice pentru cuibărit (înierbate) şi nici suprafeţe adecvate hrănirii progeniturii, cu

faună exclusiv nevertebrată.

Deci, înrăutăţirea condițiilor de habitat a contribuit la scăderea drastică a efectivelor

speciei, chiar în condiţiile în care s-a luat măsura renunţării totale la împuşcarea acesteia,

precum în fondul cinegetic nr. .................................

Dinamica efectivelor şi recoltelor de potârniche, înregistrate în ultimii 17 ani, se

prezintă astfel:

0

50

100

150

200

250

300

Efectiv real

Cote de recolta

Spor natural

17

Tab. nr. 9

Anul Efective

recenzate

Cote de recoltă Creştere

populaţională

Spor

natural

Nr. % Nr. %

2001 80 8 10 20 28 35

2002 100 0 0 0 0 0

2003 100 0 0 50 50 50

2004 150 15 10 -10 5 3

2005 140 0 0 20 20 14

2006 160 10 6 0 10 6

2007 160 9 6 0 9 6

2008 160 2 1 0 2 1

2009 160 4 3 0 4 3

2010 160 29 18 0 29 18

2011 160 30 19 -40 -10 -6

2012 120 0 0 0 0 0

2013 120 0 0 -10 -10 -8

2014 110 0 0 90 90 82

2015 200 0 0 -5 -5 3

2016 195 0 0 -95 -95 49

2017 100 0 0

TOTAL 2375 107 20 127

Graficul nr. 6

Efectiv optim: 100 exemplare (ICAS)

Efectiv mediu multianual: 140 exemplare

Cota de recoltă medie multianuală: 7 exemplare/5%

Spor natural mediu multianual: 8 exemplare/6%

-150

-100

-50

0

50

100

150

200

250

Efectiv real

Cote de recoltă

Spor natural

18

În condiţiile prăbuşirii efectivelor speciei, constatată în ultimii ani, nu se mai poate

pune problema împuşcării vreunui exemplar în fondul de vânătoare nr. ........................., cel

puţin până la o eventuală redresare a acestor efective. Dar o astfel de redresare va depinde de

condiţiile de adăpost, hrănire şi linişte din partea prădătorilor aripaţi, îndeosebi în perioada de

iarnă şi iarnă-primăvară.

Fluctuaţiile mari ale efectivelor şi recoltelor înregistrate, coroborate cu fluctuaţiile

mari de sporuri naturale, ne duc cu gândul la estimări superficiale ale efectivelor, de-a lungul

perioadei la care ne raportăm, şi la certe mişcări eratice ale speciei, în funcţie de condiţiile

diferite de la un an la altul, de adăpost şi hrană din teren.

VULPEA

Deşi blănurile de vulpe nu mai au căutare precum în trecut, vulpea constituie încă,

obiect de vânătoare aparte pentru mulţi vânători. Totuşi efectivele speciei sunt în progres

vizibil în România, inclusiv în fondul cinegetic nr .................................... Dovada creşterii

efectivelor de vulpi o constituie, în afara cotelor de recoltă mai mari realizate, numărul

extraordinar de ridicat de vulpi călcate de maşini pe drumurile publice.

În fondul cinegetic în discuţie, pentru ţinerea efectivelor de vulpi sub control, se mai

practică, în afara vânătorilor colective, şi vânătoarea cu chemătoarea, vânătoare la pândă şi

vânarea cu câini de vizuină.

Nu trebuie omisă total, când ne referim la dinamica efectivelor de vulpi, nici

pătrunderea periodică, prin imigrare, a unor hăiticuri şi exemplare izolate de şacali, care pot

influenţa, într-o oarecare măsură numărul de vulpi.

Dinamica efectivelor şi recoltelor de vulpe se prezintă, în continuare, după cum urmează:

Tab. nr. 10

Anul Efective

recenzate

Cote de recoltă Creştere

populaţională

Spor natural

Nr. % Nr. %

2001 10 8 80 0 8 80

2002 10 7 70 5 12 120

2003 15 7 47 0 7 47

2004 15 10 67 0 10 67

2005 15 2 13 0 2 13

2006 15 10 67 0 10 67

2007 15 5 33 0 5 33

2008 15 8 53 0 8 53

2009 15 8 53 0 8 53

2010 15 3 20 0 3 20

2011 15 8 53 0 8 53

2012 15 5 33 0 5 33

2013 15 2 13 0 2 13

2014 15 5 33 0 5 33

2015 15 13 87 0 13 87

2016 15 12 80 10 22 183

2017 25

TOTAL 225 113 15 128

19

Graficul nr. 7

Efectiv mediu multianual: 15 exemplare

Cota de recoltă medie multianuală: 7 exemplare/47%

Spor natural mediu multianual: 8 exemplare/53%

Pe viitor se impune a se acorda o atenţie şi mai mare ţinerii efectivelor de vulpi sub

control, deoarece înmulţirea acestora este favorizată de resursele alternative de hrană, pe care

le găseşte, din abundenţă, în apropierea unor localităţi limitrofe fondului cinegetic.

ŞACALUL

Este o specie considerată alohtonă, relativ nouă în fondul cinegetic nr. ........................

Deşi exemplare sporadice au fost semnalate de mulţi ani, specia a fost considerată localizată

din anul 2009 încoace. Efectivele speciei au crescut însă brusc, ca apoi să se menţină

constante, în principal datorită organizării de vânători colective speciale pentru combaterea

şacalului şi a vânării la pândă, la nadă şi cu chemători.

Totuşi imigrările către fondul cinegetic studiat, infuzează periodic exemplare noi,

atrase probabil de abundenţa faunei cinegetice pradă din zonă. Tot datorită acestor imigrări,

care se constată în fiecare an, sporurile naturale sunt foarte diverse, iar evaluările de efective

foarte aproximative, influenţate în plus sau minus, după caz.

Dinamica efectivelor şi recoltelor de şacali, din anul 2009 până în prezent, se prezintă astfel:

Tab. nr. 11

Anul Efective

recenzate

Cote de recoltă Creştere

populaţională

Spor natural

Nr. % Nr. %

2009 2 2 100 3 5 250

2010 5 4 80 3 7 140

2011 8 5 63 3 8 100

2012 11 5 45 4 9 81

2013 15 4 27 0 4 27

0

5

10

15

20

25

30

Efectiv real

Cote de recolta

Spor natural

20

2014 15 7 47 0 7 47

2015 15 3 20 0 3 20

2016 15 11 73 3 14 93

2017 18

TOTAL 104 14 16 57

Graficul nr. 8

Din cifrele cuprinse în tabel, cu totul şi cu totul aproximative, s-au stabilit următorii

indicatori populaţionali:

Efectiv mediu multianual: (2009-2017): 12 exemplare

Cote medii multianuale de recoltă: 5 exemplare/42%

Spor natural mediu multianual: 7 exemplare/58%

Remarcăm faptul că şacalul este exemplificativ, în momentul de faţă, pentru ceea ce

înseamnă o specie nouă pătrunsă într-un habitat fără duşmani naturali, în care speciile pradă nu

îl cunosc şi nu ştiu să se ferească de el. În aceste condiţii, şacalul prosperă peste tot, exclusiv în

teritoriile ocupate de lup.

Se prezumă şi faptul că, mai devreme sau mai târziu, echilibrul între specii se va

restabili prin mecanisme naturale, printre care influenţa bolilor care l-ar putea afecta în viitor.

Până atunci se impune însă, o şi mai mare atenţie decât până acum, pentru ţinerea efectivelor

de şacal sub control. Altfel, de la pui de iepure şi căprior până la purcei şi godaci izolaţi de

mistreţ, totul va constitui hrană pentru şacali.

VIEZURELE

Este, cu certitudine, o specie mai puţin cunoscută şi mai puţin căutată de vânători. Nici

blana sa şi nici grăsimea, ca să nu mai vorbim de carnea consumată doar în anumite zone din

România, nu îl recomandă ca specie interesantă de vânătoare.

Totuşi viezurele oferă clipe plăcute de vânătoare la pândă şi cranii-trofeu de mare

valoare ca punctaj CIC, inclusiv în fondul cinegetic nr. ...............................

Deşi este considerat dăunător, mai mult pe nedrept, este şi folositor prin consumul

mare de larve şi pupe de insecte dăunătoare pădurii, dar nu numai.

0

2

4

6

8

10

12

14

16

18

20

2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017

Efectiv real

Cote de recolta

Spor natural

21

Produce pagube, dar nicidecum demne de luat în seamă, în culturile de porumb.

Celelalte pagube aduse producătorilor agricoli din zonă sunt insignifiante.

Are un spor natural relativ redus, dar prin prelevări controlate poate fi menţinut în

efective constante, la un nivel normal populaţional.

Dinamica efectivelor şi recoltelor de viezure, în fondul cinegetic nr. ............................,

se prezintă astfel:

Anul Efective

recenzate

Cote de recoltă Creştere

populaţională

Spor natural

Nr. % Nr. %

2001 5 0 0 0 0 0

2002 5 1 20 5 6 120

2003 10 1 10 2 3 30

2004 12 1 8 -2 -1 -8

2005 10 0 0 0 0 0

2006 10 2 20 4 6 60

2007 14 2 14 1 3 21

2008 15 2 13 -1 1 7

2009 14 1 7 0 1 7

2010 14 0 0 1 1 7

2011 15 0 0 0 0 0

2012 15 0 0 0 0 0

2013 15 4 26 0 4 27

2014 15 1 7 0 1 7

2015 15 2 13 0 2 13

2016 15 5 33 3 8 53

2017 18

TOTAL 217 22 13 35

Graficul nr. 9

Din datele prezentate tabelar s-au calculat următorii indicatori populaţionali: Efectiv mediu multianual: 13 exemplare

Cota de recoltă medie multianuală: 1 exemplar/10%

Spor mediu multianual: 2 exemplare/15%

-5

0

5

10

15

20

20

01

20

02

20

03

20

04

20

05

20

06

20

07

20

08

20

09

20

10

20

11

20

12

20

13

20

14

20

15

20

16

20

17

Efectiv real

Cote de recolta

Spor natural

22

PISICĂ SĂLBATICĂ

Fiind specie strict protejată şi interzisă la vânătoare, merită o atenţie aparte. Pe de o

parte fiindcă efectivele ei cresc insidios şi ne putem trezi în situaţia suprapopulării cu o specie

dăunătoare pentru fazani, potârnichi, pui de iepure şi chiar iezi de căprior, iar, pe de altă parte,

din cauza metişării cu pisică domestică, fenomen prezent în toată zona de câmpie a ţării,

inclusiv în fondul cinegetic nr. .................................

Ducând o viaţă extrem de retrasă, pisica sălbatică poate fi arareori surprinsă afară ziua,

iar vizuinile în care locuieşte nu sunt vizibil umblate, precum la alte specii. Prezenţa ei poate fi

constatată, în principal, după urmele lăsate pe zăpada moale sau noroi, urme care se pot

confunda din neatenţie cu cele de jder de piatră. Întâmplător, pisica sălbatică mai poate fi

văzută cu ocazia goanelor organizate la alte specii de faună cinegetică ori când este obligată de

câini să sară din vizuină.

Prezenţa ei a fost constatată dintotdeauna şi este categoric prezentă şi acum în fondul

cinegetic analizat. Marea majoritate a exemplarelor observate, împuşcate sau fotografiate în

special cu camere de luat vederi, sunt metişi ai pisicii domestice cu pisica sălbatică, care ar

trebui împuşcaţi, atât din motive de protecţie a altor specii cinegetice, cât şi pentru păstrarea

purităţii pisicii sălbatice.

Dinamica efectivelor de metişi pisici sălbatice şi pisică sălbatică existente în fondul

cinegetic nr. ..............................., doar în perioada 2001-2004 în care a fost evaluată populaţi

locală, se prezintă, din datele statistice înscrise în tabel, după cum urmează:

Tab. nr. 13

Anul Efective

recenzate

Cote de recoltă Creştere

populaţională

Spor natural

Nr. % Nr. %

2001 6 2 -2 0

2002 4 0 7 7

2003 11 4 -1 3

2004 10 2 -10 -8

2005 0 0

2006 0 0

2007 0 0

2008 0 0

2009 0 0

2010 0 0

2011 - -

2012 - -

2013 - -

2014 - -

2015 - -

2016 - -

2017

TOTAL 31 8 8 -6 2

23

Graficul nr. 10

Plecând de la cifrele din tabelul de mai sus s-a putut calcula, pentru perioada 2001-

2004, următorii indicatori populaţionali:

Efectiv mediu multianual: 8 exemplare

Cota medie multianuală de recoltă: 2 exemplare/25%

Spor mediu multianual: 2 exemplare/25%

Deşi metişii de pisică sălbatică sunt prezenţi în fondul cinegetic analizat, din cauza

dificultăţilor de evaluare, impuse în mod birocratic şi din ignoranţă de reprezentanţii APM, nu

au mai fost declarate pisici sălbatice pure în teren, iar metişii acestora nu au mai fost evaluaţi.

De aceea, pisica sălbatică pură este raportată în efective 0 (zero), precum în multe alte fonduri

cinegetice din zona de câmpie a ţării.

ALTE SPECII

În fondul de vânătoare nr. .................................. mai sunt întâlnite următoarele specii

de mamifere: jder de copac, probabil şi beică, dihor, nevăstuică, vidră şi bizam, care nu mai fac

însă obiectul evaluării şi, deocamdată, al vânării, cu excepţia jderului.

Dintre păsările migratoare şi eratice merită a fi evidenţiate raţele mari şi sarsalele de

iarnă, în număr mare pe Canalul Dâmboviţa şi pe unele canale cu apă care nu îngheaţă, precum

şi ciorile grive, ciorile de semănătură şi coţofenele, care pot face obiectul unor partide atractive

de vânătoare.

De asemenea, merită a fi luaţi în considerare guguştiucii, care fac pasaje interesante

spre şi dinspre localităţi, în lanurile coapte de floarea soarelui.

În ceea ce privesc porumbeii popeşti şi turturele, aceste specii au revenit şi cuibăreşte

în pădurile din fondul cinegetic studiat, fără a rămâne prea mult timp însă, după deschiderea

sezonului de vânătoare.

-10

-5

0

5

10

15

Efectiv real

Cote de recoltă

Spor natural

24

Cap. IV. Influenţa factorilor antropici asupra modului de gospodărire a

faunei cinegetice

4.1. Consideraţii istorice

Fondul cinegetic nr. ............................ a fost gestionat, peste 40 de ani, ca fond de

vânătoare demonstrativ al AGVPS din România.

Pentru buna gospodărire a acestui fond, AGVPS a construit, pe lângă cantonul de pază

moştenit în Pădurea Comana, o cabană de vânătoare, un depozit de furaje, un grajd pentru animale,

un adăpost pentru atelaje şi alte câteva anexe necesare familiei unui paznic de vânătoare care trebuia

să locuiască permanent în centrul fondului. Era angajat şi un al doilea paznic de vânătoare, care

locuia într-unul din satele limitrofe. Munca acestora era coordonată de un tehnician de vânătoare.

Fondul de vânătoare era dotat cu instalaţii vânătoreşti, la nivelul unui normativ impus prin

reglementări raţionale (o hrănitoare la 10 căpriori, una la 20 iepuri şi una la 20 fazani), în care se

administra hrană complementară suficientă peste iarnă, din producţie proprie şi achiziţii.

Vânătoarea era permisă doar cu autorizaţie din partea conducerii AGVPS şi numai în

prezenţa personalului cu atribuţii de pază sau coordonare a activității de vânătoare.

În fondul de vânătoare abundau iepurii, căpriorii şi fazanii, dar se împuşcau şi mulţi

mistreţi, vulpi, raţe şi alte specii de faună cinegetică.

Din anul 2000, potrivit impunerilor stabilite prin lege, AGVPS din România a pierdut

dreptul de a mai gestiona fonduri de vânătoare.

Într-o asemenea situaţie, fondul a fost preluat de ......................., din anul 2000, apoi, din

anul 2003, de .........................

După o perioadă de presiune cinegetică exagerată asupra vânatului din acest fond, s-a

revenit la o gestiune cât de cât protecţionistă, dar în condiţii de habitat din ce în ce mai degradat.

Atât în privinţa liniştii, din partea altor utilizatori ai mediului (tăietori de lemne, agricultori, ciobani

şi turişti-auto), cât şi a adăpostului, într-o pădure parcursă haotic cu tăieri de igienă, operaţiuni

culturare şi extrageri ilegale de arbori, de toamna devreme până primăvara târziu. Cea mai mare

influenţă negativă în privinţa bonităţii fondului a avut-o şi continuă să o aibă însă agricultura

superintensivă şi extinderea localităţilor.

4.2. Construcţii, instalaţii şi amenajări vânătoreşti existente

Pentru asigurarea pazei, liniştii, hranei complementare, apei curate şi sării de care are

nevoie fauna cinegetică, în fondul de vânătoare nr. ................................. au fost realizate

construcţii, instalaţii şi amenajări vânătoreşti după cum urmează:

Tab. nr. 14

Construcţii/instalaţii/amenajări Număr

Cabană de vânătoare 1

Canton de pază 1

Depozit de hrană 1

Grajd pentru animale 1

Şopron pentru utilaje 1

25

Grădini de aclimatizat vânatul 0,5 ha

Hrănitori de cervide 18

Hrănitori de iepure 50

Hrănitori de fazan 10

Sărării 30

Observator complet închis 1

Observator înalt, deschis şi acoperit 1

Observator deschis 1

Hochstanduri 3

Scăldători naturale şi amenajate 5

Adăpători (izvoare desfundate) 5

Poteci de vânătoare 0 km

Ogoare cultivate cu lucernă 0,5 ha

Ogoare cultivate cu topinambur 1,5 ha

4.3. Zone de protecţie

Deşi sunt stabilite şi respectate de către gestionar, zonele de protecţie nu sunt respectate,

în nici un fel, de alţi utilizatori de mediu, printre care proprietari de terenuri agricole.

Efectul pozitiv al acestor zone asupra faunei cinegetice este insignifiant, cu excepţia unor

suprafeţe reduse de baltă naturală, în care activitatea omului este aproape exclusă.

Grija gestionarului, manifestată cu ocazia organizării vânătorilor, este de a lăsa

întotdeauna faunei cinegetice loc de refugiu în interiorul pădurilor din fond, în aşa fel încât aceasta

să se retragă temporar în astfel de locuri, în care deliberat nu este perturbată.

În fondul nr. ............................., astfel de zone de linişte sunt asigurate în zona bălţii de sub

satul Popeşti (150 ha), în zona de sub satul Poşta, limitrofă cu fondul învecinat (250 ha), şi în zona

Popeşti – Frumuşani, între drumul de limită al fondului şi Drumul Militar (300 ha).

În plus, este respectată ca zonă de refugiu pentru fauna cinegetică mamiferă şi pădurea

Manda, de la drumul ce urcă dinspre localitatea Podul Pitarului spre Cabana de vânătoare până la

Rătărie şi Amenajarea Piscicolă Tătarul – Podul Pitarului.

Subliniem faptul că aceste zone de protecţie pentru fauna cinegetică îşi au importanţa lor

aparte în asigurarea liniştii acesteia, mai ales cu ocazia vânătorilor colective. Mai subliniem şi

interesul de a parcurge fondul, cu ocazia vânătorilor colective, dinspre limite spre centru şi de a

lăsa şi alte locuri temporare de refugiu, pentru a nu forţa fauna cinegetică mamiferă să părăsească

fondul în căutare de linişte în fondurile învecinate.

4.4. Activităţi antropice dăunătoare faunei cinegetice

În primul rând se impune să reamintim agricultura intensivă, practicată pe aproape

întreaga suprafaţă de teren agricol din fondul cinegetic. Monoculturile întinse de rapiţă, floarea

soarelui şi mai puţin de cerealiere, suprafeţele reduse cultivate cu porumb şi inexistenţa

lucernierilor, au condus la îngustarea condiţiilor de habitat pentru iepure, fazan şi potârniche,

fiindcă aceste specii găsesc condiţii corespunzătoare de vieţuire doar la marginea acestor

26

monoculturi. Discuirea şi ararea imediată a suprafeţelor eliberate de culturi lasă, în continuare,

terenul liber de vegetaţie şi adăpost pentru fauna cinegetică pe suprafeţe foarte întinse din fond. La

cele de mai sus se adaugă efectuarea lucrărilor agricole (discuit, arat, recoltat etc.) cu utilaje de

mare viteză, care lucrează adeseori în baterie pe lăţimi mari, pentru faptul că surprind şi omoară

puii de iepure, căprior şi chiar de vulpe sau şacal şi distrug cuiburile de fazan, potârniche, prepeliţă

şi ciocârlie. Chimizarea practicată pentru ameliorarea calităţii solului, combaterea buruienilor şi

distrugerea dăunătorilor vegetali şi animali ai culturilor agricole, are partea ei cea mai nocivă de

contribuţie, la decimarea progeniturii şi instalarea sterilităţii animalelor mature, ceea ce afectează

grav sporul natural al faunei cinegetice.

Un alt factor negativ, intervenit în ultimii ani, îl constituie supraîncărcarea păşunilor cu oi

şi capre, precum şi păşunatul abuziv în pădure şi pe terenul agricol pe tot timpul anului, inclusiv în

timpul iernii. Turmele de oi şi capre care bântuie, însoţite de câinii ciobăneşti fără jujeu, păşunile,

miriştile rămase după recoltarea plantelor agricole şi chiar pădurile în perioada de primăvară, dar

nu numai, constituie un alt factor de presiune asupra faunei cinegetice, prin neliniștirea acesteia,

prădarea progeniturii şi îmbolnăvirea ei. Asemenea, porcii domestici crescuţi pe la unele cantoane

de pază a pădurii, lăsaţi liberi prin pădure să se hrănească din primăvară până spre sărbătoarea

Crăciunului.

La înrăutăţirea condiţiilor de habitat contribuie, în mod categoric, şi exploatarea haotică a

arborilor de pe întreaga suprafaţă a pădurii, precum şi planificarea lucrărilor silvice în perioadele

dificile pentru fauna cinegetică, boncănitului la lopătar etc. Fenomenul exploatării haotice este mai

accentuat şi practicat aproape exclusiv în delict în pădurile private, a căror pază nu a fost asigurată

de nimeni până de curând (pădurile Manda, Piţigaia Mică etc.).

Câinii vagabonzi proveniţi de la marginea de sud a Bucureștiului şi din localităţile

limitrofe fondului au partea lor, din ce în ce mai redusă, de prădare a progeniturii faunei plantivore

şi, mai ales, în vehicularea unor boli care afectează această faună.

Braconajul, cu laţuri, ogari şi de noapte la far sau cu dispozitive interzise la vânătoare, se

apreciază a fi mai redus decât în trecut, dar nu se poate afirma că nu s-ar practica deloc.

De reţinut că activitatea cinegetică mai este influenţată în mod negativ şi de

administratorul fondului cinegetic naţional, prin impunerea de norme subsidiare legii, care nu doar

stânjenesc iniţiativele gestionarului, ci chiar le influenţează în detrimentul faunei cinegetice. Am

amintit deja efectivele optime şi sporurile naturale contraproductive stabilite de ICAS cu mulţi ani

în urmă. Aducem în discuţie şi numărul exagerat de instalaţii vânătoreşti prevăzut printr-o

reglementare relativ nouă, dar greşită în materie, a ICAS (dublu faţă de numărul lor raţional

dinainte de anul 2000), cantităţile exagerate de furaje fibroase necesare a fi aprovizionate în exces,

evaluarea efectivelor de faună cinegetică prin metode costisitoare etc.

Cea mai dăunătoare impunere din partea administratorului o constituie însă, obligarea

indirectă a gestionarilor de a raporta efective de vânat nereale, ca urmare a prevederii contractuale

de reziliere a contractelor de gestionare dacă efectivele unor specii scad peste un anumit procent,

în condiţii necunoscute de degradare a habitatelor specifice.

În situaţia în care efectivele scad forţat din cauza diminuării capacităţii bioproductive a

terenurilor, din motivele arătate mai sus, raportarea unor efective nereale şi implicit calcularea

27

unor cote de recoltă prea mari conduc la supraexploatarea resursei şi la prăbuşirea efectivelor

speciilor cinegetice aflate în această situaţie. Este cazul iepurelui în aproape întreaga zonă de

câmpie din România, inclusiv în fondul cinegetic analizat.

În sfârşit, activitatea cinegetică poate fi desfășurată cu efect negativ şi de gestionar prin

supraexploatarea resursei cinegetice, fie şi doar din simplu motiv al necesităţii realizării unor cote

de recoltă exagerate impuse de administrator. Nu este însă cazul în fondul cinegetic nr.

........................., unde cotele de recoltă aprobate, peste cele solicitate la unele specii, rămân

deliberat nerealizate, cum este cazul căpriorului şi iepurelui în ultimii ani.

În concluzie la cele susţinute, apreciem că activitatea antropică actuală are un efect

negativ mult mai pregnant pentru fauna cinegetică decât în urmă cu 10 ani. Din acest motiv, pentru

binele acestei faune, ar trebui începută intrarea în normalitate printr-o revedere a efectivelor

optime, corespunzătoare capacităţii actuale bioproductive cinegetice a terenurilor, raportate doar la

suprafeţele productive cinegetic diminuate din fondurile de vânătoare, inclusiv din fondul nr. 20

Frumuşani.

4.5. Principalele trofee dobândite

Deşi s-a considerat că în fondul cinegetic nr. ......................... speciile principale sunt

iepurele şi căpriorul, trofee medaliabile au fost obţinute, până acum, la mistreţ, lopătar, viezure,

şacal, vulpe şi pisică sălbatică. Din punct de vedere al valorii trofeelor, se poate aprecia că

populaţia de căprior este de proastă calitate, ceea ce impune extragerea masculilor, încă mult timp,

din categoria selecţie. De asemenea, s-ar impune şi repopularea cu masculi de foarte bună calitate.

Nici trofeele de mistreţ de mare valoare nu mai sunt frecvente în ultima perioadă, din

cauza întineririi populaţionale a speciei, prin extrageri care se impun a fi mai accentuate în rândul

juvenililor, pentru evitarea prejudiciilor prea mari produse în agricultură. Totodată, împuţinarea

trofeelor de vârf în cazul mistreţilor se datorează extragerii preponderente a masculilor la punctele

de hrănire, chiar înainte de împlinirea vârstei de 4-5 ani, şi a protejării exagerate a femelelor, ceea

ce ridică presiunea asupra vierilor. Este şi aceasta o problemă de gestionare raţională a populaţiei

de mistreţi, fiindcă o structură întinerită conduce spre pagube mai mari în agricultură în lipsă de

trofee valoroase.

Deşi necunoscut pentru mulţi vânători, viezurele din zonă, după vârsta de 4-5 ani, prezintă

cranii valoroase, ca de altfel şi şacalul.

În susţinerea celor precizate mai sus redăm, tabelar, extrase din cataloagele trofeelor de

vânat, cu cele mai importante trofee medaliabile dobândite în fondul de vânătoare nr.

........................:

Tab. nr. 15

Nr.

crt. Specia Trofeul

Data

dobândirii

Punctaj

CIC

Catalogul

trofeelor

1. Mistreţ Colţi 2006 131,60 TM – 2016

2. Mistreţ Colţi 1991 130,20 Buc. – 1997

3. Mistreţ Colţi 2009 124,35 TM – 2016

4. Mistreţ Colţi 2007 121,90 TM – 2016

5. Mistreţ Colţi 2014 120,20 TM – 2016

28

6. Mistreţ Colţi 1998 116,65 AG – 2003

7. Mistreţ Colţi 1992 116,20 Buc. – 1997

8. Mistreţ Colţi 2012 114,50 TM – 2016

9. Lopătar Coarne 2010 169,65 TM – 2016

10. Căprior Coarne 2002 122,32

11. Viezure Craniu 2003 23,62 TM - 2016

12. Viezure Craniu 2016 23,56 TM - 2016

13. Viezure Craniu 2005 22,78 TM - 2016

14. Şacal Craniu 2000 27,93 TM - 2016

15. Şacal Craniu 2010 27,68 TM - 2016

16. Şacal Craniu 2016 27,38 TM - 2016

17. Şacal Craniu 2013 26,80 TM - 2016

18. Şacal Craniu 2015 25,97 TM - 2016

19. Vulpe Craniu 1999 24,53 AG – 2003

20. Pisică

sălbatică

Craniu 1998 16,94 TM - 2016

4.6. Vânat găsit mort şi cauze

Reglementările emise de administrator în aplicarea legii nu mai prevede obligativitatea

ţinerii evidenţei, pe specii şi cauze, a vânatului găsit mort sau a resturilor de vânat găsit mort în

fondurile cinegetice. Nici fişa fondului de vânătoare nu are suficiente rubrici destinate acestei

evidenţe, deşi această situaţie, a mortalităţii constatate, este de mare interes, atât pentru gestionarul

fondului cinegetic, cât şi pentru administratorul ei.

O evidenţă completă a vânatului găsit mort în fondurile cinegetice, cât se poate găsi din

cel care moare, pe specii şi cauze constatate sau bănuite, ne-ar ajuta să explicăm mai plauzibil

dinamica efectivelor speciilor de interes vânătoresc.

Pentru a ne forma o imagine cât de cât reală în privinţa mortalităţii faunei cinegetice,

fiindcă în acest scop s-ar impune evidenţa vânatului găsit mort, vom încerca o expunere generală a

mortalităţii sistematizată pe locuri şi cauze, specii şi amploare.

Astfel, cu ocazia circulaţiei pe drumurile publice limitrofe sau din interiorul fondurilor

când este cazul, vedem cadavre sau resturi din vulpi, viezure, iepuri, şacali, pisici sălbatice,

dihori şi jderi călcaţi de maşini. Se întâmplă astfel de accidente şi cu căpriori, mistreţi şi alte

specii cinegetice, pe lângă o mulţime de câini şi pisici care hoinăresc noaptea pe drumuri.

Această mortalitate, deloc neglijabilă în cazul unor specii cinegetice (vulpe, viezure etc.), nu

este de regulă luată în seamă, deşi numărul vulpilor călcate de maşină poate fi, de exemplu,

mai mare decât numărul vulpilor împuşcate în cadrul cotelor de recoltă aprobate.

Pentru cei ce urmăresc vizuinile ocupate de vulpi şi şacali în zona de câmpie, la gura şi în

apropierea vizuinilor pot constata, în mod frecvent, resturi de iepure, iezi de căprioară, fazani şi

potârnichi, pe lângă alte specii sălbatice şi domestice aduse ca hrană şi rezervă de hrană pentru pui.

În terenul de vânătoare, mai ales în pădure iarna, se găsesc animale sălbatice moarte, din

cauză de rănire sau boală, dar şi resturi de animale consumate parţial de prădători.

Tot ceea ce s-a afirmat la modul general este valabil şi în cazul fondului de vânătoare nr.

...........................................

29

În acest fond de vânătoare au fost găsite, în decursul iernilor trecute, mai multe căprioare

şi godaci de mistreţi omorâţi şi mâncaţi de şacali. Din iepuri, părul rămas, iar din fazani şi alte

păsări, penele şi fulgii găsiţi la un loc, ne oferă indicii sigure în privinţa prădătorului acestora, cu

păr sau pene.

În sfârşit, în excrementele prădătorilor se poate observa părul animalelor prădate, ceea ce

constituie un alt mijloc indirect de constatare a mortalităţii prin prădare.

Dacă urmărim evoluţia efectivelor reale şi a structurii diverselor specii de faună cinegetică

plantivoră în teren, comparativ cu structura teoretică pe clase de vârstă, ajungem la concluzia că

sporul natural real este cu mult mai mic decât cel stabilit de ICAS şi că foarte multe animale

mature dispar fără urmă. De aici, concluzia unei mortalităţi cu mult mai ridicate decât cea datorată

vânării. Astfel putem ajunge, după o analiză atentă, la concluzia că mai multe exemplare mature

dispar aparent fără urmă, decât sunt împuşcate.

Iată de ce ţinerea evidenţei mortalităţii şi a cauzelor acesteia ar trebuie reluată cu

seriozitate. Dar pentru aceasta, se impun reglementări noi, pragmatice, emise de administrator.

Restructurarea pe sexe şi clase de vârstă a populaţiilor de lopătar, căprior şi mistreţ este un

alt obiectiv de perspectivă, care se impune a fi urmărit permanent şi în mod consecvent. Nici

repopulările periodice cu fazani nu trebuiesc omise total.

De un real interes poate fi însă, popularea unor porţiuni nr. .............................. cu lapini. Se

au în vedere costişele însorite dintre satele Poşta şi Păroaia, dintre Părioaia şi Piţigaia, precum şi

cele situate la extremităţile pădurii Vlădiceasca, deasupra Ciuarinului, spre satul Popeşti.

Instalarea nucleelor de lapini ar atrage atenţia prădătorilor, ceea ce ar facilita ţinerea

acestora sub control, şi, în timp, atenţia vânătorilor, ceea ce ar scădea presiunea exercitată asupra

iepurelui de câmp şi altor specii cinegetice.

Numai că punerea în aplicare a acestui program necesită timp şi, bineînţeles, fonduri

financiare destinate acestei acţiuni de pionierat.

30

PARTEA II-A

PROGRAMUL DE GESTIONARE A FAUNEI CINEGETICE ŞI DE AMENAJARE A

FONDULUI DE VÂNĂTOARE

Cap. I. Priorităţi în promovarea speciilor de faună cinegetică

1.1. Acţiuni necesare refacerii potenţialului biogenic al fondului de vânătoare

În cap. III, privind studiul faunei cinegetice, au fost prezentate toate speciile de faună

cinegetică sedentară şi migratoare, considerate principale şi secundare, care se găsesc, permanent

sau în trecere, prin fondul de vânătoare studiat.

Istoricul prezenţei şi dinamicii efectivelor acestor specii în cuprinsul fondului studiat, în

special a speciilor sedentare, ne oferă primele informaţii în legătură cu potenţialul biotic al

fondului pentru aceste specii şi cu posibilitățile lor de adaptare, în timp util, la schimbările de

biotop, care s-au produs, şi se produc cu repeziciune fără precedent, în spaţiul agricol.

Ceea ce se poate observa de la prima vedere în această privinţă, mai pregnant în teren

decât în statistici, este o scădere drastică a efectivelor de iepure şi potârniche, cauzată, fără nici-o

îndoială, de practicarea unei agriculturi din ce în ce mai intensive şi mai moderne, pe întreaga

suprafaţă de teren arabil. Este cât se poate de clar că mecanizarea accentuată de ultimă oră,

folosirea unor substanţe chimice care influenţează nivelul mortalităţii şi al natalităţii speciilor

sălbatice, precum şi extinderea monoculturilor afectează grav speciile cinegetice, mai ales pe cele

cu rază mică de activitate, în condiţiile în care acestea sunt mai ataşate locului de naştere şi preferă

să vieţuiască la margine de cultură agricolă.

Mai puţin afectat este căpriorul, dar şi această specie are efectivele în uşoară descreştere.

Doar mistreţul şi într-o măsură neconcludentă lopătarul şi fazanul, ca specii cu rază mai mare de

activitate, precum şi şacalul, aflat în plină expansiune spre nord, par să fie favorizate de

schimbările petrecute cu rapiditate, în ultima perioadă, în spaţiul agricol.

În condiţiile biotopului din ce în ce mai degradat, prin activităţile umane prezentate, prin

păşunatul periodic în unele păduri (Ochel, Poşta, Piţigaia şi Comana) şi exploatarea haotică a

arboretelor private şi de stat, orice acţiune de refacere a potenţialului biotic al fondului cinegetic

trebuie raţional concepută, pentru ca efortul financiar să merite investiţiile implicate.

Din acest motiv, orice încercare de „reîmprospătare de sânge” trebuie privită cu rezervă.

Doar în cazul căpriorului şi lopătarului s-ar putea impune, în acest scop şi al echilibrării raportului

între sexe, popularea, din terenuri cu condiţii de habitat asemenea sau mai dificile, cu masculi de

lopătar (5) şi de căprior (10), în următorii 5 ani. Masculii destinaţi populării este indicat să fie mai

întâi aclimatizaţi în țarcul existent, apoi însemnaţi cu crotalii vizibile şi eliberaţi primăvara târziu,

în aprilie-mai, în fondul cinegetic. De asemenea, s-ar mai impune protejarea iepurilor adaptaţi deja

la vieţuire preponderentă în pădure, prin sistarea vânătorii la specie în fondul forestier o perioadă

31

de timp. Aceasta, în scopul favorizării înmulţirii acestui nucleu de iepuri viguroşi şi sănătoşi, în

ideea refacerii parţiale a efectivelor de iepure din fondul cinegetic, pornind tocmai de la acest

nucleu de iepuri adaptaţi vieţuirii la margine de pădure.

În sfârşit, o oarecare protecţie trebuie instituită şi în privinţa vierilor de viitor, care asigură

evitarea consangvinizării, datorită obişnuinţei de a vagabonda departe de cârdurile şi locurile în

care s-au născut. Protecţia se impune şi din cauza unui raport dezechilibrat între sexe, existent în

favoarea scroafelor în fondul de vânătoare studiat, şi din dorinţa de a lăsa vierii să ajungă la

deplină maturitate, pentru a da răgazul necesar creşterii colţilor.

În privinţa celorlalte specii sedentare nu are sens să ne imaginăm eventuale măsuri de

refacere a potenţialului biotic, atâta timp cât condiţiile de habitat nu se pot îmbunătăţi.

1.2. Creşterea potenţialului bioproductiv cinegetic al fondului de vânătoare

Teoretic acest lucru ar fi posibil, atât în spaţiul agricol cât şi în cel forestier, prin:

introducerea subarboretului căutat de speciile cinegetice plantivore în plantaţiile forestiere,

protejarea acestor specii forestiere cu ocazia lucrărilor de îngrijire a plantaţiilor şi arboretelor,

introducerea de arbuşti producători de fructe şi seminţe căutate de speciile cinegetice plantivore,

inclusiv în terenul nefolosit cu destinaţie agricolă, crearea de remize pentru vânat în spaţiul agricol,

înfiinţarea de plantaţii de ros oriunde este posibil etc.

În mod practic, în fondul forestier, lucrările silviculturale sunt cuprinse în amenajamentele

silvice şi ţin seamă, în principal, de necesitatea culturii şi exploatării arboretelor, nicidecum de

interesele faunei cinegetice. Fauna cinegetică se adaptează situaţiei silviculturale prestabilite, dar

nu acest lucru este cel mai important din punct de vedere al potenţialului bioproductiv, ci

stânjenirea folosirii acestuia, mai ales în perioadele de înmulţire (a lopătarului) şi de creştere a

progeniturii majorităţii speciilor cinegetice. Aceasta din cauza exploatării haotice a produselor

accidentale în primul rând, de pe întreaga suprafață împădurită, a păşunatului în pădure, a

circulaţiei off-road prin aceasta şi limitrof ei şi a deranjului produs de oameni ieşiţi la „iarbă

verde”.

Despre îmbunătăţirea vizibilă a condiţiilor din câmpul cultivat agricol nu poate fi

deocamdată vorba, atâta timp cât gestiunea faunei cinegetice nu este luată nicidecum în seamă, în

faţa priorităţii producţiei agricole, urmărită chiar în condiţii de nerespectare a regulilor europene

din „Codul de bune practici agricole”. Doar atunci când se va impune şi în România obligativitatea

respectării „Codului de bune practici agricole” şi când sancţiunea nerespectării acestuia va fi

„tăierea” subvenţiilor, situaţia se va putea îmbunătăţii. Ne referim, în primul rând, la obligativitatea

dotării utilajelor agricole cu instalaţii de speriere a faunei cinegetice, la obligativitatea recoltării

mecanizate de la centru spre marginea culturilor, la interzicerea folosirii unor substanţe chimice

periculoase sau care induc sterilitatea etc.

Situaţia prezentată se va putea îmbunătăţii în viitor şi prin alte măsuri prietenoase faţă de

mediul agricol înconjurător, printre care obligarea lăsării unor benzi cu vegetaţie naturală de-a

lungul drumurilor de exploatare agricolă şi pentru fragmentarea monoculturilor la suprafeţe

rezonabile, pentru delimitarea diverselor culturi agricole etc. De asemenea, situaţia se va putea

32

îmbunătăţi prin subvenţionarea practicii europene de cultivare a unor benzi cu vegetaţie perenă,

agricolă sau forestieră, în vastul câmp cultivat agricol, în interesul favorizării biodiversităţii.

Trebuie să remarcăm însă, prezenţa unor suprafeţe mici rămase relativ naturale şi

suprafeţe cu folosinţă agricolă rămase abandonate, dispersate, care se renaturează singure şi pot fi

menţinute într-o astfel de stare.

În fondul de vânătoare studiat exista şi două zone mlăştinoase, cu stuf şi răzlogi de salcie,

sub satul Popeşti şi în Ciuarini, precum şi costişe insular ocupate de păducel, porumbar, măceş şi

alţi arburşti, între satele Popeşti, Păroaia şi Piţigaia. În toate aceste zone se pot crea remize pentru

vânat, prin plantarea de sălcioară în pâlcuri şi prin extinderea pâlcurilor de arbuşti deja instalaţi,

pentru a oferi un plus de adăpost şi hrană faunei cinegetice în perioada critică de iarnă. De

asemenea, pe marginea pădurii şi a ogoarelor de hrană pentru vânat se pot planta, diseminat, puieţi

de sălcioară, în condiţiile în care sunt deja instalaţi puieţi de porumbar, păducel, măceş şi alţi

arbuşti.

Operaţiunea de îmbunătăţire a condiţiilor de habitat se impune a fi continuată, prin

introducerea de sălcioară şi arbuşti în pâlcuri, oriunde se pot descoperi locuri adecvate şi se poate

obţine acordul, de preferinţă contractual, al deţinătorilor cu orice titlu al terenurilor în discuţie. De

exemplu, sub stâlpii de înaltă tensiune.

Pentru punerea în aplicare a dezideratelor precizate mai sus, urmează o inventariere a

terenurilor apte, începând din acest an (2018), procurarea de puieţi de sălcioară, dar nu numai, şi

începerea plantării lor din primăvara anului ce urmează (2019).

1.3. Îmbunătăţirea reţelei de construcţii, instalaţii şi amenajări vânătoreşti

Fondul de vânătoare nr. ............................ a fost unul dintre fondurile gestionate în mod

demonstrativ, până în anul 2000, de către AGVPS din România. Datorită acestui regim cinegetic,

fondul în discuție a fost suficient de bine dotat cu construcţii, instalaţii şi amenajări vânătoreşti,

dintre care unele rămase în funcțiune până în prezent.

Din anul 2000, fondul de vânătoare a trecut mai întâi în gestiunea .........................., iar

ulterior, inclusiv în prezent, în gestiunea ...........................................

Potrivit noului model neinspirat şi criticat de „Studiu de management al fondurilor

cinegetice”, numărul instalaţiilor de hrănire a faunei cinegetice s-a dublat faţă de normativul

dinainte de anul 2000, în mod subiectiv şi iraţional apreciem noi, situaţie care a fost înscrisă în

fişele fondurilor cinegetice. Din acest motiv, în fondul cinegetic care face obiectul studiului,

precum în majoritatea fondurilor cinegetice din România, numărul instalaţiilor de hrănire nu este

folositor şi realizat integral la momentul actual.

Plecând de la normativul raţional dinainte de anul 2000 şi de la recomandările competente

din literatura de specialitate, se consideră ca fiind suficientă o hrănitoare la 10 căpriori, una la 10

cerbi lopătari, una la 20 de fazani şi una la 50 de iepuri. Pentru mistreţi se apreciază suficiente trei

puncte de hrănire complementară, cu mai multe locuri de administrare a hranei de jur împrejur, în

fiecare dintre cele trei trupuri principale de pădure cu mistreţi: Vlădiceasca, Comana şi Manda.

Astfel se consideră suficiente 18 hrănitori de căprior, 4 de cerb lopătar, 10 de fazan, 25 de

iepuri şi 3 puncte de hrănire complementară pentru mistreţi.

33

Având în vedere construcţiile şi instalaţiile existente în prezent, se consideră prioritare

următoarele măsuri:

revederea, repararea şi/sau construirea, până la numărul de 22 hrănitori, a instalaţiilor

de hrănire cervidae, amplasate în fiecare trup de pădure din fondul cinegetic studiat; de

asemenea, se impune renumerotarea acestor hrănitori şi marcarea lor pe schiţele

trupurilor de pădure, anexate schiţei fondului cinegetic;

amenajarea a 10 hrănitori de fazan în afara pădurii sau la marginea acesteia, în locurile

de iernare ale fazanilor (stufărişuri, mărăcinişuri etc.);

revederea, repararea dacă este cazul şi realimentarea celor peste 30 de sărării, din

apropierea hrănitorilor, scăldătorilor şi punctelor de hrănire complementară;

completarea reţelei de observatoare cu încă două înalte, neacoperite, în pădurea

Vlădiceasca;

revederea şi îngroparea în pământ a plasei de sârmă, cu care este împrejmuit ţarcul de

aclimatizare vânat;

repararea grajdului şi adăpostului de utilaje, precum şi a cantonului de pază din incinta

locaţiei administrative Podul Pitarului;

continuarea amenajării de remize pentru vânat în afara pădurii şi înfiinţarea unor

plantaţii de ros în interiorul acesteia, în scopul îmbunătăţirii condiţiilor naturale de

hrănire şi adăpost pentru fauna cinegetică plantivoră;

amenajarea unor capcane fixe cu nadă pentru capturat câini şi pisici hoinare, şacali,

vulpi, jderi şi dihori, precum şi ciori grive, ciori negre şi coţofene, în scopul ţinerii

efectivelor acestora sub control;

amenajarea unor puncte speciale de atracţie a păsărilor răpitoare venite iarna în pasaj,

prin nădire cu cadavre jupuite, pentru scăderea presiunii prădării acestora asupra

iepurilor, fazanilor şi potârnichilor.

Un interes aparte pentru îmbunătăţirea condiţiilor de habitat îl au lucrările prezentate la

subcapitolul 1.2, printre care amenajarea de ogoare de hrană pentru vânat. Asupra acestui tip

de amenajări cinegetice vom insista mai mult, dată fiind importanţa lor în acţiunea de hrănire

complementară a faunei cinegetice plantivore.

În condiţiile suprafeţelor relativ umbrite din fondul forestier, destinate acestui scop,

precum şi al experienţei anterioare referitoare la culturile pentru hrana vânatului, s-a luat deja

măsura, din anul 2017, a cultivării acestora cu 0,5 ha lucernă, în interiorul pădurii Manda, şi a

1,5 ha cu topinambur pe două linii somiere mai luminate din pădurea Vlădiceasca.

Se speră ca această ultimă cultură, protejată cu substanţe repelente la înfiinţare, să

reziste şi să devină cel mai important punct de atracţie pentru mistreţi, cervide şi alte specii

plantivore, dar nu numai. De asemenea, se speră ca lujerii de topinambur recoltaţi toamna,

după ofilire, să asigure un furaj fibros de calitate foarte bună, căutat de cervide şi iepuri pe

timpul iernii.

Nu este lipsită de importanţă nici intenţia deja amintită, de plantare la marginea

ogoarelor de hrană, a unor specii forestiere arbustive şi ajutătoare, producătoare de fructe şi

lujeri (sălcioară, măceş, păducel, corcoduş, păr pădureţ, salbă moale, spartium etc.). De

34

asemenea, se are în vedere ca, în anii viitori (2018-2020), să fie înfiinţate plantaţii de ros în

interiorul pădurii, pe terenuri destinate asigurării hranei complementare a vânatului, dar şi pe

terenuri inapte instalării de culturi agricole productive (soluri sărace şi umbrite).

Toate măsurile preconizate mai sus fac parte din viziunea, de viitor, a gestionarului

fondului de vânătoare, cu privire la posibilitatea îmbunătăţirii potenţialului bioproductiv

cinegetic, inclusiv prin amenajări de ogoare de hrană şi dotarea cu instalații de hrănire

complementară, pe toate suprafeţele care se pretează şi, respectiv, în număr suficient, dar nu

iratţional, de mare.

În sinteză la cele propuse mai sus, cu privire la construcţiile, instalaţiile şi amenajările

care se impun a fi realizate sau reabilitate, în fondul cinegetic studiat, s-a conceput tabelul

sintetic următor:

Tab. nr. 16

Construcţii, instalaţii şi amenajări vânătoreşti

Denumire

Existente

în stare

de

folosinţă

Necesare

De

construit/

amenajat

De

reparat/revizuit Observaţii

Cabana de vânătoare 1 1 – –

Canton de pază 1 1 – 1

Depozit de hrană 1 1 – –

Grajd pentru animale 1 1 – 1

Şopron pentru utilaje 1 1 – 1

Ţarc de aclimatizat faună

cinegetică 2/0,5 ha 1/0,5 ha – 1

De îngroşat

plasa de sârmă

Hrănitori pentru cervide 18 22 4 6

Hrănitori pentru iepuri 50 50 – 50

Hrănitori pentru fazan 10 10 – 10

Sărării 30 30 – 10

Observatoare complet

închise 1 2 1 –

În pădurea

Vlădiceasca

Observatoare deschise şi

acoperite 1 2 1 –

În pădurea

Vlădiceasca

Observatoare neacoperite 1 2 1 –

Observatoare improvizate – 10 10

Hoch standuri 3 12 9

Standuri la sol – 20 20

Scăldători

naturale/amenajate 5 10 5

Adăpători 5 5 – Izvoare

desfundate

Poteci de vânătoare 0 0,2 0,2

Ogoare cu lucernă 1/0,5 ha – 1/0,5 ha

Ogoare cu topinambur 2/1,5 ha – 2/1,5 ha Supraînsămânţat

Plantaţii de ros – 2/0,5 ha 2/0,5 ha

Remize pentru fauna

cinegetică – 5/2,5 ha 5,2,5 ha

Capcane fixe – 3 buc.

Vlădiceasca

Manda

Comana

35

1.4. Calculul necesarului de hrană complementară

Calculul cantităţilor de hrană complementară necesară faunei cinegetice din fondul de

vânătoare nr. ...................... s-a făcut în baza prevederilor contractuale, care sunt minime şi

obligatorii de realizat, fără a ţine seamă de dispoziţiile ANSVSA, prin care se interzice

hrănirea mistreţilor în scopul ajutorării speciei pe timp de iarnă şi al menţinerii acesteia departe

de culturile agricole.

Calculul s-a făcut pentru perioada 01.11-31.03, având în vedere efectivele reale şi cele

optime spre care se tinde prin extragerea cotelor de recoltă anuale. De asemenea, s-a mai avut

în vedere şi faptul că atât furajele fibroase, cât şi cele concentrate, exced de regulă necesarului

faunei cinegetice plantivore din fond, mai ales în condiţii de iarnă blândă, cu culturi verzi

neacoperite de zăpadă, sau în condiţii de fructificaţie abundentă la cer, stejar roşu, gârniţă, tei,

carpen, jugastru etc.

Calculul necesarului anual de furaje fibroase (fânuri şi frunzare)

Tab. nr. 17

Nr.

crt. Specie

Efectiv

optim

Efectiv

real

Norma de

hrănire pe

sezon/ex.

Necesar de

hrană la nivel

de efectiv

optim

Necesar de

hrană la nivel

de efectiv

real

1 Căprior 180 165 25 4.500 4.125

2 Lopătar 16 34 75 1.200 2.550

3 Iepure 1.200 1180 1,5 1.800 1.770

Total/an – – – 7.500 8.445

Având în vedere faptul că furajele fibroase (fânurile şi frunzarele) nu sunt consumate

de căpriori, lopătari şi iepuri decât parţial şi în condiţii de iarnă foarte grea, în care accesul

temporar la hrana verde (grâu, rapiţă, alte graminee) este îngreunat sau imposibil din cauza

stratului gros de zăpadă îngheţată, precum şi faptul că speciile cinegetice menţionate nu

consumă decât furaj de foarte bună calitate (frunzare din lujeri de topinambur, frunzare din

speciile forestiere de culoare verde şi fânuri de calitate din leguminoase şi graminee), se

consideră necesară aprovizionarea cu doar ½ din cantitatea calculată la nivelul efectivelor

reale, mai mare decât cea calculată la nivelul efectivelor optime, în termenul prevăzut în

contractul de gestionare a fondului cinegetic (sfârşitul lunii octombrie). Restul cantităţii de

furaje fibroase calculate ca fiind necesară se impune a fi aprovizionată doar pe parcurs şi în caz

de necesitate, deoarece această categorie de furaj, dacă rămâne în stoc, îşi pierde foarte mult

din calităţile nutriţionale şi din atracţie pentru fauna plantivoră până în sezonul următor.

De altfel, chiar ½ din cantitatea de furaje calculată, ca fiind necesară la nivelul

efectivelor reale, este prea mare şi rămâne neconsumată în întregime în condiţii de iarnă

blândă, deoarece de jur împrejurul trupurilor de pădure abundă culturile verzi de rapiţă, grâu de

toamnă, orz etc.

36

În concluzie, în zona de câmpie cu suprafeţe foarte mari de culturi agricole verzi peste

iarnă, necesarul de hrană fibroasă de aprovizionat se impune a fi redus la ½, adică la 4.223 kg

în cazul fondului cinegetic nr. ...............................

Calculul necesarului de furaje concentrate

Tab. nr. 18

Nr.

crt. Specie

Efectiv

optime

Efectiv

reale

Normă de

hrănire pe

sezon/ex.

Necesar de

hrană la nivel

efectiv optim

Necesar de

hrană la nivel

de efectiv real

1 Lopătar 16 34 25 400 850

2 Mistreţ 24 86 60 1.440 5.160

3 Fazan 200 200 6 1.200 1.200

4 Potârniche 100 100 6 600 600

Total an – – 3.640 7.810

Dacă analizăm datele din tabelul de mai sus, referitoare la efectivele optime

comparativ cu efectivele reale care se hrănesc complementar cu concentrate, precum şi

consumurile din anii precedenţi, realizăm faptul că s-au administrat cantităţi mai mari de astfel

de furaje, care au fost accesibile tuturor speciilor cinegetice, inclusiv celor cărora nu le era

destinată (căprior, şacal, gaiţă etc.).

Având în vedere experienţa anilor precedenţi, temporar cu iarnă grea (cu zăpadă groasă

şi sol îngheţat), şi a anilor fără fructificaţie la cer si gârniţă, se consideră necesară acoperirea a

jumătate din cantitatea de hrană concentrată cu porumb sau grâu, deci cca. 4.000 kg porumb

sau grâu, iar diferenţa, de cca. 4.000 kg, cu gozuri valoroase, cartofi feliaţi şi deshidrataţi sau

produse alimentare expirate (alune de pământ, produse pe bază de făină de graminee,

subproduse proteice etc.).

În cazuri de iarnă foarte grea şi lipsă acută de fructe şi seminţe forestiere, cantitatea de

furaje concentrate trebuie suplimentată faţă de cea precizată, deoarece este singura soluţie de

creştere a fertilităţii şi a procentului de supravieţuire al mistreţilor, fazanului, căpriorului şi

lopătarului, specii care reacţionează favorabil la această hrănire complementară.

Calculul necesarului de furaje suculente

Tab. nr. 19

Nr.

crt. Specie

Efectiv

optime

Efectiv

real

Necesar de

hrană la nivel de

efectiv optim

Necesar de

hrană la nivel

de efectiv real

1 Lopătar 30% 16 34 120 255

2 Mistreţ 30% 24 86 432 1.548

Total an – – 552 1.803

Calculul minimului de furaje suculente s-a făcut conform normelor în vigoare, aplicându-

se procentul de 30% la cantitățile de furaje concentrate stabilite ca necesare în tab. nr. 18.

37

Acest necesar de furaje suculente este şi va fi asigurat în cantităţi îndestulătoare, cu

mult mai mari decât cele calculate, prin întreţinerea şi, dacă este cazul, supraînsămânţarea

periodică a ogoarelor cultivate cu topinambur.

Tuberculii acestei plante cu existenţă perenă atrag în primul rând mistreţii, care odată

obișnuiți cu acest sort de hrană, atractivă şi nutritivă pentru ei, revin zilnic, pe timpul nopţii dar

şi ziua, din noiembrie până în aprilie, pentru a se hrăni îndestulător.

Pe lângă mistreţi, frecventează ogoarele de topinambur şi căpriorul, cerbul lopătar,

iepurele şi şacalul, pentru a consuma tuberculii rămaşi la suprafaţă sau pentru a-i descoperi cu

piciorul şi a-i consuma pe cei îngropaţi superficial.

În aceste condiţii este inutilă aprovizionarea cu alte furaje suculente, care pot

îmbolnăvi fauna cinegetică dacă sunt consumate îngheţate, atâta timp cât au la dispoziţie şi

discreţie tuberculi de topinambur (care nu îngheaţă în pământ).

În concluzie, necesarul (total) de furaje, calculat pentru fauna cinegetică din fondul nr.

....................................... este, în iarna 2017/2018 de 8.445 kg furaje fibroase, 7.810 kg furaje

concentrate şi 1.803 kg furaje suculente, din care se impun a fi aprovizionate până la sfârşitul

lunii octombrie 4.223 kg furaje fibroase şi 3.905 kg furaje concentrate. În anii ce urmează,

cantităţile de furaje necesare se vor calcula în funcţie de evoluţia efectivelor reale ale speciilor

ce se impun a fi ajutate cu hrană complementară pe timp de iarnă.

1.5. Combaterea dăunătorilor vânatului

Combaterea câinilor sălbăticiți şi a celor vagabonzi prin fondul cinegetic şi combatera

pisicilor hoinare, precum şi ţinerea sub control a efectivelor de şacali, vulpi şi metişi de pisici

sălbatice, ciori grive şi coţofene, reprezintă o activitate vânătorească importantă, care trebuie avută

permanent în vedere,în scopul scăderii presiunii exercitate de acestea asupra faunei cinegetice

plantivore şi granivore.

Obligaţia în acest sens revine permanent paznicului de vânătoare, dar şi vânătorilor cu

ocazia participării la diverse acţiuni de vânătoare (individuală, colectivă în grup restrâns sau

colectivă în grup mare).

În afara acestui tip de „combatere” cu arma de vânătoare, este necesară amenajarea de

capcane (ladă) fixe şi folosirea de capcane (ladă) mobile, puse în funcţiune la momentele oportune,

în teren.

Ţinerea sub control a efectivelor de şacal şi vulpe se mai poate face şi prin pândă la

trecători, la nadă şi la vizuini, după posibilităţi, precum şi prin combatere „la chemătoare” şi cu

câini de vizuină specializaţi, în anumite perioade favorabil din timpul anului.

În ceea ce privesc ciorile grive şi coțofenele, ale căror efective sunt în uşor regres, precum

şi ciorile negre, care se concentrează iarna în număr foarte mare în zonă, combaterea acestora face

obiectul unor vânători speciale, cu atrape şi chemători, ori a vânării lor ocazionale. Nu se va

neglija nici posibilitatea prinderii lor în capcane speciale, tip ladă, unde pot fi atrase cu nadă.

Se apreciază că, cel puţin în ultimele două sezoane de vânătoare, s-a reuşit să fie redus în

mod evident numărul de şacali, vulpi şi câini hoinari, aşa încât în iernile 2016/2017 şi 2017/2018

nu a mai fost găsit vânat omorât şi mâncat de astfel de dăunători.

38

Pentru păsările răpitoare venite iarna în pasaj, s-a găsit posibilitatea atragerii acestora în

puncte de nădire cu cadavre jupuite, aşa încât a putut fi scăzută, în mare măsură, presiunea

exercitată temporar de acestea asupra iepurelui, fazanului şi potârnichii.

1.6. Combaterea păşunatului în pădure

Deşi păşunatul în pădure este interzis, acesta se practică la margine de pădure (Comana şi

Vlădiceasca) şi temporar în anumite păduri, uneori pe întreaga suprafaţă (Piţigaia, Ochul şi Poşta),

din cauza insuficienţei păşunilor pentru numărul de oi şi capre deţinute în zonă şi înţelegerii de

conivenţă cu anumiţi pădurari. Pe lângă consumul de hrană accesibil faunei cinegetice plantivore

şi obligarea vânatului să se retragă în câmpul cultivat agricol, unde produce prejudicii prin

consumul specific de hrană, animalele domestice (oi, capre, câini etc.) vehiculează tot felul de

parazitoze care afectează starea de sănătate a faunei cinegetice din fondul cinegetic.

Putem aprecia că păşunatul abuziv în păduri, tot timpul anului în pădurea Piţigaia, şi

exportarea haotică a produselor accidentate ale pădurii, pot fi responsabile de obligarea

exemplarelor unor specii cinegetice (lopătar, căprior) să se refugieze în câmpul agricol, unde sunt

mai vizibile şi mai atractive pentru braconieri, sau să părăsească fondul de vânătoare (masculii de

lopătar, mistreţii, dar nu numai). Combaterea fenomenului păşunatului în pădure nu este însă

foarte uşor, atunci când ciobanii sunt protejaţi de personalul silvic, sau în condiţiile în care făptașii

(ciobanii) sunt greu de identificat, fiindcă fapta nu se poate imputa stăpânilor de oi, care nu sunt

surprinşi niciodată în pădure. De aceea se impune colaborarea corectă sau sancţionarea

personalului silvic care nu colaborează cu personalul de vânătoare sau acceptă păşunatul în pădure.

Sancţionarea făptaşilor (ciobanilor), care nu pot fi identificaţi şi sancţionaţi decât cu ajutorul

poliţiştilor, nu este eficientă pentru combaterea fenomenului păşunatului în pădure, fără buna

înţelegere cu personalul silvic răspunzător de paza pădurii din toate punctele de vedere.

Capitolul II. Concluzii

2.1. Generalităţi

Având în vedere scopul gestionării faunei cinegetice din fondul cinegetic la care ne

referim, obiectivele propuse şi costurile implicate de gestionarea acestei faune de interes

vânătoresc, se impun concluzii realiste în legătură cu aceste aspecte, aşa încât să poată fi realizată o

imagine corectă a activităţii vânătoreşti, desfăşurată de o grupă peste 30 de vânători, interesaţi de

practicarea unei vânători protecţioniste şi conservaţioniste, deci durabile şi recreative.

Scopul gestionării acestui fond de vânătoare, similar scopurilor urmărite de majoritatea

grupelor, cluburilor, filialelor, societăţilor şi asociaţiilor de vânători din România, este de a

gospodări profesionist şi eficient fauna cinegetică din fond, pentru a face posibile cote de recoltă

cât mai ridicate şi satisfacţii vânătoreşti asemenea, într-un cadru organizatoric sportiv şi

reconfortant.

Scopul urmărit se poate realiza însă, în condiţiile îmbunătăţirii, în măsura în care este

posibil, a capacităţii bioproductive cinegetic a fondului de vânătoare, a realizării unei protecţii

reale a faunei cinegetice (în interesul conservării efectivelor şi vigurozităţii şi sănătăţii indivizilor

care o compun) şi a extragerii cotelor de recoltă prin metode selective şi etice.

39

Fondul de vânătoare studiat, fiind un fond redus ca suprafaţă, impune practicare vânătorii

cu metode care nu dislocă prea mult fauna cinegetică şi, din acelaşi motiv, cu pauze relativ lungi

(de cel puţin 14 zile) în cazul vânătorilor colective. Astfel şi prin asigurarea unor zone de linişte

faunei cinegetice, se asigură stabilitatea acesteia în fond şi pot fi organizate periodic, acţiuni de

vânătoare plăcute şi reconfortante pentru vânători.

2.2. Consideraţii economice

Gestionarea faunei cinegetice şi realizarea obiectivelor stabilite, în interesul creşterii

eficienţei acestei gestionări cinegetice, implică costuri financiare anuale deloc de neglijat, care, în

principal, sunt acoperite din cotizaţiile membrilor şi valorificarea vânatului din cotele de recoltă.

Pentru a ne forma o imagine reală asupra acestui aspect, vom reda în continuare, un buget

realist şi inteligibil de venituri şi cheltuieli, la nivelul unui an mediu din perioada valabilităţii

contractului de gestionare.

Buget de venituri şi cheltuieli

Tab. nr. 20

Nr.

crt. Specificaţii

Valoare

Lei %

Venituri:

1 Cotizaţii membri 30.000 41

2 Cotizaţii suplimentare 20.000 27

3. Vânătoare cu străinii 23.000 32

Total venituri 73.000 100%

Cheltuieli:

1 Tarif de gestionare 450 0,6

2 Cheltuieli de salarizare şi indemnizaţii 50.300 68,9

3 Cheltuieli administrativ-funcţionale 10.000 13,7

4 Cota AGVPS 400 0,5

5 Hrană complimentară 5.000 6,8

6 Înfiinţare/întreţinere construcţii

instalaţii vânătoreşti

500 0,7

7 Culturi speciale pentru fauna cinegetică 1.000 1,5

8 Combatere dăunători vânat 350 0,5

9 Impozit pe profit 5.000 6,8

10 Alte cheltuieli neprevăzute –

Total cheltuieli: 73.000 100%

Bugetul întocmit cu date medii, de perspectivă imediată, reliefează faptul că veniturile

principale provin din cotizaţiile membrilor, care se impun a fi ridicate la cca. 1.400 lei/vânător,

din vânătoarea cu străinii şi din valorificarea vânatului către membrii asociaţiei, iar cheltuielile

în principal din cele de salarizare, care se ridică la 68,5% din totalul cheltuielilor, în condiţiile

40

în care ne este impusă, prin reglementările în vigoare, asigurarea a minimum un paznic şi un

specialist cu studii corespunzătoare pentru îndrumarea activităţii tehnice, ambii cu normă

întreagă.

Aşadar, bugetul de venituri şi cheltuieli necesar gestionării fondului de vânătoare nr.

................................ se poate echilibra doar în condițiile ridicării cotizaţiei anuale ale

membrilor la 1.400 lei/an şi al organizării vânătorii cu străinii pentru venituri în sumă de cel

puţin 5.000 euro/an.

Organizarea vânătorii cu străinii înseamnă însă, reducerea vizibilă a cotei de recoltă de

care pot beneficia membri vânători ai ....................................

2.3. Concluzii finale

Costurile gestionării fondului de vânătoare nr. ................................. reflectă situaţia reală a

gestionării unui singur fond de vânătoare sau unui număr redus de fonduri de vânătoare de către o

asociaţie vânătorească mică, din cauza impunerii angajării obligatorii, prin reglementările

subsidiare legii, a cel puţin un specialist în cinegetică, cu normă întreagă şi salariu corespunzător

ceea ce grefează în mod semnificativ şi nejustificat în opinia noastră, bugetele unor astfel de

asociaţii.

În acelaşi timp, bugetul asociaţiei reflectă posibilitățile mai reduse de vânătoare ale

membrilor acesteia, obligaţi să renunţe la o parte importantă din cota de recoltă, pentru a o reţine şi

repartiza vânătorilor străini.

Singurul avantaj oferit de o astfel de asociaţie vânătorească rămâne organizarea mai suplă

şi recreativă a acţiunilor de vânătoare, după cum preferă membrii vânători ai acesteia, fără

impuneri de la nivelul consiliilor asociaţiilor, precum în cazul asociaţiilor mari.

Repetăm însă, cauza acestei situaţii este impusă prin reglementări subiective subsidiare

legii, de către reprezentanţii statului în domeniul cinegetic.

41

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

1. Cotta, V. şi Badea, M. Vânatul României, Edit. Agrosilvică,

Bucureşti, 1969.

2. Negruţiu A. şi colab Amenajarea fondurilor de vânătoare,

Universitatea Transilvania din Brașov,

2002

3. Comsia, A.M. Biologia şi principiile culturi vânatului,

Edit. Academiei Bucureşti, 1961

4. Legea fondului cinegetic şi a

protecţiei vânatului nr. 407/2006,

actualizată

Monitorul oficial al României, Partea I, Nr.

944 din 22 noiembrie 2016

5. *** Ordinul ministrului agriculturi, alimentaţiei

şi pădurilor nr. 193/2002, privind

reactualizarea delimitării fondului cinegetic

al României în fonduri de vânătoare,

publicat în Monitorul Oficial al României,

Partea I, Nr. 317/2002

6. *** Contractul de gestionare a fondului

cinegetic nr. ..............., încheiat pentru

perioada 2011 – 2021.

7. *** Fişele fondului cinegetic nr. ......................,

din perioada 2000 – 2011.

8. . *** Fişa fondului cinegetic nr. ....................

valabilă din anul 2011