Plamanii

Consideratii generale si conformatia externa

Plamanii sunt principalele organe ale respiratiei, asigura schimbul alveolar de gaze. Se gasesc in toraca. Sunt in numar de 2, drept si stang. Dimensiunile si greutatea cunosc variatii in functie de varsta, sex dar si variatii individuale. Dimensunile plamanilor sunt: vertical 25cm, la nivelul valvei in sens radical 15cm si transversal 10. Cei 2 plamani cantaresc 1200g, cel drept fiind mai greu. Ei contin 4500-5000cm³ de aer. Au o consistenta spongioasa, o culoare cenusie datorata prafului, fumului(la nou-nascut cularea este roz). La suprafata plamanului se observa arii poligonale delimitate de linii pigmentate care reprezinta conturul lobulilor pulmonari. Cei 2 plamani au fost comparati cu un pod sectionat de la varf spre baza. Fiecare plaman are de descris o baza, un varf, 2 fete si 2 margini. Baza este situata pe diafragm. Varful depasestecu 2-3cm orificiul superior al cavitatii toracice.

Fata costala este convexa si se intinde din partea anterioara,laterala si posterioara. Pe aceasta fata se observa santuri transversale ce sunt amprentele coastelor

Fata mediala in partea posteriara este rotunjita si poata numele de portiunea vertebrala a plamanului. Are o zona anterioara mai larga, usor concava care este portiunea mediastinala. Pe aceasta portiune se gaseste hilul plamanului. Hilul este locul prin care trec elementele pediculului pulmonar. Este situat in treimea superioara a fetei mediale. In dreapta anterior se gaseste artera pulmonara, posterior bronhia pulmonara si inferior fata de artera se gasesc cele 2 vene pulmonare. In hil artera se gaseste superior . Inferior fata de artera pulmonara ests bronhia. Cele 2 vene pulmonare se gasesc anterior si inferior fata de bronhia.Hilul imparte zona mediastinala intr-o potiune prehilara si una retrohilara. Portiunea mediastinala intra in raport cu organe care isi imprima forma pe plaman.

Plamanul drept. Posteror de hil se gaseste impresiunea venei azigos. Deasupra hilului se gaseste impresiunea arcului venei azigos. Anterior de hil se gaseste impresinea venei cave inferioare. Pe aceasta fata se gaseste impresiunea inimii care este putin accentulata.

Pe plamanul stang se gaseste deasupra hilului impresiunea arcului aortic, psterior de hil, impresiunea aortei descendente iar inferior de hil se gaseste impresiunea cardiaca care este profunda.

Pe fetele plamanilor se intalnesc fisuri sau scinzuri care impart plamanii in lobi.

La nivelul plamanlui stang se gaseste fisura obica. Acesta porneste pe fara mediastinala deasupra hilului indreptata inspre superior si posterior. La 6 cm inferior de varful plamanului trece pe fata costala, de aici se indreapta inspre anterior si posterior, intersectand marginea inferioara si baza, revine pe fata mediastinala unde are un traiect ascendent pana la hil. Aceasta fisura imparte plamanul in 2 lobi: superior si inferior.

Pe plamanul drept se gaseste o fisura cu traseu asemanator celui de pe plamanul stang, numita fisura oblica. Pe langa aceasta se gaseste si o fisura orizontala situata pe fata costala. Se desprinde din zona mijlocie a fisurii oblice orientata spre medial. Trece peste marginea anterioara, se angajeaza pe fata mediala si se termina la nivelul hilului. Cele 2 fisuri separa 3 lobi: superior, mijlociu si inferior. Cel mai voluminos este cel inferior si cel mai mic este cel mijlociu. Fisurile sunt foarte adanci si ajung pana la nivelul hilului. In interiorul fisurilor, lobii au cate o fata interlobara care este acoperita de pleura viscerala.

Structura plamanilor

Sunt formati dintr-o componenta branhiala, una parenchimatoasa, stroma, vase si nervi.

Compozitia branhiala

Bronhiile principale se ramnifica in interiorul plamanului. Parenchimul, stroma vasele si nervii se grupeaza in jurul bronhiilor si formeaza teritoriile bronho-pulmonare.

Bronhia principala dreapta se divide in 3 bronhii lobare: superioara, mijlocie si inferioara. Cea stanga , in 2 bronhii lobare: superioara si infrioara.

Bronhiile lobare se divid in unele segmentare si deservesc teritorii bronho-pulmonare numite segmente bronho-pulmonare. Acestea se caracterizaeaza prin aeratia proprie care este asigurata de bronhi asegmentara, au un pedicul arterial propriu iar stroma intersegmentara delimiteaza segmentele vecine. Aceasta structura permite interventia chirurgicala limitata la nivel de segment. Fiecare plaman are 10 segmente bronho-pulmonare.

Plamanul drept

Lobul superior are 3 segmente: apical, posterior si anterior.

Lobul mijlociu are 2 segmente: lateral si medial.

Lobul inferior are 5 segmente: apical(superior) si 4 segmente bazale: medial, anterior, lateral si posterior.

Plamnaul stang

Lobul superior are 2 segmente unite:- segmentul apico-posterior 1 si 2, apico-anterior

-lingular superior si inferior.

Lobul inferior are 5 segmente, la fel ca plamanul drept.

Componenta parenchimatoasa

Bronhiile segmentare continua sa se divida in bronhiole terminale, acetea deservesc lobulii pulmonari care sunt unitatile morfologice ale plamanilor. Bornhiolele pulmonare se divid in cele respiratorii si acestea in ducte alveolare care se temina prin dilatatii numite saculeti alveolari. Acestia sunt compartimentai in mai multe vezicule numite alveole pulmonare. Bronhiola repiratorie cu ramnificatiile sale formeaza acinii pulmonari. Totalitatea acinilor formeaza parenchimul pulmonar. Acinul fiind unitatea morfo-functionala a plamanului. Pe masura ramnificarii, diametrul bronhiilor descreste. Diametru bronhiolei lobulare masoara de la 0,5mm la 1mm. Se modifica si structura bronhiilor. Distal de

bronhiile lobare, cartilajele se fragmenteaza si se raresc. Bronhiolele lobulare nu mai au cartilaj. Pe masura raririi cartilajului dispar si glandele din mucoasa. Cele lobare si respiratorii sunt formate din pereti fibro-elastici peste care se dispun cele musculare netede. La nivelul bronhiolelor lobulare se gaseste o tunica musculara continua.

Stroma plamanilor

Tesutul conjuntivo-elastic al stomei formeaza la suprafata plmanului o lama continua numita membrana subpleurala. La nivelul hilului acest tesut insoteste arborizatia bronhica si arteriala si patrunde pana la nivelul segemtelor pulmonare unde delimiteaza segmentele invecinate.

Vascularizatia si inervatia

Au dubla vascularizatie: functionala si nutritiva

Cea functionala formata din trunchiul arterelor pulmorare cu cele 2 ramuri: artera pulmonara dreapta si stanga precum si de cele cu vene pulmonare(2 in stanga si 2 in dreapta). Ramuril arteriale insotesc bronhiile pana la lobuli unde se dezvolta o retea de capilare perialveolare. Din acesta retea se formeaza venele pulmonare. Cea nutritiva asigurata de catre arterele bronsice, artera toracica interna si venele bronsice.

Arterele bronsice sunt ramuri din segmentul toracic al aortei, insotesc bronhiile pana la nivelul bronhiolelor respective unde se capilarizeaza.

Palenchimul este vascularizat de circulatia functionala. Venele bronsice sunt drenate de vena azigos in dreapta si de vena brahiocefalica in stanga.

Limfaticele sunt grupate subpleural si intrapulmonar. Cele 2 retele se unesc in profunzime, trec prin nodurile pulmonare, bronhopulmonare, traheobronsice si mediastinale.

La nivelul pediculilor pulmonari se formeaza plexuri nervoase anterioare si posterioare. Fibrele parasimpatice provin din vag iar cele simpatice din ganglionii simpatici toracali 2, 3, 4 si 5.

Pleurele

Sunt 2 membrane seroase care invelesc pleura. Fiecare este formata din 2 foite, una viscerala si una parietala. Intre cele 2 se delimiteaza cavitatea pleurala care este virtuala, continand numai o pelicula de lichid. Foita viscerala adera de plaman, fixata cu ajutorul stomei subpleurale numita pleura pulmonara (aspect lucios, transparenta, tapeteaza si fetele interlobare ale plamanului). Foita parietala se fixeaza pe peretii toracelui prin intermediul unei lame de tesut conjunctiv aceasta fiind o fascie endotoracica numita pleura parietala. Aceasta este unica dar ia numele regiunii pe care o acopera, astfel numindu-se pleura mediastinala, costala, diafragmatica sau cupola pleurala. La trecerea de pe un perete pe altul se formeaza recesuri pleurale sau funduri de sac pleurale.

Foita viscerala este in continuitate cu cea parietala.

Spatiul complementar este acea portiune din cavitatea pleurala sau mai corect a recesurilor in care 2 portiuni ale pleurei parietale se aplica una pe alta. Cel mai mare spatiu coplementar se gaseste la nivelul recesului costo-diafragmatic. In timpul inspiratiei plamanul patrunde in acest spatiu dar nu il ocupa integral. Si la nivelul....costo-mediastinal exista un spatiu complementar dar mai redus.

Vascularizatia arteriala

Foita parietala primeste ramnificatii arteriale din arterele intercostale, artera toracica interna si artera diafragmatica superioara. Ramurile arteriale ale foitei viscerale provin din arterele bronsice. Unele sunt drenate de vene omonime arterelor. Limfaticele foitei viscerale ajung la nodurile plumonare iar cele ale foitei parietale ajung la nodurile mediastinale. Pleura parietala este inevrata de nodurile intercostale si de frenic iar cea viscerala de plexurile pulmondare.

Mediastinul

Mediastinul este spatiul dintre cei 2 plamani.

Un plan frontal trecut prin bifurcarea traheei imparte acest spatiu in mediastinul anterior si cel posterior.

Un plan orizontal prin a 3-a articulatie sterno-condrala imparte mediastinul anterior intr-o zona inferioara in care se gaseste inima si pericardul si una superioara in care se gaseste timusul, vase si nervi. Prin mediastinul posterior trec elemente tubulare de pasaj: traheea, esofagul, aorta, ductul toracic, vena azygos si lantul simpatic.

By MOSS